16.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 210/5

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului Europei în materie de creștere durabilă și competitivitate.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și Uniunii Europene (2010-2014) și, la 21 octombrie 2010, o decizie privind orientările politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând astfel începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care se bazează pe Strategia Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii adoptate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete pe care să le includă în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă.

(6)

La 29 aprilie 2011, Luxemburgul a prezentat actualizarea din 2011 a programului său de stabilitate, care vizează perioada 2011-2014, și programul său național de reformă pentru 2011. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(7)

Având în vedere importanța excepțională pe care sectorul financiar o are pentru economie, Luxemburgul a rezistat relativ bine crizei economice și financiare. După ce PIB-ul real a scăzut cu 3,6 % în 2009, economia s-a redresat rapid în 2010. PIB-ul a crescut cu circa 3,5 %, stimulat de o creștere a cheltuielilor publice decisă de guvern ca parte a Planului european de redresare economică și de o creștere puternică a exporturilor nete. Ocuparea forței de muncă a rămas rezilientă, în parte datorită recurgerii semnificative la lucru cu normă redusă, încurajată de autorități. Rata șomajului a început să crească de la începutul anului 2008 și s-a stabilizat, în general, la 6 %, nivel care reprezintă un maxim istoric pentru Luxemburg. În ciuda recesiunii, finanțele publice ale Luxemburgului sunt relativ solide (în 2010, deficitul a fost de 1,7 %, iar datoria publică brută a fost de 18,4 %), datorită poziției de start extrem de favorabile.

(8)

Pe baza evaluării programului de stabilitate actualizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare este ușor precaut comparativ cu previziunile din primăvara anului 2011 ale serviciilor Comisiei. Conform programului de stabilitate, obiectivul pe 2011 este un deficit de 1 %, ceea ce corespunde previziunilor din primăvară ale serviciilor Comisiei. În cazul unui scenariu de statu-quo, programul de stabilitate preconizează o deteriorare a deficitului global în 2012 la 1,5 % din PIB, urmând ca ulterior situația să se îmbunătățească treptat din nou, până la 0,8 % din PIB în 2014. Previziunile serviciilor Comisiei sunt puțin mai optimiste, acestea preconizând un deficit de 1,1 % din PIB în 2012, pe baza unui scenariu macroeconomic mai favorabil și a unei creșteri mai lente a cheltuielilor. Programul de stabilitate nu prevede atingerea obiectivului pe termen mediu (OTM), care este definit ca un excedent structural de 0,5 % din PIB, în perioada de programare 2011-2014. În schimb, se preconizează că soldul structural (recalculat de serviciile Comisiei pe baza informațiilor din programul de stabilitate, în conformitate cu metodologia convenită de comun acord) se va deteriora treptat, de la un excedent de 0,3 % în 2011 la un deficit de 0,8 % în 2014.

(9)

Întrucât se previzionează o creștere solidă a PIB-ului, situația finanțelor publice ale Luxemburgului ar avea de câștigat de pe urma îmbunătățirii în continuare a soldului structural, în vederea atingerii încă din 2012 a obiectivului pe termen mediu. S-ar asigura astfel o marjă de siguranță pentru Luxemburg împotriva unei eventuale încetiniri economice viitoare și s-ar îmbunătăți sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. În plus, având în vedere impactul pasivelor legate de îmbătrânirea populației, Luxemburgul ar avea de beneficiat de pe urma unui obiectiv pe termen mediu mai ambițios.

(10)

Potrivit ultimei evaluări efectuate de Comisie, riscurile referitoare la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice par să fie de nivel mediu. Creșterea în decadele viitoare a cheltuielilor publice ale Luxemburgului legate de vârstă și de îmbătrânirea populației se preconizează a fi cea mai puternică din UE. Finanțarea pe termen scurt a sistemului de pensii este sprijinită în prezent de un raport scăzut de dependență economică a persoanelor vârstnice și depinde parțial de contribuțiile plătite de populația relativ tânără de lucrători transfrontalieri. În viitor, ambii factori vor cunoaște o evoluție inversă și se anticipează o creștere semnificativă a costurilor cu pensiile. Chiar dacă guvernul a acumulat active substanțiale, iar rezervele pentru pensii continuă să crească, aceste două elemente nu vor fi suficiente pentru a se asigura sustenabilitatea sistemului. În plus, rata de ocupare a lucrătorilor mai în vârstă (cu vârsta de 55-64 de ani), de 38,2 % (2009), este una dintre cele mai scăzute din UE (media UE fiind de 46 %). Chiar dacă vârsta legală de pensionare este în principiu de 65 de ani, sistemul de pensii al Luxemburgului permite adesea pensionarea anticipată fără a se efectua vreo reducere a nivelului pensiei, care, în plus, este relativ ridicat. Drept urmare, vârsta medie la care lucrătorii se retrag de pe piața forței de muncă este de 59,4 ani, ceea ce afectează costurile pentru sistemul de pensii. Planurile guvernului de reformă a sistemului de pensii prevăd instituirea unui nou model, prin care lucrătorii să rămână în activitate o perioadă mai lungă, pe bază de voluntariat. S-ar îmbunătăți astfel raportul de dependență al sistemului de pensii. Cu toate acestea, mecanismul respectiv s-ar referi doar la noii pensionari și s-ar aplica doar acelei părți a carierei de după intrarea în vigoare a reformei, astfel că efectul integral al acesteia s-ar produce doar peste 40 de ani.

(11)

Competitivitatea Luxemburgului din punctul de vedere al prețurilor și costurilor s-a înrăutățit substanțial de la începutul ultimului deceniu. Acest lucru se datorează evoluțiilor în materie de salarii și de productivitate. În perioada 2000-2010, costurile unitare cu forța de muncă au crescut cam de o dată și jumătate mai rapid în Luxemburg decât, în medie, în UE-15 și de peste cinci ori mai rapid decât în Germania. Având în vedere acordul dintre guvern și sindicate de a amâna, din primăvară până în octombrie 2011, aplicarea mecanismului de indexare salarială automată, în 2011 creșterea salariilor reale va fi foarte moderată. Mai trebuie luată o decizie cu privire la următorul prag. Având în vedere perspectiva curentă în ceea ce privește inflația, următoarea indexare automată ar putea avea loc deja în primăvara anului 2012, anihilându-se astfel câștigurile obținute anterior în materie de competitivitate a costurilor.

(12)

În ciuda unei creșteri istorice puternice a ocupării forței de muncă, rata ocupării populației rezidente este mai mică decât media UE, în special la ambele extreme ale spectrului de vârstă. De locurile de muncă create în ultimii ani au beneficiat în principal persoanele care nu au reședința în Luxemburg. Chiar dacă creșterea ratei șomajului înregistrată din 2008 până în prezent este legată de recesiune, aceasta are tot mai mult un caracter structural, ilustrat de faptul că, în anii de creștere de dinaintea crizei, rata ocupării ar fi trebuit să crească cu circa 4 % pe an pentru a se produce o mică scădere a ratei șomajului. Rata șomajului în rândul tinerilor este relativ ridicată, fiind de 16,1 % în 2010 comparativ cu 6 % din totalul populației active. Rata șomajului depinde, în foarte mare parte, de nivelul de studii. Tinerii cu reședința în Luxemburg se confruntă cu o concurență acerbă pentru locurile de muncă disponibile din partea celor care nu își au reședința în Luxemburg și care adesea sunt la fel de calificați sau chiar mai calificați.

(13)

Guvernul a prezentat o serie de angajamente în contextul Pactului Euro Plus. Acestea se referă la cele patru domenii ale pactului. Din punct de vedere al finanțelor publice, guvernul a aprobat elementele unei reforme a pensiilor și se angajează să o finalizeze până la sfârșitul anului 2011. Pentru a consolida stabilitatea financiară, măsurile se axează pe creșterea rezistenței sectorului financiar prin reglementare și supraveghere la nivel european și internațional și pe continuarea eforturilor de diversificare a structurii economiei Luxemburgului. Măsurile din domeniul ocupării forței de muncă se axează pe creșterea eficienței politicilor active de ocupare a forței de muncă (reforma „Administration de l'Emploi”) și pe încurajarea învățării pe tot parcursul vieții în sectorul privat, prin majorarea ratei de cofinanțare din partea statului. Măsurile în materie de competitivitate includ amânarea indexării salariale din primăvara anului 2011 (prevăzută de sistemul automat de indexare) până în octombrie 2011 și un angajament de negociere cu partenerii sociali a unei amânări similare pentru 2012. În plus, guvernul s-a angajat să îmbunătățească mediul de afaceri prin simplificare administrativă și prin îmbunătățirea infrastructurii. Aceste angajamente se referă la cele patru domenii ale pactului, sunt conforme cu agenda de reformă mai amplă, prezentată în programul de stabilitate și în programul național de reformă, și abordează provocările din domeniul pensiilor, competitivității, ocupării forței de muncă (în special a lucrătorilor tineri și a celor mai în vârstă) și al sectorului financiar. Cu toate acestea, unele reforme propuse nu sunt prezentate îndeajuns de detaliat. Angajamentele din cadrul Pactului Euro Plus au fost evaluate și s-a ținut seama de acestea în recomandări.

(14)

Comisia a evaluat, în cazul Luxemburgului, programul de stabilitate și programul național de reformă, inclusiv angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Luxemburg, ci și de respectarea de către acestea a normelor și orientărilor UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. Drept urmare, Comisia consideră că ar putea fi posibilă o reducere mai ambițioasă a deficitului în 2011, având în vedere perspectiva macroeconomică favorabilă, și că printr-un efort bugetar mai susținut Luxemburgul ar putea atinge în 2012 obiectivul pe termen mediu. Ar trebui luate, de asemenea, măsuri suplimentare de reformă a sistemului de pensii și de promovare a îmbătrânirii active, de consolidare a competitivității și de sprijinire a tinerilor în găsirea unui loc de muncă.

(15)

În lumina prezentei evaluări și ținând seama, de asemenea, de Recomandarea Consiliului din 2 iunie 2010, formulată în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a examinat actualizarea pe 2011 a programului de stabilitate prezentat de Luxemburg și avizul său (3) se reflectă în special în recomandările 1 și 2 de mai jos. Ținând seama de concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a analizat programul de reformă prezentat de Luxemburg,

1.

Să profite de îmbunătățirea condițiilor ciclice, să consolideze efortul bugetar și să utilizeze veniturile suplimentare neașteptate pentru reducerea suplimentară a deficitului global și pentru atingerea obiectivului pe termen mediu în 2012.

2.

Să propună și să implementeze o reformă amplă a pensiilor, pentru a se asigura sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii, începând cu măsuri de creștere a ratei de participare a lucrătorilor mai în vârstă, în special prin descurajarea pensionării anticipate. În vederea creșterii vârstei efective de pensionare, ar putea fi avute în vedere măsuri, cum ar fi stabilirea unei legături între vârsta legală de pensionare și speranța de viață.

3.

Să adopte măsuri pentru a reforma, în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale, sistemul de negociere și de indexare a salariilor, pentru a garanta faptul că majorările salariale reflectă evoluțiile în materie de productivitate a muncii și competitivitate.

4.

Să ia măsuri în vederea reducerii ratei șomajului în rândul tinerilor, prin sporirea măsurilor în materie de formare și educație, menite să coreleze mai bine calificările tinerilor cu cererea de pe piața forței de muncă.