(1)

La 30 septembrie 2008, autoritățile din Belgia, Franța și Luxemburg (denumite în continuare „statele membre în cauză”) au anunțat public punerea în aplicare a majorării capitalului descrise la punctul 3.1 din prezenta decizie (denumită în continuare „majorarea capitalului”). La 9 octombrie 2008, statele membre în cauză au anunțat punerea în aplicare a garanției descrise la punctul 3.2 (denumită în continuare „garanția”).

(2)

Prin comunicările din 1 și din 2 octombrie 2008, înregistrate în aceeași zi la Comisie, autoritățile statelor membre în cauză au informat Comisia cu privire la măsurile pe care le-au luat în cadrul majorării capitalului. Ulterior, Comisia a fost destinatara unor scrisori de argumentare, justificând urgența măsurilor luate de statele membre în cauză în cadrul majorării capitalului:

(3)

Prin comunicările din 9, 13 și 17 octombrie 2008, statele membre în cauză au informat Comisia cu privire la punerea în aplicare a garanției.

(4)

Prin comunicările din 2, 13 și 14 octombrie 2008, statele membre în cauză s-au angajat să prezinte Comisiei, în termen de șase luni începând cu 3 octombrie 2008, un plan de restructurare referitor la grupul Dexia, ținând cont de măsurile luate la 3 și 9 octombrie 2008.

(5)

Prin scrisorile din 8 și 13 octombrie și din motive de transparență, BNB a informat Comisia cu privire la o operațiune de sprijin cu lichidități (sau „Liquidity Assistance”, denumită în continuare „operațiunea de LA”) pe care BNB, în cooperare cu Banque de France, a instituit-o ca urmare a dificultăților temporare de lichiditate ale Dexia. BNB a informat Comisia cu privire la sumele retrase în cadrul operațiunii respective.

(6)

La 14 noiembrie 2008, statul belgian și cel francez au anunțat public constituirea unei garanții pentru produsele financiare ale filialei Dexia, Financial Security Assurance (FSA) (denumită în continuare „măsura FSA”).

(7)

Prin decizia din 19 noiembrie 2008 (2) Comisia a hotărât să nu ridice obiecții în legătură cu operațiunea de LA și cu garanția statelor membre în cauză pentru anumite elemente de pasiv în cazul Dexia. Într-adevăr, Comisia a considerat că măsurile respective sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE (3) în calitate de ajutor pentru salvarea unei întreprinderi aflate în dificultate și a autorizat măsurile pe o perioadă de șase luni începând cu 3 octombrie 2008, precizând că după acest termen Comisia va trebui să reevalueze ajutorul drept măsură structurală.

(8)

De asemenea, decizia din 19 noiembrie 2008 a prevăzut, în mod explicit, că celelalte măsuri de ajutor vor fi examinate separat în cadrul unei decizii ulterioare.

(9)

Prin scrisoarea primită la 6 noiembrie 2008, Comisiei i-a fost înaintată o plângere împotriva presupuselor ajutoare de stat ilegale în favoarea Dexia. Plângerea a fost depusă de un concurent al Dexia Banque Belgique (denumită în continuare „DBB”) și vizează în special majorarea capitalului cu trei miliarde de euro subscrisă de autoritățile și acționarii belgieni ai Dexia, precum și garanția acordată de statul belgian pentru împrumuturile interbancare și asimilate în favoarea Dexia.

(10)

O versiune neconfidențială a formularului de depunere a plângerii și a documentelor anexate la acesta a fost transmisă de către Comisie autorităților belgiene prin scrisoarea din 13 noiembrie 2008. Autoritățile belgiene au comunicat Comisiei observațiile referitoare la plângere prin scrisoarea din 19 noiembrie 2008.

(11)

În conformitate cu angajamentele luate la 16, 17 și, respectiv, 18 februarie 2009, autoritățile din statele membre în cauză au notificat Comisiei un plan de restructurare (denumit în continuare „planul inițial de restructurare”) a grupului Dexia. La 27 februarie și la 3, 5, 6, 7, 8 și 9 martie 2009 s-au transmis informații suplimentare cu privire la planul inițial de restructurare.

(12)

În plus, în cadrul planului inițial de restructurare, autoritățile din statele membre în cauză au solicitat Comisiei autorizația de a prelungi mecanismul de garantare până la termenul prevăzut de acordul de garanție, și anume până la 31 octombrie 2009, și de a menține rata de plată preferențială de 25 de puncte de bază din garanția menționată mai sus pentru obligațiunile mai recente de o lună. În plus, Comisiei i se mai solicitase să confirme că, în cazul prelungirii garanției dincolo de octombrie 2009 (până în octombrie 2010), prelungirea ar fi compatibilă cu piața comună.

(13)

Pe de altă parte, guvernul belgian a solicitat de asemenea, cu titlu preventiv, prelungirea posibilității ca Dexia să recurgă la operațiunile de LA la BNB până la 31 octombrie 2009.

(14)

În sfârșit, guvernul belgian și cel francez au notificat Comisiei instituirea măsurii FSA, anunțată public la 14 noiembrie 2008.

(15)

Prin scrisoarea din 13 martie 2009, Comisia a informat autoritățile belgiene, franceze și luxemburgheze cu privire la decizia de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE împotriva tuturor ajutoarelor acordate grupului Dexia (4). Cu toate acestea, scrisoarea precizează că, pentru a permite vânzarea rapidă a FSA, Comisia nu ridica nicio obiecție cu privire la anumite aspecte ale măsurii FSA, considerate compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE. În sfârșit, scrisoarea precizează că garanția statelor membre în cauză în favoarea Dexia, valabilă până la 30 octombrie 2009, putea fi considerată compatibilă cu piața unică în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE până la decizia finală a Comisiei care permite încheierea procedurii oficiale.

(16)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutoarele în cauză (5).

(17)

Comisia nu a primit observații cu privire la acest subiect de la părțile interesate.

(18)

În ceea ce privește aspectele legate de măsura FSA (valorificarea activelor acoperite de măsură și obligația de restituire), Comisia și-a sprijinit evaluarea pe analiza tehnică a unor experți externi având contract cu Comisia (Oliver Wyman).

(19)

Deoarece scadența acordului de garanție încheiat între Dexia și statele membre în cauză era la 31 octombrie 2009, statele membre în cauză au notificat Comisiei, la 27 octombrie 2009, prelungirea acordului de garanție până la 28 februarie 2010, cu anumite adaptări. Informații cu privire la modificările aduse acordului de garanție au fost comunicate Comisiei la 10 septembrie, 8 octombrie și 27 octombrie 2009.

(20)

Prin decizia din 30 octombrie 2009 (6), Comisia a autorizat prelungirea garanției până la 28 februarie 2010 sau până la data deciziei Comisiei, care urma să se pronunțe asupra compatibilității măsurilor de ajutor și a planului de restructurare a grupului Dexia, în cazul în care aceasta intervine înainte de 28 februarie 2010. În decizia sa, Comisia precizează că măsurile propuse în planul inițial de restructurare nu îi permiteau, în această etapă, să se pronunțe asupra compatibilității ajutoarelor.

(21)

Prin comunicarea din 9 februarie 2010, statele membre în cauză au transmis Comisiei informații cu privire la măsurile adiționale avute în vedere, în scopul de a completa planul inițial de restructurare, notificat în februarie 2009. Totalitatea măsurilor de restructurare notificate astfel între februarie 2009 și februarie 2010 constituie planul de restructurare a grupului Dexia (denumit în continuare „planul de restructurare”).

(22)

Prin comunicarea din 10 februarie 2010, autoritățile belgiene au informat Comisia că, în interesul adoptării prezentei decizii în cel mai scurt timp, acceptă ca decizia să fie adoptată în limba franceză.

(23)

Dexia este un grup financiar care își desfășoară activitatea în sectorul bancar și în cel al asigurărilor. Întreprinderea-mamă, Dexia SA, este o societate anonimă de drept belgian, cotată la bursele Euronext Paris și Euronext Bruxelles. Capitalizarea bursieră a acesteia era de 5,64 miliarde de euro la 31 decembrie 2008. Creată prin fuzionarea, în 1996, a Crédit Local de France și Crédit communal de Belgique, Dexia este specializată în împrumuturile către colectivități locale, dar are de asemenea 5,5 milioane de clienți privați, în principal în Belgia și în Turcia, prin filiala sa locală DenizBank.

(24)

După majorarea capitalului, intervenită la 3 octombrie 2008, părțile principalilor acționari ai Dexia SA sunt următoarele:

(25)

Dexia este organizată în jurul unei întreprinderi-mamă holding (Dexia SA) și a trei entități operaționale situate în Franța (Dexia Crédit Local, denumită în continuare „DCL”), în Belgia (denumită în continuare „DBB”) și în Luxemburg (Dexia Banque Internationale à Luxemburg, denumită în continuare „Dexia BIL”). În timp ce totalul bilanțului grupului era de 651 de miliarde de euro la 31 decembrie 2008, bilanțul celor trei entități operaționale era de:

(26)

De la crearea sa, activitatea Dexia se împarte în patru linii principale de activitate:

(27)

De la crearea sa până la criza din toamna anului 2008, activitatea Dexia s-a deosebit de cea a celorlalte bănci comerciale europene prin următoarele caracteristici:

(28)

Datorită acestor specificități, profilul de refinanțare a grupului prezintă, de asemenea, unele particularități, o parte importantă a grupului (în principal DCL) aflându-se în situația unui deficit structural de lichidități și acoperind acest deficit în special datorită finanțărilor provenite de la celelalte părți ale grupului (în principal DBB și Dexia BIL) și din piețele monetare, de titluri de creanță și de obligațiuni ipotecare.

(29)

Astfel, atunci când, în septembrie 2008, ca urmare a falimentului băncii Lehman Brothers, piața interbancară și piața obligațiunilor ipotecare a secat, Dexia s-a regăsit în situația unui deficit de lichidități dinamic pe termen scurt, care trebuia acoperit cu [200-300] (*1) miliarde de euro ([31-46] % din totalul bilanțului grupului, la 31 decembrie 2008). Situația băncii s-a agravat în septembrie și octombrie 2008 din cauza expunerilor importante ale acesteia la contrapartide bancare și suverane aflate în dificultate (bănci americane, irlandeze și islandeze), la deprecierea activelor deținute direct de Dexia sau asigurate de filiala acesteia FSA și la scăderea cursurilor acțiunilor deținute de grup. Totalul pierderilor și deprecierilor activelor înregistrate de grup se ridica la 6,5 miliarde de euro la 30 septembrie 2009 (din care 5,9 miliarde de euro la 31 decembrie 2008).

(30)

Pentru mai multe detalii cu privire la evenimentele aflate la originea dificultăților Dexia, Comisia face trimitere la deciziile sale din 19 noiembrie 2008, 13 martie 2009 și 30 octombrie 2009.

(31)

Ca răspuns la aceste dificultăți, noua conducere a grupului, numită la 7 octombrie 2008, a instituit un plan de transformare care viza reorientarea acțiunilor grupului spre activitatea principală a acestuia (și anume activitățile PWB și RCB), precum și reducerea profilului său de risc și a deficitului de lichidități pe termen scurt. Planul de transformare s-a tradus prin măsurile principale enumerate în continuare:

(32)

În urma instituirii planului de transformare, la începutul anului 2009, situația Dexia s-a ameliorat, permițându-i să înregistreze un rezultat net pozitiv de 808 milioane de euro în primele trei trimestre ale anului 2009.

(33)

Comisia face trimitere la decizia sa din 19 noiembrie 2008. Majorarea capitalului cu 6 miliarde de euro de către acționarii belgieni și francezi, constând în subscrierea acțiunilor ordinare ale Dexia SA, a devenit definitivă la 3 octombrie 2008. Subscrierea la această majorare a capitalului rezervată se distribuie în modul următor:

(34)

În ceea ce privește statul luxemburghez, în septembrie 2008 acesta s-a angajat să investească 376 de milioane de euro în Dexia BIL sub forma unor obligațiuni convertibile cu scadența la trei ani, dobânda de 10 % pe an și o conversie în acțiuni ordinare conform unor condiții care urmează a fi convenite. În planul de restructurare notificat în februarie 2010, Dexia a precizat că renunță definitiv, începând cu data prezentei decizii, la beneficiul obligațiunii convertibile a Dexia BIL.

(35)

Garanția pentru obligațiuni în cazul pasivelor grupului Dexia, acordată la 9 octombrie 2008 de către statele membre în cauză, a făcut deja obiectul deciziei din 19 noiembrie 2008. Prin acordul de garanție, cele trei state membre în cauză s-au angajat împreună să garanteze, începând cu 9 octombrie 2008 până la 31 octombrie 2009, noile finanțări interbancare și instituționale, precum și noile finanțări sub formă de obligațiuni, cu maturitate de maximum trei ani, ridicate de Dexia SA, Dexia BIL, DCL și DBB. Inițial, garanția prevedea o valoare maximă a obligațiunilor în cazul pasivelor de 150 de miliarde de euro și este repartizată într-un procent de 60,5 % Belgiei, 36,5 % Franței și 3 % Luxemburgului.

(36)

Prin decizia sa din 19 noiembrie 2008 menționată anterior, Comisia a autorizat garanția, ca măsură de salvare în caz de urgență, pentru un interval de șase luni începând cu data instituirii acesteia. În conformitate cu decizia respectivă, întrucât beneficiarul a prezentat un plan de restructurare în conformitate cu angajamentele furnizate de cele trei state membre în cauză, perioada a fost prelungită automat până în momentul în care Comisia adoptă decizia privind planul de restructurare menționat.

(37)

Cu toate acestea, întrucât acordul de garanție între Dexia și statele membre în cauză expira la 31 octombrie 2009, acestea au notificat Comisiei, la 27 octombrie 2009, prelungirea acordului de garanție până la 28 februarie 2010, cu anumite adaptări.

(38)

Față de acordul inițial încheiat între statele membre în cauză și Dexia la 9 octombrie 2008, condițiile acordării garanției au fost modificate în felul următor:

(39)

Toate celelalte condiții pentru acordarea garanției inițiale încheiate la 9 octombrie 2008 se mențin neschimbate, în special condițiile de plată, care rămân următoarele:

(40)

În fiecare caz, comisionul este calculat în funcție de valoarea medie a soldurilor obligațiunilor garantate având scadența respectivă și beneficiind de garanție în cursul ultimei perioade lunare.

(41)

Valoarea maximă a obligațiunilor în cazul pasivelor grupului Dexia acoperite de garanție se ridică la 95,9 miliarde de euro, la 27 mai 2009 (9). Figura 1 ilustrează evoluția valorilor obligațiunilor Dexia acoperite de garanție, între 9 octombrie 2008 și 11 februarie 2010.

Figura 1

Evoluția valorilor obligațiunilor Dexia acoperite de garanție

(Sursa: BNB, 11 februarie 2010)

(42)

În decizia sa din 30 octombrie 2009, Comisia nu a ridicat nicio obiecție cu privire la prelungirea garanției statelor membre în cauză în favoarea Dexia până la 28 februarie 2010, în măsura în care garanția constituie o măsură de salvare de urgență compatibilă cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE.

(43)

Operațiunea de LA furnizată de BNB în cooperare cu Banque de France a făcut deja obiectul deciziei Comisiei din 19 noiembrie 2008. […]

(44)

În temeiul legii din 15 octombrie 2008 (10) privind măsurile pentru promovarea stabilității financiare și de instituire în special a unei garanții de stat pentru creditele acordate și alte operațiuni efectuate în cadrul stabilității financiare, creditele acordate de BNB grupului Dexia beneficiază automat și cu efect retroactiv de garanția statului belgian. Această garanție nu se referă la partea operațiunii de LA acordată în numele Banque de France.

(45)

Potrivit informațiilor comunicate de BNB Comisiei, operațiunea de LA a fost aprobată de Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene (denumită în continuare „BCE”) în limita unui plafon maxim de […] miliarde de euro. Facilitatea a fost utilizată de Dexia în principal între octombrie și noiembrie 2008.

(46)

Prin decizia sa din 19 noiembrie 2008 menționată anterior, Comisia a autorizat operațiunea de LA, ca măsură de salvare în caz de urgență, pentru un interval de șase luni începând de la instituirea acesteia. Cu toate acestea, în notificarea către Comisie a planului de restructurare a Dexia, la 17 februarie 2009, guvernul belgian a mai solicitat, cu titlu preventiv, prelungirea posibilității ca Dexia să recurgă la operațiunile de LA la BNB, până la 31 octombrie 2009, în ipoteza în care Comisia ar considera că măsura cuprinde elemente de ajutor de stat.

(47)

Măsura FSA a făcut obiectul deciziei Comisiei din 13 martie 2009. În temeiul acestei măsuri, guvernul belgian și cel francez acordă garanția lor în scopul de a permite grupului Dexia să onoreze un contract de opțiune de vânzare (denumit în continuare „Put”) prin care FSA Asset Management (denumit în continuare „FSAM”), fostă filială a FSA care nu a fost cedată către Assured Guaranty, va avea opțiunea de a vinde anumite active conținute în portofoliul FSAM grupului Dexia SA și/sau DCL, în cazul în care survin anumite evenimente specifice (a se vedea considerentele 50-59).

(48)

Reamintim că activitatea Financial Products (denumită în continuare „FP”) a fost exclusă din activitățile FSA cedate către Assured Guaranty. Activitatea FP constă, în principal, în (i) preluarea unor depozite de la terți față de care FSA se angajează să plătească depozitele la un nivel determinat, în temeiul unor contracte de depozite garantate (denumite în continuare „Guaranteed Investment Contracts” sau „GIC”) și (ii) reinvestirea acestor depozite în titluri cu un randament mai ridicat decât costul depozitelor garantate GIC, generând, în principiu, o marjă a dobânzii net pozitivă. Din punct de vedere tehnic, GIC sunt încheiate de filiale ale FSA (denumite în continuare „GIC Companies”), care, la rândul lor, împrumută produsul rezultat din aceste depozite unei alte societăți a grupului, FSAM, care constituie și gestionează portofoliul de active destinat să facă față pasivelor și obligațiunilor de rambursare datorate contrapartidelor care au încheiat GIC. FSAM și GIC Companies, făcând parte din activitatea FP, au fost excluse astfel din perimetrul de activități cedate către Assured Guaranty și au rămas în perimetrul Dexia.

(49)

Portofoliul de active al FSAM cuprinde în principal titluri legate de sectorul imobiliar american, a cărui valoare de piață și/sau ratinguri s-au degradat puternic sub efectul crizei creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc și al crizei financiare. În măsura în care FSA este garantul activelor și pasivelor activității FP, excluderea acestei din urmă activități din perimetrul cesiunii implică obligatoriu ca Dexia să fie garantul activităților FP, astfel încât să nu fie necesar să se apeleze la garanțiile furnizate de FSA. Dată fiind situația financiară dificilă a Dexia și amploarea sumelor care pot, teoretic, să fie solicitate în cadrul GIC, era indispensabil, din punctul de vedere al cumpărătorului FSA, Assured Guaranty, ca Dexia să fie, la rândul său, contragarantată de statul belgian și de cel francez.

(50)

Put este un contract prin care FSAM are dreptul să vândă grupului Dexia SA și/sau DCL anumite active cuprinse în portofoliul FSAM la 30 septembrie 2008 (totalizând 16,98 miliarde USD în valoare reziduală nominală), în cazul în care survin anumite evenimente specifice, astfel cum sunt redate mai jos:

(51)

În cadrul acordului de garanție al statelor, statul belgian (cu 62,4 %) și cel francez (cu 37,6 %) se angajează fiecare să garanteze, separat, obligațiunile Dexia în temeiul convenției Put menționate anterior, însă după deducerea activelor excluse (denumite în continuare „activele excluse”) pentru o valoare de aproximativ 4,5 miliarde USD, astfel încât valoarea nominală a activelor cuprinse în portofoliul acoperit de Put garantat (denumite în continuare „active acoperite”) se ridică la 12,48 miliarde USD. Garanția statelor este o garanție autonomă, la prima cerere, irevocabilă și necondiționată. Aceasta este plafonată la o valoare globală de 16,98 miliarde USD (cuprinzând cel mult 12,48 miliarde USD de rambursare la valoarea reziduală nominală și 4,5 miliarde USD dobânda), care se va reduce pe măsura amortizării portofoliului.

(52)

În cazul în care survine unul dintre evenimentele speciale, FSAM, prin intermediul agentului său, va solicita mai întâi grupului Dexia să își onoreze obligațiile în cadrul convenției Put, apoi va solicita acest lucru statelor la expirarea anumitor termene, în cazul apariției unor probleme sau al falimentului Dexia.

(53)

Statele vor fi rambursate de Dexia pentru solicitările în temeiul garanției (i) în numerar, atât timp cât plățile totale rămân inferioare sau egale cu o primă tranșă de 4,5 miliarde USD, și (ii) în acțiuni și, dacă este cazul, în participații, peste această sumă. Cu toate acestea, deși activele excluse vizate mai sus nu sunt acoperite de garanția statelor, solicitările realizate legate de activele excluse se vor imputa din suma din prima tranșă de 4,5 miliarde USD pentru care statele beneficiază de un apel direct, în numerar, împotriva Dexia.

(54)

Garanția face obiectul unei remunerații plătibile anual de Dexia statului belgian și celui francez, de 113 puncte de bază, în temeiul acoperirii riscului de nerambursare pentru Put garantat, la care se adaugă 32 de puncte de bază în temeiul acoperirii riscului ca Dexia să nu își onoreze angajamentele de lichiditate la FSAM.

(55)

Vânzarea FSA (cu excepția FP) s-a realizat la 1 iulie 2009, iar măsura FSA a avut efect în același moment. Ultimul studiu de valorificare a portofoliului FSAM a fost comunicat Comisiei la 18 martie 2009 și a fost realizat de Société Générale (denumit în continuare „consultantul”), expertul independent mandatat de statul belgian, în baza datelor înregistrate la 31 ianuarie 2009.

(56)

Datele principale din portofoliul FSAM sunt reluate în tabelul nr. 1 de mai jos.

Tabelul 1

Datele principale din portofoliul FSAM (total).

(57)

Portofoliul este constituit în principal din titluri „US RMBS standards”, aproape 64 %, în special din titluri „Subprime” (44 % din portofoliu) și „Alt-A” (15 % din portofoliu). Într-o măsură mai mică, portofoliul este expus și unor titluri „US Agency RMBS” (8 % din portofoliu) și unor titluri asigurate de asiguratori monoline. Valoarea nominală a portofoliului era de 16,6 miliarde USD la 31 ianuarie 2009, iar valoarea sa medie de piață la aceeași dată era de [42,2 – 54,3] % din valoarea nominală, reprezentând [7 – 9] miliarde USD. Pierderile așteptate, într-un scenariu de bază, erau de [2 – 3] miliarde USD, în timp ce într-un scenariu în caz de stres acestea erau estimate la [3,5 – 4,5] miliarde USD. Valoarea economică reală (denumită în continuare „VER”) la 31 ianuarie 2009 era de [13,6 – 14,6] miliarde USD în scenariul de bază și de [12 – 13] miliarde USD într-un scenariu de stres.

(58)

Datele principale din portofoliul FSAM, după deducerea activelor excluse, sunt reluate în tabelul nr. 2 de mai jos:

Tabelul 2

Datele principale din portofoliul FSAM (după deducerea activelor excluse)

(59)

Cu excepția activelor excluse, valoarea nominală a portofoliului era de 12,2 miliarde USD la 31 ianuarie 2009, iar valoarea sa medie de piață la aceeași dată era de [36,9-45,1] % din valoarea nominală, reprezentând [4,5-5,5] miliarde USD. Pierderile așteptate, într-un scenariu de bază, erau de [2-3] miliarde USD, în timp ce într-un scenariu în caz de stres acestea erau estimate la [3,5-4,5] miliarde USD. VER la 31 ianuarie 2009 era de [9,2-10,2] miliarde USD în scenariul de bază și de [7,7-8,7] miliarde USD într-un scenariu de stres.

(60)

Planul de restructurare are în vedere reorientarea acțiunilor Dexia către activitățile și piețele principale ale acesteia (și anume activitățile PWB și RCB în Franța, Belgia și Luxemburg); reducerea profilului de risc și a nivelului său de efect de levier, precum și reechilibrarea profilului de lichiditate al acesteia. Acest lucru înglobează în special abandonul, reducerea și cesionarea anumitor activități; instituirea a două linii de raportare interne distincte, una referitoare la activitățile bancare tradiționale (denumită în continuare „core division”), cuprinzând esențialul activităților PWB și RCB, reprezentând 72 % din totalul bilanțului Dexia la sfârșitul anului 2009, iar cealaltă referitoare la activitățile în lichidare, calificat drept „legacy portfolio management division” (denumită în continuare „LPMD”), compusă în principal din portofoliul de obligațiuni și, în mod marginal, din activități PWB internaționale, reprezentând 28 % din totalul bilanțului Dexia la sfârșitul anului 2009. Ameliorarea profilului de lichiditate se obține prin intermediul reducerii finanțărilor de piață și a finanțărilor pe termen scurt, precum și printr-o creștere a duratei medii a finanțărilor și prin recurgerea la finanțări mai stabile (depozite pentru clienții de retail și pentru persoanele juridice, obligațiuni ipotecare).

(61)

Planul de restructurare constă într-o serie de măsuri instituite deja de către Dexia, precum și în unele măsuri de conduită și structurale pe care Dexia va trebui să le pună în aplicare pe durata restructurării, sub controlul statelor membre în cauză, care s-au angajat să asigure respectarea acestora.

(62)

Totalitatea acestor măsuri permite o reducere cu 35 % a dimensiunii totale a bilanțului Dexia la 31 decembrie 2014 în raport cu 31 decembrie 2008 și ținând cont de noua producție.

(63)

Statele membre în cauză au comunicat Comisiei informații detaliate cu privire la modelul de afaceri al băncii. Comunicările detaliază, în special, informațiile următoare:

(64)

Pe baza acestor informații, Dexia prevede venituri pozitive pe toată durata restructurării, din 2009 până în 2014, și o rată de fonduri proprii de bază (denumită în continuare „Core Tier 1”) cuprinsă între 11 % și 15 %. Tabelul nr. 3 de mai jos redă pentru fiecare an, între 2009 și 2014, proiectarea veniturilor și rata Core Tier 1 a Dexia.

Tabelul 3

Proiectarea veniturilor și rata Core Tier 1 a Dexia în perioada de restructurare

(65)

Statele membre în cauză au furnizat de asemenea trei tipuri de simulări de stres pentru a stabili rezistența grupului la șocuri externe.

(66)

Primul tip de test de stres realizat de către Dexia urmărea să testeze rezistența grupului, până în 2011, la următoarele variabile: (i) nivelul de creștere a PIB în diferite țări; (ii) nivelul ratelor dobânzilor interbancare la 3 luni și la 5 ani; și (iii) rata de schimb a anumitor valute externe. În ceea ce privește rata de creștere, s-au formulat ipoteze pentru un scenariu de bază și pentru un scenariu de stres în conformitate cu ipotezele utilizate pentru alte exerciții similare desfășurate recent în Europa. Rezultatele testului de stres, astfel cum au fost realizate de către Dexia, sugerează că grupul ar rămâne beneficiar în 2010 și în 2011, chiar într-un scenariu de stres. Beneficiul înainte de impozitare s-ar ridica la […] milioane de euro în 2010 și la […] milioane de euro în 2011.

(67)

Al doilea tip de test de stres realizat de către Dexia urmărea testarea rezistenței grupului, la o creștere a costului său de finanțare obținut pe piețe, timp de un an, de (i) 100 de puncte de bază; și (ii) 200 de puncte de bază. Rezultatele testului de stres, astfel cum a fost realizat de către Dexia, arată că impactul asupra veniturilor grupului poate fi evaluat la […] milioane de euro, în cazul unei creșteri de 100 de puncte de bază din costul său de finanțare, și la […] milioane de euro, în cazul unei creșteri de 200 de puncte de bază din costul său de finanțare.

(68)

Al treilea tip de test de stres realizat de către Dexia urmărea testarea lichidităților grupului, în special poziția de lichiditate a grupului în circumstanțe excepționale, comparând lichiditatea potențială solicitată cu lichiditatea potențială disponibilă în astfel de circumstanțe. Orizontul testului de stres este de o lună. Scenariul aplicat conjugă impactul unui șoc idiosincratic legat de Dexia cu consecințele unei crize de lichidități generală. Testul de stres privind lichiditatea a fost întreprins atât de către Dexia, cât și de autoritatea sa de control (Comisia bancară, financiară și a asigurărilor, denumită în continuare „CBFA”). […] (11) […].

(69)

Planul de restructurare, notificat la 9 februarie 2010, constă mai întâi în reducerea finanțărilor pe termen scurt, creșterea duratei medii de viață a finanțărilor pe termen lung și creșterea surselor de finanțare stabilă a grupului. În acest sens, statele membre în cauză se angajează ca Dexia să respecte trei rate pentru finanțări cantitative.

(70)

Dexia interzice acordarea de împrumuturi clienților săi PWB la un nivel de „risk-adjusted return on capital” (denumit în continuare „RAROC”) mai mic de 10 %. Calculul RAROC redă marja netă după aplicarea impozitelor pe capitalul economic (14).

(71)

Până cel târziu la 30 iunie 2011, Dexia reduce la zero valoarea finanțărilor puse actualmente la dispoziția filialei turce DenizBank și nu îi acordă nicio nouă finanțare intragrup până la 31 decembrie 2014.

(72)

Până la 30 iunie 2010, Dexia instituie o linie de raportare LPMD. Activele destinate acestei linii sunt plasate în lichidare sau cedate. Activele în cauză sunt:

Finanțările obținute de Dexia și care beneficiază de garanția de finanțare sunt integral destinate acestei linii.

(73)

Dexia limitează noua producție anuală PWB la 12 miliarde de euro în 2009, 15 miliarde de euro în 2010 și 18 miliarde de euro din 2011 până în 2014.

(74)

Dexia își reduce costurile de exploatare cu 15 % înainte de 31 decembrie 2012.

(75)

Dexia își reduce activitățile de „trading” (diminuarea cu 44 % a valorii medii anuale a riscului, care era de 126 de miliarde de euro în 2008) și pune capăt activităților de negociere pe cont propriu începând de la data prezentei decizii a Comisiei.

(76)

Dexia renunță definitiv, începând cu data deciziei Comisiei, la beneficiul obligațiunii convertibile Dexia BIL de 376 de milioane de euro pe care Luxemburgul se angajase să o subscrie în septembrie 2008.

(77)

Posibilitatea ca Dexia să recurgă la garanția de finanțare a statelor membre în cauză este limitată conform următoarelor condiții:

Tabelul 5

Remunerația adițională plătită în cazul depășirii sumelor din obligațiuni de pasive garantate

(78)

Până la 31 octombrie 2014, Dexia nu își va utiliza statutul de bancă care beneficiază de o garanție a statelor membre în cauză în scopuri de publicitate comercială și nu va utiliza garanția pentru operațiuni pure de arbitraj.

(79)

Până la 31 decembrie 2011, Dexia SA și filialele în care aceasta deține controlul exclusiv sau controlul în comun nu vor dobândi mai mult de 5 % din capitalul social al altor instituții de credit sau întreprinderi de investiții sau societăți de asigurare, cu excepția autorizației Comisiei. Sub rezerva unui acord prealabil al Comisiei, acest angajament nu împiedică achiziționarea de către Dexia a unei participații în remunerație dintr-un aport de participații sau de activități efectuat în cadrul unei operațiuni de cesiune sau de punere în comun (prin fuziune sau prin aport) de active sau de activități, dacă, într-o astfel de ipoteză, participația menționată nu conferă grupului Dexia controlul exclusiv sau controlul în comun al entității beneficiare de aport sau rezultând din fuziune. În prealabil, Dexia informează Comisia cu privire la orice proiect de achiziționare, inclusiv orice proiect vizat de întreprinderi pe care Dexia le controlează în comun.

(80)

Până la 31 decembrie 2014, Dexia va limita valoarea:

(81)

Angajamentul menționat la considerentul 80:

(82)

În plus, neaducând atingere operațiunilor pe care Dexia va fi, în mod legal, obligată să le efectueze sau operațiunilor pe care va fi obligată să le efectueze în temeiul unor contracte încheiate înainte de 1 februarie 2010, pe instrumente hibride Tier 1 sau Tier 2, până la 31 decembrie 2011, Dexia nu va:

(83)

Dexia SA nu va efectua distribuirea de dividende aferente acțiunilor sale ordinare până la 31 decembrie 2011. Această interdicție nu se va aplica distribuirilor de dividende realizate în întregime prin atribuirea de noi acțiuni, cu condiția ca valoarea distribuirilor să fie (i) în conformitate cu considerentul 80 și (ii) inferioară sau egală cu 40 % din venitul net realizat de Dexia SA în cadrul exercițiului bugetar 2009 în ceea ce privește distribuirile efectuate în 2010 și inferioară sau egală cu 40 % din venitul net realizat de Dexia SA în cadrul exercițiului bugetar 2010 în ceea ce privește distribuirile efectuate în 2011 (15).

(84)

În acest sens, trebuie reamintit faptul că, în temeiul angajamentelor luate de statele membre în cauză în cadrul deciziei Comisiei din 30 octombrie 2009 de prelungire a garanției, Dexia este obligată să se abțină, de la data deciziei respective și până la data prezentei decizii:

(85)

Pentru creșterea competitivității și transparenței în ceea ce privește operațiunile de împrumuturi bancare către colectivitățile locale, Franța se angajează să vegheze ca acestea să își dezvolte practicile concurențiale cu ocazia operațiunilor de aprovizionare cu bani și capital. În acest sens, statul va adresa recomandări colectivităților teritoriale înainte de sfârșitul anului 2010, atât în materie de finanțări bancare, cât și în domeniul utilizării unor produse financiare complexe. Recomandările vor insista asupra interesului economic inerent, în sector, pentru punerea în aplicare a unor măsuri concurențiale și vor sublinia diferitele modalități practice conform cărora vor putea fi puse în aplicare astfel de măsuri. Bunele practici preconizate vor prevedea caracterul public al procedurilor concurențiale pentru împrumuturile cu valorile cele mai importante. În special pentru colectivitățile teritoriale, serviciile care au sarcina de a le sprijini și de a le consilia vor fi sensibilizate cu privire la recomandări. În cazul în care recomandările s-ar dovedi insuficiente pentru a asigura generalizarea unor proceduri de licitație transparente și nediscriminatorii de către colectivitățile locale până în anul 2013 în materie de finanțări bancare, Franța se angajează să facă propuneri normative în acest sens.

(86)

Pentru creșterea competitivității și transparenței în ceea ce privește operațiunile de împrumuturi bancare către colectivitățile locale, guvernul belgian, în acord cu regiunile, se angajează să controleze publicarea de către autoritățile contractante a unor anunțuri privind atribuirea contractelor referitoare la finanțarea autorităților publice locale.

(87)

Dexia efectuează cesiunile de active enumerate în prezentul considerent:

(88)

Planul de restructurare conduce la reducerea cu 35 % a dimensiunii totale a bilanțului Dexia la 31 decembrie 2014, în raport cu valoarea acestuia la 31 decembrie 2008. Statele membre în cauză se angajează ca Dexia să efectueze reducerile dimensiunii bilanțului său, redate în tabelul nr. 6 de mai jos.

Tabelul 6

Reducerea dimensiunii bilanțului grupului, al „core division” și al LPMD

(89)

În fiecare semestru, un expert independent transmite Comisiei un raport cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor din planul de restructurare. Raportul cuprinde în special o expertiză detaliată privind (i) respectarea diminuării dimensiunii bilanțului menționate la considerentul 88; (ii) respectarea celor trei rate de lichiditate și de finanțare menționate la considerentul 69; și (iii) respectarea angajamentului cu privire la RAROC (18) menționat la considerentul 70. În plus:

(90)

Autoritățile belgiene, franceze și luxemburgheze vor supune aprobării prealabile a Comisiei, cel mai târziu în termen de o lună după prezenta decizie, o listă de una până la trei persoane, alese de comun acord cu Dexia, pentru numirea în calitate de expert independent. Expertul independent trebuie să aibă competențele necesare și nu trebuie să fie implicat într-o situație de conflict de interese în timpul exercitării mandatului. Comisia va putea fie să aprobe, fie să respingă expertul (experții) independent (independenți) propus (propuși). În cazul în care Comisia respinge expertul (experții) independent (independenți) propus (propuși), Dexia și autoritățile belgiene, franceze și luxemburgheze vor propune, în interval de o lună după comunicarea respingerii, de la unul până la trei noi candidați care, de asemenea, vor trebui aprobați sau respinși de Comisie. Dacă, în final, toți candidații propuși sunt respinși de Comisie, Comisia va desemna un expert independent. Costul prestațiilor expertului independent va fi suportat de Dexia.

(91)

În cazul în care unul dintre angajamentele de cesiune de active menționate la considerentul 87 literele (a), (c), (d), (h), (l) sau (m) nu este îndeplinit în intervalele stabilite și în absența aprobării de către Comisie a unui angajament alternativ, autoritățile franceze, belgiene și luxemburgheze vor supune aprobării prealabile a Comisiei și, cel mai târziu, la o lună după data limită stabilită pentru cesiune, o listă de una până la trei persoane, alese în acord cu Dexia, pentru numirea ca mandatar(i) însărcinat (însărcinați) cu punerea în aplicare a cesiunilor menționate. Mandatarul însărcinat cu cesiunea trebuie să fie independent, să aibă competențele solicitate și să nu fie confruntat cu o situație de conflict de interese în timpul exercitării mandatului său. Comisia va putea fie să aprobe, fie să respingă mandatarul (mandatarii) propus (propuși). În cazul în care Comisia respinge mandatarul (mandatarii) însărcinat (însărcinați) cu cesiunea propus (propuși), Dexia și autoritățile franceze, belgiene și luxemburgheze vor propune, în intervalul de o lună de la comunicarea respingerii, de la unul până la trei noi candidați care, de asemenea, vor trebui aprobați sau respinși de Comisie. Dacă, în final, toți candidații propuși sunt respinși de Comisie, aceasta va desemna un mandatar, pe care Dexia îl va numi sau va contribui la numirea lui, pe baza unui mandat aprobat de Comisie.

(92)

Autoritățile franceze, belgiene și luxemburgheze se angajează ca Dexia să acorde atribuțiile de reprezentare necesare și adecvate mandatarului însărcinat cu cesiunea (i) pentru a efectua cesiunea activelor menționate la considerentul 91 (inclusiv orice atribuție necesară pentru a asigura buna executare a documentelor solicitate pentru punerea în aplicare a cesiunii); și (ii) pentru a efectua orice acțiune sau declarație necesară sau adecvată pentru a realiza cesiunea, inclusiv numirea unor consilieri pentru a însoți procesul de cesiune. Mandatarul însărcinat cu cesiunea va include în contractul (contractele) de vânzare-cumpărare termenii și condițiile uzuale și rezonabile pe care le va considera adecvate pentru a încheia vânzarea în anul următor numirii mandatarului. Mandatarul însărcinat cu cesiunea va organiza procesul de vânzare astfel încât să asigure o cesiune […]. Costurile prestațiilor mandatarului însărcinat cu cesiunea vor fi suportate de Dexia.

(93)

Comisia reamintește că procedura oficială de investigare inițiată prin decizia sa din 13 martie 2009 se referă, în același timp, la planul inițial de restructurare al Dexia notificat Comisiei de către statele membre în cauză în februarie 2009 și la măsura FSA.

(94)

Mai întâi, având în vedere dificultățile întâmpinate de Dexia în timpul crizei financiare și valoarea foarte mare a ajutoarelor primite, Comisia a exprimat îndoieli în ceea ce privește:

(95)

Ulterior, în ceea ce privește măsura FSA, Comisia a considerat, în decizia din 13 martie 2009, că garanția în sine, precum și acoperirea din punctul de vedere al activelor și împărțirea costurilor între Dexia și statele membre în cauză erau compatibile cu piața internă. Cu toate acestea, rămâneau de verificat evaluarea activelor și remunerația garanției, precum și cea a titlurilor pe care trebuie să le emită Dexia peste prima tranșă de 4,5 miliarde de apeluri în cadrul contractului Put. Prin urmare, Comisia a hotărât să includă aceste aspecte ale măsurii FSA în cadrul procedurii oficiale de investigare inițiate cu privire la planul de restructurare a Dexia. De asemenea, Comisia a precizat în aceeași decizie că existența garanției, portofoliul de active acoperite și nivelul primelor pierderi suferite de Dexia nu făceau obiectul procedurii inițiate prin decizia menționată anterior.

(96)

Comisia menționează că nu a primit nicio observație din partea părților interesate în cadrul procedurii oficiale de investigare inițiate împotriva măsurilor de ajutor în favoarea Dexia.

(97)

În schimb, înainte de inițierea procedurii, un concurent al DBB a depus o plângere oficială la serviciile Comisiei împotriva majorării de trei miliarde de euro a capitalului subscrise de autorități și de acționarii belgieni ai Dexia, precum și împotriva garanției acordate de statul belgian împrumuturilor interbancare și asimilate în favoarea Dexia. Plângerea este motivată de faptul că:

(98)

În temeiul versiunii neconfidențiale a formularului de plângere depus la serviciile Comisiei, autoritățile belgiene și-au formulat observațiile cu privire la motivația plângerii.

(99)

În ceea ce privește prețul de subscriere a acțiunilor emise de Dexia în cadrul operațiunii de recapitalizare, autoritățile belgiene subliniază că prețul de 9,9 EUR pe acțiune, care corespunde cursului mediu din cele treizeci de zile care precedă operațiunea, a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 598 din Codul belgian al întreprinderilor. Acesta din urmă precizează, într-adevăr, că, în cazul unei majorări a capitalului contra numerar rezervate uneia sau mai multor persoane specifice, prețul de emisiune a noilor acțiuni nu poate fi inferior mediei cursurilor din cele treizeci de zile care precedă operațiunea. Prin urmare, prețul acțiunilor emise în cadrul operațiunii de recapitalizare a Dexia a fost stabilit în temeiul unor dispoziții legale impuse părților prezente.

(100)

Pe de altă parte, autoritățile belgiene subliniază că reclamantul pune sub semnul întrebării necesitatea recapitalizării pe motiv că Dexia traversa o criză de lichiditate, și nu o criză de solvabilitate și că recapitalizarea nu ar fi condus decât la consolidarea fondurilor proprii Tier 1 ale Dexia la un nivel superior celui al băncilor europene comparabile. Or, potrivit autorităților belgiene, aceste afirmații nu țin cont de necesitățile de solvabilitate ale Dexia la sfârșitul lui septembrie 2008, astfel cum rezultau din creșterea riscurilor și din pierderile previzibile în cel de-al treilea și în cel de-al patrulea trimestru al anului 2008, datorită expunerii grupului la diverse instituții pe cale de faliment sau aflate în dificultate (Lehman Brothers, Depfa, Bradford & Bingley, bănci irlandeze și islandeze), din pierderile așteptate în urma expunerilor FSA, precum și din numeroase deprecieri ale unor active legate de degradarea ratingurilor mai multor instituții de credit care au garantat titluri deținute de Dexia.

(101)

În sfârșit, în ceea ce privește denaturările concurenței ocazionate de măsurile de sprijin în favoarea Dexia, autoritățile belgiene subliniază că intervențiile ad-hoc ale statului belgian în favoarea Dexia erau justificate în scopul de a evita o criză sistemică și nu diferă, în această privință, de intervențiile altor state membre autorizate de Comisie în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE. În plus, în ceea ce privește tarifele practicate de Dexia pentru depozitele primite de la clienți, autoritățile belgiene au transmis o notă a Dexia care compară tarifele practicate de Dexia cu cele practicate de concurenții săi pentru același tip de servicii oferite pe piața belgiană (ING, Deutsche Bank, Fortis, Axa, Citibank, Rabobank și KBC). Astfel, tarifele practicate de Dexia sunt conforme celor ale concurenților săi. În aceeași notă, Dexia subliniază de asemenea că tarifele vizate în plângere acoperă numai depozitele primite pe Internet, care nu reprezintă decât o mică proporție ([10-15] %) din totalitatea depozitelor primite de la clienți.

(102)

Astfel, contrar argumentelor formulate în plângere, autoritățile belgiene consideră că măsurile de sprijin în favoarea Dexia sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE.

(103)

Statele membre în cauză au furnizat Comisiei observațiile lor comune privind procedura oficială de investigare inițiată prin decizia din 13 martie 2009. Observațiile statelor membre în cauză se referă în același timp la calificarea drept ajutor a măsurilor notificate și la compatibilitatea măsurilor menționate cu piața internă.

(104)

În observațiile lor, statele membre în cauză consideră, mai întâi, că acțiunile Dexia subscrise de acționarii săi tradiționali (Caisse des Dépôts et Consignations, denumită în continuare „CDC”, CNP Assurances, Holding Communal, Ethias și Arcofin) în cadrul operațiunii de recapitalizare nu cuprind niciun element constitutiv de ajutor de stat. Într-adevăr, statele membre în cauză reamintesc că întreprinderile sunt angajate împreună în cadrul Dexia, printr-un pact între acționari încheiat într-un acord din 28 august 2007, supus dreptului privat. De aceea, pentru a salva interesele acestui bloc de acționari, era indispensabilă o participare a fiecăruia la majorarea capitalului. În plus, dată fiind urgența operațiunii de recapitalizare, era logic ca Dexia să se întoarcă în special către acționarii de referință pentru a realiza acest lucru. Statele membre în cauză au subliniat că decizia CDC, a CNP Assurances, a Holding Communal, a Ethias și a Arcofin de a lua parte la majorarea capitalului nu trebuia să le fie imputată acestora și, în plus, în ceea ce privește Arcofin și Ethias, aceasta nu fusese finanțată din resurse de stat.

(105)

În plus, autoritățile belgiene consideră că operațiunea de LA acordată grupului Dexia de către BNB, în cooperare cu Banque de France, nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, pe motiv că operațiunile de LA intră în misiunile normale ale băncilor centrale naționale, în special în misiunea acestora de a contribui la stabilitatea sistemului financiar în calitatea lor de creditor de ultimă instanță în cazul apariției unor probleme temporare de lichiditate a unei bănci care, în plus, este solvabilă. Într-adevăr:

(106)

În plus, autoritățile belgiene subliniază că operațiunea de LA în favoarea Dexia a fost aprobată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene (denumită în continuare „BCE”) (în limita unui plafon maxim de […] miliarde de euro). Calificarea operațiunii de LA drept ajutor de stat ar face-o incompatibilă cu principiul interdicției privind finanțarea monetară cuprinsă în articolul 123 din TFUE. Într-adevăr, în temeiul acestui principiu, din punct de vedere juridic este imposibil să se impute unui stat membru actele impuse de o bancă centrală națională în exercitarea misiunilor sale, atât timp cât respectiva bancă centrală respectă condițiile impuse pentru exercitarea acestei misiuni de către BCE. Or, operațiunea de LA acordată grupului Dexia îndeplinește toate condițiile impuse de BCE. În special, aceasta corespunde exigenței conform căreia furnizarea unei LA trebuie decisă în mod cu totul independent și discreționar de banca sau de băncile centrale naționale în cauză.

(107)

Potrivit autorităților belgiene, numai faptul că orice LA acordată de BNB beneficiază automat de garanția statului belgian nu este de natură să modifice această concluzie. În primul rând, în momentul în care Comitetul de conducere al BNB, în mod independent, a luat decizia de a acorda operațiunea de LA grupului Dexia, garanția de stat nu exista. Prin urmare, aceasta nu a putut fi luată în considerare în luarea deciziei. Mai ales, faptul că legiuitorul belgian a fost obligat să prevadă o garanție explicită a statului belgian pentru aceste operațiuni – fără a fi legată de dosarul Dexia –, în timp ce în alte state membre nu se întâmplă astfel, rezultă din specificitatea de acționariat a BNB, care este o societate cotată la bursă cu acționari privați, în timp ce celelalte bănci centrale naționale nu au, în general, acționari privați. De aceea, această garanție face parte integrantă din statutul organic al BNB și are drept scop să permită BNB să își îndeplinească misiunea de creditor de ultimă instanță. O astfel de garanție explicită nu este necesară în cazul altor bănci centrale care sunt deținute în procent de 100 % de statul respectiv. Caracterul automat al garanției de stat a fost prevăzut în mod expres pentru a se asigura că operațiunile de LA ale BNB sunt în conformitate cu principiile interdicției privind finanțarea monetară și corespund astfel criteriilor practicii decizionale ale Comisiei astfel cum au fost enunțate, în special, în decizia Northern Rock (21).

(108)

În sfârșit, autoritățile belgiene subliniază că, în cazul în care Comisia ar trebui totuși să considere operațiunea de LA drept ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, valoarea ajutorului ar trebui calculată pe baza diferenței dintre dobânda aplicată și dobânda de referință menționată în comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de calcul a ratelor de referință și a celor de actualizare („Comunicarea privind ratele de referință”) (22). În plus, valoarea ajutorului ar trebui, în orice caz, limitată la jumătate din valoarea totală a LA, corespunzătoare valorii efective acordate grupului Dexia de BNB, cealaltă jumătate fiind acordată în numele și pe riscul Banque de France. Or, aceasta din urmă nu beneficiază de nicio garanție expresă a statului francez, iar garanția statului belgian nu se poate aplica, în mod evident, unei operațiuni făcute în numele și pe riscul unei bănci centrale străine.

(109)

Autoritățile din statele membre în cauză consideră că probabilitatea ca garanția acordată de statul belgian și de cel francez pentru activele FSAM să fie pusă în aplicare în mod efectiv este mică: pragul de 4,5 miliarde USD care constituie plafonul expunerii la primele pierderi suferite de Dexia este, într-adevăr, superior scenariilor celor mai pesimiste privind pierderile economice ale portofoliului. În consecință, valoarea ajutorului eventual al statelor ar trebui considerată nulă, chiar și într-un scenariu pesimist.

(110)

Mai întâi, statele membre în cauză comunică Comisiei că, potrivit opiniei lor, măsura FSA nu se încadrează în domeniul de aplicare a comunicării Comisiei privind tratamentul activelor depreciate în sectorul bancar al Comunității (23) (denumită în continuare „Comunicarea privind activele depreciate”), pe motiv că:

(111)

În plus, statele membre în cauză subliniază că, deși măsura FSA trebuia apreciată în lumina Comunicării privind activele depreciate, Comisia dispune de toate elementele care îi permit să constate că măsura menționată este compatibilă cu piața internă, în special pe motiv că:

(112)

În consecință, statele membre în cauză consideră măsura FSA ca fiind compatibilă cu piața internă, iar valoarea ajutorului cuprins în măsură ca fiind nulă.

(113)

Statele membre în cauză nu împărtășesc îndoielile exprimate de Comisie cu privire la capacitatea planului inițial de restructurare notificat Comisiei în februarie 2009 de a restabili viabilitatea pe termen lung a băncii, de a preveni denaturările excesive de concurență și de a asigura o distribuire adecvată a costurilor de restructurare.

(114)

Într-adevăr, în observațiile lor, statele membre în cauză consideră că măsurile notificate Comisiei permit asigurarea viabilității pe termen lung a grupului Dexia, în măsura în care:

(115)

În plus, statele membre în cauză subliniază că totalitatea măsurilor de restructurare notificate în februarie 2009 privesc activități rentabile, fie că este vorba de activitățile PWB, fie de reducerea sferei activităților RCB. În consecință, toate măsurile propuse trebuie să fie luate în considerare în evaluarea măsurilor care vizează reducerea denaturărilor excesive ale concurenței.

(116)

În sfârșit, statele membre în cauză consideră că evaluarea valorii ajutorului făcută de Comisie în decizia sa din 13 martie 2009 este inexactă, deoarece adaugă sume incorecte și de natură diferită pentru a ajunge la o valoare globală a ajutorului de ordinul a [170-210] miliarde de euro. Această sumă, în lumina căreia trebuie evaluată distribuirea costurilor de restructurare între Dexia și statele membre în cauză, ar fi, prin urmare, supraestimată. În schimb, participarea grupului Dexia la costurile de restructurare este, potrivit statelor membre în cauză, subestimată în măsura în care nu se ține cont de reducerea noii producții de împrumuturi prevăzută de Dexia și de statele membre în cauză în planul de restructurare, care trebuie considerată ca o contribuție proprie a grupului Dexia la costurile de restructurare.

(117)

În concluzie, statele membre în cauză susțin decizia Comisiei de a autoriza definitiv măsura FSA cu scopul de a permite cesiunea FSA către Assured Guaranty, care constituie un element esențial în restabilirea viabilității și reducerea profilului de risc al grupului. În schimb, statele membre în cauză consideră că îndoielile Comisiei privind celelalte măsuri sunt nefondate.

(118)

În completarea informațiilor de mai sus, formulate pe baza planului inițial de restructurare notificat Comisiei în februarie 2009, statele membre în cauză au transmis Comisiei observațiile lor cu privire la măsurile complementare de restructurare notificate Comisiei la 9 februarie 2010.

(119)

În această privință, statele membre în cauză consideră că planul de restructurare ar permite consolidarea viabilității pe termen lung a grupului, permițând grupului Dexia să grăbească ieșirea din garanția la refinanțare, și ar răspunde tuturor celorlalte probleme ridicate de Comisie în deciziile sale din 13 martie 2009 și din 30 octombrie 2009. Toate măsurile de restructurare notificate între februarie 2009 și februarie 2010 ar forma, luate în ansamblu, un proiect de restructurare și de compensare a unor eventuale denaturări ale concurenței în conformitate cu exigențele formulate de Comisie în deciziile sale și în cursul reuniunilor cu reprezentanții statelor membre în cauză și ai Dexia.

(120)

De asemenea, statele membre în cauză subliniază că, pentru a aprecia planul de restructurare, Comisia va trebui să țină cont de diferențele obiective dintre situația grupului Dexia și cea a celorlalte instituții bancare pentru care Comisia a aprobat planuri de restructurare în cursul ultimelor luni. În special, spre deosebire de celelalte instituții:

(121)

Comisia trebuie să evalueze dacă măsurile în cauză constituie ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Articolul menționat stipulează, într-adevăr, că „cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”. Prin urmare, Comisia trebuie să examineze, pentru fiecare măsură, dacă sunt îndeplinite criteriile cumulative prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE.

(122)

În ceea ce privește existența ajutorului legată de majorarea capitalului, Comisia se referă la decizia sa din 13 martie 2009 în care a stabilit că intervențiile statului și regiunilor belgiene și ale statelor francez și luxemburghez constituie ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În plus, Comisia consideră, în circumstanțele specifice cazului de față, că conduita CDC și a Holding Communal este, de asemenea, imputabilă statului.

(123)

Conform jurisprudenței, numai faptul că un operator economic se află sub controlul statului nu este suficient pentru a imputa statului măsurile luate de acesta (25). Cu toate acestea, reiese de asemenea din jurisprudența Curții că, în măsura în care este foarte dificil pentru Comisie, din cauza relațiilor privilegiate existente între CDC și Holding Communal, pe de o parte, și statul respectiv, pe de altă parte, să demonstreze că, în acest caz, deciziile de a injecta capital în Dexia au fost luate efectiv la recomandarea autorităților publice, imputabilitatea acestor măsuri statului poate fi dedusă dintr-o serie de indicii proprii circumstanțelor în care au intervenit măsurile (26).

(124)

Indicii precum, în special, „integrarea întreprinderii în structurile administrației publice, natura activităților sale și desfășurarea acestor activități pe piață în condiții normale de concurență cu agenții economici privați, statutul juridic al întreprinderii, aceasta aflându-se sub incidența dreptului public sau a legislației comune a societăților, intensitatea tutelei exercitate de autoritățile publice asupra gestionării întreprinderii sau orice alt indiciu care să demonstreze, în cazul respectiv, implicarea autorităților publice sau improbabilitatea neimplicării acestora în adoptarea unei măsuri, având în vedere, de asemenea, amploarea acesteia, conținutul sau condițiile pe care le presupune” pot fi pertinente pentru a concluziona că o măsură de ajutor luată de o întreprindere publică poate fi imputată statului (27).

(125)

În acest caz, trebuie să se constate, pe de o parte, că:

Pe de altă parte, se impune constatarea că, în cauza prezentă, injecția de capital a CDC și a Holding Communal a intervenit concomitent cu celelalte măsuri luate de state (injecție de capital direct de către state și regiuni, garanția statelor, măsura FSA, operațiunea de LA garantată de statul belgian). Aceste injecții se înscriu, împreună cu celelalte măsuri, într-un ansamblu global coerent de măsuri care vizează salvarea Dexia la sfârșitul lunii septembrie 2009.

Or, concomitența acestor intervenții în combinație cu elementele menționate mai sus fac improbabilă o lipsă de implicare a autorităților publice în deciziile CDC și ale Holding Communal de a participa la majorarea capitalului Dexia. Prin urmare, este necesar să se considere că injecțiile de capital consimțite de CDC și de Holding Communal sunt imputabile statelor membre respective.

(126)

Comisia consideră că recapitalizarea realizată de acționarii numiți „istorici” nu satisface criteriul jurisprudențial al investitorului privat într-o economie de piață. Într-adevăr, participarea la recapitalizarea Dexia a acționarilor a căror conduită nu este imputabilă statului, limitată la 12,4 % din totalul majorării capitalului, nu este suficientă pentru a concluziona că acționarii istorici au acționat ca investitori privați într-o economie de piață. Principiul investitorului privat într-o economie de piață nu se aplică decât în circumstanțe normale de piață (30). Or, acționarii istorici au intervenit pentru a salva Dexia în perioada de vârf a crizei financiare, în circumstanțe normale de piață cu totul anormale. În plus, intervenția acționarilor „istorici” se înscria într-un ansamblu de măsuri care aveau în vedere salvarea Dexia, întreprindere aflată în mare dificultate, importantă din punct de vedere sistematic pentru economia celor trei state membre în cauză. Or, trebuie subliniat că considerentele de politică publică, economică, socială trebuie înlăturate de la aprecierea principiului privind investitorul privat într-o economie de piață (31). Apoi, pentru a răspunde criteriului investitorului privat într-o economie de piață, credibilitatea investiției trebuie coroborată cu un „plan de afaceri”ex ante și, de preferință, un plan de afaceri ex ante care să fie validat de auditori independenți și de simulări de criză („test de stres”) (32).

(127)

În sfârșit, chiar și în cazul în care investitorul public are calitatea de proprietar (astfel cum este cazul acționarilor „istorici” a căror conduită este imputabilă statului, și anume CDC și Holding Communal), în comparație cu un investitor privat într-o economie de piață, trebuie să se verifice că investitorul se comportă ca un investitor avizat, care nu își asumă mai multe riscuri decât ar face-o un investitor privat într-o economie de piață (33). Caracterul istoric al investitorului nu ar putea deci justifica o aplicare „mai suplă” a principiului privind investitorul privat într-o economie de piață.

(128)

În plus, Comisia consideră că majorarea capitalului imputabilă statelor membre în cauză este selectivă, dat fiind că nu privește decât o singură întreprindere, grupul Dexia. Dată fiind dimensiunea grupului Dexia și importanța acestuia pe piețele belgiană, franceză și luxemburgheză, precum și faptul că, în lipsa acestor intervenții, grupul s-ar fi putut afla în poziție de insolvabilitate, ceea ce ar fi schimbat în mod semnificativ structura pieței bancare în cele trei teritorii, Comisia consideră că măsurile în cauză afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(129)

În concluzie, Comisia consideră că injecția de capital de către CDC și Holding Communal constituie un element din ajutorul primit de Dexia, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(130)

În schimb, Comisia consideră că resursele puse la dispoziția Dexia în temeiul conduitelor Ethias (care nu era naționalizată în momentul majorării capitalului), Arcofin (al cărei capital este deținut în majoritate de acționari privați) și CNP Assurance (al cărei capital aparține în majoritate unor acționari privați, și anume grupului Banque Populaire Caisses d’Épargne și deținătorilor de capital „flotant”) nu sunt resurse de stat.

(131)

Comisia a stabilit caracterul de ajutor al garanției prin deciziile sale din 19 noiembrie 2008 (considerentele 24-27) și din 30 octombrie 2009 (considerentul 13). În această privință, Comisia consideră că raționamentul care figurează în deciziile respective rămâne aplicabil și că măsura constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(132)

În ceea ce privește existența ajutorului cu privire la operațiunea de LA, Comisia ia notă de observațiile autorităților belgiene referitoare la operațiunea de LA instituită de BNB în favoarea Dexia. Cu toate acestea, Comisia consideră că observațiile respective nu sunt de natură să modifice concluziile sale în ceea ce privește elementul de ajutor asociat operațiunii de LA, astfel cum figurează în decizia sa din 19 noiembrie 2008.

(133)

Într-adevăr, la punctul 51 din comunicarea sa privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul crizei financiare mondiale (34) (denumită în continuare „Comunicarea bancară”), Comisia a subliniat că aceasta consideră că acordarea de fonduri de către o bancă centrală unei instituții financiare nu constituie un ajutor de stat atunci când sunt îndeplinite anumite condiții (35).

(134)

Una dintre condițiile pentru lipsa ajutorului definită în Comunicarea bancară este că „măsura […] nu beneficiază de contragaranția statului”. În cazul de față, Comisia a subliniat că creditele acordate de BNB beneficiază de o garanție a statului belgian (cu efect retroactiv) în temeiul Legii din 15 octombrie 2008 privind măsurile care vizează promovarea stabilității financiare și de instituire în special a unei garanții de stat referitoare la creditele acordate și la alte operațiuni efectuate în cadrul stabilității financiare. Dat fiind că operațiunea de LA acordată de BNB beneficiază de o garanție a statului belgian, condiția prevăzută în Comunicare nu este deci îndeplinită.

(135)

Prin urmare, condițiile definite în Comunicarea bancară pentru a exclude prezența ajutorului nu sunt îndeplinite în totalitate. De aceea, trebuie verificat dacă condițiile constitutive ale ajutorului de stat sunt îndeplinite în fapt. BNB fiind un organism al statului belgian, resursele sale sunt resurse publice. Este cu atât mai adevărat în cazul prezent că o contragaranție are drept efect faptul că orice pierdere va fi suportată direct de statul belgian. În plus, LA este o măsură acordată selectiv grupului Dexia. În sfârșit, măsura avantajează selectiv grupul Dexia acordându-i finanțarea pe care banca nu o mai poate obține pe piață. Întrucât Dexia își desfășoară activitatea în mai multe state membre și, în cea mai mare parte a activităților sale, în concurență cu alte instituții financiare, dintre care majoritatea nu au primit ajutoare comparabile, avantajul denaturează concurența și afectează schimburile comerciale între statele membre.

(136)

Comisia concluzionează că operațiunea de LA instituită de BNB în nume propriu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(137)

Comisia a stabilit caracterul de ajutor al măsurii FSA în decizia sa din 13 martie 2009 considerentele 53-56 și consideră că observațiile statelor membre în cauză nu sunt de natură să pună în discuție concluziile sale.

(138)

Comisia concluzionează că măsura FSA constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(139)

În deciziile sale din 19 noiembrie 2008 și din 13 martie 2009, Comisia a realizat deja o primă evaluare a cuantumului ajutorului legat de măsurile în cauză. Pe baza acestei prime evaluări și a elementelor suplimentare comunicate de statele membre în cauză începând cu 13 martie 2009, Comisia ajunge la o valoare a ajutorului constituită din elementele care urmează:

(140)

Valoarea totală a injecției de capital anunțată la 30 septembrie 2008 este de 6,4 miliarde de euro, din care trebuie scăzute, din motivele enunțate mai sus, injecțiile de capital ale Ethias, Arcofin și CNP Assurance, și anume 150 de milioane de euro, 350 de milioane de euro și, respectiv, 288 de milioane de euro.

(141)

De asemenea, Comisia menționează că Dexia a renunțat, în cadrul planului său de restructurare, la beneficiul celor 376 de milioane de euro în titluri convertibile ale Dexia BIL care trebuiau subscrise de statul luxemburghez, ceea ce nu s-a întâmplat. În consecință, această sumă se deduce, de asemenea, din suma care trebuie luată în considerare în cazul elementelor de ajutor legate de majorarea capitalului.

(142)

În concluzie, valoarea totală a ajutorului legată de majorarea capitalului se ridică la 5,2 miliarde de euro (36).

(143)

În conformitate cu acordul de garanție semnat între Dexia și statele membre în cauză la 9 octombrie 2008, garanția statelor membre în cauză se ridică la o valoare maximă de 150 de miliarde de euro. Această valoare a fost stabilită la 100 de miliarde de euro în acordul de garanție intrat în vigoare la 1 noiembrie 2009.

(144)

În observațiile lor privind decizia de inițiere a procedurii, statele membre în cauză subliniază că valoarea ajutorului legat de garanție ar trebui calculată în conformitate cu comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de calcul a ratelor de referință și a celor de actualizare (denumită în continuare Comunicarea privind ratele de referință) (37). Conform dispozițiilor comunicării, elementele de ajutor legate de garanție ar fi egale cu diferența dintre valoarea remunerației garanției și o rată de referință definită ca rata de referință a pieței interbancare (IBOR) majorată cu 75 de puncte de bază.

(145)

Ca răspuns la aceste observații, Comisia menționează că în cazul întreprinderilor aflate în dificultate, aplicarea unei rate de referință bazată pe rate de piață nu este pertinentă, deoarece, în lipsa garanției, nicio finanțare nu ar fi putut fi obținută de Dexia pe piețe. De aceea, conform unei practici constante în cazurile de restructurare care i-au fost transmise, Comisia consideră că elementul de ajutor care trebuie luat în considerare în cazul garanție poate ajunge până la sumele efective acoperite de garanție, și anume 100 de miliarde de euro, care corespund valorii maxime a elementelor de pasiv ale Dexia care pot, efectiv, să fie acoperite în temeiul garanției, începând cu 1 noiembrie 2009 (38).

(146)

Prin analogie cu raționamentul precedent efectuat pentru garanție, Comisia consideră că elementul de ajutor cuprins în garanția statului belgian pentru operațiunea de LA instituită de BNB poate ajunge până la sume acoperite efectiv de garanție, și anume […] miliarde de euro, care corespund valorii maxime a LA, astfel cum a fost aprobată de Consiliul guvernatorilor BCE, suportată de BNB și garantată de statul belgian.

(147)

În conformitate cu Comunicarea privind activele depreciate (39), Comisia consideră că suma care trebuie luată în considerare în evaluarea valorii ajutorului legată de o măsură pentru active depreciate este diferența dintre prețul de transfer și prețul de piață al portofoliului luat în considerare. Conform practicii Comisiei (40), prețul de transfer este definit ca valoarea reziduală nominală diminuată cu valoarea primei tranșe care este în întregime suportată de banca care beneficiază de măsură.

(148)

Măsura FSA prezintă anumite specificități față de alte măsuri de tratament al activelor depreciate asupra cărora Comisia a trebuit să se pronunțe:

(149)

Datorită acestor specificități, portofoliul avut în vedere, pentru care se calculează prețul de transfer, este portofoliul FSAM total, și nu numai portofoliul de active acoperite. La 31 ianuarie 2009, valoarea reziduală nominală se ridica la 16,6 miliarde USD. Prețul de transfer este deci de 12,1 miliarde USD (reprezentând diferența dintre 16,6 și 4,5 miliarde USD). Prețul de piață era de [7-9] miliarde USD, astfel încât valoarea ajutorului se ridică la [3,1-5,1] miliarde USD, adică [2,4-4,0] miliarde de euro (41).

(150)

Astfel cum s-a subliniat de către statele membre în cauză în observațiile lor cu privire la decizia de inițiere a procedurii, Comisia recunoaște că nu este pertinent să se adauge sume de ajutor corespunzătoare unor recapitalizări cu garanții de pasiv, cele două tipuri de măsuri neavând aceleași efecte în ceea ce privește denaturarea concurenței. În consecință, Comisia subliniază că ajutorul primit de Dexia sub forma majorării capitalului și a ajutorului pentru tratamentul activelor depreciate (măsura FSA) totalizează o sumă de 8,4 miliarde de euro, iar ajutorul sub forma garanției și a operațiunii de LA poate atinge o valoare de [95-135] miliarde de euro.

(151)

În temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE, „pot fi considerate compatibile cu piața internă […] ajutoarele destinate […] să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru”. Ținând cont de situația piețelor financiare după acordarea măsurilor în cauză, Comisia consideră că măsurile în cauză pot fi apreciate în baza articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE. În ceea ce privește economiile belgiană, franceză și luxemburgheză, acest lucru a fost confirmat de diferitele decizii ale Comisiei de aprobare a măsurilor luate de autoritățile acestor state membre pentru a combate criza financiară (42). În consecință, astfel cum se subliniază și în deciziile din 19 noiembrie 2008, 13 martie 2009 și 30 octombrie 2009 privind Dexia, temeiul juridic pentru aprecierea măsurilor de ajutor în cauză rămâne articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE.

(152)

În contextul crizei actuale, Comisia a precizat condițiile în care trebuiau puse în aplicare ajutoarele pentru tratamentul activelor depreciate și ajutoarele pentru restructurarea unor instituții aflate în dificultate. Aceste principii sunt menționate în Comunicarea privind activele depreciate și în Comunicarea privind restructurările.

(153)

Astfel cum s-a menționat în decizia din 13 martie 2009, măsura FSA face obiectul Comunicării privind activele depreciate, chiar dacă primul obiectiv era de a permite realizarea operațiunii de vânzare a FSA. Prin urmare, măsura trebuie analizată pe baza condițiilor prevăzute în Comunicarea privind activele depreciate. În această privință, Comisia a concluzionat, în decizia sa din 13 martie 2009, că garanția în sine, precum și acoperirea în termeni de active și împărțirea costurilor între Dexia și statul belgian și cel francez, erau compatibile cu piața internă. Rămâneau de verificat evaluarea activelor, remunerația măsurii și remunerația titlurilor care trebuie emise de Dexia peste prima tranșă de 4,5 miliarde USD.

(154)

Comisia a analizat dacă metoda de evaluare a VER pusă în aplicare corespundea exigențelor stabilite în Comunicarea privind activele depreciate, în special dacă (i) aceasta se baza, în măsura posibilului, pe date observabile, (ii) emitea ipoteze realiste și prudente pe tema viitoarelor fluxuri de trezorerie și (iii) se baza pe simulări de criză prudente în momentul în care a fost realizată evaluarea.

(155)

Analiza metodelor de evaluare a activelor utilizate a fost realizată cu asistența tehnică a experților contractați de Comisie. Aceasta a fost făcută pentru fiecare dintre principalele clase de active care se găsesc în portofoliul FSAM în perioada avută în vedere, într-un scenariu de bază și un scenariu de stres. Analiza metodologiei și a ipotezelor reținute pentru evaluarea VER a condus Comisia la o evaluare pozitivă în privința acestora. Comisia subliniază astfel că ipotezele reținute sunt, per total, conservatoare:

(156)

[…]

(157)

Prima tranșă de 4,5 miliarde USD, care trebuie rambursată în numerar de Dexia, este superioară nivelului pierderilor așteptate, estimate în mod prudent și în conformitate cu Comunicarea privind activele depreciate, atât în scenariul de bază, cât și într-un scenariu de stres, și atât în ceea ce privește portofoliul FSAM în întregime, cât și portofoliul FSAM după deducerea activelor excluse. Prețul de transfer, stabilit la 12,1 miliarde USD, este inferior VER, atât în scenariul de bază ([13,6-14,6] miliarde USD) cât și în scenariul de stres ([12-13] miliarde USD).

(158)

Măsura FSA face obiectul unei remunerații de 113 puncte de bază plătibile anual de Dexia statului belgian și celui francez pentru acoperirea riscului de neplată în temeiul contractului Put garantat, la care se adaugă 32 de puncte de bază pentru acoperirea riscului ca Dexia să nu își onoreze angajamentele de lichiditate la FSAM.

(159)

Comisia evaluează pozitiv faptul că prima tranșă de 4,5 miliarde USD, care trebuie rambursată în numerar grupului Dexia, este superioară nivelului așteptat al pierderilor, la 31 ianuarie 2009, atât în scenariul de bază, cât și în scenariul de stres, deoarece aceasta reduce riscul suportat de statul belgian și de cel francez. În special, Comisia evaluează pozitiv nivelul de remunerație acordat statului belgian și celui francez pentru măsura FSA, în ceea ce privește nivelul de risc rezidual asumat de statul belgian și de cel francez. În plus, conform Comunicării privind activele depreciate, pentru a evalua remunerația măsurii FSA, se poate face referire la eliberarea de capital obligatoriu generat datorită măsurii. Dată fiind dimensiunea importantă a primei tranșe și faptul că aceasta din urmă face obiectul unei ponderări de 1 250 % în vederea calculării capitalului obligatoriu asociat acestei prime tranșe, s-a demonstrat de către statul belgian și de cel francez că măsura FSA nu eliberează capital obligatoriu. Astfel cum s-a arătat la punctul 21 (nota de subsol 11) din Comunicarea privind activele depreciate, măsurile de salvare a activelor trebuie remunerate în mod comparabil cu o injecție de capital. Valoarea capitalului care ar fi comparabilă cu măsura FSA este zero, în acest caz, din cauza lipsei eliberării de capital obligatoriu. În schimb, măsura FSA acoperă o sferă mai largă de evenimente determinante decât pierderile în cazul activelor acoperite. În consecință, Comisia consideră că remunerația anuală a măsurii FSA este adecvată.

(160)

Comisia subliniază că compensația primită de statul belgian și de cel francez în caz de apel la titlul de garanție care depășește prima tranșă de 4,5 miliarde USD este mai mare decât ceea ce se solicită în Comunicarea privind activele depreciate.

(161)

Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura FSA este compatibilă cu principiile Comunicării privind activele depreciate.

(162)

Astfel cum s-a arătat mai sus, valoarea ajutorului legată de majorarea capitalului și de măsura FSA totalizează 8,4 miliarde de euro. În conformitate cu punctul 4 din Comunicarea privind restructurările, aceasta este valoarea care trebuie luată în considerare în evaluarea obligației de a prezenta un plan de restructurare. În ceea ce privește elementele de ajutor legate de garanția și de operațiunea de LA instituită de BNB, acestea trebuie luate în calcul la evaluarea compatibilității planului de restructurare cu piața internă (43).

(163)

Astfel cum s-a arătat la punctul 4 (nota de subsol de la pagina 4) din Comunicarea privind restructurările, criteriile și circumstanțele speciale care antrenează obligația de a prezenta un plan de restructurare acoperă în special, dar nu exclusiv, cazurile în care o bancă aflată în dificultate a fost recapitalizată de stat sau în care banca ale cărei active fac obiectul unei măsuri de salvare a primit deja un ajutor de stat, sub orice formă, care contribuie la acoperirea sau evitarea pierderilor și care depășește, per total, 2 % din totalul activelor ponderate în funcție de riscuri. Or, Comisia a demonstrat deja în deciziile sale din 19 noiembrie 2008, 13 martie 2009 și 30 octombrie 2009 că Dexia era o întreprindere aflată în dificultate în momentul instituirii măsurilor de ajutor.

(164)

Elementele de ajutor legate de majorarea capitalului și de măsura FSA reprezintă 5,5 % din activele ponderate la riscurile grupului calculate la 31 decembrie 2008, adică o valoare mult superioară celei de 2 % din activele ponderate la riscuri și destinată să acopere pierderile suferite de Dexia. În temeiul acestor principii, Dexia trebuie deci să prezinte un plan de restructurare.

(165)

Gradul de restructurare solicitat depinde de gravitatea problemelor întâmpinate de fiecare bancă și de valoarea ajutoarelor primite. În această privință, ajutorul care trebuie luat în calcul este ajutorul total care rezultă din măsurile de recapitalizare și de tratament al activelor depreciate, precum și din garanțiile obținute. Compatibilitatea planului de restructurare trebuie apreciată în funcție de condițiile expuse în Comunicarea privind restructurările. Aceste condiții sunt următoarele:

(166)

În conformitate cu capitolul 2 din Comunicarea privind restructurările, planul de restructurare trebuie să permită restabilirea viabilității pe termen lung a instituției, ceea ce înseamnă că planul de restructurare trebuie să fie complet, detaliat și fundamentat pe un concept coerent, permițând să demonstreze modul în care își va acoperi banca viabilitatea pe termen lung, în lipsa ajutorului de stat și în cel mai scurt timp (maximum cinci ani). Planul de restructurare trebuie să cuprindă, în special, o comparație cu alte opțiuni posibile, printre care desființarea sau absorbția de către o altă bancă, trebuie să identifice cauzele dificultăților băncii, să furnizeze informații privind modelul de întreprindere, să prevadă o dezangajare a activităților care ar continua, din punct de vedere structural, să producă pierderi, să prevadă un randament adecvat al fondurilor proprii (acest lucru, într-un scenariu de bază și într-un scenariu de criză) și să aibă în vedere modalități de rambursare a ajutoarelor de stat.

(167)

Comisia apreciază, mai întâi, ca favorabil faptul că Dexia a obținut venituri pozitive în primele trei trimestre ale anului 2009. Cu toate acestea, la aflarea veniturilor respective, Comisia mai subliniază punctele următoare:

(168)

În baza informațiilor detaliate care i-au fost comunicate de Dexia și de statele membre în cauză, Comisia a identificat două surse principale de profit pentru Dexia: profiturile recurente legate de activitățile bancare tradiționale ale Dexia, pe de o parte, și profiturile de natură mai puțin robustă, pe de altă parte. Primele acoperă, în principal, veniturile din împrumuturi și portofoliul de obligațiuni, veniturile din comisioane, costurile de refinanțare, costul pentru risc și costurile operaționale. Ultimele țin de activitățile de transformare pe termen scurt, de activitățile de piață în nume propriu și de veniturile excepționale retrase, de exemplu, din vânzarea de active, din provizioane sau din poziții deschise pentru instrumente derivate.

(169)

Potrivit informațiilor comunicate Comisiei de statele membre în cauză, […], astfel încât analiza principalelor surse de profit ale grupului să poată fi realizată în termeni de marje în raport cu nivelurile de referință interbancare. Analiza, realizată pentru anul 2009, a condus Comisia la ipoteza că activitățile bancare tradiționale ale Dexia ar conduce la o rentabilitate foarte scăzută, chiar negativă. O astfel de analiză nu este contrazisă de examinarea veniturilor pozitive înregistrate în primele trei trimestre ale anului 2009, a căror origine este legată de unele circumstanțe speciale, astfel cum s-a arătat mai sus.

(170)

În plus, proiecțiile care pot fi deduse, în mod rezonabil, în ceea privește evoluția viitoare a principalelor surse de profit ale grupului nu permit să se tragă concluzia, în acest stadiu, a unei ameliorări posibile a veniturilor din activitățile bancare tradiționale ale Dexia. Într-adevăr:

(171)

Prin urmare, în temeiul acestei analize, Comisia consideră că planul de restructurare trebuie (i) să reducă nivelul efectului de levier al Dexia în special pentru a-i permite să își asume costuri de finanțare mai ridicate și marje pentru active scăzute, (ii) să amelioreze calitatea și conținutul surselor sale de finanțare și (iii) să își reducă baza de costuri fixe.

(172)

În această privință, Comisia consideră că planul de restructurare notificat la 9 februarie 2010 va aduce, dacă este realizat în conformitate cu angajamentele luate de statele membre în cauză, răspunsuri satisfăcătoare la problema viabilității pe termen lung a grupului.

(173)

Mai întâi, planul de restructurare permite o reducere a dimensiunii bilanțului Dexia de 35 % până în 2014, față de valoarea din 31 decembrie 2008, precum și o reorientare a activităților grupului spre activități bancare tradiționale:

(174)

Reducerea efectului de levier al Dexia și reorientarea activităților acesteia către activități bancare tradiționale îi vor permite grupului să își reechilibreze progresiv bilanțul, reducând partea activităților generatoare de marje scăzute (în special, solduri PWB și portofoliu de obligațiuni) și mărind partea activităților mai profitabile (noua producție PWB și RCB și, în special, finanțări de proiecte). În această privință, Comisia apreciază ca favorabil faptul că reorientarea activităților Dexia este însoțită de o supraveghere strictă a profitabilității acestor activități, în special a PWB. Într-adevăr, în măsura în care Dexia interzice împrumuturile către clienții săi PWB la un nivel al RAROC mai mic de 10 %, începând cu data prezentei decizii, un nivel de rentabilitate minim al capitalului economic va putea fi asigurat în activitatea PWB până la 31 decembrie 2014. Proiectările veniturilor Dexia în perioada 2009-2014, comunicate de statele membre în cauză Comisiei (44), confirmă că profitabilitatea globală a activităților grupului va putea fi asigurată în perioada respectivă și că pierderile așteptate din activitățile în lichidare (LPMD) vor putea fi compensate de profiturile Core division.

(175)

În sfârșit, reorientarea activităților Dexia către activitățile și piețele tradiționale este însoțită de o ameliorare progresivă a profilului de lichiditate al grupului, ajustând mai mult maturitatea finanțărilor sale la maturitatea activelor. Această ameliorare a profilului de lichiditate rezultă din cele trei măsuri principale:

(176)

În conformitate cu punctul 13 din Comunicarea privind restructurările, Comisia a solicitat statelor membre în cauză să întreprindă diferite teste de stres în scopul de a testa rezistența grupului Dexia la o serie de șocuri care s-ar putea materializa în anii următori și să tragă concluzii asupra viabilității pe termen lung a grupului.

(177)

Este important de precizat că Comisia și-a fundamentat analiza pe rezultatele testelor, astfel cum i-au fost transmise de statele membre în cauză. […].

(178)

În ceea ce privește primul test de stres, care urmărea să testeze rezistența grupului Dexia la o modificare a principalelor variabile macroeconomice (PIB, rata dobânzii și rata de schimb), Comisia formulează următoarele observații:

(179)

În consecință, în ceea ce privește acest prim test de stres, Comisia concluzionează că, datorită proporției relativ mari și a bonității portofoliului „Public Finance” și a portofoliului de obligațiuni în lichidare, Dexia este capabilă să facă față unei creșteri importante a costului riscului în cazul unui mediu macroeconomic depreciat puternic și, prin urmare, standardele cerute de testul de stres sunt îndeplinite.

(180)

În ceea ce privește cel de-al doilea test de stres, care urmărește să testeze rezistența Dexia la o creștere a costului său de finanțare de piață, este evident că o creștere suplimentară de 100 de puncte de bază și de 200 de puncte de bază din costul de finanțare pe o perioadă de 3 luni ar antrena o reducere a beneficiului înainte de impozitare cu […], respectiv […] milioane de euro. Din punct de vedere material, impactul ar fi probabil mai semnificativ dacă Dexia ar fi utilizat ipotezele prescrise de Comisie în testul său de stres, […]. Ipotezele înaintate de Dexia sunt următoarele:

(181)

Cu privire la acest lucru, Comisia concluzionează prin urmare că […]. Comisia subliniază, de asemenea, că acest parametru nu este cu adevărat luat în considerare în celelalte teste de stres pe care Dexia le-a realizat, și anume testul de stres efectuat în cadrul altor exerciții similare realizate recent în Europa și testul de stres de lichiditate.

(182)

Dexia susține că (i) ipotezele emise în planul său de afaceri, înainte de simularea unei creșteri de […] sau de […] puncte de bază, fac deja, în sine, obiectul unei simulări de stres, deoarece reflectă condițiile de finanțare în iulie 2009, care erau, în mod cert, mai bune decât cele de la sfârșitul anului 2008 sau începutul anului 2009, dar nu reflectă evoluția pozitivă din cea de-a doua jumătate a anului 2009; (ii) ipoteza în care combinarea finanțărilor nu se schimbă nu ar reflecta comportamentul unui actor de piață în astfel de circumstanțe. Comisia confirmă că ipotezele proiectate cu privire la costul de finanțare, înainte de simularea de stres, sunt conservatoare, având în vedere experiența grupului Dexia în 2009. Cu toate acestea, date fiind măsurile excepționale acordate sectorului bancar în 2009 și contextul viitor nesigur, Comisia nu este în măsură să se pronunțe asupra evoluției viitoare a costului de finanțare a Dexia. Testul de stres privind acest ultim element este util, deoarece permite să se concluzioneze că este important ca planul de restructurare (i) să reducă dependența finanțării Dexia de finanțările de piață și (ii) să majoreze maturitatea medie a finanțărilor sale în scopul de a reduce sensibilitatea Dexia la o creștere a costului de finanțare. Acesta este unul dintre elementele pe care conducerea grupului Dexia le-a luat în calcul între 30 septembrie 2008 și 30 septembrie 2009 și pe care planul de restructurare intenționează să îl acopere. Plecând de la un deficit de lichiditate dinamic pe termen scurt de [200-300] miliarde de euro la sfârșitul anului 2008, acesta din urmă a fost redus la [150-200] miliarde de euro la 30 septembrie 2009, iar planul de restructurare prevede ca rata „finanțări pe termen scurt/dimensiune totală a bilanțului” să se reducă de la 30 % la 31 decembrie 2009 la 11 % la 31 decembrie 2014. Un astfel de nivel de finanțare pe termen scurt este pe deplin satisfăcător pentru Comisie, deoarece reduce semnificativ sensibilitatea Dexia la șocuri de majorări prelungite ale costului de finanțare.

(183)

În consecință, în ceea ce privește acest al doilea test de stres, Comisia concluzionează că, deși structura de finanțare actuală a Dexia o face vulnerabilă la șocuri extreme în ceea ce privește costul său de finanțare, planul de restructurare răspunde în mod gradat și satisfăcător la sensibilitatea grupului Dexia la o creștere a costului său de finanțare. În plus, Comisia apreciază ca pozitiv faptul că Dexia dispune de un stoc important de active (în acesta fiind incluse activele unității LPMD), de bună calitate și eligibil pentru a obține finanțare la un cost puțin mai scăzut pe piața de repo interbancară și, dacă se dovedește necesar, de la băncile centrale.

(184)

În ceea ce privește cel de-al treilea test de stres, care urmărește să testeze profilul de lichiditate al grupului, Comisia subliniază că atât testul de stres realizat de Dexia, cât și cel realizat de CBFA sugerează că grupul răspunde exigențelor testului în următoarea lună. Comisia subliniază următoarele elemente:

(185)

În consecință, Comisia concluzionează că Dexia îndeplinește standardele cerute de cel de-al treilea test de stres.

(186)

În primul rând, pe baza examinării anumitor ipoteze reținute în modelele Dexia, se consideră că:

(187)

Cu toate acestea, este important de subliniat că o comparație cu datele disponibile public este greu de făcut, dat fiind că sfera expunerilor grupului Dexia nu este similară cu cea a informațiilor disponibile public. Metoda utilizată de Dexia pentru a calcula pierderile așteptate este cea bazată pe notațiile interne, integrând parametri de probabilitate de neplată și de LGD medii, pe termen lung, conservatori și „through-the-cycle”, ajustați pentru a reflecta incertitudinea și volatilitatea anumitor date. Astfel de parametri fac obiectul unei examinări și validări de către CBFA, Comisia Bancară Franceză și CSSF. Potrivit statelor membre în cauză, parametrii de risc utilizați de Dexia prezintă un nivel de conservatorism mai mare cu 10 % până la 30 % față de exigențele minime impuse de reglementarea prudențială de la Basel II.

(188)

În al doilea rând, Comisia subliniază expunerea foarte mare, atât în valori absolute, cât și în valori relative, la datoria anumitor țări și a anumitor instituții financiare. În special, în ceea ce privește expunerea la riscurile suverane, Comisia subliniază expunerea, la sfârșitul anului 2008, la […]. […].

(189)

Cu toate acestea, este important de subliniat că:

(190)

În al treilea rând, Comisia apreciază ca favorabilă evoluția deficitului de lichiditate pe termen scurt al grupului. Cu toate acestea, Comisia subliniază că grupul a redus în principal deficitul său de lichiditate între 0 și 1 lună. Astfel cum este indicat în tabelul nr. 7 de mai jos, în procente din totalul finanțării, se consideră că finanțarea între 0 și 1 lună a fost redusă de la […] % la […] % între 31 decembrie 2008 și 30 septembrie 2009. Cu toate acestea, proporția finanțărilor între 1 și 3 luni și între 6 și 12 luni a crescut de la […] % la […] %, respectiv de la […] % la […] %. Finanțarea între 1 și 5 ani a crescut de la […] % la […] %. Cu toate acestea, cea mai mare parte din finanțarea din această perioadă se situează între 1 și 2 ani. […].

Tabelul 7

Cota diferitelor surse de finanțare în finanțarea totală a Dexia

[…]

(191)

În această privință, planul de restructurare notificat Comisiei prevede (i) o reducere de 83 de miliarde de euro din portofoliul de obligațiuni al unității LPMD; (ii) o majorare a proporției surselor de finanțare mai stabile (cum ar fi depozitele comerciale și obligațiunile ipotecare) de la 36 % la 58 %; (iii) o creștere gradată a duratei medii de viață a pasivelor. Aceste elemente sunt de natură să reducă riscurile apariției unor probleme de refinanțare a Dexia. În plus, este important de subliniat că creșterea incrementală a costurilor de finanțare legate de această schimbare a politicii de finanțare este integrată în proiectările de cont ale veniturilor grupului și confirmă faptul că Dexia ar obține profit în timpul perioadei de restructurare.

(192)

În al patrulea rând, în pofida ameliorării condițiilor de piață, costul de finanțare al Dexia rămâne relativ crescut în comparație cu alte bănci. Nivelul CDS pe 5 ani este printre cele mai ridicate din Europa și se menține în jurul a 180 de puncte de bază; nivelurile secundare ale marjelor creditelor pentru emisiunile negarantate și de dimensiune „benchmark” ale Dexia rămân crescute și se situează în jurul a 140-150 de puncte de bază pentru maturități cuprinse între 4 și 5 ani; costul de finanțare în „covered bonds” rămâne de asemenea ridicat și se situează în jurul a 50-60 de puncte de bază pentru durate relativ similare celor ale activelor finanțate.

(193)

În al cincilea rând, pentru a măsura sensibilitatea Dexia la o variație a ratei dobânzii, Dexia a comunicat un tabel care reia sensibilitatea la un șoc al ratei de 1 % pentru fiecare maturitate. Astfel, este evident că în cazul unei majorări uniforme a curbei ratelor, Dexia estimează că nu va pierde mai mult de […] milioane de euro (46). Acest nivel de sensibilitate pare cu totul rezonabil și se explică în parte prin politica Dexia de […], reducând astfel sensibilitatea la variațiile de rată. Cu toate acestea, Comisia menționează că în acest exercițiu de calcul al sensibilității, […] miliarde de euro de finanțare pe termen scurt a grupului nu sunt incluse, ceea ce sugerează că Dexia rămâne relativ sensibilă la mișcări ale curbei ratelor pentru maturități mai mici de un an. Acest lucru a fost confirmat de Dexia, deoarece grupul estimează că a realizat aproximativ […] milioane de euro profit în 2009 prin simplul efect al unei inversări a curbei ratelor interbancare mai mici de un an. Efectul unei reduceri importante a veniturilor de transformare a fost totuși luat în considerare în proiectările Dexia și indică faptul că grupul ar obține profit în cursul anilor următori.

(194)

În al șaselea rând, atât nivelul absolut, cât și cel relativ al rezervei negative AFS a Dexia rămâne foarte important, în ciuda ameliorării observate în cursul anului 2009. Rezerva negativă AFS a trecut de la 12,7 miliarde de euro la 31 martie 2009 la 7,2 miliarde de euro la 30 septembrie 2009. Dat fiind (i) nivelul de capital al Dexia (17,1 miliarde de euro de capital Tier 1 și 19,6 miliarde de euro de capital obligatoriu total la 30 septembrie 2009), (ii) actuala neincludere a rezervei AFS în calculul capitalului obligatoriu, Comisia se teme că includerea acestei rezerve AFS în capitalul obligatoriu, în cadrul discuțiilor actuale ale Comitetului de la Basel, penalizează Dexia. În această privință, Comisia subliniază elementele următoare:

(195)

În al șaptelea rând, în ciuda reducerii din cursul anului 2009, Dexia continuă să aibă anumite angajamente în afara bilanțului relativ importante. Totuși, potrivit Dexia, acestea din urmă au fost luate în considerare în testul de stres.

(196)

Din analiza bilanțului Dexia la sfârșitul anului 2008, reiese că valoarea de piață a activului produselor derivate este de 55 de miliarde de euro, iar cea a pasivului bilanțului este de 75 de miliarde de euro, creând o diferență negativă importantă de ordinul a 20 de miliarde de euro, provenind în principal din produse derivate din rata dobânzii. Comisia a comparat această diferență cu cea afișată de alte instituții financiare. Exprimată în procente ale dimensiunii bilanțului și în procente ale fondurilor proprii, această diferență nu este doar negativă, ci și deosebit de ridicată pentru Dexia în raport cu celelalte instituții.

(197)

Dexia justifică acest lucru prin (i) politica aproape sistematică de […], (ii) scăderea ratelor dobânzii, (iii) diferența ridicată între durata medie de viață a activelor și cea a pasivelor, (iv) […]. Comisia subscrie la aceste explicații, dar menționează totuși că (i) amplitudinea diferenței negative este cu adevărat foarte importantă și (ii) diferența necesită probabil deficite de „colateral” importante pentru Dexia, putând reduce baza acesteia de „colateral” eligibil pentru finanțare din partea băncilor centrale sau pe piața de repo interbancară. Cu toate acestea, în privința acestui ultim aspect, astfel de deficite au fost luate în considerare în testele de stres.

(198)

Din analiza de mai sus, Comisia deduce că planul de restructurare va permite restabilirea viabilității pe termen lung a Dexia. În această privință, Comisia mai subliniază că planul de restructurare va permite grupului Dexia să facă față consolidării viitoare a reglementării prudențiale. Pe de o parte, reducerea efectului de levier care rezultă din restructurare este conformă cu instituirea eventuală a unei rate maxime de leverage („leverage ratio”). Pe de altă parte, ameliorarea și diversificarea surselor de finanțare a Dexia este în conformitate cu instituirea unor noi norme privind măsura și controlul riscului de lichiditate al instituțiilor de credit (47).

(199)

În conformitate cu secțiunea 3 din Comunicarea privind restructurările, planul de restructurare trebuie să asigure o împărțire echitabilă a costurilor de restructurare între statele membre în cauză și bancă, însemnând că planul de restructurare trebuie să prevadă o contribuție pe cât posibil de ridicată a băncii și a acționarilor acesteia din propriile lor resurse. O astfel de contribuție este într-adevăr necesară pentru a determina băncile care beneficiază de măsuri de salvare să își asume în mod adecvat consecințele conduitei lor anterioare și pentru a crea stimulente adecvate pentru conduita lor viitoare.

(200)

Dexia, acționarii săi și statele membre în cauză și-au adus deja contribuția care le revenea la efortul de restructurare, în special prin diluția părții de capital social deținută de acționarii preexistenți majorării capitalului băncii (autoritățile franceze și cele belgiene au subscris direct la 3 miliarde de euro din cele 6,4 miliarde de euro de majorare a capitalului anunțată în septembrie 2008).

(201)

În plus, Comisia menționează că un anumit număr de elemente defavorabile însoțesc suspendarea distribuirii de dividende prevăzută în planul de restructurare:

(202)

De asemenea, Comisia menționează că suspendarea plății unui dividend sau a unui cupon pe instrumente hibride Tier 1 sau Tier 2 se aplică contractelor încheiate înainte de 1 februarie 2010, în măsura în care, în temeiul deciziei din 30 octombrie 2009 (49), Dexia era obligată, pentru o perioadă de patru luni, să nu plătească cupoane și să nu exercite opțiuni de rambursare anticipată pe instrumentele sale de fonduri proprii hibride (Tier 1 și Upper Tier 2). În această privință, Comisia subliniază că volumul de instrumente hibride al Dexia era de 1,4 miliarde de euro la 31 decembrie 2008.

(203)

De asemenea, pentru a se asigura că nicio plată a cuponului din titluri hibride (Tier 1 și Upper Tier 2) ale Dexia nu se va efectua în contradicție cu principiile Comunicării privind restructurările, Comisia subordonează prezenta decizie condiției ca, înainte de plata oricărui cupon pe instrumente hibride Tier 1 sau Upper Tier 2 emise înainte de 1 februarie 2010 și, cel mai târziu, cu două săptămâni înainte de debutul intervalului de notificare de plată a cuponului către investitori, Dexia să notifice Comisiei, până la 31 decembrie 2011, intenția sa de a plăti un astfel de cupon și să demonstreze că plata (i) este obligatorie, (ii) nu poate fi reportată, (iii) nu este discreționară și (iv) nu este declanșată automat de o plată a dividendelor, oricare ar fi forma acesteia, de către Dexia SA sau de către una dintre filialele acesteia, cu excepția emisiunii Tier 1 emisă de DFL. Comisia își rezervă dreptul de a nu autoriza o astfel de plată dacă una dintre cele patru condiții cumulative de mai sus nu este satisfăcută.

(204)

În plus, Comisia mai subliniază că suspendarea plății unui dividend nu se aplică distribuirilor de dividende realizate în întregime prin atribuirea de noi acțiuni. Trebuie menționat totuși că plata dividendelor prin atribuirea de noi acțiuni, făcută posibilă prin realizarea unor beneficii distribuibile, nu contravine comunicării privind restructurările în măsura în care o astfel de plată ar însemna, pentru conturile Dexia, o încorporare în capital a unor rezerve și o distribuire de dividende prelevate din beneficiul din ultimul exercițiu financiar încheiat și aduse de acționarii la capital ai Dexia. Atribuirea acțiunilor nu ar avea deci impact asupra fondurilor proprii ale Dexia.

(205)

De asemenea, Comisia menționează ca plata unui dividend în acțiuni Dexia nu antrenează plata unui cupon pe niciun titlu hibrid (Tier 1 sau Tier 2) al Dexia, cu excepția unei emisiuni realizate de Dexia Funding Luxemburg SA (denumită în continuare „DFL”) realizată în 2006. Cu toate acestea, trebuie precizat că această excepție a fost aprobată în cadrul global al planului de restructurare. În general, astfel cum s-a arătat la considerentul 204, Comisia nu se opune unei distribuiri de dividende vărsate exclusiv sub formă de acțiuni, din moment ce aceasta nu antrenează obligația de a vărsa un dividend sau un cupon aferent altor categorii de titluri constitutive ale fondurilor proprii. În cazul prezent, obligația ca Dexia să plătească un cupon din emisiunea DFL nu este de natură să modifice opinia Comisiei, având în vedere faptul că excepția se înscrie în cadrul planului de restructurare, se referă la o singură emisiune care antrenează plata unui cupon limitat și că Dexia are în vedere obținerea de beneficii în perioada de restructurare.

(206)

În sfârșit, Comisia subliniază că ajutorul este limitat la minimul necesar prin:

(207)

Elementele precedente fac mai mult decât să compenseze numeroasele condiții și rezerve, apreciate defavorabil de către Comisie, care însoțesc suspendarea distribuirii dividendelor prevăzută în planul de restructurare. În consecință, Comisia consideră că Dexia și acționarii săi contribuie suficient la restructurare din resursele lor proprii.

(208)

În conformitate cu secțiunea 4 din Comunicarea privind restructurările, planul de restructurare trebuie să permită limitarea denaturărilor concurenței ocazionate de ajutoare, însemnând că planul de restructurare trebuie să prevadă măsuri structurale (de cesiune și/sau de reducere a activităților) și garanții comportamentale. Trebuie instituite măsuri adecvate în scopul de a minimiza denaturările de concurență și de a evita ca ajutoarele de stat în favoarea Dexia să nu prelungească denaturări provocate, în trecut, de o asumare excesivă de riscuri și un model comercial neviabil.

(209)

Conform punctului 30 din Comunicarea privind restructurările, natura și forma măsurilor care vizează limitarea denaturărilor de concurență vor depinde de două criterii, și anume, în primul rând, valoarea ajutorului și condițiile și circumstanțele în care acesta a fost acordat și, în al doilea rând, caracteristicile pieței sau piețelor în care banca beneficiară își va exercita activitățile.

(210)

În ceea ce privește acest ultim criteriu, Comisia observă că Dexia este un actor major pe piața finanțării colectivităților locale („PWB”), în special în Franța, Belgia și Italia, și destul de prezentă în Spania. Piața PWB este foarte concentrată în Belgia (50), în Franța (51) și în Italia (52), iar aici barierele la intrare sunt ridicate (53).

(211)

În plus, Comisia subliniază că planul de restructurare garantează că Dexia ia măsurile necesare pentru a deschide piața de finanțare a colectivităților locale și a limita denaturările concurenței generate de ajutorul primit:

(212)

În plus, Dexia s-a angajat ca RAROC pentru fiecare împrumut acordat clienților PWB să rămână mai mare de 10 %, ceea ce asigură că tarifele practicate de Dexia pentru această clientelă sunt conforme cu piața și evită ca, în viitor, Dexia să devină actorul predominant pe această piață, practicând tarife inferioare practicilor de piață.

(213)

Pe piața băncii de retail, Dexia nu este la fel de prezentă ca în cazul finanțării colectivităților locale. Grupul exercită activități de bancă de retail prin filialele sale în patru țări principale: Belgia prin DBB, Luxemburg prin Dexia BIL, Slovacia prin Dexia Banka Slovensko (DBS) și Turcia prin DenizBank. Măsurat în termeni de depozite, Dexia deține o cotă de piață de aproximativ [10-15] % în Belgia, [10-15] % în Luxemburg, [0-5] % în Slovacia și [0-5] % în Turcia.

(214)

În măsura în care piața băncii de retail nu este la fel de concentrată ca cea pentru finanțarea colectivităților locale în Franța, Belgia, Italia și Spania, necesitatea unor măsuri care vizează limitarea denaturărilor de concurență este mai mică în acest caz. În special în Belgia, unde Dexia deține cea mai puternică cotă de piață, ocupând, în același timp, doar poziția a treia.

(215)

În orice caz, Comisia apreciază ca favorabile următoarele măsuri la care Dexia s-a angajat în ceea ce privește banca de retail:

(216)

Planul de restructurare conduce la o diminuare a totalului bilanțului total al Dexia cu 35 % în 2014 față de anul 2008. Reducerea dimensiunii decurge de asemenea din lichidarea activităților plasate în LPMD, din concentrarea activităților Dexia pe piețele istorice, din cesiunea unor activități și din limitarea noii sale producții PWB.

(217)

Dexia se supune anumitor garanții comportamentale, precum faptul de a nu dobândi (până la 30 decembrie 2011) mai mult de 5 % din capitalul social al unor alte instituții de credit sau întreprinderi de investiții (54). O astfel de garanție asigură că, în principiu, Dexia nu va dobândi o altă instituție de credit sau întreprindere de investiții în scopul de a-și exercita controlul asupra acesteia în sensul reglementării privind concentrările. Un astfel de principiu este în conformitate, în special, cu punctul 40 din Comunicarea privind restructurările.

(218)

În ceea ce privește contribuția proprie a Dexia și măsurile pe piețele principale ale acesteia, Comisia concluzionează că totalitatea măsurilor structurale din planul de restructurare este suficientă pentru a limita denaturările excesive de concurență ocazionate de ajutoarele în cauză.

(219)

În sfârșit, Dexia va respecta principiile de remunerare enunțate în cadrul G-20 și al instanțelor naționale în cauză în ceea ce privește remunerația membrilor din comitetele de conducere și executive ale Dexia și din principalele entități operaționale ale acesteia.

(220)

Comisia subliniază că punctul 46 din Comunicarea privind restructurările recomandă ca un raport detaliat să fie transmis în mod regulat Comisiei de către statele membre în cauză în scopul de a permite acesteia să verifice dacă planul de restructurare este aplicat în conformitate cu angajamentele notificate. În această privință, Comisia va fi destinatara rapoartelor semestriale ale expertului independent însărcinat cu monitorizarea planului de restructurare, înainte de 1 octombrie și 30 aprilie ale fiecărui an.

(221)

Comisia constată că Belgia, Franța și Luxemburg au pus în aplicare în mod ilegal ajutoare sub forma unei majorări de capital, a unei garanții și a unor operațiuni de LA garantate, încălcând articolul 108 alineatul (3) din TFUE.

(222)

În baza informațiilor și angajamentelor comunicate Comisiei de către statele membre în cauză, Comisia autorizează planul de restructurare a Dexia și conversia ajutoarelor în caz de urgență în ajutoare pentru restructurare în condițiile prevăzute la articolul 2. De asemenea, Comisia consideră că planul de restructurare răspunde afirmațiilor formulate în plângerea care i-a fost comunicată, fără a aduce atingere reclamantului în ceea ce privește susținerea drepturilor sale pentru perioada în care ajutoarele în cauză nu erau autorizate,