(1)

La 27 iunie 2008, Austria a adresat Comisiei o notificare prealabilă cu privire la modificările pe care intenționa să le efectueze la Legea privind energia electrică ecologică (denumită în continuare „Legea”). În 2006, Comisia considerase că legea respectivă, în forma valabilă la acel moment, era compatibilă cu piața internă (2). La 4 septembrie 2008, Austria a notificat o nouă versiune a Legii, care face obiectul prezentei decizii.

(2)

Prin scrisoarea din 28 octombrie 2008, Comisia a solicitat informații suplimentare. Austria a transmis informațiile suplimentare prin scrisoarea din 22 decembrie 2008, după ce îi fusese adresată o atenționare. În urma întâlnirii cu reprezentanții Austriei, la 11 februarie 2009, Comisia a solicitat noi informații prin scrisoarea din 19 februarie 2009. Austria a furnizat aceste informații prin scrisoarea din 17 martie 2009. Comisia a solicitat noi informații prin scrisoarea din 8 mai 2009, informații pe care Austria le-a comunicat prin scrisorile din 9 și, respectiv, 19 iunie 2009.

(3)

La 9 iulie 2008, Comisia a primit o plângere din partea Camerei de Muncă a Austriei (Bundesarbeitskammer) referitoare la una dintre măsurile prevăzute de Lege, care favorizează întreprinderile mari consumatoare de energie electrică.

(4)

La 22 iulie 2009, Comisia a adoptat o decizie hibrid: a aprobat măsurile de ajutor în favoarea producătorilor de energie electrică ecologică, pe care le-a considerat conforme cu orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului („Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului” (denumite în continuare „Orientările”) (3), însă a decis inițierea procedurii oficiale de investigare pentru mecanismul de scutire introdus în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie electrică (4).

(5)

Prin scrisoarea din 23 iulie 2009, Comisia a informat Austria cu privire la această decizie și a solicitat furnizarea tuturor informațiilor necesare în vederea evaluării măsurii.

(6)

Comisia a publicat decizia respectivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (5) și a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile.

(7)

Prin scrisoarea din 19 august 2009, Austria a solicitat o prelungire a termenului-limită prevăzut pentru comunicarea unui răspuns, acceptată de către Comisie prin scrisoarea din 9 septembrie 2009. În cele din urmă, Austria și-a prezentat observațiile la 8 octombrie 2009.

(8)

Între timp, prin scrisoarea din 7 octombrie 2009, Camera de Muncă a Austriei a comunicat observațiile sale asupra măsurii de sprijin în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie. Comisia a invitat Austria să își prezinte punctul de vedere cu privire la aceste considerente. Austria și-a comunicat observațiile la 23 decembrie 2009 și a furnizat informații suplimentare la 23 aprilie 2010.

(9)

Prin scrisorile din 21 iunie 2010 și, respectiv, 19 iulie 2010, Comisia a solicitat Austriei informații suplimentare pe care aceasta le-a furnizat la 13 septembrie 2010. La solicitarea Austriei, la 9 iulie 2010, a avut loc o reuniune între reprezentanții Comisiei și cei ai Austriei.

(10)

Într-o scrisoare din 24 noiembrie 2010, Austria sublinia importanța Legii privind energia electrică ecologică și solicita o decizie în legătură cu aceasta până la începutul lunii decembrie 2010. Comisia a răspuns acestei scrisori la 7 decembrie 2010. O nouă reuniune cu reprezentanții Austriei a avut loc la 9 decembrie 2010.

(11)

Prin scrisoarea din 30 decembrie 2010, Austria a reiterat argumentele în favoarea măsurii pe care le-a comunicat pe parcursul procedurii și a solicitat Comisiei aprobarea mecanismului de scutire pentru întreprinderile mari consumatoare de energie. Comisia a răspuns acestei scrisori la 25 ianuarie 2011.

(12)

În decizia de inițiere a procedurii din 22 iulie 2009, Comisia a aprobat legea modificată, cu o singură excepție – secțiunea 22c care instituie mecanismul de scutire pentru întreprinderile mari consumatoare de energie. În consecință, descrierea prezentată se va referi doar la acest mecanism.

(13)

Secțiunea 3 din Lege stipulează că Austria va acorda o concesiune uneia sau mai multor întreprinderi pentru a îndeplini sarcinile unui centru de reglementare în materie de energie electrică ecologică (Ökostromabwicklungstelle, „centru de reglementare”). În special, concesionarii vor cumpăra energie electrică ecologică de la producători, la un preț fix, și o vor vinde apoi furnizorilor de energie electrică, tot la un preț fix. Furnizorii de energie electrică sunt obligați să cumpere de la un centru de reglementare un procent din totalul lor general de aprovizionare: procentul impus corespunde unei cote părți medii de energie electrică ecologică din cantitatea totală de energie electrică vândută în Austria.

(14)

În prezent, Austria a acordat o singură concesiune la nivelul întregii țări, unui singur centru de reglementare, și anume Abwicklungsstelle für Ökostrom AG („OeMAG”). OeMAG este o societate anonimă obișnuită, guvernată mai degrabă de dreptul privat decât de cel public, al cărei audit este efectuat de către un expert contabil. Societatea este monitorizată de Ministerul Federal al Economiei și Muncii din Austria și de E-Control GmbH, organismul austriac de reglementare în sectorul energetic. Componentele esențiale în punerea în aplicare a măsurii în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie (cum ar fi sistemul de alocare a energiei electrice către distribuitorii de energie electrică, prețul plătit de aceștia sau contribuția care va fi plătită de către consumatori) sunt stabilite în avans de autorități, prin lege sau ordin executiv. Orice litigiu apărut între întreprinderile implicate este soluționat de instanțele competente obișnuite, mai degrabă decât prin proceduri administrative.

(15)

OeMAG este o societate cu răspundere limitată aflată în proprietatea unor operatori din sistemul de distribuție, bănci și întreprinderi industriale: 24,4 % din totalul participațiilor sunt deținute de Verbund-APG, iar restul de către VKW Netz AG, TIWAG Netz AG, CISMO GmbH, Oesterreichische Kontrollbank AG, Investkredit Bank AG și Smart Technologies, cu 12,6 % fiecare. Verbund-APG este o filială deținută integral de Verbund AG (Österreichische Elektrizitätswirtschafts-Aktiengesellschaft, Verbundgesellschaft); un pachet de 51 % din acțiunile Verbund AG este deținut de Republica Austria. VKW Netz AG este proprietatea societății Illwerke AG, în cadrul căreia 95,5 % din acțiuni sunt deținute de Provincia Vorarlberg. TIWAG-Netz AG este proprietatea societății TIWAG AG, care la rândul ei este deținută integral de Provincia Tirol. CISMO GmbH este proprietatea Oesterreichische Kontrollbank AG, a unor operatori ai sistemului de distribuție și unor întreprinderi din sectorul energiei electrice și gazelor naturale. Oesterreichische Kontrollbank AG este proprietatea unor bănci austriece. Investkredit Bank AG este deținută, în principal, de Volksbanken. Smart Technologies este deținută de Siemens. Astfel, acționarii controlați de stat dețin 49,6 %, iar acționarii aflați sub control privat dețin 50,4 % din acțiunile societății OeMAG. Comisia nu dispune de nici un element care să sugereze că acționarii controlați de către stat își pot exercita controlul sau cel puțin pot controla în comun societatea OeMAG.

(16)

Secțiunea 22c alineatul (1) din Lege instituie un mecanism care dă dreptul întreprinderilor mari consumatoare de energie să solicite furnizorului lor să nu le livreze energie electrică ecologică. Pentru a fi eligibile, întreprinderile mari consumatoare de energie trebuie să demonstreze că îndeplinesc următoarele două condiții:

Scutirea se aprobă pe baza unei cereri depuse la entitatea de reglementare, E-Control.

(17)

Dacă se acordă scutirea, furnizorilor de energie electrică li se interzice prin lege să perceapă costurile suplimentare corespunzătoare producției de energie ecologică de la acești mari consumatori de energie.

(18)

Secțiunea 22c alineatul (5) din Lege stipulează că în contractele dintre distribuitorii de energie electrică și marii consumatori de energie electrică trebuie să se prevadă că distribuitorul nu va furniza energie electrică ecologică clientului și nu va transfera costurile corespunzătoare acestui tip de energie. Orice prevedere contractuală contrară este nulă și neavenită. (6)

(19)

În cazul în care o întreprindere mare consumatoare de energie este scutită de la obligația de cumpărare, aceasta trebuie să efectueze o plată compensatorie către OeMAG, egală cu 0,5 % din valoarea producției sale nete realizate în anul calendaristic anterior [secțiunea 22c alineatul (2) din Lege].

(20)

În notificarea adresată Comisiei, Austria invoca faptul că mecanismul de scutire trebuie evaluat în mod independent de schema generală de ajutor pentru producătorii ecologici, deoarece acest mecanism se referă exclusiv la „relațiile de afaceri private” dintre întreprinderile mari consumatoare de energie și distribuitori. Austria susținea că scutirea nu constituie ajutor de stat și chiar dacă ar constitui ar fi, în orice caz, compatibilă cu piața internă, prin analogie cu prevederile capitolului 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului.

(21)

În ceea ce privește existența unui ajutor de stat, Comisia constata, în decizia de inițiere, că derogarea de la mecanismul de finanțare nu poate fi evaluată separat de mecanismul de finanțare propriu-zis. Comisia consideră că o excepție sau derogare este întotdeauna inseparabil legată de norma relevantă, astfel încât derogarea face parte integrantă din schema generală și trebuie evaluată în consecință, în temeiul legislației privind ajutoarele de stat. În plus, legislația permite distribuitorilor care au în portofoliu o mare parte din clienții scutiți să solicite scutirea de la obligația aplicării unui tarif fix; astfel, schema putea provoca pierderi directe și societății OeMAG, ceea ce susține concluzia privind existența unui ajutor de stat (7).

(22)

Comisia și-a exprimat rezervele cu privire la compatibilitatea mecanismului de scutire cu normele privind ajutoarele de stat. Din aceste motive, Comisia a decis inițierea procedurii oficiale de investigare a acestui mecanism.

(23)

În așteptarea unei decizii finale din partea Comisiei, Austria a acordat avantajele prevăzute în mecanismul de scutire (8) pe baza dispoziției din Cadrul comunitar temporar, care permite acordarea de ajutoare de până la 500 000 EUR în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2010 (9). Comisia a aprobat acest sistem ca parte a măsurii de ajutor de stat N 47a/09 Valori limitate ale ajutorului compatibil în temeiul Cadrului temporar („Österreichregelung Kleinbeihilfen”) (10). Această schemă poate fi aplicată firmelor care nu se aflau în dificultate la 1 iulie 2008, în toate sectoarele economiei, cu excepția pescuitului și producției agricole primare. Peste 2 000 de întreprinderi au beneficiat de această măsură.

(24)

La fel ca în fazele de notificare prealabilă și de notificare, Austria își menține opinia conform căreia măsura de sprijin în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie nu constituie ajutor de stat, întrucât aceasta nu implică utilizarea resurselor de stat și nu este selectivă.

(25)

Chiar dacă mecanismul de scutire ar constitui ajutor de stat, Austria consideră că, în orice caz, acesta ar putea fi declarat compatibil cu piața internă, prin analogie cu dispozițiile capitolului 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului, ale articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat („Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare”), (11) precum și ale articolului 17 din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității („Directiva privind impozitarea energiei”) (12).

(26)

În ceea ce privește resursele de stat, Austria consideră că Legea este analogă cu legea germană privind energia regenerabilă (Erneuerbare-Energien-Gesetz) care, în interpretarea Austriei, nu implică utilizarea resurselor de stat. Austria face, în acest sens, trimitere la hotărârea Curții de Justiție în cauza PreussenElektra (13).

(27)

În opinia Austriei, mecanismele de scutire instituite de Legea austriacă privind energia electrică ecologică și legea germană privind energia regenerabilă au următoarele caracteristici comune:

(28)

La punctele 42-48 din decizia de inițiere, Comisia explică în detaliu de ce și în ce sens măsura supusă evaluării este comparabilă cu măsura examinată de Curtea de Justiție în cauza Essent (14). Austria respinge aceste constatări, invocând motivele prezentate în continuare.

(29)

Austria susține că scutirea acordată întreprinderilor mari consumatoare de energie electrică nu constituie ajutor de stat, întrucât nu este selectivă.

(30)

Întreprinderile mari consumatoare de energie sunt scutite doar parțial de la finanțarea pentru sprijinirea producătorilor de energie electrică ecologică. Ele sunt obligate să efectueze o plată compensatorie de 0,5 % din valoarea producției lor nete direct către societatea OeMAG, continuând astfel că contribuie la finanțarea sprijinului pentru producția de energie electrică ecologică.

(31)

Făcând trimitere la hotărârea pronunțată în cauza Adria-Wien Pipeline (19), Austria susține că măsura nu este limitată de jure la anumite sectoare ale economiei, nici nu este selectivă de facto. Chiar dacă la prima vedere există o selectivitate, aceasta este, în orice caz, justificată de logica sistemului.

(32)

Selectivitatea de jure: Legea privind energia electrică ecologică nu limitează măsura la anumite sectoare ale economiei sau la întreprinderi de anumită dimensiune, nici nu include alte criterii selective. În sprijinul acestui argument, Austria indică faptul că nici un element din jurisprudență nu sugerează că este îndeplinit criteriul privind selectivitatea ajutorului de stat din simplul motiv că s-a stabilit un prag al valorii producției nete. În plus, Austria subliniază faptul că măsura nu este limitată la anumite sectoare ale economiei sau la întreprinderi de o anumită dimensiune, nici nu se supune altor criterii selective: în baza acordurilor temporare aflate în derulare, măsura afectează 19 sectoare diverse și aproximativ 2 300 de întreprinderi. Astfel, măsura nu este, de jure, selectivă.

(33)

Selectivitatea de facto: În opinia Austriei, numărul mare de sectoare și întreprinderi afectate de mecanismul de scutire și faptul că măsura nu este limitată la anumite sectoare sau la întreprinderi de anumită dimensiune, sau supusă altor criterii selective, demonstrează că măsura este de facto o măsură generală. Austria arată că această poziție este susținută și de considerentele din cauza Adria-Wien Pipeline. Pentru pronunțarea hotărârii în cauza Adria-Wien Pipeline, Curtea de Justiție a fost nevoită să ia în considerare o rambursare parțială a unei taxe pe energie acordată întreprinderilor în cazul în care taxa depășea 0,35 % din valoarea producției nete a acestora. Curtea a considerat că „măsurile naționale care prevăd compensarea impozitelor energetice pe gaze naturale și energie electrică nu constituie ajutor de stat în înțelesul articolului 92 din Tratatul CE (în prezent, articolul 107 din TFUE) … atunci când se aplică tuturor întreprinderilor de pe teritoriul național, indiferent de obiectul lor de activitate” (20).

(34)

Justificarea prin logica sistemului: În ceea ce privește structura mecanismului de refinanțare și scutire, Austria consideră că modelul de diferențiere a taxelor este analog cu cel existent în alte sisteme finanțate din taxe și impozite. Diferențierea se face în funcție de capacitatea întreprinderilor de a suporta taxe suplimentare; aceasta corespunde logicii sistemului și, în consecință, nu constituie ajutor de stat. Austria consideră că acest punct de vedere a fost, de asemenea, luat în considerare de către Comisie în două decizii anterioare privind ajutorul de stat (21).

(35)

De asemenea, Austria subliniază că mecanismul de scutire nu afectează ajutoarele pentru protecția mediului prevăzute în Lege, întrucât valoarea ajutorului disponibil pentru sprijinirea producției de energie electrică ecologică nu este redusă. Reducerea taxelor de mediu pentru anumite întreprinderi este singurul mod de instituire a unui mecanism de finanțare durabil pentru energia electrică ecologică, necesar în scopul asigurării unui sprijin pentru sursele de energie regenerabilă.

(36)

În ceea ce privește problema compatibilității, Austria susține că dispozițiile capitolului 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului se pot aplica, prin analogie, mecanismului de scutire.

(37)

Capitolul 4 din Orientări (punctele 151-159) stabilește condițiile de acordare a ajutoarelor de stat sub forma reducerilor sau exceptărilor de la plata taxelor de mediu și prevede două tipuri de evaluare. În primul rând, atunci când ajutorul se acordă sub forma reducerii sau exceptării de la plata unei taxe de mediu care a fost armonizată la nivel comunitar, măsura este compatibilă, cu condiția ca beneficiarii să plătească cel puțin nivelul minim al taxei comunitare, stabilit prin Directiva privind impozitarea energiei (22). Atunci când măsura prevede reduceri sau scutiri de la plata taxelor de mediu armonizate care depășesc aceste niveluri minime de impozitare sau în cazul reducerilor sau scutirilor de la plata unor taxe de mediu care nu au fost armonizate, statul membru trebuie să prezinte informații detaliate cu privire la necesitatea și proporționalitatea măsurii.

(38)

Austria propune ca, în cazul de față, să se aplice prin analogie capitolul 4 din Orientări, referitor la ajutoarele acordate sub forma reducerilor sau scutirilor de la plata taxelor de mediu. În opinia Austriei, măsura poate fi evaluată, în special, prin analogie cu dispozițiile privind taxele de mediu armonizate. Pe acest temei juridic, mecanismul de scutire poate fi considerat compatibil, cu condiția ca întreprinderile în cauză să plătească nivelul minim al taxei stabilit în Directiva privind impozitarea energiei, respectiv 0,50 EUR/MWh, taxă pe care, de altfel, aceste întreprinderi o plătesc. În consecință, reducerea suplimentară din cadrul regimului de tarife fixe, sub forma unei scutiri parțiale de la contribuția la finanțarea acestuia poate fi considerată compatibilă, întrucât contribuția obligatorie la finanțarea sprijinului pentru producția de energie electrică ecologică funcționează în continuare ca o completare a taxei minime pentru energie electrică.

(39)

Austria consideră că mecanismul de scutire conduce, în mod indirect cel puțin, la un nivel mai ridicat al protecției mediului. În opinia sa, mecanismul de scutire este necesar pentru a face posibilă o majorare generală a sumei pe care consumatorii de energie electrică o plătesc pentru energia electrică regenerabilă.

(40)

În susținerea acestui argument, Austria face o paralelă între textul de la punctul 152 al Orientărilor privind ajutorul pentru protecția mediului și textul articolului 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (23). Comparând mai multe versiuni lingvistice ale textului regulamentului, Austria ajunge la concluzia că articolul 25 are o sferă de aplicare mai largă decât cea a punctului 152 din Orientări: reducerile taxelor de mediu menționate la punctul 152 din Orientări se referă la taxe pe energie care au fost complet armonizate, însă, din articolul 25 al aceluiași regulament, rezultă în mod clar că sunt exceptate reducerile taxelor de mediu – reduceri ale unei taxe pe energie electrică în temeiul Directivei privind impozitarea energiei – cu condiția îndeplinirii cerințelor impuse de această directivă. De fapt, mecanismul de scutire pentru întreprinderile mari consumatoare de energie reia cerințele privind reducerile taxelor, stabilite de Directiva privind impozitarea energiei. În consecință, logica, evaluările și abordarea din Directiva privind impozitarea energiei, precum și dispozițiile referitoare la aceasta, cum ar fi articolul 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare, sunt aplicabile mecanismului de scutire propus. Atât mecanismul de scutire, cât și sistemul de instituire a taxei pe consumul de energie electrică îndeplinesc cerințele Directivei privind impozitarea energiei, prin urmare sunt justificate în temeiul articolului 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare sau sunt compatibile cu piața internă, prin analogie cu acest articol (24).

(41)

Austria face trimitere la Documentul comun de revizuire a Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului și a Directivei privind impozitarea energiei, din 7 decembrie 2006 (25). Documentul comun stabilește cu claritate faptul că statele membre au nevoie de flexibilitate pentru a se putea diferenția în mod rezonabil. Natura și logica impozitelor și taxelor de mediu implică scutiri și niveluri diferite. Prin urmare, statele membre au înțeles că Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului și Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare trebuie interpretate în sens larg.

(42)

În cele din urmă, Austria furnizează argumente detaliate pentru a demonstra că și în alte state membre sunt instituite sisteme similare, subliniind că Legea privind energia electrică ecologică este, în mare măsură, comparabilă cu legea germană privind energia regenerabilă. Întrucât întreprinderile mari consumatoare de energie din Austria concurează cu întreprinderi din alte state membre (de exemplu, din Germania) și din afara UE, mecanismul de scutire este esențial pentru a evita poziționarea lor dezavantajoasă în cadrul concurenței internaționale.

(43)

Camera de Muncă a Austriei a transmis observații cu privire la inițierea procedurii oficiale de investigare. Organizația, care numără 3,2 milioane de membri, consideră că sistemul de finanțare prevăzut de Legea privind energia electrică ecologică implică ajutoare de stat. Organizația nu împărtășește opinia Austriei potrivit căreia mecanismul de scutire pentru marii consumatori de energie este compatibil cu legislația privind ajutoarele de stat. Mecanismul instituie o sarcină suplimentară asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și asupra consumatorilor casnici, care sunt obligați să achite costurile suplimentare ale energiei ecologice, deși nu sunt principalii consumatori. Acest lucru conduce la denaturarea concurenței, în detrimentul întreprinderilor mici și mijlocii.

(44)

Camera de Muncă face trimitere la decizia din 4 iulie 2006 a Comisiei în care aceasta constată că tarifele fixe constituie ajutor de stat (26). Întrucât cadrul juridic care reglementează tarifele fixe nu s-a modificat de atunci, Camera susține că sistemul de sprijin prevăzut în Legea din 2008 privind energia electrică ecologică continuă să implice ajutoare de stat. Camera nu înțelege modul în care Austria poate susține acum o poziție diferită de cea exprimată la momentul notificării versiunii anterioare a Legii.

(45)

Camera nu împărtășește opinia Austriei, potrivit căreia scutirea marilor consumatori de la obligația de cumpărare, astfel cum prevede Legea, trebuie privită din același unghi ca plafonul stabilit pentru taxa pe energie. Austria, făcând trimitere la o decizie anterioară a Comisiei, de aprobare a unui plafon al taxei pe energie, solicită acum aprobarea mecanismului de scutire pentru marii consumatori de energie electrică, ceea ce este inadmisibil. Camera consideră că analogia invocată nu este legitimă.

(46)

Plafonul taxei pe energie constituie ajutor de stat acordat prin sistemul fiscal, care urmărește, cel puțin în mod indirect, îmbunătățirea protecției mediului, în timp ce scutirea de la obligația de cumpărare pentru marii consumatori de energie nu urmărește niciun obiectiv legat de mediu și nu poate fi subsumată Orientărilor privind ajutorul pentru protecția mediului.

(47)

Întrucât Legea prevede, în mod specific, scutirea marilor consumatori de la obligația de cumpărare, dispoziția nu poate fi privită ca o reducere sau scutire de la plata taxelor de mediu, în înțelesul capitolului 4 din Orientări.

(48)

De asemenea, chiar dacă, prin analogie, ar fi posibilă aplicarea capitolului 4 din Orientări, mecanismul de scutire nu ar fi compatibil cu acesta, din următoarele motive: măsura nu a fost limitată la o perioadă de 10 ani; în condițiile de piață actuale, elasticitatea prețurilor a fost suficient de mare pentru a asigura faptul că orice creștere a costurilor de producție ale industriilor în cauză (cum ar fi industria hârtiei și a oțelului) poate avea repercusiuni asupra consumatorilor; aceasta însemnând că mecanismul de scutire nu îndeplinește condiția de la punctul 158 litera (c) din Orientări.

(49)

Scutirea nu este proporțională, deoarece marilor consumatori de energie nu li se impune să consume energie electrică ecologică, astfel încât evoluția prețurilor energiei regenerabile către nivelul prețului de piață ar fi întârziată. Numai IMM-urile și consumatorii casnici au obligația de a achita costurile suplimentare ale producției de energie electrică ecologică, deși consumă doar cantități mici de energie. Prin urmare, mecanismul de scutire nu îndeplinește nici condiția de la punctul 159 litera (a) din Orientări.

(50)

De asemenea, nu au existat acorduri de tipul celor menționate la punctul 159 litera (c) din Orientări, prin care marii consumatori de energie se obligă să realizeze obiectivele Legii. În sfârșit, mecanismul de scutire pentru marii consumatori de energie nu a contribuit la eficiența energetică sau la utilizarea în mod ecologic a energiei, ci dimpotrivă a scutit acești consumatori de la plata contribuției pentru realizarea obiectivelor de mediu la nivelul UE.

(51)

În consecință, secțiunea 22 din Lege constituie o măsură de ajutor operațional sui generis, care nu produce niciun beneficiu legat de protecția mediului și nu se înscrie în domeniul de aplicare al Orientărilor privind ajutorul pentru protecția mediului. Nefiind limitat în timp și nici planificat să descrească pe măsura trecerii timpului, denaturând, în principal, concurența în detrimentul IMM-urilor, acest ajutor nu ar trebui autorizat.

(52)

Comisia a examinat măsura notificată în lumina articolelor 107 și următoarele din TFUE și a articolelor 61 și următoarele din Acordul privind SEE (27).

(53)

Comisia subliniază faptul că, înainte de toate, legislația notificată conține două măsuri separate, ambele fiind examinate în conformitate cu legislația privind ajutoarele de stat în decizia din 22 iulie 2009 a Comisiei de inițiere a procedurii oficiale de investigare (28). Legea prevede acordarea ajutorului sub forma unui tarif fix, în avantajul producătorilor de energie electrică ecologică. De asemenea, Legea conține o prevedere potrivit căreia marii consumatori de energie pot fi, în anumite condiții, scutiți parțial de obligația achitării tarifului fix. În decizia din 22 iulie 2009, Comisia accepta faptul că tarifele fixe, stabilite în avantajul producătorilor de energie electrică ecologică constituie ajutor de stat compatibil cu piața internă, însă își exprima rezervele cu privire la compatibilitatea acestui mecanism cu normele privind ajutoarele de stat și, în consecință, a inițiat procedura oficială de investigare a acestui aspect al Legii. În decizia din 22 iulie 2009, Comisia a aprobat sprijinul acordat producătorilor de energie electrică ecologică, afirmând că este un ajutor de stat compatibil, dar nu a adoptat o poziție definitivă cu privire la evaluarea scutirii marilor consumatori de energie de la obligația de cumpărare ca ajutor de stat sau nu și, în cazul din urmă, compatibilitatea mecanismului de scutire cu normele privind ajutoarele de stat. Aceste aspecte au fost analizate în cadrul procedurii oficiale de investigare care a condus la prezenta decizie. Totuși, astfel cum se explică mai jos, concluziile deciziei din 22 iulie 2009, potrivit cărora fondurile canalizate prin intermediul OeMAG către producătorii de energie electrică ecologică reprezintă resurse de stat, sunt importante pentru stabilirea prezenței resurselor de stat în cadrul mecanismului care scutește marii consumatori de energie de contribuția la aceste fonduri.

(54)

O măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE atunci când: în primul rând, conferă un avantaj beneficiarilor; în al doilea rând, este finanțată de către stat sau prin resurse de stat; în al treilea rând, favorizează întreprinderile sau activitățile economice selectate și, în al patrulea rând, are potențialul de a afecta schimburile comerciale între statele membre și de a denatura sau amenința să denatureze concurența pe piața internă.

(55)

În cazul în care eventualul avantaj rezultă dintr-o scutire totală sau parțială de la plata unei taxe legale, singura problemă care se ridică este dacă, în cadrul unui anumit sistem legal, o măsură de ajutor este de natură să favorizeze anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, în comparație cu alte întreprinderi care se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă din perspectiva obiectivului urmărit prin măsura respectivă (29).

(56)

În cazul de față, obiectivul urmărit de măsură este colectarea de venituri din taxele percepute de la utilizatorii de energie electrică, în scopul finanțării producției de energie electrică din surse regenerabile. Întreprinderile mari consumatoare de energie se află în aceeași situație de drept și de fapt ca ceilalți utilizatori de energie electrică, deoarece toți consumă energie electrică pe care o cumpără de la furnizorii de energie electrică care, la rândul lor, au obligația de a cumpăra o anumită cantitate de energie electrică regenerabilă la un preț fixat prin lege („preț de compensare” (Verrechnungspreis)]. În absența mecanismului de scutire, întreprinderile mari consumatoare de energie ar fi obligate să plătească furnizorilor lor costuri suplimentare pentru energia electrică ecologică, care se reflectă în factura lor la energie electrică. Astfel, furnizorii de energie electrică transferă costurile suplimentare care rezultă din obligația lor de a cumpăra energie electrică ecologică de la centrul de reglementare. Alți utilizatori de energie electrică, aflați în aceeași situație de drept și de fapt, întrucât toți cumpără energie electrică, nu beneficiază de această posibilitate. În consecință, mecanismul de scutire favorizează întreprinderile mari consumatoare de energie în detrimentul celorlalți consumatori

(57)

Pe baza unei scutiri acordate de E-Control, întreprinderile mari consumatoare de energie au dreptul de a solicita să nu li se livreze energie electrică ecologică, iar furnizorilor de energie electrică le este interzis prin lege să transfere orice costuri suplimentare pe care le suportă ca urmare a obligației de a cumpăra energie electrică ecologică de la centrul de reglementare, asupra întreprinderilor scutite. În schimb, întreprinderile mari consumatoare de energie plătesc centrului echivalentul a 0,5 % din valoarea producției lor nete.

(58)

Efectul mecanismului de scutire este, așadar, de a plafona la un anumit nivel contribuția industriilor mari consumatoare de energie la veniturile centrului. Astfel, ele sunt scutite parțial, prin lege, de la taxa pe care ar trebui să o suporte în condiții de piață normale. În concluzie, mecanismul de scutire conferă un avantaj întreprinderilor care sunt eligibile pentru a beneficia de acesta.

(59)

În opinia Austriei, scutirea respectivă poate totaliza până la 44 de milioane EUR anual (30). Astfel, măsura constituie un avantaj pentru aceste întreprinderi mari consumatoare de energie.

(60)

În această privință, Austria prezintă un dublu argument: în primul rând, fondurile aflate sub controlul OeMAG nu constituie resurse de stat; în al doilea rând, chiar dacă fondurile controlate de OeMAG constituie resurse de stat, reducerea veniturilor OeMAG ca efect al mecanismului de scutire nu reduce resursele de stat, deoarece nu există nicio implicare a statului sub nivelul OeMAG (respectiv la nivelul marilor consumatori de energie și al distribuitorilor de energie electrică).

(61)

Comisia constată că mecanismul de scutire pentru întreprinderile mari consumatoare de energie reduce veniturile centrului de reglementare OeMAG, întrucât furnizorii de energie electrică nu sunt obligați să cumpere energie electrică din surse regenerabile pentru întreprinderile mari consumatoare de energie cărora le-a fost acordată o scutire, iar plățile directe efectuate de aceste întreprinderi către OeMAG sunt mai mici decât sumele pe care OeMAG le-ar fi încasat în cazul în care întreprinderile respective nu ar fi beneficiat de această scutire.

(62)

În consecință, Comisia trebuie să stabilească dacă resursele care, conform Legii privind energia electrică ecologică, se află sub controlul centrului de reglementare, respectiv al OeMAG, constituie resurse de stat. În cazul unui răspuns afirmativ, măsura care face obiectul evaluării conduce la o reducere a veniturilor statului și este, prin urmare, finanțată din resurse de stat.

(63)

În cauza Essent (32), întreprinderii SEP, aflată în proprietatea mai multor producători de energie electrică, statul îi încredințase obligația de serviciu public de a colecta venituri dintr-o suprataxă impusă utilizatorilor rețelei de energie electrică. Legea nu permitea SEP să utilizeze veniturile din suprataxă în alte scopuri decât cel stabilit de lege, respectiv de a acoperi costurile irecuperabile suportate de întreprinderile de energie electrică în contextul liberalizării pieței energiei electrice.

(64)

Curtea de Justiție a constatat că suprataxa percepută de SEP constituia o resursă a statului, deoarece erau îndeplinite următoarele condiții:

(65)

Hotărârea a stabilit cu claritate că măsura în cauză diferă de cea examinată în cauza PreussenElektra, întrucât în aceasta din urmă „întreprinderile nu erau mandatate de stat pentru a gera o resursă de stat, ci erau obligate să cumpere utilizând resurse financiare proprii” (33). În decizia de inițiere a procedurii din 22 iulie 2009, Comisia constata că OeMAG a fost creată și autorizată de statul austriac și că, potrivit documentelor de constituire, acesteia i-a fost atribuită sarcina administrării resurselor necesare sprijinirii energiei electrice ecologice. Comisia a ajuns la concluzia că simplul fapt că OeMAG este o societate privată nu este suficient pentru a demonstra că măsura nu implică un ajutor de stat. În mod special, măsura notificată nu este comparabilă cu sistemul aplicat în cauza PreussenElektra, care se referea la relațiile dintre întreprinderi private, fără implicarea vreunui organism intermediar, în timp ce Legea austriacă privind energia electrică ecologică a atribuit societății OeMAG sarcina colectării și repartizării fondurilor destinate producției de energie electrică ecologică.

(66)

De asemenea, Curtea a făcut deosebirea între cauza Essent și cauzele Pearle și PreussenElektra: în cauza Pearle, fondurile colectate de un organism profesional nu erau utilizate în scopul unei politici decise de autoritățile publice, ci pentru o campanie publicitară privată, în timp ce, în cazul PreussenElektra, întreprinderile private producătoare de energie electrică obligate să cumpere energie regenerabilă la un preț fix, utilizau propriile resurse și nu sume rezultate în urma unei taxe colectate în numele statului (punctele 72-74).

(67)

Prin urmare, în cazul de față, Comisia trebuie să aprecieze dacă OeMAG a fost desemnată de către stat să colecteze și să administreze taxa, ca în cazul SEP, sau utilizează propriile fonduri, ca în cazul întreprinderilor implicate în cauza PreussenElektra (34).

(68)

Prezența unei taxe: Comisia trebuie să stabilească, în primul rând, dacă sumele colectate de OeMAG constituie o taxă. secțiunile 10 și 19 din Legea privind energia electrică ecologică obligă furnizorii de energie electrică să cumpere un anumit volum de energie electrică regenerabilă la un preț mai mare decât prețul pieței, numit „preț de compensare” (Verrechnungspreis). secțiunea 22b din Lege prevede că nivelul prețului de compensare va fi stabilit anual, prin ordin al Ministrului Federal al Economiei și Muncii, și stabilește, în continuare, valorile implicite. Diferența dintre prețul pieței la energia electrică și prețul de compensare, stabilit printr-un act al autorității publice, constituie o taxă pe energie electrică. În cazul de față, taxa nu este plătită altor actori din piață angajați în afaceri comerciale obișnuite, ca în cazul PreussenElektra când Curtea a constatat că nu sunt implicate resurse de stat, ci plățile se efectuează către un organism având sarcina specifică de a colecta și repartiza aceste fonduri exclusiv în scopuri de interes public.

(69)

Desemnarea unui organism privat în scopul colectării și administrării taxei: Legea prevede că taxa va fi percepută nu de către stat, ci de o entitate juridică căreia i-a fost acordată concesiunea pentru a acționa ca un centru de reglementare. O astfel de concesiune, pentru întreg teritoriul Austriei, este în prezent deținută de OeMAG. Concesiunea atribuie societății OeMAG sarcina de a îndeplini obligațiile unui serviciu public de colectare a unei taxe, sub forma prețului de compensare, de la toți furnizorii de energie electrică.

(70)

Furnizorii de energie electrică sunt, în general, liberi să transfere această taxă consumatorilor de energie electrică și, din punct de vedere economic, se poate presupune că, în mod normal, vor proceda astfel. Legea le interzice însă transferarea acestei taxe către întreprinderile mari consumatoare de energie care au fost scutite, în conformitate cu secțiunea 22c din Lege, de la obligația cumpărării de energie electrică regenerabilă.

(71)

Comisia concluzionează că statul a încredințat societății OeMAG prestarea unui serviciu economic de interes general, respectiv colectarea și administrarea taxei.

(72)

Controlul fondurilor și utilizarea în scopul prevăzut de lege: secțiunea 23 din Lege obligă OeMAG să depună într-un cont special veniturile obținute în urma achitării prețului de compensare. Fondurile colectate în acest cont pot fi utilizate exclusiv în scopul cumpărării de energie electrică regenerabilă. OeMAG trebuie să garanteze Ministerului Federal al Economiei și Muncii sau Curții de Conturi accesul, în orice moment, la toate documentele contului. Indiferent de structura acționariatului societății OeMAG, secțiunea 15 din Lege obligă, de asemenea, Curtea de Conturi să efectueze audituri ex post la OeMAG.

(73)

Comisia concluzionează că OeMAG are obligația de a utiliza fondurile în scopul prevăzut de lege și că statul exercită un control strict asupra utilizării acestor fonduri.

(74)

Prin corelare cu cauzele Essent și Steinike, Comisia concluzionează că fondurile colectate și gestionate de OeMAG constituie resurse de stat.

(75)

Austria a prezentat o serie de argumente în sprijinul opiniei sale potrivit căreia situația OeMAG este mai degrabă comparabilă cu cea din cazul PreussenElektra decât cu cea din cazul Essent. În cadrul următoarelor considerente se va demonstra că aceste argumente sunt contrazise de analiză.

(76)

Comisia constată, înainte de toate, că Austria compară Legea energiei electrice ecologice cu legea germană privind energia regenerabilă, atât în forma anterioară, cât și în cea actuală a acesteia, făcând trimitere la hotărârea Curții de Justiție din 13 martie 2001 în cauza PreussenElektra (35). Însă comparația nu este relevantă pentru problema pusă în discuție în cazul de față. În prezenta decizie, Comisia examinează doar măsura propusă și nu va încerca să evalueze legislația germană sau orice altă legislație similară: fiecare caz trebuie tratat în funcție de particularitățile sale. În ceea ce privește argumentele prezentate, trebuie, totuși, menționat faptul că legislația austriacă diferă substanțial de legea germană avută în vedere în cauza PreussenElektra în care Curtea de Justiție a considerat că numai avantajele acordate în mod direct de către stat sau de către un organism privat desemnat sau creat de stat pot implica utilizarea resurselor de stat. În cauza respectivă, Curtea constata că obligația de cumpărare impusă întreprinderilor furnizoare de energie electrică nu implică un transfer direct sau indirect de resurse de stat. Mecanismul notificat în cazul de față nu este identic, așadar, cu schema examinată în cauza PreussenElektra. Astfel cum arăta în decizia de inițiere din 22 iulie 2009, Comisia consideră că mecanismul de scutire austriac implică utilizarea unor resurse imputabile statului. Mecanismul de scutire austriac diferă de cel german, în special prin faptul că prevede un organism intermediar ca OeMAG, desemnat de către stat, iar statul monitorizează și controlează colectarea și repartizarea resurselor administrate de acest organism. De asemenea, Comisia consideră că mecanismul austriac poate permite efectuarea de plăți directe din partea statului către OeMAG.

(77)

În privința legii germane actuale privind energia regenerabilă, trebuie amintit faptul că această măsură nu face obiectul prezentei decizii; Comisia nu a efectuat încă o evaluare a acesteia, în consecință nu poate realiza o analiză amănunțită a unei presupuse analogii între legea austriacă privind energia electrică ecologică și forma actuală a legii germane privind energia regenerabilă.

(78)

Pe de altă parte, Austria susține că OeMAG este o întreprindere privată, nu un organism de drept public, cum sunt întreprinderile luate în considerare în hotărârile pronunțate în cauzele Air France și Salvat Père. Autoritățile austriece pot exercita controlul asupra OeMAG doar prin verificarea ex post a conturilor acesteia și prin retragerea concesiunii.

(79)

Comisia subliniază, în această privință, că hotărârea în cauza Essent a stabilit în mod clar faptul că, atunci când statul desemnează un organism pentru a colecta și administra venituri dintr-o taxă, nu are importanță dacă acel organism este public sau privat. În concluziile sale, Curtea nu a indicat în niciun fel dacă SEP era întreprindere publică sau privată, ceea ce înseamnă că acest lucru nu a fost relevant pentru pronunțarea unei hotărâri. Această constatare este conformă cu punctul 106 al concluziilor avocatului general Mengozzi în cauza Essent, precum și cu hotărârea Curții de Justiție în cauza Steinike (36).

(80)

În consecință, faptul că OeMAG este o întreprindere controlată de entități private nu exclude prezența resurselor de stat. Aspectul decisiv este dacă aceasta a fost desemnată de către stat să colecteze și să administreze o taxă.

(81)

De asemenea, Austria susține că nicio pierdere înregistrată de OeMAG nu este acoperită de la bugetul de stat și că rolul autorităților publice se limitează la fixarea prețurilor de cumpărare și vânzare de energie electrică regenerabilă; prin urmare, nu există nicio sarcină pentru bugetul statului, de tipul celei demonstrate în cauzele Sloman Neptun și Pearle.

(82)

Comisia menționează că, potrivit hotărârii pronunțate în cauza Essent, sumele aflate la dispoziția unei entități private desemnate de către stat să colecteze și să administreze o taxă constituie o resursă a statului. În consecință, o reducere a nivelului taxei plătite de anumite întreprinderi supuse taxei respective este suficientă pentru a constitui o sarcină pentru stat.

(83)

În ceea ce privește argumentul Austriei potrivit căruia E-Control nu dispune de o marjă de apreciere la exceptarea întreprinderilor mari consumatoare de energie de la obligația de cumpărare, Comisia subliniază că, pentru a răspunde la întrebarea dacă aceste fonduri constituie resurse de stat, faptul că organismul desemnat să colecteze și să administreze taxa nu are putere de decizie este lipsit de relevanță, astfel cum explică avocatul general Mengozzi la punctul 109 din opinia sa privind cauza Essent.

(84)

Ultimul argument al Austriei este că suma totală pe care furnizorii de energie electrică o plătesc către OeMAG nu este afectată de mecanismul de scutire care modifică doar repartizarea acestei sume totale între diferitele categorii de consumatori finali de energie electrică; Comisia amintește că, pentru a răspunde la întrebarea dacă sunt utilizate resurse de stat, faptul că o pierdere de venituri ale statului poate fi compensată printr-o creștere a veniturilor din alte surse este lipsit de relevanță. Esențial este faptul că o întreprindere beneficiază de un avantaj și că acest avantaj reduce veniturile statului obținute de la acea întreprindere. În mod evident, statul va trebui să găsească, în ultimă instanță, alte surse de venituri pentru a completa lipsa.

(85)

Comisia concluzionează că faptele din cazul în speță corespund faptelor luate în considerare în cauzele Essent și Steinike: toate condițiile privind prezența resurselor de stat stabilite în cauzele Essent și Steinike sunt îndeplinite. Măsura care face obiectul evaluării este, așadar, finanțată din resurse de stat.

(86)

Utilizarea fondurilor sub controlul OeMAG este reglementată prin lege, și anume Legea privind energia electrică ecologică. Prin urmare, utilizarea fondurilor este imputabilă statului.

(87)

Se constată că mecanismul de scutire conduce la o pierdere de resurse de stat, care este imputabilă acestuia.

(88)

Comisia subliniază că, deși în teorie măsura ar putea părea neutră atât în ceea ce privește întreprinderile, cât și sectoarele economice, în practică aceasta poate fi totuși selectivă.

(89)

Austria susține că mecanismul de scutire nu constituie ajutor de stat, nefiind o măsură selectivă, ci una generală pentru toate întreprinderile și sectoarele. În primul rând, Austria susține că pragul de 0,5 % prevăzut de schema notificată nu impune nicio restricție în privința industriilor specifice, dimensiunii întreprinderii sau altor criterii selective (37). În al doilea rând, Austria a constatat că măsura afectează în fapt un număr de 2 300 de întreprinderi din 19 sectoare diferite și afirmă că acest lucru demonstrează că măsura este, într-adevăr, deschisă tuturor întreprinderilor și sectoarelor economiei.

(90)

O măsură este selectivă atunci când favorizează numai anumite întreprinderi sau producția de anumite bunuri și neselectivă dacă se aplică tuturor întreprinderilor de pe teritoriul național, indiferent de obiectul lor de activitate.

(91)

Comisia consideră că simpla existență a unui prag de 0,5 % nu constituie un argument suficient pentru a califica schema notificată drept măsură generală. Dimpotrivă, Comisia constată că, în urma introducerii acestui prag, nu toate întreprinderile de pe teritoriul național pot beneficia de avantajele măsurii notificate.

(92)

Austria a susținut că măsura notificată este rezervată întreprinderilor ale căror costuri cresc cu peste 0,5 % din valoarea producției nete ca rezultat al contribuției plătite în sprijinul energiei electrice ecologice. Comisia observă că aceste condiții se aseamănă foarte mult cu cerințele definiției unei „întreprinderi mari consumatoare de energie” din articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind impozitarea energiei (38). Austria susține că pragul de 0,5 % nu este suficient pentru ca măsura notificată să fie considerată selectivă. În opinia Austriei, această concluzie este susținută de hotărârea Curții de Justiție pronunțate în cauza Adria-Wien Pipeline. În hotărârea respectivă, Curtea a trebuit să ia în considerare compensarea parțială a unei taxe pe energie, acordată firmelor în cazul în care taxa depășea 0,35 % din valoarea producției lor nete. Curtea a stabilit că „măsurile naționale care prevăd compensarea impozitului energetic pe gaze naturale și energie electrică nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 92 din Tratatul CE (în prezent, articolul 107 din TFUE) … atunci când se aplică tuturor întreprinderilor de pe teritoriul național, indiferent de obiectul lor de activitate” (39).

(93)

Cu toate acestea, Comisia consideră că hotărârea nu împiedică stabilirea selectivității în ceea ce privește pragul de 0,5 % despre care este vorba în cazul de față. Hotărârea era doar preliminară, ca răspuns la solicitarea unei instanțe austriece în privința schemei existente de reducere a taxelor pe energie. Solicitarea instanței austriece cuprindea două aspecte. În primul rând, aceasta dorea să știe dacă faptul că, în cadrul schemei existente, reducerea impozitului este acordată numai întreprinderilor angajate în producția de bunuri înseamnă că acea compensare este selectivă. În al doilea rând, instanța a adresat întrebarea ipotetică despre cum va evalua Curtea o reducere de impozit care nu este limitată doar la întreprinderile angajate în principal în producția de bunuri, ci este aplicabilă tuturor întreprinderilor, indiferent de obiectul lor de activitate.

(94)

La prima întrebare, Curtea a răspuns că limitarea reducerii impozitului la producători conferă un caracter selectiv măsurii. În privința naturii ipotetice a celei de-a doua întrebări, despre modul în care Curtea ar evalua o reducere de impozit aplicabilă tuturor sectoarelor economiei, răspunsul a fost formulat în termeni destul de generali. Curtea a afirmat că o măsură este selectivă atunci când favorizează anumite întreprinderi sau producția de anumite bunuri și neselectivă când creează avantaje pentru toate întreprinderile de pe teritoriul național, fără nicio deosebire (40). Curtea a concluzionat că măsurile naționale nu constituie ajutor de stat „dacă se aplică tuturor întreprinderilor de pe teritoriul național, indiferent de obiectul lor de activitate” (41). Curtea nu a oferit nicio indicație cu privire la faptul că o măsură limitată la pragul de 0,35 % ar trebui considerată ca fiind aplicabilă tuturor întreprinderilor. Acest lucru a fost menționat de către avocatul general Jacobs în avizul emis într-o cauză ulterioară prezentată în fața Curții: „efectul pragului de 0,35 % nu a fost analizat de Curtea de Justiție în cauza Adria-Wien” (42). Curtea nu a trebuit să decidă dacă mecanismul de scutire în sine (adică fără limitare la întreprinderile angajate în mod primordial în producția de bunuri) este selectiv de facto. Astfel, Curtea nu a exclus posibilitatea ca pragul de 0,35 % să fie selectiv dacă efectele acestuia constau în faptul că, în practică, măsura nu este deschisă tuturor întreprinderilor de pe teritoriul național.

(95)

Comisia este, într-adevăr, de părere că au fost oferite, de către Curte, unele indicații cu privire la faptul că un astfel de prag poate fi selectiv chiar dacă măsura este deschisă mai multor sectoare diferite. În răspunsul la cea de-a doua întrebare, Curtea a menționat, în mod special, că „nici numărul mare de întreprinderi eligibile și nici diversitatea și dimensiunea sectoarelor cărora le aparțin aceste întreprinderi nu constituie un argument suficient pentru a concluziona că o inițiativă a statului reprezintă o măsură generală de politică economică” (43). Potrivit jurisprudenței, multe măsuri care nu sunt specifice anumitor sectoare pot fi considerate selective dacă acestea nu sunt disponibile de facto tuturor întreprinderilor de pe teritoriul național (44). Prin urmare, chiar și măsurile care sunt disponibile tuturor sectoarelor pot fi considerate selective deoarece nu sunt disponibile de facto tuturor întreprinderilor de pe teritoriul respectiv.

(96)

Această opinie este reflectată și de o decizie a Comisiei privind reducerea impozitului austriac pe energie (45). În urma hotărârii Curții de Justiție la care s-a făcut referire, Austria a extins măsura, astfel încât să includă întreprinderi din toate sectoarele. În evaluarea schemei modificate, Comisia a constatat însă că măsura este totuși selectivă, deoarece, chiar dacă reducerea este, în mod formal, disponibilă tuturor întreprinderilor, în practică singurele întreprinderi care vor beneficia de acest avantaj vor fi cele cu un consum mare de energie raportat la valoarea producției lor nete (46). Comisia a concluzionat că reducerea de impozit constituie un ajutor de stat ilegal (nenotificat) și este incompatibilă cu piața internă (47).

(97)

Efectele deciziei Comisiei au determinat ulterior o instanță administrativă din Austria să solicite Curții de Justiție o hotărâre preliminară (48). Întrebările adresate de instanța austriacă se refereau la sfera efectelor ilegalității reducerii de impozit, iar Curtea de Justiție nu a redeschis problema selectivității. Aspectul a fost, totuși, pus în discuție de avocatul general. În opinia sa, avocatul general menționa că „așa cum subliniază Comisia, acordarea de reduceri doar întreprinderilor de servicii (pe lângă întreprinderile de producție) care nu sunt excluse prin pragul de 0,35 % ar avea drept consecință simpla lărgire a cercului de beneficiari ai ajutorului. Aceasta nu ar elimina însă efectele ajutorului ca atare, deoarece s-ar menține un criteriu de selectivitate” (49). De asemenea, avocatul general a afirmat că „raționamentul Comisiei aplicat în decizia din 2004 este convingător în ceea ce privește natura selectivă a pragului de 0,35 % prevăzut de schema modificată” (50).

(98)

Comisia concluzionează că, în cazul de față, pragul de 0,5 % constituie un criteriu de selecție care limitează avantajele măsurii notificate la întreprinderile mari consumatoare de energie și exclude întreprinderile care nu sunt mari consumatoare de energie. Indiferent de numărul de sectoare care se califică, existența pragului face ca nu toate întreprinderile de pe teritoriul național să poată beneficia de măsura notificată. În consecință, pragul conferă măsurii notificate un caracter selectiv.

(99)

De asemenea, Comisia menționează că, pentru a putea beneficia de mecanismul de scutire care face obiectul prezentei evaluări, întreprinderile trebuie să fie eligibile pentru o reducere a impozitului pe energie, în conformitate cu legea austriacă privind reducerea impozitului energetic, care a făcut obiectul deciziei Comisiei privind reducerea taxei austriece pe energie. În cazul de față, raționamentul din decizia respectivă a Comisiei se aplică, așadar, mutatis mutandis.

(100)

În ceea ce privește al doilea argument prezentat de Austria, Comisia constată că măsura notificată este selectivă și pentru că, în practică, vizează în special un număr limitat de întreprinderi care desfășoară activități axate pe producția de anumite bunuri necesitând un consum mare de energie. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, o măsură trebuie analizată nu în funcție de cauze sau scopuri, ci de efectele ei (51). Prin urmare, chiar dacă, în termeni oficiali, o măsură este disponibilă tuturor sectoarelor și tuturor întreprinderilor, aceasta poate fi totuși considerată selectivă dacă, în practică, nu este disponibilă tuturor întreprinderilor de pe teritoriul național. Curtea de Justiție a stabilit că „nici numărul mare de întreprinderi beneficiare și nici diversitatea și importanța sectoarelor industriale cărora aceste întreprinderi le aparțin nu garantează concluzia că schema (o schemă) de ajutor constituie o măsură generală de politică economică” (52).

(101)

În ancheta efectuată, Comisia a constatat că schema notificată viza în special un număr foarte mic de întreprinderi, majoritatea angajate în producția de bunuri. La 9 septembrie 2010, Austria a prezentat date colectate pe baza schemei, astfel cum aceasta este pusă în aplicare în prezent, respectiv cu intensități ale ajutorului situate sub pragurile de notificare. Potrivit acestei informări, din aproximativ 300 000 de întreprinderi din Austria, numărul celor care au solicitat beneficii în cadrul schemei este de numai 2 000 sau mai puțin de 1 % din numărul total al întreprinderilor austriece. Pe măsură ce schema a fost pusă în aplicare, aproximativ 66 % din beneficii au fost direcționate către întreprinderi din sectorul „producției de bunuri” (53). Comisia observă că, dacă Austria ar crește valoarea ajutorului peste pragurile minime la care schema operează în mod provizoriu, cel mai probabil măsura ar viza și mai mult întreprinderile care desfășoară activități axate pe producția de bunuri. Această constatare este demonstrată de faptul că, pe baza informațiilor furnizate de Austria, doar 12 întreprinderi ar beneficia de intensități ale ajutorului mai mari decât cele prevăzute în versiunea aplicată în prezent a schemei, precum și de faptul că, dintre aceste întreprinderi, doar două operează în sectorul transporturilor, celelalte 10 fiind angajate în producția de bunuri (54).

(102)

Comisia concluzionează că schema notificată va oferi un avantaj nesemnificativ sau niciun avantaj majorității sectoarelor din economia austriacă și va favoriza, în principal, întreprinderile care desfășoară activități în una dintre ramurile producției de bunuri. Indiferent de numărul sectoarelor în care întreprinderile ar putea beneficia de ajutor ca rezultat al măsurii, măsura vizează, în primul rând, întreprinderile care desfășoară activități axate pe producția de bunuri și, prin urmare, este considerată selectivă de facto.

(103)

Comisia concluzionează că mecanismul de scutire notificat este selectiv, atât pentru că prevede un prag de 0,5 % care limitează măsura la întreprinderile mari consumatoare de energie, cât și pentru că aceste întreprinderi desfășoară, în principal, activități axate pe producția de bunuri.

(104)

Comisia menționează că o măsură, chiar și atunci când are un caracter selectiv, nu îndeplinește condiția de selectivitate dacă este justificată de natura sau schema generală a sistemului din care face parte (55). În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, statelor membre le revine sarcina de demonstra acest aspect (56).

(105)

Potrivit Curții, „trebuie efectuată o distincție între obiectivele atribuite unui anumit sistem fiscal care sunt exterioare acestuia, pe de o parte, și mecanismele inerente sistemului fiscal care sunt necesare realizării unor asemenea obiective, pe de altă parte”. Doar cele din urmă pot fi justificate de natura sau schema generală a sistemului fiscal din care face parte măsura (57). Orice obiective exterioare trebuie luate în considerare în faza în care ajutorul este evaluat în privința compatibilității (58).

(106)

Austria consideră că diferențierea taxelor introdusă de secțiunea 22c a Legii este destinată să permită întreprinderilor de capacități diferite să suporte cheltuieli suplimentare. De asemenea, Austria consideră că mecanismul de scutire nu afectează beneficiile cu privire la mediu prevăzute de Lege, deoarece valoarea ajutorului disponibil pentru sprijinirea producției de energie electrică ecologică nu se micșorează. Austria pretinde că doar prin reducerea taxelor de mediu pentru anumite întreprinderi se poate stabili un mecanism de finanțare durabil pentru energia electrică ecologică, necesar asigurării sprijinului pentru sursele de energie regenerabilă.

(107)

În această privință, Comisia menționează că obiectivul intrinsec al sistemului stabilit prin prețul de compensare este de a crește veniturile cu scopul specific de promovare a energiei regenerabile. Mecanismul de scutire urmărește însă atingerea obiectivului de îmbunătățire a competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie și, prin aceasta, îmbunătățirea acceptabilității sistemului bazat pe prețul de compensare. Acest obiectiv este extrinsec rațiunii și schemei generale a sistemului.

(108)

Curtea de Justiție a considerat că urmărirea unui astfel de obiectiv extrinsec nu poate fi invocată pentru a justifica o măsură prin referire la natura sau schema generală a sistemului fiscal (59). Aceasta poate fi analizată doar în momentul în care ajutorul trebuie evaluat în privința compatibilității (60).

(109)

În susținerea acestei opinii, potrivit căreia mecanismul de scutire este justificat de rațiunea și schema generală a sistemului, Austria face referire la două decizii referitoare la ajutoare de stat, însă în cazurile respective situația era diferită. Măsura de ajutor de stat N 271/06, impozitul danez pe excedentul de căldură, nu viza îmbunătățirea competitivității, ci tratamentul fiscal egal pentru toate produsele energetice. Măsura de ajutor N 860/06, scutirea de la impozitul german pe energie pentru procesele cu dublă utilizare se baza pe principiul că produsele energetice trebuie impozitate doar atunci când sunt utilizate pentru încălzire sau drept carburanți.

(110)

Prin urmare, scutirea notificată pentru industriile mari consumatoare de energie nu este justificată de natura sau schema generală a sistemului din care face parte.

(111)

Comisia concluzionează că măsura notificată îndeplinește condiția de selectivitate, fiind selectivă de facto, și că nu este justificată prin natura sau schema generală a sistemului.

(112)

Beneficiarii măsurii care constituie un ajutor de exploatare în opinia Comisiei, sunt în majoritate angajați în producția de bunuri mari consumatoare de energie, precum produse din metal sau hârtie (61). Acestea sunt industrii în cadrul cărora au loc schimburi comerciale între statele membre, iar întreprinderile dintr-un stat membru concurează cu întreprinderi din alte state membre. Prin urmare, măsura în cauză poate denatura concurența și afecta schimburile comerciale de pe piața internă.

(113)

Comisia concluzionează că mecanismul de scutire constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE deoarece are un efect de reducere a resurselor de stat și conferă astfel un avantaj selectiv întreprinderilor mari consumatoare de energie. În consecință, măsura poate afecta schimburile comerciale între statele membre și denatura concurența pe piața internă.

(114)

Austria s-a angajat să nu pună în aplicare ajutorul înainte de a obține aprobarea Comisiei Europene. Austria a notificat măsura înainte de o pune în aplicare, respectând astfel obligația prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din TFUE (62).

(115)

În conformitate cu dispozițiile articolului 107 alineatul (3) din TFUE, Comisia poate declara ajutorul de stat compatibil cu piața internă. Conform jurisprudenței, sarcina prezentării de probe pentru a demonstra că o măsură este compatibilă revine statului membru (63).

(116)

În cazurile de ajutor care intră sub incidența articolului 107 alineatul (3) din TFUE, Comisia dispune de o largă putere de apreciere (64). În exercitarea puterii sale de apreciere, Comisia a adoptat orientări și comunicări prin care sunt stabilite criteriile de declarare a anumitor tipuri de ajutoare ca fiind compatibile cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (3) din TFUE. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, orientările și comunicările adoptate în domeniul supravegherii ajutoarelor de stat sunt obligatorii pentru Comisie, în măsura în care acestea nu se îndepărtează de normele tratatului și sunt acceptate de statele membre (65).

(117)

În consecință, este necesar să se analizeze, în primul rând, dacă ajutorul notificat se înscrie în domeniul de aplicare al unuia sau al mai multor seturi de orientări sau comunicări și poate fi declarat compatibil cu piața internă deoarece satisface condițiile de compatibilitate stabilite de acestea.

(118)

Austria susține că măsura notificată se înscrie în domeniul de aplicare al Orientărilor privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (66) sau că acestea sunt aplicabile prin analogie. În plus, Austria susține că ajutorul intră în sfera de aplicare a Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare (67).

(119)

Există însă situații clar definite în care poate fi acordat ajutor de exploatare. În mod special, ajutorul de exploatare sub forma reducerii de impozite poate fi acordat, în condiții specifice, în conformitate cu dispozițiile capitolului 4 din Orientările privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (68) sau ale articolului 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (69). În anumite condiții, ajutorul poate fi evaluat și în mod direct, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

(120)

Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului definesc domeniul lor de aplicare după cum urmează (70):

(121)

Punctul 70 alineatul (1) din Orientări definește „protecția mediului” drept „orice acțiune destinată să remedieze sau să prevină prejudiciile aduse mediului fizic sau resurselor naturale de către activitățile unui beneficiar, să reducă riscul unor asemenea prejudicii sau să conducă la o utilizare mai eficientă a resurselor naturale, inclusiv măsurile de economisire a energiei și utilizarea surselor de energie regenerabile”. Punctul 151 stipulează că, pentru ca o măsură să se înscrie în domeniul de aplicare al Orientărilor, este suficient ca aceasta să îmbunătățească indirect nivelul de protecție a mediului.

(122)

Austria consideră că mecanismul de scutire contribuie în mod indirect la protecția mediului, din două motive: este o condiție prealabilă necesară în vederea asigurării sprijinului politic pentru majorarea prețului de compensare, măsură necesară pentru finanțarea creșterii în continuare a producției de energie electrică regenerabilă și, în al doilea rând, majorează prețul utilizării de energie electrică, stimulând astfel eficiența energetică.

(123)

În ceea ce privește primul argument, Comisia observă că nu există nicio legătură necesară între prețul de compensare și o creștere a nivelului producției de energie electrică regenerabilă. În temeiul Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și, ulterior, de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE („Directiva privind energia din surse regenerabile”) (71), Austria este obligată să crească producția de energie electrică din surse regenerabile, însă este liberă să aleagă modul în care dorește să finanțeze această creștere. De exemplu, Austria ar putea utiliza veniturile fiscale. Astfel, mecanismul de scutire nu este necesar pentru a crește producția de energie regenerabilă.

(124)

În privința celui de-al doilea argument, Comisia constată că mecanismul de scutire funcționează ca un plafon. Prin urmare, prețul mediu al energiei electrice plătit de întreprinderile mari consumatoare de energie scade cu fiecare kilowatt-oră în plus pe care acestea îl consumă peste pragul respectiv. În realitate, mecanismul de scutire reduce eficiența energetică, în loc să o încurajeze.

(125)

Comisia concluzionează că mecanismul de scutire nu se încadrează în domeniul de aplicare al Orientărilor privind ajutorul pentru protecția mediului.

(126)

Totuși, chiar dacă măsura s-ar încadra în domeniul de aplicare al Orientărilor (ceea ce nu este cazul), Comisia constată că aceasta nu ar putea fi declarată compatibilă, deoarece condițiile stipulate la capitolul 4 din Orientări nu sunt satisfăcute, din motivele de mai jos.

(127)

În scopul evaluării compatibilității, capitolul 4 din Orientări face distincția între taxele de mediu armonizate și taxele de mediu nearmonizate. Taxa parafiscală reprezentată de prețul de compensare nu este o taxă de mediu armonizată la nivelul Uniunii. Directiva privind energia din surse regenerabile stabilește obiective obligatorii pentru energia regenerabilă, însă permite statelor membre să decidă asupra modului de realizare a acestor obiective.

(128)

Prin urmare, mecanismul de scutire ar trebui evaluat pe baza normelor privind taxele de mediu nearmonizate, prevăzute la capitolul 4 din Orientări (72).

(129)

În conformitate cu dispozițiile menționate, statul membru trebuie să furnizeze informații cu privire la sectoarele sau categoriile respective de beneficiari care fac obiectul scutirilor sau reducerilor, cu privire la situația beneficiarilor principali din fiecare sector în cauză, precum și la modul în care impozitarea poate contribui la protecția mediului. Sectoarele scutite trebuie descrise corect și trebuie furnizată o listă cu beneficiarii cei mai importanți din fiecare sector (ținându-se seama, în special, de cifra de afaceri, de cotele de piață și de valoarea bazei de impozitare) (73). Pe baza acestor informații, Comisia trebuie să aprecieze dacă reducerile sau scutirile de la taxele de mediu sunt necesare și proporționale. În privința necesității, alegerea beneficiarilor trebuie să se bazeze pe criterii obiective și transparente, iar taxa de mediu fără reducere trebuie să conducă la o creștere substanțială a costurilor de producție care nu pot fi transferate consumatorilor fără a determina scăderi semnificative ale vânzărilor (74). În ceea ce privește proporționalitatea, statul membru trebuie să demonstreze că fiecare beneficiar individual plătește un procent din nivelul impozitului național care este, în mare măsură, echivalent performanțelor sale de mediu, sau cel puțin 20 % din valoarea impozitului național, cu excepția cazului în care poate fi justificat un nivel inferior, și că reducerile sau scutirile sunt condiționate de încheierea unor acorduri al căror scop este atingerea obiectivelor de mediu (75).

(130)

Deși Comisia a solicitat în mod repetat, Austria nu a furnizat aceste informații (76). În consecință, Comisia nu a putut stabili dacă ajutorul este necesar și proporțional sau modul în care acesta ar putea contribui la protecția mediului.

(131)

Având în vedere faptul că mecanismul de scutire notificat nu contribuie la protecția mediului nici măcar în mod indirect, Comisia a analizat dacă acesta ar putea fi aprobat prin analogie cu capitolul 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului.

(132)

În opinia Austriei, mecanismul de scutire poate fi evaluat prin analogie cu normele privind reducerile fiscale pentru taxele pe energie armonizate, stabilite la punctele 152-153 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului. Capitolul 4 din Orientări prevede două tipuri de evaluare a reducerilor taxelor de mediu, care pot conduce la concluzii diferite. În primul rând, capitolul 4 stabilește normele privind reducerea taxelor pe energie armonizate în temeiul Directivei privind impozitarea energiei, care poate fi declarată compatibilă fără o analiză suplimentară, cu condiția respectării nivelurilor minime de impozitare stabilite în Directiva privind impozitarea energiei. În al doilea rând, capitolul 4 stabilește normele specifice privind evaluarea reducerilor taxelor de mediu care nu au fost armonizate și a reducerilor taxelor de mediu armonizate situate sub nivelurile minime de impozitare stabilite în Directiva privind impozitarea energiei. În oricare dintre aceste cazuri, statul membru trebuie să furnizeze, între altele, informații detaliate cu privire la necesitatea și proporționalitatea măsurii. Austria susține că mecanismul de scutire de la taxele parafiscale ar putea fi aprobat de către Comisie pe baza faptului că beneficiarii plătesc cel puțin nivelul minim al taxelor austriece pe energie.

(133)

Comisia constată că nu există precedent în deciziile sale sau în hotărârile instanțelor europene, în care normele privind evaluarea taxelor armonizate pe energie, în conformitate cu capitolul 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului, să fi fost aplicate, prin analogie, taxelor parafiscale.

(134)

Potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție, o normă din legislația Uniunii poate fi aplicată prin analogie dacă sunt îndeplinite următoarele două condiții: în primul rând, normele aplicabile în cazul respectiv trebuie să fie foarte asemănătoare cu cele pentru care se solicită aplicarea prin analogie; în al doilea rând, normele aplicabile în cazul respectiv trebuie să conțină o omisiune care este incompatibilă cu un principiu general al dreptului UE și care poate fi remediată prin analogie (77). Având în vedere aceste condiții, Comisia constată că analogia poate fi invocată în dreptul UE doar în circumstanțe excepționale.

(135)

În primul rând, normele aplicabile în cazul respectiv trebuie să fie foarte asemănătoare cu cele pentru care se solicită aplicarea prin analogie. Întrucât capitolul 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului se referă la reducerile sau scutirile privind taxele de mediu, normele care guvernează taxele notificate în baza Legii privind energia electrică ecologică ar trebui să fie similare cu cele care se aplică taxelor de mediu.

Comisia constată însă că situația juridică în ceea ce privește taxele de mediu conforme cu dreptul comunitar nu este comparabilă cu situația juridică privind taxele parafiscale conforme cu dreptul comunitar. Deși în dreptul comunitar nu există nicio normă specifică privind taxele parafiscale, există norme specifice privind taxele pe energie. Acestea includ, în special, nivelurile minime de impozitare stabilite prin Directiva privind impozitarea energiei, precum și excepțiile de la aceste niveluri minime, în condițiile stipulate în capitolul 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului și în articolul 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare. Pentru taxele parafiscale nu există norme referitoare la scutiri sau reduceri, nici norme privind nivelurile minime de impozitare.

(136)

Comisia concluzionează că taxele parafiscale stabilite pe baza schemei austriece nu sunt guvernate de norme similare celor care se aplică taxelor de mediu în conformitate cu dreptul comunitar.

(137)

În al doilea rând, normele aplicabile cazului trebuie să conțină o omisiune care este incompatibilă cu un principiu general al dreptului Uniunii și care poate fi remediată prin analogie.

(138)

Cu toate acestea, măsurile care nu se încadrează în domeniul de aplicare al Orientărilor privind ajutorul pentru protecția mediului pot fi totuși evaluate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Prin urmare, Comisia nu a constatat nicio omisiune în Orientări care ar putea justifica evaluarea prin analogie a măsurilor notificate. Această concluzie este aceeași indiferent dacă este vorba de analogia cu taxele armonizate sau cu cele nearmonizate.

(139)

De asemenea, absența normelor privind scutirile de la taxele parafiscale nu ar putea fi remediată, în niciun caz, prin analogie cu normele care reglementează reducerile taxelor pe energie conforme cu dreptul comunitar. Dacă normele care guvernează reducerile de taxe pe energie armonizate s-ar aplica prin analogie taxelor parafiscale nearmonizate, întreprinderile ar putea respecta nivelurile minime de impozitare stabilite în Directiva privind impozitarea energiei, prin plata acestor taxe parafiscale. O astfel de abordare nu este, așadar, în spiritul Directivei privind impozitarea energiei. Comisia consideră că ratele minime stabilite în Directiva privind impozitarea energiei au drept unic scop aplicarea lor în cadrul sistemului armonizat de impozitare a energiei. Utilizarea acestor niveluri drept criteriu de referință în afara sferei armonizate ar determina aplicarea lor într-un scop diferit față de cel intenționat. În mod clar, nivelurile minime nu au fost stabilite în scopul definirii sarcinii globale pe care întreprinderile mari consumatoare de energie trebuie să o suporte ca rezultat al măsurilor de reglementare privind protecția mediului, cum ar fi, în special, cele care decurg din mecanismele de finanțare prin tarife fixe. De asemenea, o astfel de abordare ar trece cu vederea faptul că politica privind ajutoarele de stat acceptă o atitudine îngăduitoare față de scutirile fiscale situate peste un nivel minim armonizat, deoarece asigură condiții de egalitate, cel puțin într-o oarecare măsură, prin respectarea nivelurilor minime aplicabile în toate statele membre. Acest argument nu se aplică sarcinilor care decurg din sistemele de tarife fixe, care nu sunt armonizate, și în care orice abatere de la contribuțiile standard poate cauza denaturarea concurenței.

(140)

Prin urmare, absența normelor privind reducerea taxelor parafiscale nu constituie o omisiune care este incompatibilă cu un principiu general al dreptului comunitar și care ar putea fi remediată prin analogie cu normele existente privind reducerile taxelor pe energie armonizate.

(141)

În orice situație, chiar dacă aceste norme ar putea fi aplicate prin analogie, mecanismul de scutire nu ar putea fi considerat compatibil, din motivele prezentate la considerentele 129-133.

(142)

Comisia concluzionează că nu se poate face o analogie între mecanismul de scutire notificat și normele privind evaluarea reducerilor taxelor pe energie armonizate, în conformitate cu capitolul 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului și că, în consecință, nu poate aproba mecanismul de scutire pe baza acestei analogii.

(143)

Comisia a examinat, de asemenea, posibilitatea aprobării mecanismului de scutire pe baza analogiei cu articolul 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare.

(144)

Austria consideră că diferențele dintre textul capitolului 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului și textul articolului 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare ar putea permite aprobarea măsurii prin analogie cu articolul 25 din regulament. Austria subliniază că punctul 152 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului are următorul conținut:

„Pentru a fi autorizate în temeiul articolului 87 din Tratatul CE, reducerile sau scutirile de taxe armonizate, în special cele armonizate prin Directiva 2003/96/CE, trebuie să fie compatibile cu legislația comunitară aplicabilă relevantă și respectă limitele și condițiile prevăzute de aceasta”,

(145)

iar articolul 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare conține următorul text:

„Schemele de ajutoare de mediu sub forma unor reduceri ale taxelor de mediu care îndeplinesc condițiile Directivei 2003/96/CE sunt compatibile cu piața comună în sensul articolului 87 alineatul (3) din tratat și sunt exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3) ale prezentului articol.”  (78)

(146)

Austria concluzionează că sensul articolului 25 din regulament poate fi mai larg decât cel al punctului 152 din Orientări. Austria susține că, în timp ce punctul 152 din Orientări se poate aplica doar taxelor armonizate prin Directiva privind impozitarea energiei, articolul 25 din regulament prevede doar obligația ca mecanismul de scutire să respecte nivelurile minime de impozitare stabilite în Directiva privind impozitarea energiei, chiar dacă nu este vorba de o taxă pe energie care a fost armonizată. Prin urmare, articolul 25 din regulament poate fi aplicat reducerilor de taxe de mediu care nu au fost armonizate, care pot fi considerate compatibile, cu condiția ca sistemul fiscal global să respecte nivelurile minime de impozitare a energiei. Austria recunoaște că respectivele contribuții plătite în temeiul Legii privind energia electrică ecologică nu reprezintă un impozit (79), și susține că mecanismul de scutire notificat poate fi evaluat și aprobat prin analogie cu dispoziția privind taxele de mediu, stipulată la articolul 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare.

(147)

Totuși, în opinia Comisiei, analogia cu articolul 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare nu este posibilă. În primul rând, normele aplicabile în cazul de față nu sunt similare celor pentru care se solicită aplicarea prin analogie. Textul articolului 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare indică în mod clar faptul că articolul se aplică exclusiv taxelor de mediu armonizate în temeiul Directivei privind impozitarea energiei. Clasificarea ca taxă pe energie este astfel o „condiție” pentru aplicabilitatea articolului 25 din regulament. Această interpretare este susținută de faptul că, din însăși logica sistemului prevăzut de Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare, reiese că acesta nu poate avea un domeniu de aplicare mai mare decât cel al Orientărilor privind ajutorul pentru protecția mediului, la care face referire. Prin urmare, articolul 25 din regulament se aplică în mod clar doar taxelor pe energie care au fost armonizate prin Directiva privind impozitarea energiei. Astfel cum s-a explicat anterior, contribuțiile plătite în baza Legii privind energia electrică ecologică nu reprezintă taxe de mediu, iar normele conținute în Directiva privind impozitarea energiei nu se aplică acestor contribuții. Prin urmare, normele care reglementează taxele pe energie nu sunt similare normelor care reglementează sistemul austriac al tarifelor fixe. În al doilea rând, normele aplicabile în cazul de față nu conțin o omisiune care este incompatibilă cu un principiu general al dreptului Uniunii și care poate fi remediată prin analogie. Reducerile fiscale sau măsurile similare care nu sunt acoperite de Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare nu sunt, în mod automat, incompatibile cu dreptul Uniunii: acestea trebuie doar să respecte obligația generală de notificare în conformitate cu articolul 108 din TFUE. Ulterior, aceste norme pot fi evaluate și considerate compatibile în conformitate cu Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului sau, dacă Orientările nu se aplică, direct cu dispozițiile articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Prin urmare, normele aplicabile evaluării schemei de ajutor austriece nu conțin o omisiune incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene.

(148)

Comisia concluzionează că nu este posibilă o analogie între contribuțiile plătite în baza Legii privind energia electrică ecologică și taxele pe energie armonizate, menționate la articolul 25 din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare și că, în consecință, nu poate aproba mecanismul de scutire pe baza acestei analogii.

(149)

Comisia menționează că Austria nu a susținut că mecanismul de scutire poate fi declarat compatibil direct pe baza articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Statul membru are sarcina de a prezenta orice temei de compatibilitate (80) și de a demonstra că sunt îndeplinite condițiile respective necesare, de aceea Austria nu poate invoca acest temei în privința compatibilității.

(150)

Cu toate acestea, Comisia a analizat dacă ar putea declara mecanismul de scutire compatibil pe acest temei juridic.

(151)

Articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE stipulează că „ ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun” pot fi considerate compatibile cu piața internă. Potrivit jurisprudenței, Comisia poate declara un ajutor de stat compatibil cu piața internă dacă acesta contribuie la atingerea unui obiectiv de interes comun (81), este necesar pentru atingerea acestui obiectiv (82) și nu afectează în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(152)

În consecință, conform practicii curente a Comisiei, măsurile pot fi declarate compatibile direct, în conformitate cu dispozițiile articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE dacă sunt necesare și proporționale și dacă efectele pozitive pentru obiectivul comun compensează efectele negative asupra concurenței și schimburilor comerciale (83). În cazul de față, Comisia consideră oportun să ridice problemele următoare:

(153)

Austria susține că principalul obiectiv al măsurii este protecția mediului însă, astfel cum s-a demonstrat la considerentele 126-129, mecanismul de scutire nu contribuie la protecția mediului.

(154)

În plus, orice efect al acestei măsuri, în ceea ce privește protecția mediului, va fi realizat printr-o creștere globală a tarifelor fixe, creștere care, în opinia Austriei, nu ar fi posibilă fără asigurarea menținerii competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie cu ajutorul mecanismului de scutire notificat. După cum autoritățile austriece recunosc, de fapt, în argumentațiile prezentate, obiectivul mecanismului de scutire este îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mari consumatoare de energie din Austria față de concurenții din alte state membre. În deciziile adoptate, Comisia nu a considerat niciodată că astfel de ajutoare pot contribui la un obiectiv de interes comun.

(155)

Singura excepție de la această practică o constituie capitolul 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului. Chiar în cazul în care aprobă o reducere a unei taxe de mediu, Comisia impune totuși un nivel minim al taxei care trebuie plătit. Aceasta înseamnă că, în total, contribuția la veniturile fiscale globale a întreprinderii care beneficiază de reducerea de impozit crește totuși cu fiecare unitate de poluare. În cazul de față, situația este diferită. Contribuția este plafonată la 0,5 % din valoarea producției nete. Orice unitate de poluare în plus nu mai este supusă taxei parafiscale. Astfel, contribuția pe unitate de poluare scade cu fiecare unitate în plus. Prin urmare, în loc să încurajeze utilizarea eficientă a resurselor, sistemul oferă un stimulent pentru utilizarea resurselor suplimentare.

(156)

În consecință, Comisia consideră că ajutorul nu contribuie la atingerea unui obiectiv de interes comun.

(157)

Potrivit jurisprudenței, „ajutorul de exploatare, și anume ajutorul care urmărește scutirea unei întreprinderi de costurile pe care ar trebui să le suporte ea însăși în mod normal în cadrul gestionării curente sau al activităților sale normale, nu se înscriu, în principiu, în domeniul de aplicare al articolului 92 alineatul (3) [în prezent articolul 107 alineatul (3) din TFUE]” (84). Astfel cum au indicat instanțele, „potrivit jurisprudenței relevante, în principiu, aceste ajutoare denaturează condițiile de concurență în sectoarele în care sunt acordate, fără a fi totuși capabile, prin însăși natura lor, să atingă unul dintre obiectivele stabilite prin dispozițiile derogatorii menționate anterior” (85). În cazul de față, Comisia consideră că mecanismul de scutire constituie ajutor de exploatare, deoarece scutește beneficiarii de o parte din costurile de cumpărare de energie electrică, pe care ar trebui să le suporte ei înșiși în mod normal în cadrul activității de zi cu zi.

(158)

Prin urmare, chiar dacă îmbunătățirea competitivității ar fi un obiectiv de interes comun, Comisia consideră că în niciun caz ajutorul pentru funcționare nu ar reprezenta un instrument adecvat pentru atingerea acestui obiectiv.

(159)

În ceea ce privește taxele de mediu, Comisia a acceptat o excepție limitată de la acest principiu, având însă în vedere un obiectiv specific. În conformitate cu dispozițiile capitolului 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului, reducerile sau scutirile de taxe de mediu privind anumite sectoare sau categorii de întreprinderi sunt admisibile dacă pot face posibilă adoptarea unor taxe mai mari pentru alte întreprinderi, având astfel ca rezultat o îmbunătățire globală a internalizării costurilor, precum și crearea de noi stimulente pentru îmbunătățirea nivelului de protecție a mediului. În cazul de față, Comisia a considerat că acest tip de ajutor ar putea fi necesar pentru a viza indirect efectele externe negative prin facilitarea introducerii sau menținerii unor taxe de mediu la nivel național relativ ridicate.

(160)

Cu toate acestea, Comisia consideră că respectivele contribuții la susținerea energiei electrice ecologice, de la care vor fi scutiți beneficiarii schemei notificate, nu constituie o taxă de mediu în sensul punctului 70 subpunctul 14 și al punctului 151 din Orientări. Taxele se plătesc la bugetul general al statului. Contribuțiile de la care sunt scutiți beneficiarii schemei notificate nu sunt plătite la bugetul general al statului, ci sunt utilizate exclusiv pentru finanțarea contribuțiilor la OeMAG, care sprijină producătorii de energie electrică ecologică prin sistemul tarifelor fixe. În consecință, aceste contribuții nu constituie o taxă de mediu.

(161)

Comisia consideră că orice excepție de la regula generală a incompatibilității ajutoarelor pentru funcționare, stipulată în Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului, trebuie să fie interpretată în mod restrictiv. Prin urmare, fiind o excepție, capitolul 4 din Orientări trebuie limitat la taxele de mediu.

(162)

De asemenea, astfel cum s-a explicat anterior, aplicarea dispozițiilor capitolului 4 din Orientări la taxele parafiscale ar contrazice obiectivele normelor cuprinse în Directiva privind impozitarea energiei, care se referă la taxele pe energie armonizate. O astfel de abordare ar putea avea drept rezultat aplicarea generală a acestor dispoziții la taxele parafiscale din domeniul protecției mediului (de exemplu, taxe parafiscale pe deșeuri sau similare). Această aplicare extinsă depășește domeniul de aplicare și obiectivele capitolului 4 din Orientări.

(163)

În consecință, Comisia consideră că ajutorul pentru funcționare sub forma reducerii taxelor parafiscale nu reprezintă un instrument adecvat pentru îmbunătățirea nivelului de protecție a mediului. Până în prezent, Comisia nu a aplicat niciodată condițiile capitolului 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului la alte tipuri de impozite și taxe parafiscale.

(164)

Comisia constată că volumul unei taxe de mediu, chiar dacă se aplică doar un nivel redus al acesteia, este direct proporțional cu nivelul de poluare generat de întreprinderea în cauză. În cazul de față, contribuția este însă plafonată la un anumit nivel. Orice consum care depășește acest nivel nu mai este impozitat. Acest mecanism de scutire lipsește taxa parafiscală de orice capacitate de stimulare a unui comportament în direcția utilizării eficiente a resurselor.

(165)

În situația în care s-ar admite că ajutorul pentru funcționare sub forma reducerii taxelor parafiscale a reprezentat un instrument politic adecvat, ajutorul de exploatare implicat ar trebui evaluat în privința necesității și proporționalității, în același mod cu reducerile taxelor de mediu nearmonizate, în conformitate cu dispozițiile capitolului 4 din Orientările privind ajutorul pentru protecția mediului (86), întrucât evaluarea taxelor de mediu nearmonizate în conformitate cu dispozițiile capitolului 4 reflectă principiile generale ale analizei economice detaliate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

(166)

Potrivit acestor dispoziții, statul membru trebuie să furnizeze informații cu privire la sectoarele sau la categoriile respective de beneficiari care fac obiectul scutirilor sau reducerilor, la situația principalilor beneficiari din fiecare sector în cauză, precum și la modul în care impozitarea poate contribui la protecția mediului. Sectoarele scutite trebuie descrise corect și trebuie furnizată o listă cu beneficiarii cei mai importanți din fiecare sector (ținându-se seama, în special, de cifra de afaceri, de cotele de piață și de valoarea bazei de impozitare) (87). Pe baza acestor informații, Comisia trebuie să aprecieze dacă reducerile sau scutirile de la taxele de mediu sunt necesare și proporționale. În privința necesității, alegerea beneficiarilor trebuie să se bazeze pe criterii obiective și transparente, iar taxa de mediu fără reducere trebuie să conducă la o creștere substanțială a costurilor de producție care nu pot fi transferate la consumatori fără a determina scăderi semnificative ale vânzărilor (88). În ceea ce privește proporționalitatea, statul membru trebuie să demonstreze că fiecare beneficiar individual plătește un procent din nivelul impozitului național care este în mare măsură echivalent performanțelor sale de mediu, sau cel puțin 20 % din valoarea impozitului național, cu excepția cazului în care un nivel inferior poate fi justificat, și că reducerile sau scutirile sunt condiționate de încheierea unor acorduri al căror scop este atingerea obiectivelor de mediu (89).

(167)

Deși Comisia i-a solicitat în mod repetat, Austria nu a furnizat aceste informații (90). În consecință, Comisia nu a putut stabili dacă ajutorul este necesar și proporțional sau modul în care acesta ar putea contribui la protecția mediului.

(168)

În fine, Austria nu a reușit să demonstreze că mecanismul de scutire va avea un efect de stimulare.

(169)

Potrivit jurisprudenței, ajutorul de exploatare amenință să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale (91). În cazul de față, efectul de denaturare este agravat de faptul că întreprinderile eligibile pentru a beneficia de mecanismul de scutire primesc deja un ajutor de exploatare sub forma unui nivel redus al impozitării energiei. Acordarea unei a doua forme de ajutor de exploatare, care, în plus, nu este limitat în timp, ar conduce la denaturarea concurenței și ar afecta schimburile comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(170)

Comisia concluzionează că mecanismul de scutire nu poate fi declarat compatibil în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

(171)

Având în vedere considerațiile prezentate mai sus, Comisia a evaluat schema de sprijin pentru producătorii de energie electrică ecologică și mecanismul de scutire pentru întreprinderile mari consumatoare de energie. În decizia sa de inițiere din 22 iulie 2009, Comisia a constatat că schema de sprijin pentru producătorii de energie electrică ecologică constituie ajutor de stat, însă este compatibilă cu piața internă. Prin decizie s-a inițiat o procedură oficială de investigare a mecanismului de scutire; Comisia constată acum că măsura respectivă constituie, de asemenea, ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Totuși, Comisia consideră că mecanismul de scutire reprezintă pur și simplu un ajutor de exploatare și nu este eligibil pentru niciuna dintre derogările (permise de TFUE) de la regula generală privind interzicerea ajutoarelor de stat.