(1)

La 25 ianuarie 1991, Asociația franceză a băncilor (denumită în continuare AFB), Camera sindicală a băncilor populare și Crédit Agricole au depus o reclamație prin care pretind că Franța a acordat ajutoare de stat în favoarea grupului Crédit Mutuel.

(2)

Prima solicitare de informații a Comisiei cu privire la „libretul albastru” („Livret bleu”) a fost formulată în scrisoarea din 27 mai 1991.

(3)

Prin scrisoarea din 6 februarie 1998, Comisia a informat autoritățile franceze asupra deciziei sale de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE [în prezent, articolul 108 alineatul (2) din TFUE] cu privire la potențialele măsuri de ajutor conținute în sistemul de economisire a banilor „libretul albastru” (2).

(4)

La 8 aprilie 1998, autoritățile franceze au răspuns întrebărilor adresate de către Comisie în decizia sa de inițiere a procedurii.

(5)

La 18 iunie 1998, Crédit Mutuel a adresat Comisiei o scrisoare în care își prezintă argumentele pe baza cărora contestă clasificarea drept ajutor de stat a măsurilor care fac obiectul deciziei de inițiere a procedurii, precum și un dosar de contabilitate analitică referitor la libretul albastru. De asemenea, numeroase părți interesate au prezentat observații Comisiei (a se vedea secțiunile 3 și 4, considerentele 48-59), care le-a transmis autorităților franceze la 3 septembrie 1998.

(6)

Reclamanții au adresat Comisiei patru memorii suplimentare prin scrisorile din 29 octombrie 1999, 16 mai 2000, 16 octombrie 2000 și 19 ianuarie 2001, pe care Comisia le-a transmis autorităților franceze la 21 februarie 2000 și la 3 noiembrie 2000.

(7)

La 5 februarie 2001, Comisia a transmis autorităților franceze documentele primite de la AFB.

(8)

În perioada noiembrie 1998-decembrie 1999, la solicitarea Comisiei, un consultant (3) (denumit în continuare „consultantul Comisiei”) a efectuat un audit al contabilității analitice a libretului albastru. Raportul consultantului a fost transmis spre examinare autorităților franceze și grupului Crédit Mutuel la 10 ianuarie 2000. La 7 februarie 2000, a avut loc o reuniune tehnică de concertare pe marginea acestui raport între serviciile Comisiei, asistate de consultantul acestora, autoritățile franceze și Crédit Mutuel.

(9)

Prin scrisoarea din 14 septembrie 1999, serviciile Comisiei au solicitat autorităților franceze să precizeze misiunile de interes general care i-au fost încredințate Crédit Mutuel. La 21 februarie 2000, 3 noiembrie 2000 și 5 februarie 2001, serviciile Comisiei au transmis autorităților franceze, în vederea formulării de observații, diferite documente (4) adăugate la dosar de reclamanți referitoare la eventualul „efect de atracție” al libretului albastru (a se vedea sub-secțiunea 7.2.3, considerentele 110-118). Autoritățile franceze și-au prezentat observațiile la 1 februarie 2001.

(10)

La 11 aprilie 2000, Comisia a fost sesizată printr-o reclamație depusă de Federația Bancară a Uniunii Europene (denumită în continuare FBE) cu privire la ajutoarele acordate de statul francez în favoarea grupului Crédit Mutuel sub forma exclusivității de distribuție a libretului albastru.

(11)

În mai 2000, Confederația națională a Crédit Mutuel a mandatat biroul de audit Arthur Andersen cu o misiune ce includea verificarea metodologiei activităților de contabilitate analitică ale grupului Crédit Mutuel și întocmirea contului de exploatare al libretului albastru. Această misiune s-a încheiat în septembrie 2000, cu elaborarea unui raport detaliat privind contul de exploatare al sistemului libretelor albastre, în care rezultatul contabil înregistrat de libretul albastru a fost evaluat la o pierdere înainte de impozitare de 498 de milioane FRF. Pentru a ajunge la această concluzie, s-au luat în calcul „factori de corecție”. La 2 februarie 2001, avut loc o întrevedere pe marginea acestui raport între Comisie și Crédit Mutuel. În urma observațiilor formulate de Comisie, Crédit Mutuel a solicitat biroului de audit Arthur Andersen să transmită, la 8 februarie 2001, o notă în care să justifice metoda utilizată, numită „corectarea ponderii excesive a activității IARD [activitatea de asigurare împotriva daunelor (5) a Crédit Mutuel]”, care făcuse în mod special obiectul criticilor din partea serviciilor Comisiei.

(12)

În aprilie 2001, Comisia a solicitat consultantului său să identifice discrepanțele dintre raportul său și cel întocmit de Arthur Andersen și să stabilească modificările de date sau de metodologie care ar putea fi introduse, dacă este cazul, în raportul său anterior. Un nou raport final al consultantului Comisiei a fost transmis la 23 iulie 2001. Raportul evaluează rezultatul contabil înregistrat de libretul albastru la un beneficiu cumulat necapitalizat de 1,074 miliarde FRF (163,7 milioane EUR). Acest raport a fost transmis în aceeași zi autorităților franceze. La reuniunea din 26 iulie 2001 dintre Comisie, autoritățile franceze, Crédit Mutuel și Arthur Andersen, Crédit Mutuel și Arthur Andersen și-au exprimat dezacordul cu privire la concluziile finale ale consultantului Comisiei. Arthur Andersen și-a susținut concluziile anterioare într-un document din 13 septembrie 2001, care a fost transmis în anexa unei note a autorităților franceze din 15 septembrie 2001. Autoritățile franceze au adresat Comisiei, la 26 octombrie 2001, o nouă notă de analiză juridică a sistemului libretelor albastre din punctul de vedere al dreptului comunitar al concurenței, precum și, la 7 ianuarie 2002, o notă privind costurile misiunii de serviciu public, în care sunt preluate, fără nicio informație nouă, cifrele deja prezentate de Crédit Mutuel.

(13)

În nota transmisă Comisiei la 26 octombrie 2001, autoritățile franceze explicau motivele pentru care, în opinia lor, (i) regimul libretelor albastre nu constituie ajutor de stat, (ii) în ipoteza în care Comisia își menține verdictul de ajutor de stat, nu ar putea fi vorba decât de un ajutor existent și (iii) este vorba, în orice caz, de un ajutor compatibil.

(14)

Prin decizia din 15 ianuarie 2002 (6) (denumită în continuare „decizia anulată”), Comisia a declarat ajutorul de stat pus în aplicare de Republica Franceză în favoarea Crédit Mutuel drept incompatibil cu piața internă.

(15)

Decizia din 15 ianuarie 2002 a fost anulată printr-o hotărâre a Tribunalului la 18 ianuarie 2005 (7).

(16)

Comisia nu a inițiat un recurs împotriva hotărârii Tribunalului. Conform articolului 266 alineatul (1) din TFUE, Comisia este obligată să adopte măsurile necesare pentru executarea acestei hotărâri. În ceea ce privește ajutorul de stat, aceasta înseamnă că, în urma anulării deciziei, procedura este trimisă spre rejudecare în stadiul de investigație oficială.

(17)

Prin decizia din 7 iunie 2006 (8) (denumită în continuare „decizia de prelungire”), Comisia a prelungit procedura oficială de investigare și a precizat obiectul evaluării sale privind un eventual ajutor.

(18)

Franța a prezentat Comisiei observațiile sale cu privire la decizia de prelungire prin scrisorile din 1 septembrie 2006 și din 7 septembrie 2006.

(19)

La 19 septembrie 2006, Comisia Europeană a primit o reclamație de la „Asociația victimelor Crédit Mutuel”.

(20)

Comisia a primit observațiile Crédit Mutuel prin scrisoarea din 13 octombrie 2006.

(21)

Comisia a transmis autorităților franceze observațiile Crédit Mutuel prin scrisoarea din 31 octombrie 2006.

(22)

În urma altor două solicitări de informații din partea Comisiei, transmise la 22 septembrie 2006 și 28 noiembrie 2006, Franța a prezentat observații suplimentare prin scrisorile din 8 noiembrie 2006 și 28 februarie 2007.

(23)

Comisia s-a întâlnit cu autoritățile franceze la 19 decembrie 2006 și cu Crédit Mutuel la 15 ianuarie 2007.

(24)

La 10 mai 2007, Comisia a adoptat o decizie în temeiul articolului 86 alineatul (3) din Tratatul CE [în prezent, articolul 106 alineatul (3) din TFUE], coroborat cu articolele 43 și 49 din Tratatul CE [în prezent, articolele 49 și 56 din TFUE], în virtutea căreia Franța trebuia să sisteze drepturile speciale (9) acordate în favoarea Crédit Mutuel, Casei de Economii și Băncii Populare privind distribuția libretelor albastre (în cazul grupului Crédit Mutuel) și a libretelor A (în cazul Casei de Economii și al Poștei) (10).

(25)

Întrucât Franța nu a încetat să acorde drepturile speciale de distribuție a libretelor A și a libretelor albastre în termenul de 9 luni stabilit în decizia din 10 mai 2007, Comisia a declanșat procedura de încălcare prevăzută la articolul 226 din Tratatul CE (în prezent, articolul 258 din TFUE), adresând acesteia, la 5 iunie 2008, o scrisoare de notificare privind nerespectarea deciziei.

(26)

La 19 septembrie 2009, Comisia a solicitat noi informații Franței, aceasta răspunzând solicitării la 13 octombrie 2009.

(27)

La 8 octombrie 2009, Comisia a pus capăt procedurii de încălcare, deoarece, prin adoptarea reformei din 1 ianuarie 2009 privind liberalizarea distribuției de librete A și albastre (11), Franța s-a conformat obligației de a sista drepturile speciale de distribuție a acestor librete (12).

(28)

Pe parcursul anului 2010, Comisia a adresat mai multe întrebări grupului Crédit Mutuel prin mesaje electronice, la care aceasta a răspuns tot prin poștă electronică.

(29)

Prezenta decizie închide, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 659/99 al Consiliului din 22 martie 1999 privind modalitățile de aplicare a articolului 93 din tratat (13), procedura referitoare la posibilele elemente de ajutor conținute în sistemul libretelor albastre.

(30)

Crédit Mutuel este un grup bancar și de asigurări descentralizat, constituit dintr-o rețea națională de case de economii având statutul de societăți cooperatiste cu capital variabil. Crédit Mutuel este reglementat de legea din 10 septembrie 1947 prin care au fost stabilite principiile cooperației. Grupul este organizat pe trei niveluri: local, regional și național.

(31)

Grupul Crédit Mutuel, cunoscut sub cele două denumiri comerciale ale grupului [Crédit Mutuel și Crédit Industriel et Commercial (denumit în continuare „CIC”)], cuprinde aproape 6 000 de puncte de vânzare și peste 72 000 de salariați. Casele locale ale Crédit Mutuel funcționează pe lângă 18 federații regionale afiliate la confederația națională a grupului Crédit Mutuel, organismul central al rețelei. CIC este o asociație de 6 bănci regionale și filiale specializate, atât în Franța, cât și în străinătate.

(32)

Crédit Mutuel este, de asemenea, un grup cu o conducere unică ce urmărește o politică globală. Acesta menține o solidaritate financiară internă la nivelul confederației, care asigură lichiditatea federațiilor regionale. Grupul prezintă caracteristicile unei întreprinderi unice din punct de vedere al dreptului concurenței, deoarece dispune de un centru decizional unic la nivel central.

(33)

Libretul albastru era un produs de economisire reglementat de stat, distribuit în exclusivitate de Crédit Mutuel.

(34)

Acest produs beneficia de o defiscalizare parțială în condițiile legii rectificative a finanțelor pentru 1975 (14). Dobânzile acordate deponenților la sumele depuse beneficiau de o scutire fiscală de până la două treimi. Statul stabilea o rată brută de remunerare a libretului albastru pentru deponenți, astfel încât, după deducerea impozitului (15), rata netă să fie identică cu cea libretului A, care era scutit integral de impozit.

(35)

Statul stabilea rata de remunerare a libretului albastru la un nivel superior inflației, indexat în funcție de rata dobânzii de pe piața monetară. Ultima rată netă de remunerare a libretului albastru, înainte de a se renunța la acest produs de economisire odată cu reforma din 1 ianuarie 2009 (a se vedea considerentul 41), era de 4 % (16). Suma maximă care putea fi acordată deponenților pe libretul albastru era de 15 300 EUR. Valoarea fondurilor aferente libretului albastru a crescut de la 13 miliarde EUR (85 miliarde FRF) în 1991 la 22 miliarde EUR în 2008.

(36)

Caracteristicile libretului albastru – disponibilizarea imediată a fondurilor, plăți autorizate începând de la suma de 15 EUR, absența comisioanelor (în special la deschiderea contului), etc. – determinau un nivel ridicat de lichiditate. De asemenea, era posibilă instituirea pe libretul albastru a debitării automate în favoarea Trezoreriei publice sau a altor întreprinderi de stat, precum EDF sau France Télécom. Așadar, libretul albastru, produs de economisire destinat persoanelor fizice, era, sub anumite aspecte, similar unui cont curent.

(37)

Obligațiile legate de utilizarea resurselor încasate prin intermediul libretelor albastre au evoluat de-a lungul timpului.

(38)

Într-o primă fază, Crédit Mutuel era obligat să aloce 50 % din resurse (cotă majorată în 1983 (17) la 65 % din resurse și la 80 % din noile fonduri încasate) așa-numitelor activități „de interes general” (în special finanțarea colectivităților locale și a altor organisme publice), soldul fondurilor rămânând la libera dispoziție a băncii (în continuare, „activități libere”).

(39)

Acest sistem a fost reformat aproape complet în baza unei hotărâri din 27 septembrie 1991 (18), prin care s-a realizat alinierea sistemului libretelor albastre la sistemul libretelor A. Astfel, începând de la data acestei hotărâri, noile fonduri încasate (19) au fost în totalitate centralizate la Casa de depuneri și consemnațiuni (denumită în continuare „CDC”), care, drept compensație, remunera Crédit Mutuel cu un comision de intermediere. Acest comision, stabilit inițial la 1,3 % din valoarea fondurilor libretelor albastre transferate în contul CDC, s-a redus la 1,2 % începând cu 1 ianuarie 2005, apoi la 1,1 % începând cu 1 noiembrie 2005. Resursele încasate de Crédit Mutuel sunt, în principal, utilizate de CDC în scopul finanțării locuințelor sociale.

(40)

De asemenea, această reformă profundă a sistemului s-a concretizat în realocarea progresivă a stocului de fonduri existent (20). De la hotărârea din 27 septembrie 1991 până la sfârșitul primului semestru al anului 1999, cota aferentă „activităților de interes general” și „activităților libere” existente s-a diminuat astfel încât aceste fonduri au ajuns să fie în totalitate transferate la CDC.

(41)

La 1 ianuarie 2009 a intrat în vigoare o reformă a libretelor A și albastre, care a permis tuturor băncilor să distribuie librete A și care a eliminat diferența care se făcea între libretele A și libretele albastre. Începând de la 1 ianuarie 2009, „libretul albastru” oferit de Crédit Mutuel nu este altceva decât un libret A comercializat sub o altă denumire. Existența libretului albastru și, în consecință, dreptul exclusiv de distribuție al grupului Crédit Mutuel au încetat la această dată.

(42)

Astfel cum se descrie în decizia de prelungire (21), Comisia a considerat că este posibil ca un ajutor de stat să fi fost oferit de Franța în favoarea Crédit Mutuel prin acordarea comisionului de intermediere.

(43)

Din jurisprudența Altmark a Curții de Justiție, rezultă că, în cazul în care îndeplinesc anumite condiții cumulative menționate în hotărârea Altmark din 24 iulie 2003 (22), compensațiile pentru servicii publice nu constituie ajutoare de stat în înțelesul articolului 107 din TFUE.

(44)

În decizia sa de prelungire, Comisia a considerat că a patra condiție stabilită de jurisprudența Altmark ar putea să nu fie îndeplinită, deoarece statul nu a atribuit misiunea de serviciu public, respectiv, colectarea de depozite destinate sectorului locuințelor sociale, printr-o procedură de achiziții publice, ci direct prin negocieri cu Crédit Mutuel, ceea ce nu oferă nicio garanție a priori că remunerarea acordată grupului Crédit Mutuel nu este mai mare decât nivelul solicitat de o întreprindere bine administrată. De asemenea, Comisia a considerat că autoritățile franceze nu au demonstrat că nivelul de compensare a fost stabilit ținând seama de costurile unei întreprinderi medii, bine administrate, din sectorul bancar. Astfel, faptul că autoritățile franceze subliniază că grupul Crédit Mutuel este o întreprindere bine administrată nu este suficient pentru a concluziona că nivelul compensării a fost stabilit pe baza unei analize a costurilor pe care le-ar suporta o întreprindere bine administrată în înțelesul jurisprudenței Altmark.

(45)

Potrivit Comisiei Europene, comisionul de intermediere a reprezentat o resursă de stat care putea constitui un avantaj selectiv susceptibil să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale între statele membre, fapt ce nu a fost notificat Comisiei. Prin urmare, comisionul de intermediere putea să includă elemente de ajutor ilegal.

(46)

În decizia sa de prelungire, Comisia a apreciat că este posibil ca această măsură să nu fie compatibilă cu articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE [în prezent, articolul 106 alineatul (2) din TFUE] și consideră că niciuna dintre excepțiile menționate la articolul 87 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE [în prezent, articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE] nu pare să se aplice.

(47)

Astfel, Comisia consideră, pe baza calculelor efectuate de consultantul său, că este posibil ca valoarea compensației să fi depășit ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor ocazionate de îndeplinirea obligației de serviciu public (colectarea depozitelor destinate sectorului locuințelor sociale), luând în calcul încasările aferente, precum și un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligației respective. Amintind că valoarea compensației trebuie să includă toate avantajele acordate de către stat sau prin intermediul resurselor statului, indiferent de formă, Comisia a ținut seama, la calcularea compensației, nu numai de costul net al colectării depozitelor centralizate la CDC, ci și de rezultatul (costul sau profitul) net al activităților de interes general și al activităților libere. Raportul consultantului Comisiei a relevat o supracompensare a grupului Crédit Mutuel în 1991, 1992, 1993 și 1998.

(48)

Argumentele reclamanților au fost prezentate de Comisie în decizia sa din 6 februarie 1998 privind inițierea procedurii în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE [în prezent, articolul 108 alineatul (2) din TFUE]. Memoriile justificative transmise ulterior prezintă următoarele noi argumente.

(49)

O notă din partea AFB (actualizată la sfârșitul lunii februarie 1999 și comunicată Comisiei în octombrie 1999) privind efectul de atracție al sistemului libretelor albastre a evaluat produsul net bancar generat de acest efect de atracție la 17 miliarde FRF (2,6 miliarde EUR), presupunând că în perioada 1986-1997 creșterea cotei de piață a Crédit Mutuel în toate segmentele provine exclusiv din distribuția de librete albastre.

(50)

Într-un studiu realizat de Caisse Nationale du Crédit Agricole, comunicat în luna mai 2000, s-a analizat evoluția numărului de ghișee ale grupului Crédit Mutuel. Se pare că numărul total de ghișee permanente a scăzut în perioada 1991-1994, ca apoi să crească treptat până în 1998, când a atins din nou nivelul din 1990. Evoluția a fost diferită de la o regiune la alta: numărul ghișeelor permanente, ulterior nepermanente, a scăzut în regiunile în care Crédit Mutuel avea o puternică tradiție (Ținuturile Loarei, Bretania, Alsacia), dar a crescut în celelalte regiuni. Așadar, Crédit Mutuel și-a redus probabil prezența în zonele rurale, pentru a și-o consolida în zona urbană. Aceste informații par să contrazică afirmațiile grupului Crédit Mutuel, potrivit cărora acesta a fost obligat să mențină o prezență puternică în zona rurală în cursul anilor ’90. De asemenea, aceste date par să indice faptul că grupul Crédit Mutuel este în măsură să mențină o rețea extrem de densă, chiar și după eliminarea oricărui control din partea autorităților publice.

(51)

La 4 iunie 1998, AFB a adresat Comisiei o scrisoare în care afirma că nivelul de remunerare de 1,3 % din valoarea fondurilor aferente libretelor albastre centralizate la CDC este excesiv, având în vedere faptul că Poșta și Casa de Economii încasau de la CDC în aceeași perioadă 1,50 % și, respectiv, 1,20 % din fondurile aferente libretelor A, centralizate tot la CDC. De asemenea, AFB arăta că, în 1997, a propus autorităților franceze să asigure colectarea depozitelor aferente libretelor albastre în schimbul unei remunerații de numai 1 %, însă guvernul nu a răspuns acestei oferte. AFB sublinia, în special, că raportul din aprilie 1998 al domnului deputat Douyère privind modernizarea caselor de economii menționa că pentru o casă de economii de mărime medie, precum cea din Burgundia, costul colectării este de 0,96 % din fondurile acesteia și că nu există motive pentru care Crédit Mutuel să suporte costuri de gestionare mai ridicate.

(52)

Un memoriu din partea biroului Glais din august 2000, transmis la solicitarea AFB, a adăugat elemente statistice referitoare la avantajul competitiv pe care dreptul exclusiv de distribuție a libretelor albastre l-ar fi conferit grupului Crédit Mutuel. Investigarea seriilor temporale ale libretelor arată că fondurile depozitelor de pe libretul albastru, precum și fondurile celorlalte depozite au înregistrat o creștere puternică până la sfârșitul perioadei 1985-1987. Creșterea împrumuturilor acordate gospodăriilor continuă și după această dată, rămânând mai puternică pentru Crédit Mutuel decât pentru principalii concurenți ai acestuia. Expertul biroului Glais a dedus din aceasta că „impactul pe care sistemul libretelor albastre pare să-l fi avut constă, așadar, în atragerea clientelei și, începând de la jumătatea anilor ’80, efectul pozitiv pare să se fi perpetuat fără o creștere a depozitelor. Prin urmare, începând din această perioadă, strategia expansionistă a Crédit Mutuel pare să fi fost alimentată de clienții fidelizați inițial.” Utilizând, în special, un indicator de persistență a șocurilor economice aleatorii asupra variabilelor de activitate și o modelizare a unei ecuații simple privind cererea de credite, expertul a concluzionat că activitatea Crédit Mutuel (în principal, activitatea de creditare) pare să fi fost deconectată de la evoluția medie a pieței bancare. Expertul explică acest fenomen prin faptul că grupul Crédit Mutuel ar avea clienți mai puternic fidelizați, de exemplu, prin intermediul libretului albastru, decât clienții celorlalte rețele bancare.

(53)

Într-un al doilea memoriu (decembrie 2000), biroul Glais a propus o nouă analiză econometrică a gradului de captivitate a clienților fiecărei rețele bancare. Rezultatele acestei analize sunt, potrivit expertului, coroborate cu ipoteza potrivit căreia Crédit Mutuel și Casa de Economii dispun de mijloace care le permit să își fidelizeze clienții mult mai bine decât reușesc să o facă celelalte bănci. Totuși, nu se poate stabili dacă la originea acestei fidelizări mai puternice a clienților se află distribuția unui libret de economii defiscalizat sau utilizarea unei rețele dense de sucursale în regiuni diferite (două instrumente comune de care dispun aceste rețele).

(54)

În afară de prezenta procedură, Comisia a primit, de asemenea, un memoriu suplimentar de la reclamanți, în care aceștia susțin că achiziționarea CIC de către Crédit Mutuel în aprilie 1997, odată cu privatizarea acestei instituții bancare care fusese deținută anterior de grupul de asigurări de stat GAN, a fost posibilă datorită ajutoarelor de care a beneficiat Crédit Mutuel în legătură cu libretele albastre, ceea ce a determinat o creștere a cotei sale pe piața depozitelor de la 2 %, cât înregistra în 1969, la aproximativ 6,9 % în 1997. În opinia reclamanților, capitalul propriu al întreprinderii a înregistrat, tocmai datorită ajutoarelor în cauză, o creștere rapidă, de la 650 milioane FRF (99 milioane EUR) în 1974 la 47,3 miliarde FRF (7,2 miliarde EUR) în 1997.

(55)

În final, reclamația din 19 septembrie 2006 a Asociației victimelor Crédit Mutuel conține doar acuzația de „deturnare a economiilor publice în scopuri private și comerciale […] în detrimentul deponenților și al economiei franceze”, fără a prezenta o argumentație veritabilă sau elemente de probă în legătură cu un eventual ajutor de stat ilegal.

(56)

În urma publicării deciziei de inițiere a procedurii din 6 februarie 1998, Comisia a primit observații din partea a numeroase părți terțe interesate.

(57)

Anumiți concurenți ai grupului Crédit Mutuel au fost afectați de prejudiciul pe care aceștia consideră că l-au suferit ca urmare a acordării în favoarea Crédit Mutuel a dreptului exclusiv de distribuție a libretelor albastre. Aceste bănci au susținut, în marea lor majoritate, existența unui efect de atracție al regimului libretelor albastre care a determinat o pierdere a clientelei lor în beneficiul Crédit Mutuel și și-au exprimat dorința ca acest drept exclusiv să fie eliminat. Comisia a primit astfel de observații din partea următoarelor instituții:

(58)

De asemenea, pe lângă observațiile prezentate la secțiunea 4 în apărarea grupului Crédit Mutuel, Comisia a primit observațiile următoarelor părți terțe în favoarea sistemului libretelor albastre:

(59)

În marea lor majoritate, părțile terțe au subliniat rolul pe care l-a jucat, mai ales la nivel regional, Crédit Mutuel în finanțarea economiei sociale, în special a asociațiilor fără scop lucrativ. De asemenea, acestea au subliniat rolul băncii Crédit Mutuel în sprijinirea claselor muncitoare din care provine o parte importantă a clientelei sale. Mai mulți aleși locali au subliniat rolul pe care l-a avut Crédit Mutuel în crearea de întreprinderi și de locuri de muncă, precum și în dezvoltarea inițiativelor locale, prin colaborare cu colectivitățile locale. Alții au considerat că, prin structurile sale descentralizate, Crédit Mutuel a răspuns mai bine decât instituțiile centralizate nevoilor locale și necesității unei dezvoltări teritoriale echilibrate.

(60)

Crédit Mutuel reproșează Comisiei durata extrem de îndelungată de soluționare a cauzei.

(61)

De asemenea, în opinia Crédit Mutuel, hotărârea Tribunalului nu numai că s-a întemeiat pe o motivare necorespunzătoare, dar a inclus și critici referitoare la raționamentul Comisiei, care nu au fost luate în considerare în decizia de prelungire, în special în ceea ce privește calcularea eventualei supracompensații. În acest sens, Crédit Mutuel reproșează Comisiei totalizarea soldurilor anuale pozitive fără deducerea soldurilor negative aferente anumitor ani, contrar metodei prevăzute în orientările comunitare privind ajutoarele de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public (în continuare, „orientările comunitare din 2005”) (23).

(62)

În opinia băncii, comisionul de intermediere îndeplinește cele patru condiții din jurisprudența Altmark:

(63)

În orice caz, Crédit Mutuel consideră că măsura este compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) din TFUE. Crédit Mutuel critică în special metoda de calculare a supracompensației menționate în decizia de prelungire. În opinia grupului, Comisia ar fi comis, în primul rând, erori de calcul în evaluarea rezultatului global al contului de exploatare aferent libretului albastru, preluând concluziile eronate ale consultantului său, în pofida faptului că, în anumite privințe, nu s-a ajuns la un acord între consultantul Comisiei și cel al Crédit Mutuel (25).

(64)

Crédit Mutuel contestă apoi abordarea anuală menținută de Comisie (respectiv, faptul de a lua în considerare numai sumele aferente anilor în care s-a înregistrat o supracompensare, fără a le compensa cu sumele aferente anilor de subcompensare), ceea ce contrazice anumite precedente, decizia anulată, precum și, în opinia sa, orientările comunitare din 2005 (26). Comisia ar trebui să aplice o abordare globală (adică să compenseze totalitatea sumelor aferente anilor de supracompensare cu cele din anii de subcompensare) pentru întreaga perioadă 1991-1998, pe de o parte, și pentru perioada începând din 1999, pe de altă parte.

(65)

În plus, în decizia sa de prelungire, Comisia nu a luat în mod corect în considerare profitul rezonabil. Pentru evaluarea profitului rezonabil, Comisia s-a bazat pe costurile capitalului propriu obligatoriu, estimate la 6 %, chiar dacă aceste costuri reprezintă cheltuieli în contabilitatea analitică și nu o marjă de profit. Comisia ar fi trebuit să ia în considerare rata rentabilității capitalului propriu anticipată de Arthur Andersen (27). Mai mult, pentru calcularea profitului rezonabil, Comisia a utilizat o bază evanescentă care își pierde valabilitatea odată cu centralizarea integrală a fondurilor la CDC, în condițiile în care aceste fonduri nu reprezintă niciun cost în materie de capital propriu obligatoriu. Crédit Mutuel subliniază că indicatorul luat în considerare de Comisie conduce la eliminarea oricărei marje normale pe libretul albastru. Crédit Mutuel consideră că orice bancă, chiar dacă realizează o activitate centralizată care nu presupune niciun cost în materie de capital propriu în sens de reglementare restrâns al ratei de adecvare a capitalului, trebuie să poată realiza o marjă de profit normală.

(66)

De asemenea, Comisia nu a luat în considerare în mod corect cheltuielile ocazionate de cealaltă misiune de interes general pe care Crédit Mutuel consideră că o îndeplinește, și anume menținerea ghișeelor în zona rurală, în scopul stimulării economiilor populației pe întregul teritoriu, facilitând astfel accesul la serviciile bancare al unui număr mai mare de persoane.

(67)

În sfârșit, Crédit Mutuel neagă existența unui eventual efect de atracție, reamintind că, în decizia anulată, Comisia recunoscuse că acest efect de atracție nu a putut fi demonstrat în mod categoric și considerând că, între timp, nu a intervenit niciun element de noutate.

(68)

În ceea ce privește procedura, Crédit Mutuel invocă mai multe principii generale de drept comunitar pentru a contesta eventuala recuperare a unui potențial ajutor, în special principiul încrederii legitime și al respectării unui termen rezonabil.

(69)

Franța consideră că sunt îndeplinite condițiile stabilite de jurisprudența Altmark:

(70)

În ceea ce privește condițiile legate de existența unui ajutor, Franța face trimitere la argumentele formulate înaintea anulării deciziei din 2002:

(71)

În nota din 26 octombrie 2001, autoritățile franceze prezintă motivul pentru care, în cazul în care Comisia ar considera că măsura se clasifică drept ajutor de stat, acesta ar fi, în orice caz, un ajutor compatibil cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (3) din TFUE. Autoritățile franceze reproșează Comisiei faptul că a comis erori la calcularea rezultatului total al contului de exploatare al sistemului libretelor albastre, neutilizând metoda propusă de către consultantul Crédit Mutuel (32). De asemenea, autoritățile franceze subliniază că ar trebui luat în considerare de către Comisie un profit rezonabil pe care autoritățile franceze îl estimează la […] (*1).

(72)

În observațiile referitoare la decizia de prelungire, autoritățile franceze reproșează, de asemenea, Comisiei, faptul că a urmat un „raționament asimetric”, întrucât nu a compensat sumele aferente anilor în care s-a înregistrat o supracompensare (1991, 1992, 1993 și 1998) cu cele aferente anilor în care s-a înregistrat o subcompensare (1994-1997) și că, în anexa 1 la decizia de prelungire, aceasta a preluat în totalitate concluziile consultantului său referitoare la cele trei puncte de divergență dintre Franța și Comisie. Franța a precizat că, de-a lungul întregii perioade 1999-2005, sistemul libretelor albastre a fost subcompensat de către stat. Astfel, valoarea comisionului de intermediere nu a depășit ceea ce era necesar pentru acoperirea costurilor de distribuție a libretelor, astfel cum se reflectă în contabilitatea analitică a acestui sistem, care a fost realizată împreună cu Comisia (cu excepția a două adaptări (33)) și care satisface cerințele Directivei 80/723/CEE a Comisiei din 25 iunie 1980 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența financiară în cadrul anumitor întreprinderi (34). De asemenea, Franța a explicat că reducerile recente ale comisionului de intermediere răspund, în principal, nevoilor actorilor din domeniul finanțării sectorului locuințelor sociale (35).

(73)

Autoritățile franceze precizează că există un mecanism de rambursare a unei eventuale supracompensații încă din 1999.

(74)

De asemenea, Franța a explicat că riscul de nelichiditate pe o perioadă de o lună era suportat de Crédit Mutuel, iar riscul de nelichiditate pe o perioadă mai mare de o lună era suportat de CDC. Franța a precizat că, fiind vorba de sume încasate în baza libretelor albastre, procentul de pondere a riscurilor pentru calcularea cerințelor de capital propriu necesar asigurării marjei de solvabilitate era de 0 %. Franța a arătat că, în perioada 1999-2005, ponderea riscului pentru cerințele de capital propriu ale Crédit Mutuel cu privire la celelalte produse de economisire și alte resurse în afară de libretul albastru, a variat între […] și […]%. Autoritățile franceze au precizat că, ținând seama de lipsa de relevanță a aplicării raportului de solvabilitate europeană începând din momentul centralizării integrale a fondurilor la CDC în 1999, Crédit Mutuel a inclus în calculul profitului rezonabil corespunzător libretelor albastre un cost al capitalului propriu obținut prin raportare la costul capitalului pentru celelalte produse de economisire și alte resurse, limitându-l totodată ([…]-[…]% între 1999 și 2005). La solicitarea Comisiei, Franța a oferit, de asemenea, precizări cu privire la marja de compensare aferentă constituirii unei rezerve obligatorii la Banca Națională a Franței.

(75)

În decizia de prelungire, Comisia a apreciat că singura măsură în cauză de natură să conțină elemente de ajutor de stat este comisionul de intermediere plătit grupului Crédit Mutuel de către CDC (36).

(76)

Eventualul ajutor reprezentat de comisionul de intermediere a fost instituit la 27 septembrie 1991 prin hotărârea din aceeași dată și, în prezenta decizie, acest ajutor este analizat până în momentul liberalizării distribuției de librete A și armonizarea libretului albastru cu libretul A la 1 ianuarie 2009 (37).

(77)

Trebuie subliniat că, în conformitate cu jurisprudența Altmark (38), compensațiile plătite în schimbul misiunilor de serviciu public nu constituie ajutoare de stat în înțelesul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, dacă sunt îndeplinite patru condiții cumulative.

(78)

În observațiile prezentate ca răspuns la decizia de prelungire, autoritățile franceze și Crédit Mutuel invocă existența a două servicii de interes economic general, respectiv, menținerea unei prezențe semnificative a ghișeelor în mediul rural în scopuri de amenajare a teritoriului și colectarea depozitelor destinate finanțării locuințelor sociale.

(79)

Or, anterior instituirii propriu-zise a măsurii în cauză, Crédit Mutuel nu mai avea nicio obligație de menținere a ghișeelor în zona rurală, legea privind deschiderea și închiderea agențiilor bancare fiind abrogată în 1987, iar regimul de control (care ar fi fost menținut pentru Crédit Mutuel din 1987 până în 1991) fiind eliminat începând cu 1 iulie 1991 (39). Autoritățile franceze și Crédit Mutuel nu au contestat de altfel concluzia din decizia de prelungire, potrivit căreia „după 1991 [adică după data de 1 iulie 1991], nu există niciun act cu putere de lege în temeiul căruia grupului Crédit Mutuel să i se fi atribuit, în înțelesul articolului 86 din Tratatul CE [în prezent, articolul 106 du TFUE], misiunea menționată la punctul 24 subpunctul (iii) de mai sus [menținerea ghișeelor în zona rurală în scopuri de amenajare a teritoriului]” (40).

(80)

În consecință, rămâne să se stabilească dacă jurisprudența Altmark se aplică în privința unei singure misiuni, aceea de colectare a depozitelor destinate finanțării locuințelor sociale.

(81)

Comisia observă că statele membre dispun de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește natura serviciilor care pot fi clasificate drept servicii de interes economic general. Comisia consideră că decretele de punere în aplicare a dispozițiilor articolului 9 din legea rectificativă a finanțelor pentru 1975 (41) și ale articolului 24 din legea rectificativă a finanțelor pentru 1982 (42), în special hotărârea din 27 septembrie 1991, conferă în mod clar grupului Crédit Mutuel misiunea (astfel cum se prevede la articolele R323-10 și R 331-14 din Codul construcțiilor și locuințelor) de a colecta fonduri bănești pe care să le transfere la CDC, permițând acesteia să finanțeze sectorul locuințelor sociale. Comisia consideră că, atunci când a clasificat această misiune drept o misiune de serviciu de interes economic general, Franța nu a comis nicio eroare vădită de apreciere.

(82)

În temeiul celei de-a patra condiții din jurisprudența Altmark, „în cazul în care întreprinderea care va îndeplini obligațiile de serviciu public nu este aleasă în urma unei proceduri de achiziție publică pentru selecția ofertei capabile să furnizeze serviciile respective cu cele mai reduse costuri pentru comunitate, nivelul compensației trebuie să fie stabilit pe baza unei analize a costurilor care ar fi suportate pentru îndeplinirea obligațiilor respective de o întreprindere medie, bine administrată […] pentru a fi capabilă să respecte obligațiile de serviciu public, luând în calcul veniturile aferente, precum și un profit rezonabil pentru îndeplinirea acestor obligații” (43).

(83)

Comisia consideră că cea de-a patra condiție nu este îndeplinită în ceea ce privește misiunea de colectare a depozitelor centralizate la CDC pentru finanțarea locuințelor sociale. Trebuie amintit că statul nu a atribuit această misiune în urma alegerii celei mai avantajoase oferte în cadrul unei proceduri de achiziție publică, ci direct prin negociere cu Crédit Mutuel. Nivelul comisionului de intermediere nu a fost stabilit luându-se în calcul costurile legate de îndeplinirea obligației de serviciu de interes economic general pe care le-ar fi suportat o întreprindere medie, bine administrată. Astfel, nivelul comisionului de intermediere, de 1,3 %, nu a putut fi stabilit pe baza costurilor reale suportate de Crédit Mutuel pentru îndeplinirea misiunii de serviciu de interes economic general, deoarece, în septembrie 1991, nu exista o contabilitate separată a sistemului libretelor albastre care să permită identificarea în evidențele contabile ale băncii a costurilor legate în mod expres de libretul albastru. Evidența contabilă separată a sistemului libretelor albastre a fost realizată după mai mulți ani și reconstituită retroactiv pentru anii anteriori până în 1991. Prin urmare, nu există niciun indiciu că nivelul comisionului de intermediere a fost stabilit luându-se în calcul costurile unei întreprinderi medii, bine administrate, care ar fi îndeplinit misiunea de interes general în cauză. Autoritățile franceze subliniază că grupul Crédit Mutuel este, în general, bine administrat, dar nu demonstrează veridicitatea acestei afirmații, făcând trimitere, în principal, la considerentul 13 din decizia de prelungire, în care Comisia menționează pur și simplu rezultatele financiare globale (dimensiunea bilanțului, rezultatul net, coeficientul de exploatare, capitalul propriu și coeficientul de solvabilitate) ale Crédit Mutuel din 2004. În orice caz, dacă un stat membru a stabilit nivelul de compensare pe baza unei analize a costurilor unei întreprinderi medii, bine administrate, statul respectiv nu ar trebui să întâmpine nicio dificultate în a demonstra acest lucru Comisiei și în a-i prezenta metodologia aplicată, ceea ce Franța nu a reușit în cazul de față. În cele din urmă, faptul că, începând cu 1 ianuarie 2009, dată la care distribuția libretelor A și a libretelor albastre a fost liberalizată, comisionul de intermediere al Crédit Mutuel s-a redus de la 1,1 % la 0,6 %, pare să indice că nivelul acestui comision a fost mai mare decât cel care ar fi fost stabilit pe baza costurilor suportate de o întreprindere medie, bine administrată, care ar fi îndeplinit aceeași misiune de interes general.

(84)

Întrucât condițiile jurisprudenței Altmark sunt cumulative, este suficient ca una dintre condiții să nu fie îndeplinită pentru ca jurisprudența să nu se aplice, iar măsura în cauză să poată constitui eventual ajutor de stat. Din cele descrise anterior rezultă că măsura în cauză nu îndeplinește cea de-a patra condiție din jurisprudența Altmark. Prin urmare, jurisprudența Altmark nu se aplică și este necesar să se evalueze dacă măsura constituie efectiv un ajutor de stat (44) (45).

(85)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(86)

Comisionul de intermediere era plătit anual (46) grupului Crédit Mutuel de către CDC în temeiul unei convenții încheiate între stat și Crédit Mutuel, prin care au fost stabilite modalitățile de punere în aplicare a hotărârii din 27 septembrie 1991. Valoarea comisionului de intermediere a fost stabilită de către stat pentru a compensa obligații de serviciu public. În plus, CDC este o întreprindere publică al cărui comportament este imputabil statului (47). Prin urmare, condiția privind imputabilitatea și resursele statului este îndeplinită.

(87)

Comisionul de intermediere a fost acordat exclusiv grupului Crédit Mutuel, în schimbul colectării economiilor centralizate la CDC pentru finanțarea sectorului locuințelor sociale, prin intermediul libretelor albastre, pentru care Crédit Mutuel deținea dreptul exclusiv de distribuție. Această măsură a avut, așadar, un caracter selectiv.

(88)

Întrucât reprezenta un transfer de resurse de stat exclusiv în favoarea grupului Crédit Mutuel, comisionul de intermediere a consolidat poziția competitivă a acestei bănci comparativ cu cea a concurenților săi. Într-adevăr, în conformitate cu jurisprudența Curții, întărirea poziției competitive a unei întreprinderi în urma acordării unui ajutor de stat constituie, în general, dovada unei denaturări a concurenței cu celelalte întreprinderi concurente care nu au beneficiat de un ajutor similar (48).

(89)

De asemenea, conform unei jurisprudențe constante, din momentul în care întreprinderea beneficiară a unui ajutor de stat exercită activități într-un domeniu deschis concurenței, care face obiectul unor schimburi comerciale între statele membre (49), aceste schimburi comerciale între state sunt afectate. Totuși, după 1979, cota de piață aferentă băncilor străine a atins 8 % pentru activitățile de creditare (4 % pentru sucursalele fără personalitate juridică, 4 % pentru filialele constituite în baza legislației franceze), 4,5 % pentru activitățile de depuneri (2 % și, respectiv, 2,5 %). În schimb, cota băncilor europene non-franceze, comparativ cu ansamblul băncilor străine, a fost de 50 % la credite și de 70 % la depozite. Așadar, încă din anii ’70, Crédit Mutuel s-a confruntat cu concurența rețelelor străine pe teritoriul francez. În plus, piața economiilor bancare lichide, din care făcea parte și libretul albastru și care includea, de asemenea, Codevi, LEP, libretele pentru tineri, conturile pe librete obișnuite și CEL (50), era deja deschisă concurenței în perioada supusă analizei.

(90)

Prin urmare, Comisia concluzionează că cele patru condiții necesare pentru a stabili existența unui ajutor sunt îndeplinite.

(91)

În fine, măsura de ajutor este ilegală deoarece nu a fost notificată Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE și a fost pusă în aplicare după intrarea în vigoare în Franța a Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene.

(92)

Drept răspuns la argumentul autorităților franceze potrivit căruia existența ajutorului este justificată de adoptarea acestei măsuri înainte de expirarea, la 1 ianuarie 1993, a termenului de transpunere a celei de-a doua directive bancare, Comisia subliniază că scopul acestei directive era realizarea pieței interne în sectorul instituțiilor de credit, sub aspectul libertății de stabilire și al libertății de furnizare a serviciilor. Comisia nu sugerează că piața respectivă era închisă concurenței înainte de adoptarea comisionului de intermediere, ci pur și simplu că existau încă anumite obstacole în calea libertății de stabilire și a libertății de furnizare a serviciilor în sectorul bancar. Decizia din 10 mai 2007 subliniază că libretul albastru aparține unei „piețe” a economiilor bancare lichide, ceea ce sugerează o deschidere a activității respective către concurență și nu confirmă, din niciun punct de vedere, argumentul autorităților franceze potrivit căruia activitatea respectivă ar fi fost deschisă concurenței abia începând din 1993. Dimpotrivă, decizia face referire la existența unei piețe „mature” (51).

(93)

Întrucât măsura în cauză conține elemente de ajutor de stat, Comisia trebuie să analizeze compatibilitatea acestei măsuri cu piața internă.

(94)

În conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din TFUE: „întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general […] se supun normelor tratatelor și, în special, regulilor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Uniunii”.

(95)

Conform jurisprudenței Curții de Justiție, practicii Comisiei și orientărilor comunitare din 2005, semnificația articolului 106 alineatul (2) din TFUE este aceea că un ajutor de stat acordat unei întreprinderi care are sarcina de a gestiona un serviciu de interes economic general poate fi declarat compatibil cu piața internă dacă măsura de ajutor îndeplinește următoarele condiții:

(96)

Condițiile (a) și (b) sunt îndeplinite din motivele prezentate la considerentul 81.

(97)

În ceea ce privește condiția d), Comisia nu deține niciun indiciu că schimburile intracomunitare au fost afectate într-o măsură atât de mare încât ajutorul să nu îndeplinească această condiție. În special, decizia din 10 mai 2007 a impus eliminarea exclusivității dreptului de distribuție a libretelor albastre, întrucât drepturile speciale legate de aceasta constituiau o restricție asupra libertății de furnizare a serviciilor în interiorul Comunității (52). Cu toate acestea, atât timp cât comisionul de intermediere nu a supracompensat misiunea de serviciu de interes general încredințată grupului Crédit Mutuel, nu se poate considera că acesta a afectat dezvoltarea schimburilor comerciale într-o măsură care să contravină intereselor Uniunii.

(98)

Comisia analizează, așadar, în continuare dacă s-au respectat principiile necesității și proporționalității, respectiv dacă valoarea compensației care constituie comisionul de intermediere a depășit ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor ocazionate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, ținând seama de încasările aferente, precum și de un profit rezonabil pentru îndeplinirea acestor obligații (53).

(99)

În cadrul verificării sale privind absența unei eventuale supracompensări (a se vedea sub-secțiunea 7.2.5), Comisia adoptă - pentru perioada cuprinsă între 27 septembrie 1991 (a se vedea sub-secțiunea 7.2.1) și 31 decembrie 2005 - o abordare globală (a se vedea sub-secțiunea 7.2.2). Comisia ia în considerare toate avantajele legate de sistemul libretelor albastre, fără a include însă un eventual efect de atracție a cărui amploare nu a putut fi stabilită (a se vedea sub-secțiunea 7.2.3). Este luat în calcul și un profit rezonabil (a se vedea sub-secțiunea 7.2.4), inclusiv pentru fondurile centralizate la CDC.

(100)

În decizia de prelungire, calculul rezultatelor nete ale sistemului libretelor albastre, efectuat pentru a stabili existența unei eventuale supracompensări, a inclus rezultatele aferente întregului an 1991 (54). Cu alte cuvinte, veniturile nete provenind din activitățile libere și din activitățile de interes general au fost luate în considerare începând cu 1 ianuarie 1991.

(101)

Astfel cum s-a explicat la considerentele 75 și 76, singura măsură analizată în prezenta cauză este comisionul de intermediere, al cărui principiu a fost instituit la 27 septembrie 1991, dată la care Crédit Mutuel a primit sarcina centralizării fondurilor sale la CDC în scopul finanțării sectorului locuințelor sociale. Anterior acestei date, nu existau nici comisionul de intermediere și nici centralizarea la CDC. În consecință, Comisia trebuie să înceapă evaluarea proporționalității ajutorului de la această dată.

(102)

Cheltuielile și încasările legate de îndeplinirea obligației de serviciu de interes economic general nu pot fi, așadar, anterioare datei de 27 septembrie 1991. Cu alte cuvinte, numai de la instituirea măsurii de ajutor respective (comisionul de intermediere) se pot lua în calcul cheltuielile și încasările aferente îndeplinirii obligației de serviciu de interes economic general finanțate prin acest ajutor. În concluzie, Comisia consideră că decizia sa de prelungire include o neconcordanță, deoarece limitează măsura de ajutor doar la comisionul de intermediere instituit la 27 septembrie 1991, dar continuă să ia în calcul veniturile nete provenind din libretele albastre în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1991 și 27 septembrie 1991.

(103)

Întrucât Crédit Mutuel nu este în măsură să comunice rezultatele nete ale activităților de interes general și ale activităților libere decât anual, Comisia consideră că pentru anul 1991 trebuie să se ia în calcul doar rezultatele nete corespunzătoare perioadei cuprinse între 27 septembrie 1991 și 31 decembrie 1991, raportând rezultatele nete pentru întregul an 1991 proporțional cu numărul de zile relevante, respectiv, 96/365. Rezultatele nete aferente fondurilor centralizate la CDC în anul 1991 pot fi luate în calcul în totalitate, deoarece, astfel cum s-a explicat la considerentul 101, această centralizare a fost introdusă exact după 27 septembrie 1991, astfel încât, prin definiție, nicio parte a acestor rezultate să nu se raporteze la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1991 și 27 septembrie 1991.

(104)

În decizia sa de prelungire, Comisia a prevăzut adoptarea unei abordări anuale pentru a evalua existența eventualei supracompensări. Această abordare rezultă din orientările comunitare din 2005 și constituie o schimbare față de practica din trecut a Comisiei. Astfel, atunci când trebuia să evalueze existența unei eventuale supracompensări înaintea adoptării orientărilor comunitare din 2005, Comisia aplica o abordare care poate fi considerată „globală”, potrivit căreia sumele aferente anilor de supracompensare puteau fi compensate, fără limită, cu sumele aferente anilor de subcompensare (55).

(105)

În temeiul punctului 26 din orientările comunitare din 2005, Comisia va aplica ajutoarelor nenotificate dispozițiile cuprinse în aceste orientări dacă ajutorul a fost acordat ulterior publicării orientărilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar în celelalte cazuri dispozițiile în vigoare la momentul acordării ajutorului. Ajutorul în cauză este acordat anual (56) și nu a fost notificat. Publicarea orientărilor comunitare din 2005 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a avut loc la 29 noiembrie 2005. În consecință, pentru perioada anterioară anului 2006, Comisia trebuie să aplice normele în vigoare la momentul acordării ajutorului, iar pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și momentul încetării măsurii, la 31 decembrie 2008, trebuie să aplice orientările comunitare din 2005.

(106)

Orientările comunitare din 2005 prevăd o abordare „anuală”, atunci când calculul unei eventuale supracompensări trebuie să se efectueze anual, fără ca valoarea supracompensației anuale să poată fi reportată în anul următor, cu excepția cazului în care această valoare este mai mică de 10 % din valoarea compensației anuale (57).

(107)

În schimb, în perioada anterioară adoptării orientărilor comunitare din 2005, atunci când verifica dacă întreprinderea nu a fost supracompensată pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public, Comisia aplica o abordare „globală” (a se vedea considerentul 104) (58).

(108)

În abordarea globală, rezultatele nete ale fiecărui an, cumulate an după an, sunt actualizate prin aplicarea ratei de referință valabile în Franța la data de 1 ianuarie a fiecărui an (59).

(109)

Potrivit punctului 17 prima teză din orientările comunitare din 2005 „veniturile care se iau în considerare trebuie să includă cel puțin toate veniturile obținute din serviciul de interes economic general”. Prin urmare, în cadrul verificării absenței unei eventuale supracompensări, trebuie să se ia în calcul rezultatul net al activităților de interes general și al activităților libere în perioada supusă investigației. Comisia consideră, astfel, că aceste rezultate sunt venituri instituite de Franța începând cu 27 septembrie 1991 în favoarea Crédit Mutuel, în cadrul îndeplinirii de către aceasta a serviciului de interes general de finanțare a sectorului locuințelor sociale prin intermediul CDC. În contabilitate analitică, aceste activități se bazează pe o resursă specifică, depozitele colectate grație distribuției de librete albastre. În condiții de piață concurențiale (fără dreptul special de a distribui un produs de economisire defiscalizat), Crédit Mutuel nu ar fi putut probabil să beneficieze de această resursă la același cost, astfel încât, în economia globală a sistemului libretelor albastre, trebuie să se ia în considerare activitățile și resursele corespunzătoare. În plus, Franța a confirmat existența unei legături între aceste activități, libretul albastru și misiunea de finanțare a sectorului locuințelor sociale, prin realocarea fondurilor aferente acestor activități către CDC începând cu 1991 (60). Cu alte cuvinte, în momentul în care a atribuit grupului Crédit Mutuel, la 27 septembrie 1991, serviciul de interes economic general de colectare a depozitelor centralizate la CDC și destinate finanțării locuințelor sociale, Franța confirmă atribuirea distribuției libretelor albastre către Crédit Mutuel. Prin urmare, începând de la această dată, profitul obținut din utilizarea fondurilor depuse în aceste librete trebuie considerat drept venit acordat grupului Crédit Mutuel pentru furnizarea serviciului de interes economic general.

(110)

Reclamantul și celelalte autorități sau organisme (Consiliul concurenței și rapoartele parlamentarilor sau ale organismelor de cercetare (61)) consideră că dreptul exclusiv de distribuție a libretelor albastre a produs un „efect de atracție”, permițând Crédit Mutuel să atragă și să fidelizeze o clientelă căreia i-a vândut și alte produse bancare în afară de libretul albastru. În decizia de prelungire, Comisia nu a exclus posibilitatea ca sistemul libretelor albastre să fi generat venituri indirecte prin efectul de atracție (62), însă a menționat că, până în acel moment, aceste venituri nu au putut fi cuantificate (63).

(111)

La încheierea investigației desfășurate în cauza de față, Comisia constată că, deși nu se poate exclude existența unui efect de atracție, datele pe care le-a colectat nu îi permit să cuantifice, în speță, într-o manieră suficient de solidă un asemenea eventual efect.

(112)

Documentele furnizate de reclamanți sugerează existența efectelor de atracție, însă nu demonstrează în mod oficial existența și, cu atât mai puțin, nu ajută la evaluarea precisă a implicațiilor financiare ale acestor efecte.

(113)

În ceea ce privește studiile realizate de biroul Glais (a se vedea considerentele 52 și 53), Comisia observă că grupul Crédit Mutuel poate, pe bună dreptate, să afirme că aceste analize statistice nu aduc nicio dovadă certă referitoare la un efect de atracție cuantificabil.

(114)

În observațiile reclamanților au fost propuse trei evaluări subiective. În primul rând, având în vedere faptul că celelalte bănci s-au oferit să distribuie libretele albastre în schimbul unui comision de 1 %, reclamanții au propus un grad de amploare aproximativ al efectului de atracție, obținut prin calculul diferenței dintre nivelul comisionului perceput de Crédit Mutuel și această rată de 1 %, respectiv 0,3 %, ceea ce corespunde unei sume de aproximativ 300 milioane FRF pe an. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă că, în perioada supusă analizei, concurenții Crédit Mutuel ar fi putut îndeplini această misiune în aceleași condiții la acest nivel de remunerare de 1 %. De asemenea, acest prim argument nu demonstrează efectul de atracție, ci pare mai degrabă să repete acuzația că grupul Crédit Mutuel a fost supracompensat, ceea ce, după cum se va demonstra, nu este cazul. Nu se poate demonstra că efectul de atracție corespunde diferenței dintre comisionul de intermediere și cel mai mic comision ipotetic pe care concurenții Crédit Mutuel propuneau să îl perceapă în schimbul distribuției de librete albastre de către aceștia.

(115)

Potrivit celei de-a doua metode propuse de reclamanți, efectul de atracție ar putea fi măsurat în funcție de creșterea cotelor de piață ale Crédit Mutuel. O asemenea metodă de evaluare nu poate fi acceptată deoarece pleacă de la premisa că profiturile obținute din cotele de piață respective se datorează exclusiv libretelor albastre, această ipoteză nefiind susținută de niciun element obiectiv.

(116)

Cea de-a treia evaluare a dreptului exclusiv de distribuție se bazează pe lipsa veniturilor fiscale prin defiscalizarea libretelor albastre. În cazul în care Crédit Mutuel ar fi dorit să distribuie un libret de economii fără defiscalizare, oferind, indiferent de situația fiscală a deponenților, același randament net ca pentru libretul albastru, banca și-ar fi asumat efectiv un cost de oportunitate egal cu valoarea impozitului teoretic (potențial) plătit de deponenți. În opinia reclamanților, trebuie să se considere că avantajul fiscal cumulat în perioada 1991-1997 de ordinul a 4,5 miliarde FRF a adus grupului Crédit Mutuel avantaje însumând aceeași valoare. Acest raționament nu poate fi acceptat deoarece, foarte probabil, Crédit Mutuel nu ar fi distribuit libretele albastre în aceleași condiții dacă ar fi trebuit să își asume integral costul defiscalizării, care, de altfel, ar fi avantajat direct membrii societății.

(117)

Eventualele avantaje în cauză sunt dificil de demonstrat și cuantificat. Avantajul economic direct obținut din operarea sistemului libretelor albastre se poate măsura direct pe baza evidențelor contabile ale sistemului. În schimb, avantajul economic obținut din vânzarea altor produse sau servicii clienților care au fost fidelizați cu ajutorul libretelor albastre s-ar putea observa în contabilitatea analitică a acestor altor produse, dacă ar fi posibil să se discearnă imediat ce anume s-a vândut clienților fidelizați sau atrași la Crédit Mutuel de libretele albastre și ce anume s-a vândut clienților veniți la Crédit Mutuel din alte motive, ceea ce nu este cazul. Din aceste motive, consultantul Comisiei nu a putut evalua eventualul efect de atracție cu ajutorul metodei contabile aplicate pentru evaluarea ansamblului avantajelor economice directe generate de sistemul libretelor albastre.

(118)

Încercările consultantului Comisiei de a evalua efectul de atracție prin aplicarea unor metode mai sofisticate nu au fost încununate de succes. În consecință, Comisia consideră că, în calculele efectuate pentru verificarea absenței unei eventuale supracompensări, nu poate ține seama de eventualul avantaj datorat efectului de atracție.

(119)

Atunci când se verifică absența supracompensării unei întreprinderi căreia i-a fost încredințată sarcina îndeplinirii unui serviciu de interes economic general, trebuie să se ia în calcul un profit rezonabil (64). Orientările comunitare din 2005 precizează că prin „profit rezonabil se înțelege rata rentabilității capitalului propriu, care ține seama de risc sau de absența riscului pe care și-l asumă întreprinderea […]. Rata respectivă nu depășește, în mod normal, rata medie înregistrată în sectorul în cauză în ultimii ani”. (65)

(120)

În decizia de prelungire (66), Comisia a considerat că este necesar să aplice, pentru activitățile de interes general și activitățile libere, un profit rezonabil care se ridică, în medie, la 6 % din capitalul propriu pentru aceste activități. Această rată, care diferă de la un an la altul și se ridică, în medie, la 6 %, corespunde unei rate a rentabilității prevăzute inițial de Crédit Mutuel: Crédit Mutuel a contabilizat drept cost al capitalului propriu valoarea dividendelor distribuite efectiv în cursul anului respectiv. În prezenta decizie, în ceea ce privește luarea în calcul a unui profit rezonabil în contextul verificării absenței unei eventuale supracompensări, Comisia nu se abate, în privința activităților libere și a activităților de interes general, de la abordarea pe care a urmat-o deja în decizia de prelungire, descrisă la secțiunea 7.2.5.

(121)

În decizia de prelungire (67), Comisia aprecia însă că nu este necesar să aplice acest profit rezonabil în cazul depozitelor centralizate la CDC, având în vedere faptul că aceste depozite nu au niciun cost de capital propriu din punct de vedere al reglementării prudențiale, ele nefiind investite de Crédit Mutuel, ci pur și simplu alocate la CDC. Totuși, din punct de vedere prudențial, riscul de credit legat de fondurile centralizate la CDC este considerat echivalent cu expunerea față de stat (Republica Franceză), respectiv, o pondere de risc egală cu zero, care nu necesită capital propriu.

(122)

Neluarea în calcul a unui profit rezonabil în cazul fondurilor centralizate la CDC ar însemna că profitul rezonabil total (pe de o parte, cel aferent activităților de interes general și activităților libere, iar pe de altă part, cel aferent fondurilor centralizate la CDC) scade în perioada 1991-1999 pentru a dispărea integral începând cu 2000, ca urmare a centralizării la CDC a întregului stoc de fonduri în 1999 (68).

(123)

În scrisoarea din 1 septembrie 2006, în care își prezintă observațiile ca răspuns la decizia de prelungire, autoritățile franceze au confirmat că fondurile centralizate la CDC nu consumau capital propriu obligatoriu. Cu toate acestea, potrivit autorităților franceze, „având în vedere lipsa de relevanță a aplicării raportului de solvabilitate europeană începând din momentul centralizării integrale la CDC în 1999, Crédit Mutuel [propune să] include[ă], pentru calcularea profitului rezonabil al libretelor albastre, un cost al capitalului propriu obținut prin raportare la cel aferent altor produse de economisire și altor resurse”. Comisia nu consideră o astfel de abordare drept satisfăcătoare, deoarece conduce la aplicarea în mod artificial, pentru resursele centralizate la CDC, a unui necesar de capital obligatoriu dependent de necesarul mediu de capital aferent altor active ale Crédit Mutuel, care sunt complet independente de libretul albastru.

(124)

Astfel, lipsa necesarului de capital propriu obligatoriu ilustrează absența riscului de pierdere de credit, ceea ce este valabil și pentru fondurile centralizate la CDC. Activitatea de colectare a depozitelor în numele CDC nu mai prezintă niciun risc de lichiditate (cu excepția riscului din cursul unei luni) și nici de transformare a scadenței, deoarece suma alocată la CDC este ajustată lunar în funcție de evoluția depozitelor, iar rata dobânzii plătite de CDC este imediat transferată deponenților. Așadar, cu siguranță, acest serviciu de interes economic general prezintă un nivel redus de risc pentru Crédit Mutuel. Cu toate acestea, anumite alte tipuri de riscuri, precum riscul operațional, economic (riscul ca nivelul remunerării să nu acopere costurile suportate), juridic și de reputație, continuă să existe. În plus, alte activități bancare precum distribuția fondurilor mutuale, administrarea patrimoniului sau vânzarea de produse financiare (cum sunt acțiunile și obligațiunile) nu consumă capital propriu obligatoriu, dar nu sunt mai puțin profitabile. Prin urmare, nu există nicio legătură directă între consumul de capital propriu obligatoriu – calculat pe baza normelor prudențiale al căror scop specific în niciun caz nu este evaluarea profitabilității unei activități – și profitul anticipat a fi obținut dintr-o activitate.

(125)

Se impune totuși constatarea că, în cazul în speță, deși autorizează Crédit Mutuel să obțină un profit rezonabil pentru partea de fonduri centralizate la CDC, Comisia recunoaște că determinarea nivelului adecvat al acestui profit reprezintă un exercițiu care presupune o evaluare economică complexă. Astfel, libretul albastru este un produs bancar atipic, cu caracteristici mixte de produs de economisire și de cont curent, ale cărui fonduri colectate sunt centralizate la o autoritate publică. Prin urmare, nu există ca atare produse direct comparabile care ar putea oferi un indiciu referitor la un profit rezonabil pentru o activitate similară.

(126)

În lipsa unui produs comparabil într-o măsură suficientă cu libretul albastru, Comisia consideră că poate utiliza, în cazul de față, doi indicatori care îi permit să evalueze dacă, în cazul fondurilor centralizate la CDC, un anumit profit poate fi considerat rezonabil. Acești doi indicatori sunt următorii:

(127)

Tabelul de mai jos (69) prezintă marja de profit și rata rentabilității din sectorul bancar francez pentru perioada 1993-2008 (nu sunt disponibile date anterioare anului 1993):

(128)

Pentru a calcula marja de profit și rata rentabilității grupului Crédit Mutuel în ceea ce privește activitatea de colectare a depozitelor centralizate la CDC, Comisia utilizează următoarele valori:

(129)

În ceea ce privește cel de-al doilea indicator (rata rentabilității), Comisia constată că, în cazul în care se ia în considerare, ca profit rezonabil pentru activitatea de colectare a depozitelor centralizate la CDC, o rată a rentabilității de 5 puncte de bază, adică dacă se ia în calcul un rezultat înainte de impozitare echivalent cu 0,05 % din valoarea totală a depozitelor transferate la CDC, rezultă că grupul Crédit Mutuel nu a beneficiat de supracompensare pentru administrarea sistemului libretelor albastre în perioada supusă analizei.

(130)

În conformitate cu orientările comunitare din 2005, profitul rezonabil nu trebuie să depășească rata medie constatată în sectorul respectiv în perioada supusă analizei. Autorizarea unei marje de profit de 4,2 % reprezintă mai puțin de o cincime din marja de profit medie a sectorului bancar (22,8 %). Având în vedere că, așa cum s-a arătat la considerentul 124, activitatea de colectare a depozitelor centralizate la CDC este o activitate cu risc redus și, prin urmare, cu randament scăzut, Comisia apreciază că o marjă de profit de 4,2 % nu este în mod vădit excesivă și poate fi considerată, în cazul de față, drept un profit rezonabil.

(131)

În mod similar, Comisia apreciază că luarea în considerare a unui profit de 5 puncte de bază pentru fondurile centralizate la CDC este rezonabilă, având în vedere rata medie a rentabilității de 45 de puncte de bază din sectorul bancar francez pentru perioada supusă analizei, și reprezintă un prag scăzut și prudent pentru ceea ce se poate considera drept profit, care, în cazul de față, nu este, în mod vădit nerezonabil. De asemenea, acest nivel scăzut al profitului reflectă în mod corect nivelul de risc suportat de Crédit Mutuel în cadrul activității de colectare pentru CDC, nivel de risc care, așa cum s-a arătat la considerentul 124, este redus.

(132)

Pe baza considerațiilor de mai sus, Comisia a efectuat o verificare – prezentată în tabelul de mai jos – a absenței supracompensării utilizând metoda descrisă la sub-secțiunile 7.2.1-7.2.4 (70):

(133)

Se poate constata că supracompensarea la sfârșitul anului 2005 (15 milioane EUR) este mai mică de 10 % din compensația pe 2005 (196,7 milioane EUR). În temeiul punctului 21 al orientărilor comunitare din 2005, această valoare poate fi reportată în anul următor. Rezultatul final este o subcompensare de -6,1 milioane EUR la sfârșitul anului 2008 pentru întreaga perioadă supusă analizei.

(134)

Prin urmare, Comisia poate concluziona că grupul Crédit Mutuel nu a fost supracompensat prin comisionul de intermediere încasat pentru serviciul de interes economic general care i-a fost încredințat începând de la 27 septembrie 1991 până la sfârșitul anului 2008.

(135)

Comisia constată că Republica Franceză a pus în aplicare în mod ilegal măsura în cauză, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din TFUE. Cu toate acestea, ajutorul poate fi considerat compatibil cu piața internă în înțelesul articolului 106 alineatul (2) din TFUE, întrucât compensația plătită de stat nu depășește ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor ocazionate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, ținând seama de încasările aferente, precum și de un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligațiilor respective.