10.7.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/42

DIRECTIVA 2010/43/UE A COMISIEI

din 1 iulie 2010

de punere în aplicare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice, conflictele de interese, regulile de conduită, administrarea riscului și conținutul acordului dintre depozitar și societatea de administrare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (1), în special articolul 12 alineatul (3), articolul 14 alineatul (2), articolul 23 alineatul (6), articolul 33 alineatul (6) și articolul 51 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Normele și terminologia referitoare la cerințele organizatorice, la conflictele de interese și la regulile de conduită trebuie aliniate într-o cât mai mare măsură posibilă la standardele introduse în domeniul serviciilor financiare prin Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (2) și prin Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (3). Această aliniere va permite, ținând cont în același timp de caracteristicile specifice ale activității de administrare a portofoliului colectiv, atingerea unor standarde comune nu numai între diferitele sectoare ale serviciilor financiare, ci și în activitatea de administrare de active în sens larg, dat fiind că unele state membre au extins deja anumite cerințe ale Directivei 2006/73/CE la societățile de administrare a OPCVM-urilor.

(2)

Este necesară adoptarea acestor norme sub forma unei directive pentru ca dispozițiile de punere în aplicare să poată fi adaptate caracteristicilor specifice ale pieței și ale sistemului juridic din fiecare stat membru. O directivă va permite totodată asigurarea unui nivel maxim de coerență cu regimul introdus prin Directiva 2006/73/CE.

(3)

Deși principiile prevăzute în prezenta directivă au relevanță generală pentru toate societățile de administrare, ele sunt suficient de flexibile pentru ca aplicarea lor și supravegherea acestei aplicări de către autoritățile competente să fie proporționate și să țină cont de natura, amploarea și complexitatea activităților societăților de administrare și de diversitatea societăților care intră sub incidența Directivei 2009/65/CE, precum și de varietatea OPCVM-urilor care pot fi administrate de o societate de administrare.

(4)

În măsura permisă de legislația națională, societățile de administrare trebuie să poată încheia acorduri prin care o parte din activitățile lor să fie preluate de părți terțe. Normele de punere în aplicare trebuie interpretate în acest sens. Societatea de administrare trebuie, în mod concret, să acționeze cu diligența necesară pentru a stabili dacă, având în vedere natura funcțiilor care urmează să fie îndeplinite de partea terță, întreprinderea care preia activitățile în cauză poate fi considerată calificată și capabilă să îndeplinească funcțiile respective. Partea terță trebuie așadar să întrunească toate cerințele în materie de organizare și de conflicte de interese aferente activității pe care urmează să o desfășoare. Rezultă totodată că societatea de administrare trebuie să verifice dacă partea terță a luat măsurile adecvate pentru a se conforma cerințelor respective și să monitorizeze efectiv respectarea acestora de către partea terță. Atunci când delegatul este responsabil de aplicarea normelor care reglementează activitățile delegate, este necesar ca și în cazul activității de monitorizare a activităților delegate să se aplice cerințe echivalente în materie de organizare și de conflicte de interese. Societatea de administrare trebuie să poată să țină seama, în procesul de verificare „due diligence”, de faptul că partea terță căreia îi sunt delegate activitățile intră în cele mai multe cazuri sub incidența Directivei 2004/39/CE.

(5)

Pentru a se evita aplicarea unor standarde diferite societăților de administrare și societăților de investiții care nu au desemnat o societate de administrare, acestora din urmă trebuie să li se aplice aceleași reguli de conduită și prevederi privind conflictele de interese și administrarea riscului care li se aplică și societăților de administrare. Prin urmare, normele prezentei directive referitoare la procedurile administrative și la mecanismul de control intern trebuie să se aplice, ca exemple de bune practici, atât societăților de administrare, cât și societăților de investiții care nu au desemnat o societate de administrare, ținând cont de principiul proporționalității.

(6)

Directiva 2009/65/CE prevede obligația societăților de administrare de a dispune de o bună organizare administrativă. Pentru a respecta această cerință, societățile de administrare trebuie să înființeze o structură organizatorică bine documentată, în care responsabilitățile să fie clar atribuite și informațiile să circule în mod corespunzător între toate părțile implicate. Societățile de administrare trebuie totodată să instituie sisteme pentru salvgardarea informațiilor și asigurarea continuității activității, care să fie suficiente pentru a le permite să își îndeplinească obligațiile atunci când activitățile lor sunt îndeplinite de către terțe părți.

(7)	Societățile de administrare trebuie totodată să dețină resursele necesare, mai exact să angajeze personal cu competențe, cunoștințe și experiență adecvate pentru a-și putea îndeplini îndatoririle.

(8)

În ceea ce privește securitatea procedurilor de procesare a datelor și obligația de reconstituire a tuturor tranzacțiilor referitoare la OPCVM, societatea de administrare trebuie să dispună de mecanisme care să permită înregistrarea adecvată și rapidă a fiecărei tranzacții desfășurate în numele OPCVM-ului.

(9)

Contabilitatea este unul dintre domeniile-cheie ale administrării OPCVM-urilor. Prin urmare, este deosebit de important ca procedurile contabile să fie definite mai clar în legislația de implementare. Prezenta directivă trebuie așadar să reafirme principiul că toate elementele de activ și de pasiv ale unui OPCVM sau ale compartimentelor de investiții ale acestuia trebuie să poată fi direct identificate, iar conturile trebuie să fie separate. În plus, atunci când există mai multe categorii de acțiuni, de exemplu în funcție de nivelul comisioanelor de administrare, trebuie să existe posibilitatea extragerii directe din documentele contabile a valorii activului net aferente acestor categorii.

(10)

Alocarea clară a responsabilităților între personalul de conducere și funcția de supraveghere este esențială pentru punerea în practică a unor mecanisme de control intern adecvate, conform Directivei 2009/65/CE. Aceasta presupune ca personalul de conducere să fie responsabil de implementarea politicii generale de investiții, așa cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 583/2010 al Comisiei din 1 iulie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește informațiile cheie destinate investitorilor și condițiile care trebuie îndeplinite pentru furnizarea informațiilor destinate investitorilor sau a prospectului pe un suport durabil altul decât hârtia sau prin intermediul unui site web (4). Personalul de conducere trebuie totodată să rămână responsabil pentru strategiile de investiții, adică pentru indicațiile generale referitoare la alocarea strategică a activelor OPCVM-ului, și pentru tehnicile de investiții necesare pentru implementarea adecvată și eficientă a politicii de investiții. Repartizarea clară a responsabilităților trebuie să garanteze existența unui control corespunzător, astfel încât activele OPCVM-urilor să fie investite conform regulilor fondului sau documentelor constitutive și prevederilor legale aplicabile și limitele de risc ale fiecărui OPCVM să fie respectate. Repartizarea responsabilităților trebuie să fie coerentă cu rolul și responsabilitățile care le revin personalului de conducere și funcției de supraveghere potrivit legislației naționale aplicabile și codurilor de guvernanță corporatistă. Personalul de conducere poate include o parte sau totalitatea membrilor consiliului de administrație.

(11)

Pentru ca o societate de administrare să aibă un mecanism de control adecvat, sunt necesare o funcție permanentă de verificare a conformității și o funcție de audit intern. Funcția de verificare a conformității trebuie să fie concepută astfel încât să poată detecta orice risc ca societatea de administrare să nu își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2009/65/CE. Funcția de audit trebuie să aibă ca obiectiv verificarea și evaluarea procedurilor de control și a dispozițiilor administrative instituite de societatea de administrare.

(12)

Este necesar ca societățile de administrare să beneficieze de o anumită flexibilitate în ceea ce privește organizarea administrării riscului. Atunci când nu este adecvat sau proporționat ca societatea de administrare să aibă o funcție separată de administrare a riscului, societatea trebuie să poată demonstra că dispune de măsuri de protecție specifice împotriva conflictelor de interese care permit exercitarea independentă a activităților de administrare a riscului.

(13)

Directiva 2009/65/CE obligă societățile de administrare să instituie norme privind tranzacțiile personale. Conform Directivei 2006/73/CE, societățile de administrare nu trebuie să permită angajaților susceptibili că s-ar afla în conflicte de interese sau care dețin informații confidențiale, în sensul Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (5), să încheie tranzacții personale care sunt rezultatul unei utilizări abuzive a informațiilor pe care le-au obținut în activitatea lor profesională.

(14)

Directiva 2009/65/CE prevede că societățile de administrare trebuie să ia măsurile necesare pentru ca fiecare tranzacție în care este implicat OPCVM-ul să poată fi reconstituită în ceea ce privește originea sa, părțile la ea, natura sa și momentul și locul în care a fost efectuată. Este necesar așadar să se prevadă cerințe pentru înregistrarea tranzacțiilor de portofoliu și a ordinelor de subscriere și de răscumpărare.

(15)

Directiva 2009/65/CE prevede obligația societăților de administrare a OPCVM-urilor de a dispune de mecanisme pentru a asigura tratamentul echitabil al OPCVM-urilor în cazul unor conflicte de interese inevitabile. Prin urmare, societățile de administrare trebuie să se asigure că în aceste cazuri personalul de conducere sau un alt organ intern competent al societății de administrare este prompt informat, astfel încât să poată lua decizia care se impune pentru a asigura tratamentul echitabil al OPCVM-ului și al deținătorilor de titluri de participare ale acestuia.

(16)

Este necesar ca societăților de administrare să li se impună obligația de a adopta, a aplica și a menține o strategie eficientă și adecvată pentru exercitarea drepturilor de vot aferente instrumentelor financiare deținute de OPCVM-ul pe care îl administrează, astfel încât aceste drepturi să fie exercitate în beneficiul exclusiv al OPCVM-ului. Informațiile referitoare la această strategie și la aplicarea ei trebuie să fie disponibile gratuit investitorilor, inclusiv prin intermediul unui site web. În funcție de circumstanțe, se poate considera că decizia de a nu exercita drepturile de vot este în beneficiul exclusiv al OPCVM-ului, conform strategiei de investiții a acestuia. Nu trebuie exclusă însă posibilitatea ca o societate de investiții să voteze ea însăși sau să dea instrucțiuni de vot specifice societății sale de administrare.

(17)

Obligația de a informa personalul de conducere sau un alt organ intern competent al societății de administrare pentru ca acesta să poată lua deciziile necesare nu trebuie să limiteze obligația societăților de administrare și a OPCVM-urilor de a raporta, de exemplu în rapoartele lor periodice, situațiile în care dispozițiile organizatorice sau administrative referitoare la conflictele de interese nu au fost suficiente pentru a preveni, cu un grad de încredere rezonabil, riscul producerii unor pagube. Acest raport trebuie să explice și să motiveze decizia luată de societatea de administrare, chiar și în cazul unei decizii de a nu acționa, luând în considerare politicile și procedurile interne adoptate pentru identificarea, prevenirea și soluționarea conflictelor de interese.

(18)

Directiva 2009/65/CE prevede obligația societăților de administrare de a acționa în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează și al integrității pieței. Anumite comportamente precum market timing (sincronizare cu piața) și late trading (tranzacționare după închiderea bursei) pot avea efecte nefavorabile asupra deținătorilor de titluri de participare și pot compromite funcționarea pieței. Societățile de administrare trebuie așadar să dispună de proceduri adecvate pentru a preveni practicile frauduloase. În plus, societățile de administrare trebuie să instituie proceduri adecvate pentru prevenirea taxelor excesive și a activităților precum abuzul de tranzacționare (excessive trading), luând în calcul obiectivele și politica de investiții a OPCVM-urilor.

(19)

Societățile de administrare trebuie totodată să acționeze în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează atunci când execută direct ordine de tranzacționare în numele acestora sau când le transmit unor terțe părți. Atunci când execută ordine în numele OPCVM-urilor, societățile de administrare trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a obține în mod constant cele mai bune rezultate posibile pentru OPCVM-uri, ținând cont de preț, cost, rapiditate, posibilitatea de executare și de decontare, dimensiunea și natura ordinului sau de orice alte considerente relevante pentru executarea ordinului.

(20)	Pentru ca societățile de administrare să acționeze cu competența, atenția și diligența care se impun în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează, așa cum prevede Directiva 2009/65/CE, este necesar să se prevadă norme aplicabile modului în care sunt tratate ordinele.

(21)

Anumite taxe, comisioane sau beneficii nemonetare care pot fi plătite societății de administrare sau de către aceasta nu trebuie autorizate, deoarece ar putea afecta respectarea cerințelor prevăzute de Directiva 2009/65/CE, ca societățile de administrare să acționeze într-un mod onest, echitabil și profesionist, conform intereselor OPCVM-urilor. Este necesar așadar să se prevadă norme clare care să precizeze cazurile în care plata taxelor, a comisioanelor și a beneficiilor nemonetare nu este considerată o încălcare a acestor principii.

(22)

Activitățile transfrontaliere ale societăților de administrare presupun noi provocări pentru relația dintre acestea și depozitarul OPCVM-urilor. Pentru a asigura certitudinea juridică necesară, este necesar ca prezenta directivă să precizeze principalele elemente ale acordului dintre depozitarul OPCVM-ului și societatea de administrare, atunci când societatea de administrare este stabilită într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-ului. Dată fiind necesitatea ca acest acord să își atingă în mod corespunzător scopul, se impune definirea unor norme în materie de conflict de legi care să deroge de la articolele 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (6), astfel încât legea aplicabilă acestui acord să fie legea din statul membru de origine al OPCVM-ului.

(23)

Directiva 2009/65/CE prevede obligația de a preciza criteriile de evaluare a caracterului adecvat al procesului de administrare a riscului utilizat de societățile de administrare. Aceste criterii vizează elaborarea și aplicarea de către societățile de administrare a unei politici de administrare a riscului adecvate și documentate. Această politică trebuie să le permită societăților de administrare să evalueze riscurile aferente pozițiilor pe care le au în cadrul portofoliilor pe care le administrează și contribuțiile acestor riscuri individuale la profilul de risc global al portofoliului. Organizarea politicii de administrare a riscului trebuie să fie adecvată și proporțională cu natura, dimensiunea și complexitatea activităților societății de administrare și ale OPCVM-urilor pe care aceasta le administrează.

(24)

Evaluarea, monitorizarea și examinarea periodică a politicii de administrare a riscului de către societățile de administrare sunt de asemenea un criteriu de evaluare a caracterului adecvat al procesului de administrare a riscului. Acest criteriu include și examinarea eficacității măsurilor luate pentru corectarea eventualelor deficiențe ale desfășurării procesului de administrare a riscului.

(25)

Fiind un element esențial al criteriilor de evaluare a caracterului adecvat al proceselor de administrare a riscului, este necesar ca societățile de administrare să adopte tehnici proporționate și eficiente de măsurare a riscurilor, pentru a putea măsura în orice moment riscurile la care sunt sau ar putea fi expuse OPCVM-urile pe care le administrează. Aceste cerințe se bazează pe practicile comune convenite de autoritățile competente ale statelor membre. Ele includ atât măsuri cantitative, pentru riscurile cuantificabile, cât și metode calitative. Sistemele electronice de procesare a datelor și instrumentele utilizate pentru calcularea măsurilor calitative trebuie integrate unele în altele sau în aplicațiile de front office și de contabilitate. Tehnicile de măsurare a riscurilor trebuie să permită măsurarea adecvată a riscurilor în perioadele de instabilitate sporită a piețelor și să fie reexaminare ori de câte ori este necesar în interesul deținătorilor de titluri de participare. Ele trebuie să permită totodată evaluarea corespunzătoare a concentrării și a interacțiunii riscurilor relevante la nivelul portofoliului.

(26)

Obiectivul unui sistem funcțional de administrare a riscului este respectarea de către societățile de administrare a limitelor de investiții stabilite în Directiva 2009/65/CE, cum sunt limitele expunerii globale și ale expunerii la riscul contrapărții. Trebuie prevăzute așadar criterii de calculare a expunerii globale și a riscului contrapărții.

(27)

În momentul definirii acestor criterii, este necesar ca prezenta directivă să clarifice modul în care poate fi calculată expunerea globală, și anume prin utilizarea metodei bazate pe angajamente (commitment approach), a metodei valoare la risc (value-at-risk) sau a unor metode avansate de măsurare a riscului. Directiva trebuie să prevadă totodată principalele elemente ale metodei care trebuie utilizată de societatea de administrare pentru a calcula riscul contrapărții. La aplicarea acestor reguli, trebuie luate în considerare condițiile de utilizare a metodelor respective, inclusiv principiile care trebuie aplicate acordurilor de garanție în vederea reducerii expunerii OPCVM-urilor la riscul contrapărții și utilizării acordurilor de acoperire și de compensare, principii definite de autoritățile competente în cadrul Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare.

(28)

Conform Directivei 2009/65/CE, societățile de administrare au obligația de a utiliza un sistem care să permită evaluarea precisă și independentă a valorii instrumentelor derivate tranzacționate în afara pieței reglementate. Prezenta directivă prevede așadar norme detaliate referitoare la acest sistem, în conformitate cu Directiva 2007/16/CE a Comisiei din 19 martie 2007 privind punerea în aplicare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește clarificarea anumitor definiții (7). O bună practică ar fi ca societățile de administrare să aplice aceste cerințe instrumentelor care expun OPCVM-urile la riscuri de evaluare echivalente celor care decurg din instrumentele derivate tranzacționate în afara pieței reglementate, cum sunt riscurile legate de lipsa de lichiditate a produsului și/sau la complexitatea structurii de plată (pay-off). Prin urmare, societățile de administrare trebuie să adopte dispoziții și proceduri coerente cu cerințele prevăzute la articolul 44 pentru evaluarea valorilor mobiliare mai puțin lichide sau complexe și a instrumentelor pieței monetare care impun utilizarea unor metode de evaluare bazate pe modele.

(29)

Directiva 2009/65/CE prevede obligația societăților de administrare de a furniza autorităților competente informații referitoare la tipurile de instrumente derivate în care au investit OPCVM-urile, la riscurile inerente, limitele cantitative aplicabile și metodele alese pentru estimarea riscurilor asociate acestor tranzacții. Este necesar să se precizeze conținutul acestei notificări și procedura care trebuie urmată de societățile de administrare pentru îndeplinirea acestei obligații.

(30)	Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare instituit prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei (8) a fost consultat pentru obținerea unui aviz tehnic.

(31)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă prevede norme de aplicare a Directivei 2009/65/CE:

1.	care precizează procedurile și dispozitivele menționate la articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și structura și organizarea necesară pentru reducerea la minimum a conflictelor de interese, menționate la articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b);

care stabilesc criterii pentru a acționa în mod onest, echitabil, cu competență, prudență și diligență în interesul OPCVM-urilor și criterii pentru determinarea tipurilor de conflicte de interese, specifică principiile necesare pentru a garanta exploatarea eficientă a resurselor și definesc măsurile care trebuie luate pentru a identifica, preveni, soluționa sau declara conflictele de interese menționate la articolul 14 alineatele (1) și (2);

3.	referitoare la detaliile care trebuie incluse în acordurile dintre depozitar și societatea de administrare, în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) și articolul 33 alineatul (5); și

referitoare la sistemul de administrare a riscului menționat la articolul 51 alineatul (1), mai exact criteriile de evaluare a caracterului adecvat al sistemului de administrare a riscului utilizat de societatea de administrare, al politicii și metodelor de administrare a riscului, și măsurile, procesele și tehnicile de măsurare și administrare a riscului aferente acestor criterii.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică societăților de administrare care desfășoară activitatea de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), așa cum se prevede la articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE.

Capitolul V din prezenta directivă se aplică totodată depozitarilor care își îndeplinesc funcțiile în conformitate cu prevederile capitolului IV și ale secțiunii 3 din capitolul V din Directiva 2009/65/CE.

(2) Prevederile prezentului capitol, ale articolului 12 din capitolul II și ale capitolelor III, IV și VI se aplică mutatis mutandis societăților de investiții care nu au desemnat o societate de administrare autorizată conform Directivei 2009/65/CE.

În cazurile respective, sintagma „societate de administrare” se va citi „societate de investiții”.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții, pe lângă cele prevăzute de Directiva 2009/65/CE:

1.	„client” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate, inclusiv un OPCVM, căreia o societate de administrare îi prestează serviciul de administrare a portofoliului colectiv sau servicii prevăzute la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE;

2.	„deținător de titluri de participare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care deține unul sau mai multe titluri de participare ale unui OPCVM;

„persoană relevantă”, în relație cu o societate de administrare, înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)	un director, partener sau echivalent, sau un administrator al societății de administrare;

(b)	un angajat al societății de administrare sau orice altă persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziția și se află sub controlul societății de administrare și care este implicată în prestarea serviciului de administrare a portofoliului colectiv de către societatea de administrare;

(c)	o persoană fizică direct implicată în prestarea de servicii către societatea de administrare în baza unui acord de delegare încheiat cu o terță parte în vederea desfășurării de către societatea de administrare a activității de administrare a portofoliului colectiv;

4.	„personal de conducere” înseamnă persoana sau persoanele care conduc efectiv activitatea societății de administrare în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE;

5.	„consiliu de administrație” înseamnă consiliul de administrație al societății de administrare;

„funcție de supraveghere” înseamnă persoanele relevante, organismul sau organismele responsabile de supravegherea personalului de conducere și de evaluarea și examinarea periodică a caracterului adecvat și a eficacității sistemului de administrare a riscului și a politicilor, măsurilor și procedurilor instituite pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Directiva 2009/65/CE;

7.	„riscul contrapărții” înseamnă riscul de pierdere pentru OPCVM care decurge din posibilitatea ca o contraparte la o tranzacție să nu își îndeplinească obligațiile înainte de decontarea finală a fluxului de numerar aferent tranzacției;

„riscul de lichiditate” înseamnă riscul ca o poziție din portofoliul OPCVM-ului să nu poată fi vândută, lichidată sau închisă cu costuri limitate într-un interval de timp rezonabil de scurt și ca, din această cauză, capacitatea OPCVM-ului de a respecta în orice moment prevederile articolului 84 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE să fie compromisă;

„riscul de piață” înseamnă riscul de pierdere pentru OPCVM care decurge din fluctuația valorii de piață a pozițiilor din portofoliul OPCVM-ului, fluctuație care poate fi atribuită modificării variabilelor pieței, cum ar fi ratele dobânzii, ratele de schimb valutar, prețurile acțiunilor și ale materiilor prime sau solvabilitatea unui emitent;

10.

„riscul operațional” înseamnă riscul de pierdere pentru OPCVM care decurge din caracterul necorespunzător al proceselor interne și din erori umane și deficiențe ale sistemelor societății de administrare sau din evenimente externe și include riscul juridic și de documentare și riscul care decurge din procedurile de tranzacționare, decontare și evaluare desfășurate în numele OPCVM-ului.

Sintagma „consiliu de administrație” definită la punctul 5 de la primul paragraf nu include și consiliul de supraveghere, în cazul societăților de administrare care au o structură duală, compusă dintr-un consiliu de administrație și un consiliu de supraveghere.

CAPITOLUL II

PROCEDURI ADMINISTRATIVE ŞI MECANISME DE CONTROL

[Articolul 12 alineatul (1) litera (a) și articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/65/CE]

SECŢIUNEA 1

Principii generale

Articolul 4

Cerințe generale în materie de proceduri și organizare

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)	să instituie, să aplice și să mențină proceduri decizionale și o structură organizatorică care să specifice structurile ierarhice și să repartizeze funcțiile și responsabilitățile în mod clar și documentat;

(b)	să se asigure că persoanele relevante cunosc procedurile care trebuie urmate pentru îndeplinirea adecvată a responsabilităților care le revin;

(c)	să instituie, să aplice și să mențină mecanisme adecvate de control intern concepute pentru a asigura respectarea deciziilor și procedurilor existente la toate nivelurile societății de administrare;

(d)	să instituie, să aplice și să mențină un sistem eficient de raportare internă și de comunicare a informațiilor la toate nivelurile pertinente ale societății de administrare, precum și schimburi eficiente de informații cu toate părțile terțe implicate;

(e)	să păstreze o evidență adecvată și ordonată a operațiunilor efectuate și a organizării interne.

Statele membre trebuie să se asigure că societățile de administrare țin seama de natura, amploarea și complexitatea activităților lor, precum și de natura și gama serviciilor și activităților întreprinse în cadrul acestora.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie, să aplice și să mențină sisteme și proceduri adecvate pentru păstrarea securității, a integrității și a confidențialității informațiilor, ținând seama de natura informațiilor în cauză.

(3) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie, să aplice și să mențină o politică adecvată de continuitate a activității comerciale pentru a asigura, în caz de întrerupere a sistemelor și procedurilor lor, conservarea datelor și funcțiilor fundamentale, precum și continuarea serviciilor și activităților sau, atunci când acest lucru nu este posibil, recuperarea la timp a datelor și funcțiilor respective și reluarea în timp util a serviciilor și activităților.

(4) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie, să aplice și să mențină politici și proceduri contabile care să le permită să furnizeze în timp util autorității competente, la cererea acesteia, rapoarte financiare care să reflecte imaginea fidelă și onestă a situației lor financiare și care să respecte toate standardele și regulile de contabilitate aplicabile.

(5) Statele membre solicită societăților de administrare să monitorizeze și să evalueze periodic caracterul adecvat și eficiența sistemelor și mecanismelor lor de control intern și a măsurilor instituite în conformitate cu alineatele (1)-(4) și să adopte măsuri adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe.

Articolul 5

Resurse

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să angajeze personal care să dețină aptitudinile, cunoștințele și experiența necesară îndeplinirii responsabilităților atribuite.

(2) Statele membre trebuie să se asigure că societățile de administrare dețin resursele și expertiza necesare pentru a monitoriza în mod eficient activitățile îndeplinite de părți terțe în temeiul unui acord cu societatea de administrare, în special în ceea ce privește administrarea riscului aferent acordului respectiv.

(3) Statele membre solicită societăților de administrare să garanteze că îndeplinirea mai multor funcții de către persoanele relevante nu împiedică și nu este probabil să împiedice persoanele respective să îndeplinească o anumită funcție în mod corect, onest și profesionist.

(4) Statele membre trebuie să se asigure că, în scopurile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), societățile de administrare țin seama de natura, amploarea și complexitatea activităților lor, precum și de natura și gama serviciilor și activităților întreprinse în cadrul acestora.

SECŢIUNEA 2

Proceduri administrative și contabile

Articolul 6

Soluționarea reclamațiilor

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie, să aplice și să mențină proceduri eficiente și transparente pentru soluționarea rezonabilă și promptă a reclamațiilor din partea investitorilor.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să înregistreze toate reclamațiile și toate măsurile luate pentru soluționarea acestora.

(3) Investitorii pot depune reclamații în mod gratuit. Informațiile referitoare la procedurile menționate la alineatul (1) trebuie puse gratuit la dispoziția investitorilor.

Articolul 7

Procesarea electronică a datelor

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să ia măsurile necesare pentru a dispune de sisteme electronice adecvate care să le permită înregistrarea corespunzătoare și la timp a tuturor tranzacțiilor de portofoliu și a ordinelor de subscriere sau răscumpărare, astfel încât să respecte prevederile articolelor 14 și 15.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să asigure un nivel ridicat de securitate în timpul procesării electronice a datelor și integritatea și confidențialitatea informațiilor înregistrate, după caz.

Articolul 8

Proceduri contabile

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să utilizeze politici și proceduri contabile conform celor prevăzute la articolul 4 alineatul (4) pentru a garanta protecția deținătorilor de titluri de participare.

Contabilitatea OPCVM-urilor trebuie ținută astfel încât toate elementele de activ și de pasiv ale acestora să poată fi direct identificate în orice moment.

Dacă un OPCVM are mai multe compartimente de investiții, trebuie să existe conturi separate pentru fiecare compartiment.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie, să aplice și să mențină politici și proceduri contabile conforme cu regulile contabile din statul membru de origine al OPCVM-ului, astfel încât calcularea valorii activului net al fiecărui OPCVM să fie corect efectuată, pe baza datelor contabile, iar ordinele de subscriere și de răscumpărare să poată fi corect executate la acea valoare a activului net.

(3) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie proceduri adecvate pentru a asigura evaluarea corespunzătoare și corectă a elementelor de activ și de pasiv ale OPCVM-urilor, în acord cu normele aplicabile menționate la articolul 85 din Directiva 2009/65/CE.

SECŢIUNEA 3

Mecanisme de control intern

Articolul 9

Controlul efectuat de personalul de conducere și de funcția de supraveghere

(1) Statele membre solicită societăților de administrare ca, atunci când atribuie funcții interne, responsabilitatea de a asigura îndeplinirea de către societatea de administrare a obligațiilor prevăzute în Directiva 2009/65/CE să revină personalului de conducere și, dacă este cazul, funcției de supraveghere.

(2) Societatea de administrare trebuie să se asigure că personalul său de conducere:

(a)	este responsabil de aplicarea politicii generale de investiții pentru fiecare OPCVM administrat, așa cum este definită în prospect, în regulile fondului sau în documentele constitutive ale societății de investiții, după caz;

(b)	supervizează aprobarea strategiilor de investiții pentru fiecare OPCVM pe care îl administrează;

(c)	are răspunderea de a se asigura că societatea de administrare are o funcție permanentă și eficientă de verificare a conformității, conform articolului 10, chiar dacă această funcție este îndeplinită de o terță parte;

(d)	se asigură și verifică periodic că politica generală de investiții, strategiile de investiții și limitele de risc ale fiecărui OPCVM administrat sunt aplicate și respectate în mod corespunzător și eficient, chiar dacă funcția de administrare a riscului este îndeplinită de o terță parte;

(e)	aprobă și examinează periodic caracterul adecvat al procedurilor interne de adoptare a deciziilor de investiții pentru fiecare OPCVM administrat, pentru a se asigura că aceste decizii sunt compatibile cu strategiile de investiții aprobate;

(f)	aprobă și examinează periodic politica de administrare a riscului și măsurile, procesele și tehnicile de implementare a acesteia, conform articolului 38, inclusiv sistemul de limite de risc, pentru fiecare OPCVM pe care îl administrează.

(3) Societatea de administrare se asigură totodată că personalul său de conducere și, dacă este cazul, funcția de supraveghere:

(a)	evaluează și examinează periodic eficacitatea politicilor, a măsurilor și a procedurilor instituite pentru îndeplinirea obligațiilor din Directiva 2009/65/CE;

(b)	ia măsuri adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe.

(4) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că personalul de conducere primește în mod frecvent, cel puțin o dată pe an, rapoarte scrise referitoare la conformitate, audit intern și administrarea riscului, care să precizeze, în special, dacă au fost adoptate măsuri adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe.

(5) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că personalul de conducere primește în mod regulat rapoarte asupra implementării strategiilor de investiții și a procedurilor interne pentru luarea deciziilor de investiții menționate la alineatul (2) literele (b)-(e).

(6) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că persoanele care îndeplinesc funcția de supraveghere, în cazul în care există, primesc în mod periodic rapoarte scrise cu privire la chestiunile menționate la alineatul (4).

Articolul 10

Funcția permanentă de verificare a conformității

(1) Statele membre se asigură că societățile de administrare instituie, aplică și mențin politici și proceduri adecvate concepute să depisteze orice risc de nerespectare de către societate a obligațiilor sale în temeiul Directivei 2009/65/CE, precum și riscurile asociate, și adoptă măsuri și proceduri adecvate pentru minimizarea riscurilor respective și pentru a permite autorităților competente să își exercite efectiv prerogativele conferite prin directiva respectivă.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie și să mențină o funcție permanentă și eficientă de verificare a conformității, care să fie independentă și să aibă următoarele responsabilități:

(a)

să monitorizeze și să evalueze periodic caracterul adecvat și eficacitatea măsurilor, politicilor și procedurilor instituite în conformitate cu alineatul (1), precum și acțiunile întreprinse pentru remedierea deficiențelor societății de administrare cu privire la respectarea obligațiilor care îi revin;

(b)	să consilieze și să asiste persoanele relevante responsabile pentru furnizarea serviciilor și activităților în ceea ce privește respectarea obligațiilor societății de administrare prevăzute de Directiva 2009/65/CE.

(3) Pentru a permite persoanelor care îndeplinesc funcția de verificare a conformității menționată la alineatul (2) să își îndeplinească responsabilitățile în mod corespunzător și independent, societățile de administrare se asigură că sunt respectate următoarele condiții:

(a)	persoanele care îndeplinesc funcția de verificare a conformității trebuie să dețină autoritatea, resursele și expertiza necesare și să aibă acces la toate informațiile pertinente;

(b)

este numit un ofițer de conformitate responsabil cu funcția de verificare a conformității, care are sarcina de a întocmi cu regularitate, cel puțin o dată pe an, rapoarte către personalul de conducere asupra chestiunilor legate de conformitate, în care se va preciza în special dacă au fost întreprinse măsuri adecvate de remediere a eventualelor deficiențe;

(c)	persoanele relevante implicate în funcția de verificare a conformității nu trebuie să fie implicate în furnizarea serviciilor sau a activităților pe care le monitorizează;

(d)	metoda de stabilire a remunerației persoanelor relevante implicate în funcția de verificare a conformității nu trebuie să compromită obiectivitatea acestora și nu trebuie să fie susceptibilă de a o compromite.

Cu toate acestea, societățile de administrare nu sunt obligate să se conformeze cerințelor de la litera (c) sau litera (d) din primul paragraf dacă pot demonstra că, având în vedere natura, amploarea și complexitatea activităților și natura și gama serviciilor și activităților pe care le prestează, cerințele respective nu sunt proporționale, iar funcția de verificare a conformității continuă să fie eficientă.

Articolul 11

Funcția permanentă de audit intern

(1) Acolo unde este cazul și în funcție de natura, amploarea și complexitatea activităților societăților de administrare și de natura și gama serviciilor și activităților de administrare a portofoliului colectiv întreprinse în cadrul activităților respective, statele membre solicită societăților de administrare să instituie și să mențină o funcție de audit intern, separată și independentă de celelalte funcții și activități ale societății de administrare.

(2) Funcția de audit intern menționată la alineatul (1) are următoarele responsabilități:

(a)	să instituie, să aplice și să mențină un plan de audit pentru verificarea și evaluarea caracterului adecvat și a eficienței sistemelor, a mecanismelor de control intern și a procedurilor societății de administrare;

(b)	să emită recomandări pe baza rezultatelor activității efectuate în conformitate cu litera (a);

(c)	să verifice conformitatea cu recomandările menționate la litera (b);

(d)	să întocmească rapoarte cu privire la problemele de audit intern în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).

Articolul 12

Funcția permanentă de administrare a riscului

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie și să mențină o funcție permanentă de administrare a riscului.

(2) Funcția permanentă de administrare a riscului menționată la alineatul (1) trebuie să fie independentă din punct de vedere ierarhic și funcțional de unitățile operative.

Statele membre pot autoriza însă societățile de administrare să deroge de la această obligație atunci când derogarea este adecvată și proporționată având în vedere natura, amploarea și complexitatea activității societății de administrare și a OPCVM-urilor pe care aceasta le administrează.

Societățile de administrare trebuie să poată demonstra că dispun de măsuri adecvate de protecție împotriva conflictelor de interese pentru a permite exercitarea independentă a activităților de administrare a riscului și că procesele de administrare a riscului îndeplinesc cerințele de la articolul 51 din Directiva 2009/65/CE.

(3) Funcția permanentă de administrare a riscului are următoarele îndatoriri:

(a)	să implementeze politica și procedurile de administrare a riscului;

(b)	să asigure conformitatea cu sistemul de limite de risc al OPCVM-ului, inclusiv cu limitele statutare privind expunerea globală și riscul contrapărții, în conformitate cu articolele 41, 42 și 43;

(c)	să ofere consultanță consiliului de administrație în materie de identificare a profilului de risc al fiecărui OPCVM pe care îl administrează;

(d)

să furnizeze rapoarte periodice consiliului de administrație și, dacă este cazul, funcției de supraveghere, cu privire la:

(i)	coerența dintre nivelurile actuale ale riscului la care este expus fiecare OPCVM administrat și profilul de risc convenit pentru OPCVM-ul respectiv;

(ii)	respectarea de către fiecare OPCVM administrat a sistemelor relevante de limite de risc;

(iii)

caracterul adecvat și eficacitatea procesului de administrare a riscului, indicând în mod concret dacă au fost luate măsuri adecvate de remediere a eventualelor deficiențe;

(e)	să furnizeze rapoarte periodice personalului de conducere în care să evidențieze nivelul actual al riscului la care este expus fiecare OPCVM administrat și eventualele depășiri reale sau previzibile ale limitelor de risc, pentru a putea fi luate măsuri rapide și adecvate;

(f)	să examineze și să sprijine, acolo unde este cazul, mecanismele și procedurile de evaluare a instrumentelor derivate tranzacționate în afara pieței reglementate, conform articolului 44.

(4) Funcția permanentă de administrare a riscului are autoritatea necesară și acces la toate informațiile pertinente necesare pentru a îndeplini sarcinile prevăzute la alineatul (3).

Articolul 13

Tranzacții personale

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie, să aplice și să mențină măsuri adecvate în scopul de a preveni următoarele activități, în cazul oricărei persoane relevante implicate în activități care pot genera un conflict de interese sau care are acces la informații confidențiale în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/6/CE sau la alte informații confidențiale privind OPCVM-urile sau tranzacțiile cu sau pentru OPCVM-uri prin intermediul unei activități efectuate de respectiva persoană în numele societății de administrare:

(a)

efectuarea unei tranzacții personale care întrunește cel puțin unul dintre următoarele criterii:

(i)	persoanei respective i se interzice să efectueze tranzacția personală în cauză în sensul Directivei 2003/6/CE;

(ii)	tranzacția implică folosirea abuzivă sau divulgarea improprie a unor informații confidențiale;

(iii)

tranzacția intră în conflict sau ar putea să intre în conflict cu o obligație a societății de administrare în temeiul Directivei 2009/65/CE sau al Directivei 2004/39/CE;

(b)

consilierea sau determinarea oricărei alte persoane, în afara cadrului normal al sarcinilor de serviciu sau al contractului său de servicii, să efectueze o tranzacție cu instrumente financiare care, dacă ar fi o tranzacție personală a persoanei relevante, ar intra sub incidența literei (a) de la acest alineat sau a articolului 25 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Directiva 2006/73/CE sau ar constitui în alt mod o utilizare abuzivă a informațiilor referitoare la ordinele în curs de executare;

(c)

divulgarea, în afara cadrului normal al sarcinilor de serviciu sau al contractului său de servicii și fără a aduce atingere articolului 3 litera (a) din Directiva 2003/6/CE, a oricărei informații sau opinii unei alte persoane, atunci când persoana relevantă cunoaște sau ar trebui, în mod rezonabil, să cunoască faptul că, în urma divulgării, cealaltă persoană va acționa sau ar putea acționa într-unul dintre următoarele moduri:

(i)

efectuează o tranzacție cu instrumente financiare care, dacă ar fi o tranzacție personală a persoanei relevante, ar intra sub incidența literei (a) de la acest alineat sau a articolului 25 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Directiva 2006/73/CE sau ar constitui în alt mod o utilizare abuzivă a informațiilor referitoare la ordinele în curs de executare;

(ii)	recomandă unei alte persoane sau determină o altă persoană să efectueze o astfel de tranzacție.

(2) Măsurile necesare în temeiul alineatului (1) trebuie, în mod concret, să fie concepute astfel încât să garanteze că:

(a)	fiecare persoană relevantă care intră sub incidența alineatului (1) cunoaște restricțiile privind tranzacțiile personale, precum și măsurile adoptate de societatea de administrare în legătură cu tranzacțiile personale și divulgarea informațiilor, în conformitate cu alineatul (1);

(b)	societatea de administrare este informată cu promptitudine cu privire la orice tranzacție personală efectuată de o persoană relevantă, fie prin notificarea tranzacției respective, fie prin alte proceduri care permit societății să identifice tranzacțiile respective;

(c)	se păstrează o evidență a tranzacției personale notificate societății de administrare sau identificate de aceasta, inclusiv orice autorizație sau interdicție privind tranzacția în cauză.

În sensul literei (b) de la primul paragraf, atunci când anumite activități sunt desfășurate de părți terțe, societatea de administrare trebuie să se asigure că entitatea care desfășoară activitatea ține o evidență a tranzacțiilor personale încheiate de persoanele relevante și că îi furnizează cu promptitudine, la cerere, aceste informații.

(3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică următoarelor categorii de tranzacții personale:

(a)	tranzacții personale efectuate în cadrul unui serviciu de administrare discreționară a portofoliului, pentru care nu există o comunicare prealabilă privind tranzacția între administratorul portofoliului și persoana relevantă sau o altă persoană în contul căreia se efectuează tranzacția;

(b)

tranzacții personale cu titluri de participare ale OPCVM-urilor sau cu titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv care fac obiectul unei supravegheri în conformitate cu legislația unui stat membru care impune un nivel echivalent de repartizare a riscurilor pentru activele lor, atunci când persoana relevantă și orice altă persoană în contul căreia se efectuează tranzacțiile nu sunt implicate în administrarea organismului respectiv.

(4) În sensul alineatelor (1), (2) și (3) de la acest articol, sintagma „tranzacție personală” are înțelesul de la articolul 11 din Directiva 2006/73/CE.

Articolul 14

Evidența tranzacțiilor din portofoliu

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că, pentru fiecare tranzacție de portofoliu legată de un OPCVM, se efectuează fără întârziere o înregistrare cu informații suficiente pentru a permite reconstituirea detaliilor ordinului și ale tranzacției executate.

(2) Înregistrarea menționată la alineatul (1) trebuie să includă:

(a)	numele sau o altă desemnare a OPCVM-ului și a persoanei care acționează în contul OPCVM-ului;

(b)	detaliile necesare pentru identificarea instrumentului în cauză;

(c)	cantitatea;

(d)	tipul ordinului sau al tranzacției;

(e)

prețul;

(f)	în cazul ordinelor, data și ora exactă a transmiterii ordinului și numele sau o altă desemnare a persoanei căreia i-a fost transmis ordinul, iar în cazul tranzacțiilor, data și ora exactă a deciziei de tranzacționare și a executării tranzacției;

(g)	numele persoanei care transmite ordinul sau care execută tranzacția;

(h)	dacă este cazul, motivele revocării unui ordin;

(i)	pentru tranzacțiile executate, contrapartea și identificarea locului executării.

În sensul literei (i) de la primul paragraf, „locul executării” înseamnă o piață reglementată, așa cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE, un sistem multilateral de tranzacționare, așa cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 15 din aceeași directivă, un operator independent (systematic internaliser), așa cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 7 din directiva respectivă, sau un formator de piață (market maker), un alt furnizor de lichiditate sau o entitate care îndeplinește într-o țară terță o funcție similară celor îndeplinite de oricare dintre aceste persoane.

Articolul 15

Înregistrarea ordinelor de subscriere și de răscumpărare

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că ordinele de subscriere și de răscumpărare a titlurilor de participare emise de OPCVM-uri sunt centralizate și înregistrate imediat după primire.

(2) Această înregistrare trebuie să includă informații cu privire la:

(a)	OPCVM-ul în cauză;

(b)	persoana care dă sau transmite ordinul;

(c)	persoana care primește ordinul;

(d)	data și ora ordinului;

(e)	condițiile și mijloacele de plată;

(f)	tipul ordinului;

(g)	data executării ordinului;

(h)	numărul de titluri de participare subscrise sau răscumpărate;

(i)	prețul de subscriere sau de răscumpărare pentru fiecare titlu de participare;

(j)	valoarea totală subscrisă sau răscumpărată a titlurilor de participare;

(k)	valoarea brută a ordinului, inclusiv comisioanele de subscriere, sau valoarea netă, după deducerea comisioanelor de răscumpărare.

Articolul 16

Cerințe legate de ținerea evidențelor

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să asigure păstrarea înregistrărilor menționate la articolele 14 și 15 pentru o perioadă minimă de cinci ani.

Cu toate acestea, în situații excepționale, autoritățile competente pot solicita societăților de administrare să păstreze anumite înregistrări sau toate înregistrările pe o perioadă mai lungă de timp, în funcție de natura instrumentului sau a tranzacției de portofoliu, atunci când acest lucru este necesar pentru ca autoritatea să își poată exercita funcțiile de supraveghere prevăzute de Directiva 2009/65/CE.

(2) Statele membre sau autoritățile competente pot cere societăților de administrare ca, la expirarea autorizației, să păstreze înregistrările menționate la alineatul (1) pentru intervalul de timp rămas din perioada de cinci ani.

Atunci când o societate de administrare își transferă responsabilitățile legate de OPCVM-uri unei alte societăți de administrare, statele membre sau autoritățile competente pot cere să fie luate măsurile necesare pentru ca înregistrările de acest tip din ultimii cinci ani să fie accesibile acestei alte societăți.

(3) Înregistrările se păstrează pe un suport care permite stocarea informațiilor astfel încât să fie accesibile autorității competente în viitor și să se respecte următoarele condiții:

(a)	autoritatea competentă trebuie să poată accesa rapid informațiile și să poată reconstitui fiecare etapă esențială a procesării fiecărei tranzacții de portofoliu;

(b)	trebuie să se poată constata ușor orice corectură sau alte modificări, precum și conținutul înregistrărilor înainte de corecturile și modificările respective;

(c)	nu trebuie să fie posibil ca înregistrările să fie manipulate sau modificate în alt fel.

CAPITOLUL III

CONFLICTUL DE INTERESE

[Articolul 12 alineatul (1) litera (b) și articolul 14 alineatul (1) litera (d) și alineatul (2) litera (c) din Directiva 2009/65/CE]

Articolul 17

Criterii pentru identificarea conflictelor de interese

(1) În scopul identificării tipurilor de conflicte de interese care apar în timpul prestării de servicii și activități și a căror existență poate prejudicia interesele OPCVM-urilor, statele membre se asigură că societățile de administrare iau în considerare, pe baza unor criterii minime, posibilitatea ca societatea de administrare, o persoană relevantă sau o persoană care, direct sau indirect, are o legătură de control cu societatea, să se afle într-una dintre situațiile menționate în continuare, fie ca rezultat al furnizării de servicii de administrare a portofoliului colectiv, fie din alte motive:

(a)	societatea de administrare sau persoana în cauză poate obține un câștig financiar sau poate evita o pierdere financiară pe cheltuiala OPCVM-ului;

(b)

societatea de administrare sau persoana în cauză are un interes legat de rezultatul unui serviciu sau al unei activități prestate OPCVM-ului sau unui alt client sau de rezultatul unei tranzacții efectuate în numele OPCVM-ului sau al unui alt client, interes diferit de interesul OPCVM-ului legat de acel rezultat;

(c)	societatea de administrare sau persoana în cauză este stimulată financiar sau în alt mod să favorizeze interesul unui alt client sau grup de clienți în detrimentul intereselor OPCVM-ului;

(d)	societatea de administrare sau persoana în cauză desfășoară aceleași activități pentru OPCVM și pentru un alt client sau alți clienți care nu sunt OPCVM-uri;

(e)

societatea de administrare sau persoana în cauză primește sau va primi din partea unei alte persoane decât OPCVM-ul un stimulent pentru activitățile de administrare a portofoliului colectiv prestate OPCVM-ului, sub formă de bani, bunuri sau servicii, pe lângă comisionul sau tariful standard pentru serviciul respectiv.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare ca, la identificarea tipurilor de conflicte de interese, să ia în calcul:

(a)	interesele societății de administrare, inclusiv pe cele care decurg din apartenența la un grup sau din prestarea serviciilor și a activităților, interesele clienților și obligația societății de administrare față de OPCVM;

(b)	interesele a două sau mai multe OPCVM-uri pe care le administrează.

Articolul 18

Politica în materie de conflicte de interese

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie, să aplice și să mențină o politică eficientă în materie de conflicte de interese. Această politică trebuie prevăzută în scris și trebuie să fie adecvată în raport cu dimensiunea și organizarea societății de administrare și cu natura, amploarea și complexitatea activității acesteia.

Atunci când societatea de administrare face parte dintr-un grup, politica respectivă trebuie să ia totodată în considerare împrejurările pe care societatea le cunoaște sau ar trebui să le cunoască și care pot genera un conflict de interese ca rezultat al structurii și activității comerciale desfășurate de ceilalți membri ai grupului.

(2) Politica în materie de conflicte de interese instituită în conformitate cu alineatul (1) trebuie să cuprindă următoarele:

(a)

identificarea, cu referire la activitățile de administrare a portofoliului colectiv desfășurate de către sau în numele societății de administrare, a circumstanțelor care constituie sau pot genera un conflict de interese cu un risc considerabil de prejudiciere a intereselor OPCVM-urilor sau ale unuia sau mai multor alți clienți;

(b)	procedurile care trebuie urmate și măsurile care trebuie adoptate pentru gestionarea conflictelor respective.

Articolul 19

Independența în gestionarea conflictelor

(1) Statele membre se asigură că procedurile și măsurile prevăzute la articolul 18 alineatul (2) litera (b) sunt concepute astfel încât să garanteze că persoanele relevante care desfășoară diferite activități comerciale care implică un conflict de interese desfășoară activitățile respective cu un grad de independență corespunzător dimensiunii și activităților societății de administrare și ale grupului din care aceasta face parte, precum și importanței riscului de prejudiciere a intereselor clienților.

(2) Procedurile care trebuie urmate și măsurile care trebuie adoptate potrivit articolului 18 alineatul (2) litera (b) includ următoarele, atunci când este necesar și adecvat pentru ca societatea de administrare să asigure gradul de independență necesar:

(a)

proceduri eficiente de prevenire și control al schimbului de informații dintre persoanele relevante implicate în activități de administrare a portofoliului colectiv care implică un risc de conflict de interese, atunci când schimbul de informații poate prejudicia interesele unuia sau mai multor clienți;

(b)

supravegherea separată a persoanelor relevante ale căror funcții principale implică desfășurarea de activități de administrare a portofoliului colectiv în numele clienților sau al investitorilor sau furnizarea de servicii către clienți sau investitori ale căror interese pot intra în conflict sau care reprezintă în alt fel interese diferite care pot intra în conflict, inclusiv cele ale societății de administrare;

(c)

eliminarea oricărei legături directe dintre remunerarea persoanelor relevante care desfășoară cu precădere o anumită activitate și remunerarea altor persoane relevante, respectiv câștigurile generate de respectivele persoane, care desfășoară cu precădere altă activitate, atunci când activitățile în cauză pot genera un conflict de interese;

(d)	măsuri pentru interzicerea sau limitarea exercitării de către orice persoană a unei influențe inadecvate asupra modului în care o persoană relevantă desfășoară activități de administrare a portofoliului colectiv;

(e)	măsuri de prevenire sau control al implicării simultane sau consecutive a unei persoane relevante în activități diferite de administrare a portofoliului colectiv, atunci când această implicare poate prejudicia gestionarea corespunzătoare a conflictelor de interese.

Atunci când adoptarea sau aplicarea uneia sau a mai multor măsuri și proceduri menționate anterior nu asigură gradul necesar de independență, statele membre solicită societăților de administrare să adopte măsuri și proceduri alternative sau suplimentare necesare și adecvate în acest scop.

Articolul 20

Gestionarea activităților care generează conflicte de interese prejudiciabile

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să păstreze și să actualizeze periodic evidența tipurilor de activități de administrare a portofoliului colectiv întreprinse de către sau în numele societății de administrare care au generat sau, în cazul activităților de administrare a portofoliului colectiv aflate în curs, pot genera un conflict de interese cu risc considerabil de prejudiciere a intereselor unuia sau mai multor OPCVM-uri sau ale altor clienți.

(2) Statele membre solicită ca, atunci când măsurile organizatorice sau administrative luate de societatea de administrare pentru gestionarea conflictelor de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu un grad de încredere rezonabil, prevenirea riscurilor de prejudiciere a intereselor OPCVM-urilor sau ale deținătorilor de titluri de participare ale acestora, personalul de conducere sau un alt organ intern competent al societății de administrare să fie prompt informat, astfel încât să poată lua orice decizie necesară pentru a garanta că societatea de administrare acționează în interesul OPCVM-urilor și ale deținătorilor de titluri de participare ale acestora.

(3) Societatea de administrare trebuie să transmită investitorilor un raport cu privire la situațiile menționate la alineatul (2) pe un suport durabil adecvat și să își motiveze decizia.

Articolul 21

Strategii de exercitare a drepturilor de vot

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să elaboreze strategii adecvate și eficiente pentru a determina momentul și modul de exercitare a drepturilor de vot aferente instrumentelor deținute în portofoliile administrate, în beneficiul exclusiv al OPCVM-ului în cauză.

(2) Strategiile menționate la alineatul (1) trebuie să prevadă măsuri și proceduri pentru:

(a)	monitorizarea evenimentelor importante care se produc la nivelul societăților;

(b)	exercitarea drepturilor de vot în conformitate cu obiectivele și politica de investiții ale OPCVM-ului în cauză;

(c)	prevenirea sau gestionarea eventualelor conflicte de interese care decurg din exercitarea drepturilor de vot.

(3) O descriere succintă a strategiilor menționate la alineatul (1) trebuie pusă la dispoziția investitorilor.

Detaliile acțiunilor întreprinse pe baza acestor strategii se pun la dispoziția deținătorilor de titluri de participare gratuit și la cererea acestora.

CAPITOLUL IV

NORME DE CONDUITĂ

[Articolul 14 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2009/65/CE]

SECŢIUNEA 1

Principii generale

Articolul 22

Obligația de a acționa în interesul OPCVM-urilor și al deținătorilor de titluri de participare ale acestora

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să asigure tratamentul echitabil al deținătorilor de titluri de participare ale OPCVM-urilor pe care le administrează.

Societățile de administrare nu trebuie să acorde o mai mare importanță intereselor unui grup de deținători de titluri de participare decât intereselor oricărui alt grup de deținători de titluri de participare.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să aplice politici și proceduri adecvate pentru a preveni practicile frauduloase despre care se poate considera, în mod rezonabil, că pot afecta stabilitatea și integritatea pieței.

(3) Fără a aduce atingere cerințelor din legislația națională, statele membre solicită societăților de administrare să utilizeze modele de stabilire a prețurilor și sisteme de evaluare echitabile, corecte și transparente pentru OPCVM-urile pe care le administrează, pentru a respecta obligația de a acționa în interesul deținătorilor de titluri de participare. Societățile de administrare trebuie să poată demonstra că portofoliile OPCVM-urilor au fost corect evaluate.

(4) Statele membre solicită societăților de administrare să acționeze astfel încât să împiedice facturarea unor costuri nejustificate OPCVM-urilor și deținătorilor de titluri de participare ale acestora.

Articolul 23

Cerințe de diligență necesară

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să asigure un nivel ridicat de diligență în selectarea și monitorizarea continuă a investițiilor, în interesul OPCVM-urilor și al integrității pieței.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că dispun de cunoștințe și o înțelegere adecvată a activelor în care au investit OPCVM-urile.

(3) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie politici și proceduri scrise în materie de diligență necesară și să implementeze măsuri eficiente pentru a se asigura că deciziile de investiții în numele OPCVM-urilor sunt luate cu respectarea obiectivelor, a strategiei de investiții și a limitelor de risc ale OPCVM-urilor.

(4) Statele membre solicită societăților de administrare ca, la aplicarea politicii de administrare a riscului și dacă este adecvat după ce au luat în calcul natura unei investiții planificate, să elaboreze prognoze și să efectueze analize privind contribuția investiției respective la compoziția, lichiditatea și profilul de risc și de randament al portofoliului OPCVM-ului, înainte de a realiza investiția. Analizele trebuie efectuate numai pe baza unor date fiabile și actualizate, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

Societățile de administrare trebuie să acționeze cu competența, precauția și diligența necesare atunci când încheie, gestionează sau reziliază acorduri cu părți terțe referitoare la desfășurarea activităților de administrare a riscului. Înainte de a încheia astfel de acorduri, societățile de administrare trebuie să ia măsurile necesare pentru a verifica dacă partea terță dispune de abilitatea și capacitatea necesare pentru a desfășura activitățile de administrare a riscului într-un mod fiabil, profesionist și eficient. Societățile de administrare trebuie să stabilească metode pentru evaluarea continuă a standardelor de performanță ale părților terțe.

SECŢIUNEA 2

Tratarea ordinelor de subscriere și de răscumpărare

Articolul 24

Obligații de raportare legate de executarea ordinelor de subscriere și de răscumpărare

(1) Statele membre se asigură că, atunci când societățile de administrare execută un ordin de subscriere sau de răscumpărare de la un deținător de titluri de participare, acestea notifică deținătorul, prin intermediul unui suport durabil, confirmând executarea ordinului de îndată ce este posibil și cel târziu în prima zi lucrătoare după executare sau, dacă societatea de administrare primește confirmarea de la o terță parte, cel târziu în prima zi lucrătoare după primirea conformării de la terța parte.

Primul paragraf nu se aplică însă atunci când notificarea ar conține aceleași informații pe care le conține o confirmare trimisă cu promptitudine deținătorului de titluri de participare de către o altă persoană.

(2) Notificarea menționată la alineatul (1) include, atunci când este cazul, următoarele informații:

(a)	identificarea societății de administrare;

(b)	numele sau o altă desemnare a deținătorului de titluri de participare;

(c)	data și ora primirii ordinului și modalitatea de plată;

(d)	data executării;

(e)	identificarea OPCVM-ului;

(f)	tipul ordinului (de subscriere sau de răscumpărare);

(g)	numărul de titluri de participare;

(h)	valoarea unitară la care au fost subscrise sau răscumpărate titlurile de participare;

(i)	data valorii de referință;

(j)	valoarea brută a ordinului, inclusiv comisioanele de subscriere, sau valoarea netă, după deducerea comisioanelor de răscumpărare;

(k)	suma totală a comisioanelor și a cheltuielilor facturate și, la cererea investitorului, defalcarea în funcție de elemente.

(3) Atunci când sunt executate periodic ordine pentru un anumit deținător de titluri de participare, societatea de administrare fie îndeplinește acțiunea prevăzută la alineatul (1), fie îi furnizează deținătorului de titluri de participare, cel puțin o dată la șase luni, informațiile enumerate la alineatul (2) aferente tranzacțiilor respective.

(4) Societățile de administrare îi furnizează deținătorului de titluri de participare, la cerere, informații privind situația ordinului.

SECŢIUNEA 3

Executarea optimă

Articolul 25

Executarea deciziilor de tranzacționare în numele OPCVM-urilor administrate

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să acționeze în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează atunci când execută decizii de tranzacționare în numele acestora în contextul administrării portofoliilor lor.

(2) În scopul alineatului (1), statele membre trebuie să se asigure că societățile de administrare iau toate măsurile rezonabile pentru a obține cel mai bun rezultat posibil pentru OPCVM-uri ținând seama de preț, costuri, rapiditate, probabilitatea de executare și de decontare, mărimea și natura ordinului sau de orice alte considerente legate de executarea ordinului. Importanța acestor factori se stabilește pe baza următoarelor criterii:

(a)	obiectivele, politica de investiții și riscurile specifice ale OPCVM-ului, așa cum apar în prospect sau, după caz, în regulile fondului sau în documentele constitutive ale OPCVM-ului;

(b)	caracteristicile ordinului;

(c)	caracteristicile instrumentelor financiare care fac obiectul ordinului respectiv;

(d)	caracteristicile locurilor de executare spre care poate fi direcționat ordinul respectiv.

(3) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie și să aplice măsuri eficiente pentru a respecta obligația prevăzută la alineatului (2). În mod concret, societățile de administrare trebuie să instituie și să aplice o politică care să le permită să obțină, pentru ordinele legate de OPCVM-uri, cel mai bun rezultat posibil în conformitate cu alineatul (2).

Societățile de administrare trebuie să obțină consimțământul prealabil al societății de investiții cu privire la politica de executare a ordinelor. Societatea de administrare trebuie să pună la dispoziția deținătorilor de titluri de participare informații adecvate cu privire la politica instituită în conformitate cu prezentul articol și cu modificările importante ale acesteia.

(4) Societățile de administrare trebuie să monitorizeze periodic eficacitatea măsurilor și a politicii de executare a ordinelor pentru a identifica și, dacă este cazul, a corecta eventualele deficiențe.

Societățile de administrare trebuie totodată să reexamineze anual politica de executare a ordinelor. Se efectuează, de asemenea, reexaminări ori de câte ori apare o modificare semnificativă care afectează capacitatea societății de administrare de a obține în continuare cele mai bune rezultate pentru OPCVM-urile administrate.

(5) Societățile de administrare trebuie să poată demonstra că au executat ordinele în numele OPCVM-urilor în conformitate cu politica de executare a ordinelor pe care o aplică.

Articolul 26

Transmiterea ordinelor de tranzacționare în numele OPCVM-urilor pentru a fi executate de alte entități

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să acționeze în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează atunci când transmit ordine de tranzacționare în numele acestora pentru a fi executate de alte entități, în contextul administrării portofoliilor OPCVM-urilor respective.

(2) Statele membre trebuie să se asigure că societățile de administrare iau toate măsurile rezonabile pentru a obține cel mai bun rezultat posibil pentru OPCVM-uri ținând seama de preț, costuri, rapiditate, probabilitatea de executare și de decontare, mărimea și natura ordinului sau de orice alte considerente legate de executarea ordinului. Importanța acestor factori se stabilește pe baza prevederilor articolului 25 alineatul (2).

În acest scop, societățile de administrare trebuie să instituie și să aplice o politică care să le permită să respecte obligația menționată în primul paragraf. Politica trebuie să identifice, pentru fiecare clasă de instrumente, entitățile cărora le pot fi transmise ordinele. Societatea de administrare încheie acorduri de executare numai dacă acestea sunt compatibile cu obligațiile prevăzute în acest articol. Societățile de administrare trebuie să pună la dispoziția deținătorilor de titluri de participare informații adecvate cu privire la politica instituită în conformitate cu prezentul paragraf și la modificările importante ale acesteia.

(3) Societățile de administrare monitorizează periodic eficiența politicii instituite în conformitate cu alineatul (2) și, în special, calitatea executării ordinelor de către entitățile identificate în cadrul politicii respective, remediind, dacă este cazul, eventualele deficiențe.

Societățile de administrare trebuie totodată să reexamineze anual această politică. Se efectuează, de asemenea, reexaminări ori de câte ori apare o modificare semnificativă care afectează capacitatea societății de administrare de a obține în continuare cele mai bune rezultate pentru OPCVM-urile administrate.

(4) Societățile de administrare trebuie să poată demonstra că au transmis ordinele în numele OPCVM-urilor în conformitate cu politica instituită conform alineatului (2).

SECŢIUNEA 4

Tratarea ordinelor

Articolul 27

Principii generale

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie și să aplice proceduri și măsuri care să permită executarea promptă, echitabilă și rapidă a tranzacțiilor de portofoliu în numele OPCVM-urilor.

Procedurile și măsurile aplicate de societățile de administrare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)	să garanteze că ordinele executate în numele OPCVM-urilor sunt înregistrate și alocate cu promptitudine și acuratețe;

(b)	să execute ordinele comparabile ale OPCVM-urilor în ordine și neîntârziat, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil din cauza caracteristicilor ordinului respectiv sau a condițiilor de piață predominante sau în situația în care interesele OPCVM-urilor impun o altă procedură.

Instrumentele financiare sau sumele de bani primite în urma executării ordinelor trebuie transferate rapid și corect în contul OPCVM-ului în cauză.

(2) Societățile de administrare nu trebuie să facă abuz de informațiile privind ordinele în așteptare ale OPCVM-urilor și trebuie să ia toate măsurile necesare de prevenire a folosirii în mod abuziv a acestor informații de către persoanele relevante.

Articolul 28

Agregarea și alocarea ordinelor de tranzacționare

(1) Statele membre interzic societăților de administrare agregarea unui ordin al unui OPCVM cu un ordin al unui alt OPCVM sau al unui alt client sau cu un ordin în cont propriu, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	trebuie să fie puțin probabil ca agregarea ordinelor să fie în dezavantajul oricăruia dintre OPCVM-urile sau clienții ale căror ordine sunt agregate;

(b)	trebuie să se elaboreze și să se aplice o politică de alocare a ordinelor care să asigure în termeni suficient de exacți alocarea corectă a ordinelor agregate, inclusiv modul în care volumul și prețul ordinelor influențează alocările acestora și tratarea executărilor parțiale.

(2) Statele membre se asigură că, atunci când o societate de administrare agregă un ordin al unui OPCVM cu unul sau mai multe ordine ale altor OPCVM-uri sau clienți, iar ordinul agregat este executat parțial, societatea alocă tranzacțiile aferente în conformitate cu politica sa de alocare a ordinelor.

(3) Statele membre se asigură că societățile de administrare care au agregat tranzacții în cont propriu cu unul sau mai multe ordine ale OPCVM-urilor sau ale altor clienți nu alocă tranzacțiile aferente într-un mod dezavantajos pentru OPCVM sau un alt client.

(4) Statele membre solicită ca, atunci când o societate de administrare agregă un ordin al unui OPCVM sau al unui alt client cu o tranzacție în cont propriu și ordinul agregat este parțial executat, societatea să aloce tranzacțiile aferente OPCVM-ului sau unui alt client cu prioritate față de cele în cont propriu.

Cu toate acestea, dacă societatea de administrare poate demonstra OPCVM-ului sau celuilalt client, oferind motive rezonabile, că nu ar fi fost în măsură să execute ordinul în condiții atât de avantajoase sau chiar deloc dacă nu ar fi efectuat agregarea, atunci aceasta poate aloca tranzacția în nume propriu proporțional, în conformitate cu politica menționată la alineatul (1) litera (b).

SECŢIUNEA 5

Stimulente

Articolul 29

Protejarea intereselor OPCVM-urilor

(1) Statele membre se asigură că societățile de administrare nu sunt considerate ca acționând într-un mod onest, echitabil și profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor OPCVM-urilor, în cazul în care, pentru activitățile de administrare a investițiilor și de administrare a OPCVM-urilor, acestea plătesc sau primesc drept plată un tarif sau comision sau oferă sau primesc un beneficiu nemonetar, altul decât:

(a)	un tarif, comision sau beneficiu nemonetar plătit sau furnizat OPCVM-ului sau de către acesta sau unei persoane în numele OPCVM-ului;

(b)

un tarif, comision sau beneficiu nemonetar plătit sau furnizat către sau de către o terță parte sau o altă persoană care acționează în numele acestei terțe părți, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i)	existența, natura și suma tarifului, comisionului sau beneficiului sau, atunci când suma nu poate fi determinată, metoda de calcul a acelei sume trebuie prezentate clar OPCVM-ului, într-un mod cuprinzător, exact și ușor de înțeles, înainte de furnizarea serviciului în cauză;

(ii)	plata tarifului sau a comisionului sau furnizarea beneficiului nemonetar trebuie să fie astfel efectuate încât să sporească calitatea serviciului relevant și să nu împiedice societatea de administrare să își îndeplinească obligația de a acționa în interesul OPCVM-ului;

(c)

tarifele adecvate care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor relevante, inclusiv costurile de custodie, tarifele pentru decontare și de schimb, impozitele reglementate sau tarifele legale și care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligațiile societății de administrare de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor OPCVM-urilor.

(2) În aplicarea alineatului (1) litera (b) punctul (i), statele membre permit societăților de administrare să comunice într-o formă succintă termenii principali ai prevederilor referitoare la tarife, comisioane sau beneficii nemonetare, cu condiția ca acestea să se oblige să comunice și alte detalii la cererea deținătorilor de titluri de participare și să își onoreze această obligație.

CAPITOLUL V

DETALIILE ACORDULUI STANDARD DINTRE DEPOZITAR ŞI SOCIETATEA DE ADMINISTRARE

[Articolul 23 alineatul (5) și articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE]

Articolul 30

Elemente legate de procedurile care trebuie urmate de părțile la acord

Statele membre solicită depozitarului și societății de administrare, denumite în acest capitol „părțile la acord”, să includă în acordul scris menționat la articolul 23 alineatul (5) sau la articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE cel puțin următoarele detalii legate de serviciile prestate și de procedurile care trebuie urmate de părțile la acord:

(a)	o descriere a procedurilor, inclusiv a celor legate de păstrarea activelor, care urmează să fie adoptate pentru fiecare tip de activ al OPCVM-ului încredințat depozitarului;

(b)

o descriere a procedurilor care trebuie urmate atunci când societatea de administrare intenționează să modifice regulile fondului sau prospectul OPCVM-ului, în care să se precizeze momentul în care trebuie informat depozitarul sau cazurile în care este necesar acordul prealabil al depozitarului pentru efectuarea modificării;

(c)

o descriere a modalităților și a procedurilor prin care depozitarul va transmite societății de administrare toate informațiile utile de care aceasta are nevoie pentru a-și îndeplini obligațiile, inclusiv o descriere a modalităților și a procedurilor pentru exercitarea drepturilor aferente instrumentelor financiare și a modalităților și procedurilor aplicate pentru ca societatea de administrare și OPCVM-ul să aibă un acces rapid și corect la informațiile referitoare la conturile OPCVM-ului;

(d)	o descriere a mijloacelor și a procedurilor prin care depozitarul va avea acces la toate informațiile utile de care are nevoie pentru a-și îndeplini obligațiile;

(e)	o descriere a procedurilor prin care depozitarul poate verifica activitatea societății de administrare și evalua calitatea informațiilor transmise, inclusiv prin vizite la fața locului;

(f)	o descriere a procedurilor prin care societatea de administrare poate examina performanța depozitarului în ceea ce privește respectarea obligațiilor contractuale ale acestuia.

Articolul 31

Elemente legate de schimbul de informații și de obligațiile în materie de confidențialitate și de spălare a banilor

(1) Statele membre solicită părților la acordul menționat la articolul 23 alineatul (5) sau la articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE să includă în acord cel puțin următoarele elemente legate de schimbul de informații și obligațiile în materie de confidențialitate și de spălare a banilor:

(a)	o listă a tuturor informațiilor care trebuie schimbate între OPCVM, societatea sa de administrare și depozitar cu privire la subscrierea, răscumpărarea, emiterea, și anularea titlurilor de participare ale OPCVM-ului;

(b)	obligațiile de confidențialitate aplicabile părților la acord;

(c)	informații privind sarcinile și responsabilitățile părților la acord în ceea ce privește obligațiile legate de prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, dacă este cazul.

(2) Obligațiile menționate la alineatul (1) litera (b) trebuie redactate astfel încât să nu diminueze capacitatea autorităților competente din statul membru de origine al societății de administrare sau a autorităților competente din statul membru de origine al OPCVM-ului să aibă acces la documentele și informațiile pertinente.

Articolul 32

Elemente legate de numirea părților terțe

Atunci când depozitarul sau societatea de administrare intenționează să numească o terță parte pentru îndeplinirea sarcinilor sale, statele membre solicită ambelor părți la acordul menționat la articolul 23 alineatul (5) sau la articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE să includă cel puțin următoarele elemente în acord:

(a)	angajamentul ambelor părți la acord de a furniza în mod regulat detalii privind părțile terțe numite de depozitar sau de societatea de administrare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin;

(b)	angajamentul ca, la cererea uneia dintre părți, cealaltă parte să furnizeze informații privind criteriile utilizate pentru selectarea părții terțe și măsurile luate pentru monitorizarea activității desfășurate de partea terță selectată;

(c)	o declarație că răspunderea depozitarului, prevăzută la articolul 24 sau la articolul 34 din Directiva 2009/65/CE, nu este afectată de faptul că a încredințat unei terțe părți toate activele pe care le are în păstrare sau o parte din acestea.

Articolul 33

Elemente legate de eventualele modificări și de rezilierea acordului

Statele membre solicită părților la acordul menționat la articolul 23 alineatul (5) sau la articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE să includă în acord cel puțin următoarele elemente legate de modificarea și de rezilierea acordului:

(a)	perioada de valabilitate a acordului;

(b)	condițiile în care acordul poate fi modificat sau reziliat;

(c)	condițiile necesare pentru facilitarea tranziției către un alt depozitar și, în cazul unei astfel de tranziții, procedura prin care depozitarul trebuie să trimită toate informațiile pertinente noului depozitar.

Articolul 34

Legislația aplicabilă

Statele membre solicită părților la acordul menționat la articolul 23 alineatul (5) sau la articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE să precizeze că legislația aplicabilă acordului este legislația statului membru de origine al OPCVM-ului.

Articolul 35

Transmiterea electronică a informațiilor

În situațiile în care părțile la acordul menționat la articolul 23 alineatul (5) sau la articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE convin să recurgă la transmiterea electronică a tuturor sau a unei părți a informațiilor pe care le schimbă, statele membre solicită ca acordul să conțină prevederi pentru păstrarea unei evidențe a acestor informații.

Articolul 36

Aplicabilitatea acordului

Statele membre pot permite ca acordul menționat la articolul 23 alineatul (5) sau la articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE să acopere mai mult de un OPCVM administrat de societatea de administrare. În acest caz, acordul trebuie să enumere OPCVM-urile acoperite.

Articolul 37

Acord privind nivelul serviciilor

Statele membre permit părților la acord să includă detaliile modalităților și procedurilor menționate la articolul 30 literele (c) și (d) fie în acordul menționat la articolul 23 alineatul (5) sau la articolul 33 alineatul (5) din Directiva 2009/65/CE, fie într-un acord scris separat.

CAPITOLUL VI

ADMINISTRAREA RISCULUI

[Articolul 51 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE]

SECŢIUNEA 1

Politica de administrare a riscului și măsurarea riscului

Articolul 38

Politica de administrare a riscului

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să instituie, să aplice și să mențină o politică de administrare a riscului adecvată și documentată care să identifice riscurile la care sunt sau ar putea fi expuse OPCVM-urile pe care le administrează.

Politica de administrare a riscului trebuie să cuprindă procedurile necesare pentru a permite societății de administrare să evalueze pentru fiecare OPCVM pe care îl administrează expunerea la riscul de piață, la riscul de lichiditate și la riscul contrapărții, precum și expunerea OPCVM-ului la toate celelalte riscuri, inclusiv la riscul operațional, care pot fi semnificative pentru fiecare OPCVM administrat.

Statele membre solicită societăților de administrare să abordeze în politica de administrare a riscului cel puțin următoarele chestiuni:

(a)	tehnicile, instrumentele și măsurile care le permit să își îndeplinească obligațiile prevăzute la articolele 40 și 41;

(b)	alocarea responsabilităților în materie de administrare a riscului în cadrul societății de administrare.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că politica de administrare a riscului menționată la alineatul (1) precizează condițiile, conținutul și frecvența rapoartelor funcției de administrare a riscului menționate la articolul 12 către consiliul de administrație și către conducere și, acolo unde este cazul, către funcția de supraveghere.

(3) În aplicarea alineatelor (1) și (2), statele membre se asigură că societățile de administrare iau în calcul natura, amploarea și complexitatea activității lor și a OPCVM-urilor pe care le administrează.

Articolul 39

Evaluarea, monitorizarea și revizuirea politicii de administrare a riscului

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să evalueze, să monitorizeze și să revizuiască periodic:

(a)	caracterul adecvat și eficiența politicii de administrare a riscului și a măsurilor, proceselor și tehnicilor menționate la articolele 40 și 41;

(b)	măsura în care societatea de administrare respectă politica de administrare a riscului și măsurile, procesele și tehnicile menționate la articolele 40 și 41;

(c)	caracterul adecvat și eficiența măsurilor luate pentru remedierea deficiențelor apărute în derularea procesului de administrare a riscului.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să notifice autorităților competente din statul membru de origine orice modificare importantă a procesului de administrare a riscului.

(3) Statele membre trebuie să se asigure că cerințele prevăzute la alineatul (1) fac obiectul unei examinări continue de către autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare, precum și la acordarea autorizației.

SECŢIUNEA 2

Procese de administrare a riscului, expunerea la riscul contrapărții și concentrarea emitenților

Articolul 40

Măsurarea și administrarea riscului

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să adopte măsuri, procese și tehnici adecvate și eficiente pentru:

(a)	măsurarea și administrarea în orice moment a riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse OPCVM-urile pe care le administrează;

(b)	asigurarea respectării limitelor în materie de expunere globală și de risc al contrapărții, în conformitate cu articolele 41 și 43.

Aceste măsuri, procese și tehnici trebuie să fie proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activităților societăților de administrare și ale OPCVM-urilor pe care acestea le administrează și cu profilul de risc al OPCVM-urilor.

(2) În aplicarea alineatului (1), statele membre solicită societăților de administrare să ia următoarele măsuri pentru fiecare OPCVM pe care îl administrează:

(a)

să instituie măsurile, procesele și tehnicile de administrare a riscului necesare pentru a se asigura că riscurile aferente pozițiilor și contribuția lor la profilul de risc global sunt corect măsurate pe baza unor date solide și fiabile și că măsurile, procesele și tehnicile de măsurare a riscului sunt documentate corespunzător;

(b)	să efectueze, atunci când este cazul, teste ex post (back-tests) periodice pentru a examina valabilitatea metodelor de măsurare a riscului care includ prognoze și estimări bazate pe modele;

(c)	să efectueze, atunci când este cazul, simulări de criză (stress tests) și analize periodice ale scenariilor pentru a aborda riscurile care decurg din modificările posibile ale condițiilor de piață care pot afecta negativ OPCVM-urile;

(d)

să instituie, să implementeze și să mențină un sistem documentat de limite interne în ceea ce privește măsurile utilizate pentru administrarea și controlul riscurilor pertinente pentru fiecare OPCVM luând în considerare toate riscurile care pot fi importante pentru OPCVM-uri, așa cum se menționează la articolul 38, și asigurând coerența cu profilul de risc al OPCVM-ului;

(e)	să se asigure că nivelul actual de risc respectă sistemul de limite de risc menționat la litera (d) pentru fiecare OPCVM;

(f)	să instituie, să implementeze și să mențină proceduri adecvate care, în eventualitatea unor încălcări reale sau anticipate ale sistemului de limite de risc al OPCVM-ului, să permită luarea unor măsuri rapide de remediere în interesul deținătorilor de titluri de participare.

(3) Statele membre trebuie să se asigure că societățile de administrare utilizează un proces adecvat de administrare a riscului de lichiditate pentru a garanta că fiecare OPCVM pe care îl administrează respectă în orice moment prevederile articolului 84 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE.

Acolo unde este cazul, societățile de administrare trebuie să efectueze simulări de criză care să permită evaluarea riscului de lichiditate al OPCVM-urilor în situații excepționale.

(4) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că pentru fiecare OPCVM pe care îl administrează, profilul de lichiditate al investițiilor OPCVM-ului corespunde politicii de răscumpărare prevăzute în regulile fondului sau în documentele constitutive sau în prospect.

Articolul 41

Calcularea expunerii globale

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să calculeze expunerea globală a unui OPCVM administrat, prevăzută la articolul 51 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE, ca fiind una dintre următoarele:

(a)

expunerea și leverage-ul suplimentare generate de OPCVM-ul administrat prin utilizarea instrumentelor financiare derivate care includ instrumente derivate încorporate, potrivit articolului 51 alineatul (3) al patrulea paragraf din Directiva 2009/65/CE, care nu poate depăși valoarea totală a activului net al OPCVM-ului;

(b)	riscul de piață aferent portofoliului OPCVM-ului.

(2) Statele membre solicită societăților de administrare să calculeze expunerea globală a OPCVM-urilor cel puțin o dată pe zi.

(3) Statele membre pot permite societăților de administrare să calculeze expunerea globală utilizând metoda bazată pe angajamente, metoda valoare la risc sau alte metode avansate de măsurare a riscului pe care le consideră adecvate. În aplicarea acestei prevederi, „valoare la risc” înseamnă o estimare maximă a nivelului preconizat al pierderii, cu o anumită probabilitate, într-un interval de timp stabilit.

Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că metoda selectată pentru măsurarea expunerii globale este adecvată, luând în considerare strategia de investiții aplicată de OPCVM, tipurile și complexitatea instrumentelor financiare derivate utilizate și procentul din portofoliul OPCVM-ului care conține instrumente financiare derivate.

(4) Atunci când un OPCVM utilizează, în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, tehnici și instrumente, inclusiv acorduri de răscumpărare sau tranzacții de împrumut cu valori mobiliare, pentru a genera un leverage sau o expunere suplimentară la riscul de piață, statele membre solicită societăților de administrare să ia în considerare aceste tranzacții la calcularea expunerii globale.

Articolul 42

Abordarea bazată pe angajamente

(1) Atunci când pentru calcularea expunerii globale se utilizează abordarea bazată pe angajamente, statele membre solicită societăților de administrare să aplice această abordare tuturor pozițiilor pe instrumente financiare derivate care conțin instrumente derivate încorporate, așa cum se menționează la articolul 51 alineatul (3) paragraful al patrulea din Directiva 2009/65/CE, indiferent dacă acestea sunt folosite în cadrul politicii generale de investiții a OPCVM-ului, pentru reducerea riscului sau în scopul unei administrări eficiente a portofoliului, așa cum se prevede la articolul 51 alineatul (2) din directiva respectivă.

(2) Atunci când pentru calcularea expunerii globale se utilizează abordarea bazată pe angajamente, statele membre solicită societăților de administrare să convertească fiecare poziție pe un instrument financiar derivat în valoarea de piață a unei poziții echivalente pe activul suport al acelui instrument derivat (abordarea standard bazată pe angajamente).

Statele membre permit societăților de administrare să aplice și alte metode de calcul echivalente abordării standard bazate pe angajamente.

(3) Statele membre pot permite societăților de administrare să ia în considerare acordurile de acoperire și de compensare la calcularea expunerii globale, atunci când aceste acorduri nu ignoră riscurile evidente și semnificative și au ca rezultat o reducere clară a expunerii la riscuri.

(4) Atunci când utilizarea instrumentelor financiare derivate nu generează o expunere suplimentară pentru OPCVM-uri, nu este nevoie ca expunerea suport să fie inclusă în calcularea angajamentelor.

(5) Atunci când se utilizează abordarea bazată pe angajamente, nu este nevoie ca în calculul expunerii globale să se includă contractele de împrumut temporare încheiate în numele OPCVM-urilor în conformitate cu articolul 83 din Directiva 2009/65/CE.

Articolul 43

Riscul contrapărții și concentrarea activelor pe emitent

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că riscul contrapărții care decurge dintr-un instrument financiar derivat tranzacționat în afara pieței reglementate face obiectul limitelor prevăzute la articolul 52 din Directiva 2009/65/CE.

(2) La calcularea expunerii unui OPCVM la riscul contrapărții în conformitate cu limitele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE, societățile de administrare trebuie să utilizeze valoarea pozitivă marcată la piață (mark-to-market) a contractului aferent instrumentului derivat tranzacționat în afara pieței reglementate încheiat cu acea contraparte.

Societățile de administrare pot compensa pozițiile pe instrumente derivate ale unui OPCVM cu aceeași contraparte, cu condiția să poată executa acordurile de compensare încheiate cu contrapartea în numele OPCVM-ului. Compensarea este permisă numai pentru instrumentele derivate tranzacționate în afara pieței reglementate cu aceeași contraparte și nu pentru alte expuneri pe care OPCVM-ul le poate avea față de aceeași contraparte.

(3) Statele membre pot permite societăților de administrare să reducă expunerea OPCVM-urilor față de o contraparte la o tranzacție cu un instrument derivat tranzacționat în afara pieței reglementate prin primirea unei garanții. Garanția primită trebuie să fie suficient de lichidă pentru a putea fi vândută rapid la un preț apropiat de evaluarea acesteia înaintea vânzării.

(4) Statele membre solicită societăților de administrare să ia în considerare garanțiile la calculul expunerii la riscul contrapărții menționat la articolul 52 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE, atunci când societatea de administrare oferă o garanție contrapărții la tranzacția cu un instrument derivat tranzacționat în afara pieței reglementate în numele OPCVM-ului. Garanția oferită poate fi luată în calcul la valoarea netă numai dacă societatea de administrare poate executa acordurile de compensare încheiate cu contrapartea în cauză în numele OPCVM-ului.

(5) Statele membre solicită societăților de administrare să calculeze limitele de concentrare a activelor pe emitent menționate la articolul 52 din Directiva 2009/65/CE pe baza expunerii suport create prin utilizarea unor instrumente financiare derivate conform abordării bazate pe angajamente.

(6) În ceea ce privește expunerea care decurge din tranzacțiile cu instrumente derivate tranzacționate în afara pieței reglementate menționate la articolul 52 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, statele membre solicită societăților de administrare să includă în calcul orice expunere la riscul contrapărții din tranzacția cu instrumentele derivate respective.

SECŢIUNEA 3

Proceduri de evaluare a instrumentelor derivate tranzacționate în afara pieței reglementate

Articolul 44

Proceduri de evaluare a valorii instrumentelor derivate tranzacționate în afara pieței reglementate

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că expunerilor OPCVM-urilor din instrumente derivate tranzacționate în afara pieței reglementate li se alocă valori corecte care nu se bazează numai pe cotațiile de piață ale contrapărților la tranzacțiile cu aceste instrumente și care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2007/16/CE.

(2) În aplicarea alineatului (1), societățile de administrare trebuie să instituie, să implementeze și să mențină mecanisme și proceduri care să asigure o evaluare adecvată, transparentă și corectă a expunerilor OPCVM-urilor din instrumente derivate tranzacționate în afara pieței reglementate.

Statele membre solicită societăților de administrare să se asigure că valoarea justă a instrumentelor derivate tranzacționate în afara pieței reglementate face obiectul unei evaluări adecvate, corecte și independente.

Mecanismele și procedurile de evaluare trebuie să fie adecvate și proporționale cu natura și complexitatea instrumentelor derivate tranzacționate în afara pieței reglementate.

Societățile de administrare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 23 alineatul (4) al doilea paragraf atunci când mecanismele și procedurile de evaluare a instrumentelor derivate tranzacționate în afara pieței reglementate implică desfășurarea unor activități de către părți terțe.

(3) În aplicarea alineatelor (1) și (2), persoanele care asigură funcția de administrare a riscului trebuie să primească sarcini și responsabilități specifice.

(4) Mecanismele și procedurile de evaluare menționate la alineatul (2) trebuie să fie documentate corespunzător.

SECŢIUNEA 4

Transmiterea informațiilor referitoare la instrumente derivate

Articolul 45

Rapoarte asupra instrumentelor derivate

(1) Statele membre solicită societăților de administrare să furnizeze autorităților competente din statul membru de origine, cel puțin o dată pe an, rapoarte conținând informații care să reflecte o imagine fidelă și corectă a tipurilor de instrumente derivate utilizate pentru fiecare OPCVM administrat, riscurile aferente, limitele cantitative și metodele alese pentru estimarea riscurilor asociate tranzacțiilor cu instrumente derivate.

(2) Statele membre trebuie să se asigure că autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare examinează regularitatea și exhaustivitatea informațiilor menționate la alineatul (1) și că au posibilitatea de a interveni atunci când este cazul.

CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 46

Transpunere

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2011. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 47

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 48

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 1 iulie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 302, 17.11.2009, p. 32.

(2) JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(3) JO L 241, 2.9.2006, p. 26.

(4) A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(5) JO L 96, 12.4.2003, p. 16.

(6) JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

(7) JO L 79, 20.3.2007, p. 11.

(8) JO L 25, 29.1.2009, p. 18.