22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/1

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului Europei în materie de creștere durabilă și competitivitate.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014) și, la 21 octombrie 2010, o decizie privind Orientările politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (1), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând astfel începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care are la bază Strategia Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii adoptate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete pe care să le includă în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a fi incluse în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă. În Programul național de reformă al Portugaliei nu sunt comunicate explicit angajamente și acțiuni specifice pe 2011, însă se preconizează că acestea vor fi prezentate Consiliului European.

(6)

La 23 martie 2011, guvernul portughez a prezentat Parlamentului național un program de stabilitate pentru 2011-2014, însă acesta a fost respins. La 19 aprilie 2011, guvernul portughez a prezentat un program național de reformă. Scenariul macroeconomic și cel bugetar propuse și recomandările de politică au fost preluate în memorandumul de înțelegere semnat la 17 mai 2011.

(7)

La 17 mai 2011, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE, care prevede furnizarea de asistență financiară pe termen mediu, pe o perioadă de trei ani, 2011-2014, Portugaliei, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (2). Memorandumul de înțelegere însoțitor, semnat în aceeași zi, și completările ulterioare la acesta prevăd condițiile de politică economică pe baza cărora este acordată asistența financiară.

(8)

În 2010, PIB-ului Portugaliei a crescut cu o rată de 1,3 %. Alături de o creștere puternică a exporturilor, această performanță de creștere pozitivă s-a datorat și unor factori excepționali, care au impulsionat consumul privat. Evoluțiile prețurilor și ale costurilor au fost în mod clar insuficiente pentru a stimula competitivitatea într-un ritm suficient de rapid încât să își redreseze deficitul de cont curent, al cărui nivel era ridicat, fiind de 10 % din PIB în 2010. Faptul că economia în ansamblu era fragilă și că rata șomajului a crescut vertiginos (aceasta fiind de 11,2 % la sfârșitul anului 2010) a dus la deficite publice mari, care au depășit 10 % din PIB în 2009 și 9 % în 2010, în creștere față de nivelul de 3,5 % din 2008. Evoluția nefavorabilă a finanțelor publice, asociată unei previziuni sumbre privind creșterea economică, a condus recent la o deteriorare a încrederii și la o creștere a presiunii pe piețele de obligațiuni de stat, existând din ce în ce mai multe preocupări cu privire la sustenabilitatea finanțelor sale publice. Ca urmare a retrogradărilor consecutive ale obligațiunilor portugheze de către agențiile de rating de credit, Portugalia a ajuns în situația de a nu se mai putea refinanța în condițiile unor dobânzi sustenabile pe termen lung pentru finanțele publice. În paralel, sectorul bancar, care depinde foarte mult de finanțarea externă, în special din zona euro, a fost din ce în ce mai mult deconectat de la finanțarea disponibilă pe piață.

(9)

Portugalia s-a angajat să implementeze programul de ajustare economică și financiară, în vederea restabilirii încrederii în sectorul bancar și în ceea ce privește situația datoriei sale suverane și a sprijinirii creșterii și ocupării forței de muncă. Programul prevede acțiuni ample pe trei fronturi: (i) o strategie de consolidare bugetară credibilă și echilibrată, sprijinită de măsuri fiscale structurale și de un control fiscal ameliorat; (ii) ample reforme structurale, inclusiv ale pieței forței de muncă și a produselor, concentrate la începutul perioadei; și (iii) eforturi de a proteja sectorul financiar împotriva reducerii dezordonate a nivelului de îndatorare, prin mecanisme de piață susținute de instrumente alternative.

(10)

Comisia a evaluat Programul național de reformă. Comisia nu a ținut seama doar de relevanța acestuia pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Portugalia, ci și de respectarea de către acestea a normelor și orientărilor UE, având în vedere necesitatea de a se consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. În acest context, Comisia subliniază caracterul urgent al implementării măsurilor planificate pentru a respecta Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE,