29.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 343/2

(1)

În conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din tratat, revine Consiliului să adopte, la propunerea Comisiei, măsuri de stabilire și alocare a posibilităților de pescuit.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1) prevede ca măsurile de reglementare a accesului la ape și resurse și exercitarea sustenabilă a activităților de pescuit să se stabilească ținând seama de avizele științifice disponibile și, în special, de raportul elaborat de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit.

(3)

Revine Consiliului să adopte măsuri privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit pe zonă de pescuit sau grup de zone de pescuit, inclusiv a anumitor condiții legate funcțional de acestea, atunci când este cazul. Posibilitățile de pescuit trebuie distribuite între statele membre într-un mod care să asigure fiecărui stat membru o anumită stabilitate a activităților de pescuit pentru fiecare resursă halieutică sau zonă de pescuit și care să țină cont în mod adecvat de obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.

(4)

Se impune stabilirea capturilor totale admisibile (TAC) pe baza avizelor științifice disponibile, ținând seama de aspectele biologice și socioeconomice și asigurând totodată un tratament echitabil pentru toate sectoarele de pescuit, precum și pe baza opiniilor exprimate cu ocazia consultării părților interesate.

(5)

Utilizarea posibilităților de pescuit prevăzute în prezentul regulament se face în condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (2), în special de articolele 33 și 34 din regulamentul menționat referitoare la înregistrarea capturilor și a efortului de pescuit și la transmiterea datelor privind epuizarea posibilităților de pescuit. Prin urmare, este necesar să se precizeze codurile pe care statele membre trebuie să le utilizeze atunci când transmit Comisiei datele privind debarcările de stocuri care fac obiectul prezentului regulament.

(6)

În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 al Consiliului din 6 mai 1996 privind introducerea unor condiții suplimentare pentru gestionarea interanuală a totalurilor admise de captură (TAC) și a cotelor de pescuit (3), urmează să fie identificate stocurile care fac obiectul diferitelor măsuri prevăzute de regulamentul menționat.

(7)

Pentru a evita întreruperea activităților de pescuit și pentru a asigura pescarilor din Uniune mijloace suficiente de subzistență, este important ca aceste zone de pescuit să se deschidă la 1 ianuarie 2011. Din motive de urgență, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa,

(a)

„CGPM” înseamnă Comisia generală pentru pescuit în Marea Mediterană;

(b)

„Marea Neagră” înseamnă subzona geografică CGPM așa cum este definită în Rezoluția CGPM/33/2009/2;

(c)

„navă din UE” înseamnă o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru și care este înmatriculată în Uniunea Europeană;

(d)

„captură totală admisibilă (TAC)” înseamnă cantitatea care poate fi pescuită anual din fiecare resursă halieutică;

(e)

„cotă” înseamnă o proporție din TAC alocată Uniunii, unui stat membru sau unei țări terțe.

(a)

schimburilor efectuate în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002;

(b)

realocărilor efectuate în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009;

(c)

debarcărilor suplimentare permise în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96;

(d)

cantităților reținute în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96;

(e)

deducerilor efectuate în conformitate cu articolele 37, 105 și 107 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

(a)

capturile au fost efectuate de nave ale unui stat membru care deține o cotă, iar această cotă nu este epuizată; sau

(b)

capturile constau într-o fracțiune a unei cote a Uniunii care nu a fost alocată în cote statelor membre, iar această cotă a Uniunii nu a fost epuizată.