(1)

Prin scrisoarea din 2 octombrie 1997, Republica Franceză a notificat Comisiei schema de ajutor N 679/97 – un proiect de decret privind modificarea unei scheme de ajutor deja existente, destinată radiodifuziunii (4). Prin decizia din 10 noiembrie 1997 (5), Comisia a aprobat prelungirea acestei scheme de sprijin destinate radiodifuziunii pentru o durată de zece ani.

(2)

O modificare a schemei de ajutor menționate a fost autorizată prin decizia Comisiei din 28 iulie 2003 (6). Modificarea propusă de autoritățile franceze viza, între altele, o schimbare în modalitățile de finanțare ale schemei de ajutor (7). În decizia menționată, Comisia a concluzionat că schema de ajutor astfel modificată este compatibilă cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”). Această modificare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, pentru o perioadă de zece ani.

(3)

La 22 decembrie 2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat nevalidă decizia Comisiei din 10 noiembrie 1997 privind perioada 1997-2002. Prin urmare, Comisia a luat toate măsurile necesare pentru a remedia ilegalitatea constatată și a reexaminat informațiile furnizate de autoritățile franceze (pentru o descriere detaliată a acestei proceduri, a se vedea secțiunea 3 „Motive care au condus la inițierea procedurii”).

(4)

Prin scrisoarea din 11 februarie 2009, Comisia a informat Republica Franceză cu privire la decizia sa de a iniția, pentru ajutorul în cauză, procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE.

(5)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii menționate a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (8). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile privind ajutorul în cauză.

(6)

Prin scrisoarea din 23 aprilie 2009, Republica Franceză a transmis observațiile sale privind măsura.

(7)

Comisia nu a primit alte observații în acest sens din partea terților interesați.

(8)

Măsura în cauză constă într-o schemă de ajutor pentru sprijinirea micilor posturi de radio locale franceze care îndeplinesc un rol de comunicare socială de proximitate și ale căror venituri comerciale publicitare și din sponsorizare nu depășesc 20 % din cifra de afaceri.

(9)

Ajutorul era finanțat din încasările unei taxe parafiscale percepute asupra resurselor provenind din publicitatea difuzată prin radiodifuziune sonoră și prin televiziune.

(10)

Autoritatea competentă, și anume Fondul de susținere pentru radiodifuziune (FSER), poate acorda trei tipuri de ajutoare:

(11)

Schema există din 1989 și a făcut obiectul unei serii de modificări, toate notificate Comisiei și aprobate de aceasta în 1990, 1992, 1997 și 2003.

(12)

Proiectul notificat de autoritățile franceze pune în aplicare schema de ajutor menționată la articolul 80 din Legea nr. 86-1067 din 30 septembrie 1986 privind libertatea de comunicare, astfel cum a fost modificat prin articolul 25 din Legea nr. 89-25 din 17 ianuarie 1989 și prin articolul 27 din Legea nr. 90-1170 din 29 decembrie 1990, care prevede:

„Serviciile de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene ale căror resurse comerciale care provin din mesaje difuzate pe post și care prezintă un caracter de publicitate pentru o marcă sau de sponsorizare sunt mai mici de 20 % din cifra lor de afaceri totală beneficiază de un ajutor în funcție de modalitățile stabilite prin decret al Consiliului de Stat.

Finanțarea acestui ajutor este asigurată de o taxă percepută asupra resurselor provenind din publicitatea difuzată prin radiodifuziune sonoră și prin televiziune.

Remunerația percepută de serviciile de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene pentru difuzarea de mesaje destinate să sprijine acțiuni colective sau de interes general nu este luată în calcul pentru determinarea pragului vizat la alineatul (1) din prezentul articol.”

(13)

În ceea ce privește componenta finanțare a schemei de ajutor, proiectul notificat de autoritățile franceze, la 2 octombrie 1997, devenit Decretul nr. 97-1263 din 29 decembrie 1997, de instituire a unei taxe parafiscale în favoarea unui fond de sprijinire a radiodifuziunii (9), prevede la articolul 1:

„Se instituie, începând cu 1 ianuarie 1998 și pentru o durată de cinci ani, o taxă parafiscală asupra publicității difuzate prin radiodifuziune sonoră și prin televiziune [(denumită în continuare «taxa pe regiile publicitare»)] destinată finanțării unei scheme de ajutor pentru titularii unei autorizații de servicii de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene, ale căror resurse comerciale provenind din mesaje difuzate pe post și care prezintă un caracter de publicitate pentru o marcă sau de sponsorizare sunt mai mici de 20 % din cifra lor de afaceri totală. Această taxă are ca obiect favorizarea radiodifuziunii.”

Articolul 2 din același decret prevede:

„Taxa se aplică sumelor, cu excepția comisionului agenției și a taxei pe valoarea adăugată, plătite de autorii anunțurilor pentru difuzarea mesajelor lor publicitare având ca destinație teritoriul francez.

Taxa este datorată de persoanele care asigură comercializarea acestor mesaje publicitare.

Prin ordin comun al miniștrilor bugetului și comunicațiilor, se stabilește nivelul de impozitare pe tranșe de venituri trimestriale percepute de regiile care datorează această taxă, în următoarele limite:

[…]”

Articolul 4 din același decret precizează că taxa vizată la articolul 2 se aplică, se lichidează și se recuperează de către direcția generală a impozitelor în contul Fondului de sprijinire a radiodifuziunii, cu respectarea acelorași reguli, garanții și sancțiuni precum cele prevăzute pentru taxa pe valoarea adăugată.

(14)

Aceste dispoziții au fost amendate cu ocazia modificării schemei de ajutor notificată Comisiei și autorizată prin decizia din 28 iulie 2003 (10). Conform noilor reguli, taxa parafiscală nu se aplică decât regiilor stabilite pe teritoriul francez.

(15)

În 1997, Comisia a aprobat prin Decizia N 679/97 o modificare a schemei de ajutor, care constă într-un mecanism de finanțare pentru o taxă parafiscală asupra publicității difuzate prin radio sau prin televiziune. Decizia aceasta nu conține nicio analiză a metodei de finanțare. Decizia din 1997 a produs efecte până în 2003, dată la care a fost înlocuită de o nouă decizie de autorizare NN 42/03 (11).

(16)

La 3 august 2004, Régie Network, filiala de publicitate a unui mare post de radio francez, și anume NRJ, a contestat în fața tribunalului din Lyon taxa plătită în 2001 (152 524 EUR). Cauza a făcut obiectul unei trimiteri preliminare către Curtea de Justiție în aprecierea validității deciziei Comisiei din 10 noiembrie 1997 de autorizare a ajutorului.

(17)

Hotărârea (12) Curții de Justiție, pronunțată la 22 decembrie 2008, a declarat nevalidă decizia din 1997 pe motiv că s-a omis de către Comisie evaluarea metodei de finanțare a măsurii examinate.

(18)

Într-adevăr, la punctul 89 din hotărâre, Curtea reamintește că examinarea unei măsuri de ajutor de către Comisie trebuie în mod obligatoriu să ia în considerare și modul de finanțare al ajutorului în cazul în care acesta face parte integrantă din măsură. La punctul 99 din hotărâre, Curtea precizează că taxa face parte integrantă din măsura de ajutor în cazul în care există o legătură de alocare între taxă și ajutorul respectiv în temeiul reglementărilor naționale avute în vedere, în sensul că produsul taxei este alocat în mod obligatoriu pentru finanțarea ajutorului și determină în mod direct importanța acestuia și, în consecință, influențează evaluarea compatibilității ajutorului cu piața internă.

(19)

După verificarea faptului că toate aceste condiții sunt reunite în speță, Curtea constată, la punctul 112 din hotărâre, că taxa asupra regiilor publicitare face parte integrantă din schema de ajutor destinată radiodifuziunii la a cărei finanțare servește. În consecință, Comisia trebuia să țină seama în mod obligatoriu de respectiva taxă în momentul examinării schemei de ajutor în cauză, ceea ce a omis să facă în Decizia NN 42/03.

(20)

În urma hotărârii care declară nevalidă decizia Comisiei din 10 noiembrie 1997, aceasta a luat toate măsurile necesare pentru a remedia ilegalitatea constatată și a reexaminat informațiile furnizate de autoritățile franceze. În consecință, la 11 februarie 2009, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare conform articolului 108 alineatul (2) din TFUE, cu numărul de procedură C4/2009 (13).

(21)

Prin scrisoarea din 23 aprilie 2009, autoritățile franceze au transmis Comisiei următoarele observații:

(22)

Evaluarea schemei de ajutor în cauză se întemeiază pe articolul 107 alineatul (3) din TFUE.

(23)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că:

„Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”

(24)

Analiza prezentului caz în contextul condițiilor enunțate la articolul 107 alineatul (1) din TFUE.

(25)

Din cauza obiectului și al domeniului său de aplicare, măsura de ajutor notificată nu respectă, în mod evident, condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (2) și articolul 107 alineatul (3) literele (a) și (b) din TFUE.

(26)

Prin obiectivul său de a favoriza posturile care prestează servicii de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene pe teritoriul francez, în special prin sprijinirea posturilor cu cele mai scăzute resurse publicitare, schema de ajutor vizează garantarea pluralității mijloacelor media pe teritoriul francez, care este un obiectiv general legitim. Astfel, componenta de ajutor pentru beneficiari ar putea fi examinată ținându-se seama de condițiile enunțate la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Acesta prevede că: „Pot fi considerate compatibile cu piața internă: (…) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun (…).” În acest caz, Comisia trebuie să pună în balanță efectele pozitive și efectele negative ale măsurii.

(27)

În precedentele sale decizii, Comisia a concluzionat că schema de ajutor în cauză are efecte pozitive și este compatibilă cu piața internă, în special datorită faptului că aceasta contribuie la un obiectiv de interes general bine definit. Într-adevăr, schema de ajutor vizează garantarea pluralității posturilor care prestează servicii de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene pe teritoriul francez. Aceasta sprijină posturi mici cu audiență locală, ținând seama de interesele sociale, culturale și locale, ceea ce constituie un obiectiv general legitim. În plus, denaturarea concurenței potențial cauzată de schema de ajutor care favorizează aceste posturi de proximitate este redusă și nu afectează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Având în vederea misiunea și dimensiunea posturilor respective, denaturarea concurenței dintre acestea și prestatorii de aceleași tipuri de servicii dintr-un alt stat membru este foarte scăzută. În consecință, efectele negative ale schimburilor care rezultă ca urmare a acestei scheme sunt foarte reduse.

(28)

Cu toate acestea, din analiza articolelor 3 și 6 din Decretul nr. 97-1263 rezultă că modalitatea de finanțare a schemei de ajutor prin intermediul taxei parafiscale în cauză face parte integrantă din măsura de ajutor, cum a constatat deja Curtea în hotărârea sa Régie Networks (punctele 99-112).

(29)

Într-adevăr, așa cum se reamintește la punctul 89 din hotărârea Régie Networks: „modul de finanțare a unui ajutor poate determina incompatibilitatea cu piața comună a ansamblului unei scheme de ajutor pe care o finanțează. Prin urmare, examinarea unui ajutor nu ar putea fi separată de efectele modului său de finanțare. Dimpotrivă, examinarea unei măsuri de ajutor de către Comisie trebuie în mod obligatoriu să ia în considerare și modul de finanțare a ajutorului, în cazul în care aceasta face parte integrantă din măsură (a se vedea în acest sens, printre altele, hotărârea van Calster și alții, citată anterior, punctul 49, precum și hotărârea din 15 iulie 2004, Pearle și alții, C-345/02, Rec. p. I-7139, punctul 29).”

(30)

Prin urmare, Comisia trebuie să țină seama de respectiva taxă în momentul examinării compatibilității schemei de ajutor cu piața internă. În acest sens, taxa pe regiile publicitare în cauză apare ca fiind contrară principiului general, reafirmat în mod regulat de Comisie și confirmat de Curte în hotărârea sa din 25 iunie 1970, Franța/Comisia (47/69, Rec. p. 487), conform căruia produsele sau serviciile importate trebuie să fie exonerate de orice taxă parafiscală destinată să finanțeze o schemă de ajutor de care beneficiază doar întreprinderi naționale. Curtea evocă această analiză la punctul 115 din hotărârea sa Régie Networks.

(31)

Comisia consideră că neexonerarea serviciilor de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene prestate în Franța de către posturi situate în alte state membre și care nu pot beneficia de ajutoarele acordate în temeiul schemei notificate afectează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care este contrară interesului comun. Deși obiectivul general al componentei de ajutor pentru beneficiarii vizați de schema notificată ar fi legitim și ar putea fi considerat ca fiind compatibil cu piața internă, nu același lucru este valabil pentru modalitatea de finanțare a schemei respective.

(32)

În aceste condiții, Comisia concluzionează că schema de ajutor poate fi declarată compatibilă cu piața internă, în special pe baza criteriilor enunțate la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. În schimb, Comisia nu poate aproba modalitatea de finanțare a acestei scheme.

(33)

În această privință, Comisia a luat notă de imposibilitatea invocată de autoritățile franceze, în corespondența lor din 23 aprilie 2009, de a identifica (printre contribuabilii care plătesc taxa parafiscală care finanțează schema de ajutor) operatorii străini care au prestat servicii de radiodifuziune în Franța din posturi sau regii situate în alte state membre în perioada acoperită de schema de ajutor în cauză. Comisia poate admite existența unor dificultăți administrative care împiedică identificarea acestora, ținând seama de vechimea faptelor. Cu toate acestea, pe baza explicațiilor furnizate de autoritățile franceze, scurgerea timpului, în speță, nu pare să fie, în sine, un obstacol insurmontabil în calea identificării contribuabililor pentru taxă. În schimb, autoritățile franceze au indicat că nu este întotdeauna posibil să se determine, pornind de la datele aflate în posesia lor, dacă acești contribuabili sunt regii care emit de pe teritoriul francez sau dintr-un alt stat membru. Într-un astfel de caz, este datoria lor să informeze în mod individual contribuabilul care a plătit taxa, în termen de șase luni de la notificarea prezentei decizii, în legătură cu dreptul specific al acestuia de a i se rambursa taxa, în cazul în care a emis spre Franța dintr-un alt stat membru. Administrația trebuie să utilizeze toate mijloacele la dispoziția sa pentru a identifica contribuabilii care au plătit taxa. Cu toate acestea, întrucât nu este sigur că autoritățile franceze vor putea să identifice singure totalitatea contribuabililor care au plătit taxa, este tot de datoria lor să procedeze la o publicitate adecvată a măsurilor de rambursare, astfel încât operatorii să se poate manifesta.

(34)

Într-adevăr, nimic nu se opune posibilității ca Franța să pună acești operatori necunoscuți în situația de a-și exercita dreptul de li se restitui taxele plătite în mod necuvenit în perioada 1997-2002. Franța va putea remedia incompatibilitatea modalității de finanțare a schemei de ajutor prin rambursarea valorii taxelor incompatibile cu piața internă, respectând condițiile următoare: