1.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 167/39

(1)

La 18 noiembrie 2005, Italia a adoptat un decret care prevedea acordarea unui ajutor pentru salvare în beneficiul întreprinderii Ixfin SpA (denumită în continuare „Ixfin” sau „întreprinderea”). În urma notificării de către autoritățile italiene la 23 februarie 2006, Comisia a înregistrat inițial acest caz cu numărul N 127/06. În urma constatării faptului că ajutorul fusese deja acordat din luna decembrie a anului 2005, cu încălcarea clauzei suspensive, cazul a fost înregistrat cu numărul NN 13/06.

(2)

Prin scrisoarea din data de 5 aprilie 2006, Comisia a solicitat Italiei informații suplimentare, pe care aceasta le-a furnizat prin scrisoarea înregistrată la 29 mai 2006. La 9 iunie 2006 a avut loc o întâlnire cu autoritățile italiene care, cu această ocazie, au comunicat Comisiei că urmau să prezinte un plan de restructurare.

(3)

Prin scrisoarea înregistrată la 13 iunie 2006, Italia a informat Comisia că, în urma unei solicitări primite de la întreprinderea Ixfin referitoare la majorarea ajutorului până la suma de 17,3 milioane de EUR, autoritățile italiene și-au exprimat acordul provizoriu, sub rezerva obținerii unui aviz favorabil din partea Comisiei. Prin scrisoarea din data de 19 iunie 2006, Comisia a solicitat informații suplimentare, pe care Italia le-a furnizat prin scrisoarea înregistrată la 26 iunie 2006.

(4)

La 5 iulie 2006, Comisia a transmis Italiei o nouă înștiințare cu privire la planul de restructurare anunțat.

(5)

Prin scrisoarea înregistrată la 9 august 2006, Italia a prezentat informații suplimentare care confirmau faptul că întreprinderea fusese declarată insolvabilă de către Tribunalul din Napoli (denumit în continuare „tribunalul”) la data de 5 iulie 2006. În urma unei solicitări din partea Comisiei, adresată în data de 29 noiembrie 2006 privind furnizarea de informații suplimentare, Italia a prezentat o parte din informațiile solicitate prin scrisoarea din 7 decembrie 2006. Comisia a transmis o nouă înștiințare la data de 22 decembrie 2006 prin care solicita Italiei să prezinte informațiile lipsă, specificând în același timp informațiile de care avea nevoie. În special, Comisia a dorit să știe dacă ar putea fi prevăzută lichidarea întreprinderii, inclusiv încetarea oricăror activități comerciale, după încheierea procedurii de insolvabilitate sau dacă exista posibilitatea ca activitățile comerciale ale întreprinderii să fie continuate sub orice formă, spre exemplu, prin vânzarea acesteia ca întreprindere în activă.

(6)

Prin scrisoarea din data de 14 martie 2007, Italia a răspuns confirmând încetarea tuturor activităților. Cu toate acestea, în aceeași scrisoare, Italia a explicat că, la acel moment, nu se putea preciza dacă activitățile comerciale ale întreprinderii ar putea fi continuate, din cauza dificultăților legate de colectarea informațiilor relevante. La 14 iunie 2007, Comisia a solicitat Italiei să o informeze cu privire la orice măsuri adoptate în cadrul procedurii de insolvabilitate, precizând totodată informațiile considerate esențiale.

(7)

În luna octombrie a anului 2007, Comisia a aflat din presă despre posibilitatea ca întreprinderea Ixfin să beneficieze de ajutor pentru restructurare.

(8)

La 11 decembrie 2007, Comisia a adoptat decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare (2) (denumită în continuare „decizia de inițiere”), solicitând totodată autorităților italiene să răspundă la o serie de întrebări în termen de o lună și invitând părțile terțe să își prezinte observațiile. La 7 ianuarie 2008, Italia a solicitat prelungirea termenului limită de prezentare a observațiilor cu privire la decizia de inițiere. În aceeași zi, termenul a fost prelungit până la data de 12 februarie 2008. Italia a furnizat doar informații parțiale prin mesajele electronice din 15 ianuarie 2008, 12 martie 2008 și 25 martie 2008.

(9)

La 25 martie 2008, Comisia a primit observațiile lichidatorului judiciar (denumit în continuare „lichidatorul”), care au fost înaintate Italiei la data de 18 aprilie 2008, împreună cu o solicitare de informații. La 24 aprilie 2008, Italia a răspuns acestei solicitări și a prezentat comentariile cu privire la observațiile părților terțe.

(10)

La 20 octombrie 2008, Comisia a solicitat informații suplimentare, pe care Italia le-a furnizat prin scrisoarea din 30 octombrie 2008. Autoritățile italiene au transmis lichidatorului judiciar solicitarea Comisiei. Acesta a prezentat informații suplimentare la 18 noiembrie 2008.

(11)

Ixfin este o întreprindere mare cu sediul în Marcianise (Caserta), în regiunea Campania.

(12)

Ixfin este o întreprindere înființată în temeiul dreptului italian, care își desfășoară activitatea în sectorul de producție pe bază de contract, fabricând și asamblând discuri și alte produse electronice, precum și în sectorul de call center și logistică.

(13)

Până în anul 1999, întreprinderea era filiala grupului Olivetti, producția sa fiind vândută sub marca Olivetti. În 1999, Olivetti a decis să își restrângă toate activitățile de producție, iar Ixfin a fost vândută Finmek SpA.

(14)

Din anul 2003, Ixfin a fost administrată de Maxfin Srl, care, la rândul său, era administrată de Pufin Srl. Pufin Srl, care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor destinate întreprinderilor (comerciale, administrative, logistice), este societatea-mamă a grupului Pufin, deținut de familia Pugliese.

(15)

Întreprinderea Ixfin controlează direct și indirect 4 alte întreprinderi, respectiv Nicofin Srl (99 %), Uni.com Partecipazioni Srl (100 %), Uni.com S.p.A. (100 %) și Uni.com Ricerche Srl (100 %).

(16)

Cauza dificultăților întreprinderii Ixfin stă, printre altele, în faptul că aceasta acționa în principal în calitate de subcontractant pentru părți terțe și, prin urmare, depindea de comenzile acestora. În ultimii 10 ani, piața de echipamente electronice a suferit o criză generală, pe care întreprinderile din acest segment de piață au depășit-o fie prin creșterea productivității prin economii de scară, fie prin deplasarea producției în țări cu forță de muncă ieftină.

(17)

Imediat ce Ixfin a început să se confrunte cu dificultăți majore, întreprinderea a fost vândută în martie 2004 unui investitor dispus să asigure resursele necesare relansării activităților întreprinderii. Cu toate acestea, planul investitorului nu a fost pus în aplicare, rezultatul fiind acela că, începând din luna septembrie a anului 2004, întreprinderea a întâmpinat probleme de solvabilitate. În decembrie 2004, întreprinderea, cu o pierdere suplimentară de 20 de milioane EUR, a fost revândută grupului Pufin. Tranzacția a fost efectuată cu un preț pur simbolic. În luna decembrie a anului 2004, întreprinderea și-a încetat activitatea.

(18)

Situația financiară a întreprinderii Ixfin la momentul acordării ajutorului este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabelul 1

(19)

La 18 noiembrie 2005, Ministerul Dezvoltării Economiei (denumit în continuare „ministerul”) a emis un decret care prevedea acordarea unui ajutor pentru salvare întreprinderii Ixfin, sub forma unei garanții. Finanțarea urma să fie asigurată din fonduri stabilite în temeiul Decretului-lege nr. 35 din 14 martie 2005 (5) (decreto competitività), modificat ulterior prin articolul 11 din Legea nr. 80 din 14 mai 2005 (6) și clarificat prin Decizia nr. 101 a Comitato Interministeriale per la Programmazione Economica (Comitetul Interministerial pentru Planificare Economică) din 29 iunie 2005, care prevede că orice astfel de sprijin se acordă numai prin intermediul unei garanții și în scopul salvării unei întreprinderi aflate în dificultate.

(20)

Garanția a fost acordată pentru acoperirea unui împrumut de la BancApulia (denumită în continuare „banca”) în valoare de 15 milioane de EUR, la o rată EURIBOR la 3 luni plus 1,25 puncte procentuale, respectiv o rată a dobânzii inițiale de 3,591 %. Durata împrumutului era de 6 luni, începând de la data de 30 decembrie 2005.

(21)

Ajutorul a fost utilizat în principal pentru a se achita o parte a datoriilor întreprinderii. Italia a susținut că aceste plăți erau urgente, întrucât unii creditori inițiaseră deja procedurile judiciare pentru executarea pretențiilor lor.

(22)

De asemenea, autoritățile italiene au informat Comisia cu privire la faptul că întreprinderea Ixfin solicitase majorarea sumei acoperite de garanție la 17,3 milioane de EUR.

(23)

La 5 iulie 2006, întreprinderea a fost declarată oficial insolvabilă și a fost inițiată procedura de lichidare (7) (denumită în continuare procedura de faliment sau falimentul).

(24)

În luna martie a anului 2007, ministerul, a cărui plângere a fost înregistrată în cadrul procedurii de faliment, a solicitat instanței competente modificarea procedurii de faliment în procedură judiciară la finele căreia ar fi putut fi menținută activitatea întreprinderii în cauză (denumită în continuare „administrare extraordinară”) (8), o măsură prevăzută de Decretul legislativ nr. 270 din 8 iulie 1999 (denumit în continuare „Decretul legislativ nr. 270/1999”).

(25)

De asemenea, înaintea inițierii procedurii oficiale de investigare, Comisia a aflat din presă că întreprinderea Ixfin putea face obiectul unei administrări extraordinare în temeiul unui acord privind reconversia industrială a regiunii Caserta (denumit în continuare „acord”). Acest acord, semnat de instituțiile italiene, de sindicate și de organizația patronală Confindustria, a autorizat, prin diverse măsuri, o investiție a cărei valoare se încadrează între 40 de milioane EUR și 60 de milioane de EUR. Conform informațiilor de care dispunea Comisia la acel moment, acest acord viza relansarea producției și menținerea locurilor de muncă pe platformele industriale din provincia Caserta.

(26)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat rezerva, pe baza informațiilor disponibile la acel moment, cu privire la compatibilitatea ajutorului pentru salvare cu orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (9) (denumite în continuare „orientări”).

(27)

Comisia a solicitat Italiei să furnizeze informații suplimentare prin care să demonstreze eligibilitatea întreprinderii Ixfin pentru ajutor, precum și bilanțurile întreprinderilor Pufin și Maxfin pentru a demonstra că dificultățile erau prea serioase pentru a fi soluționate la nivel de grup.

(28)

În ceea ce privește compatibilitatea ajutorului pentru salvare cu orientările, Comisia a adresat întrebări legate de măsura în care dispozițiile punctului 25 litera (d) din orientări erau respectate. Pentru a îndeplini această condiție, ajutorul pentru salvare trebuie limitat la suma minimă necesară menținerii în activitate a întreprinderii pe parcursul perioadei pentru care este autorizat ajutorul. În acest sens, Comisia a invitat Italia să furnizeze informații suplimentare legate de adecvarea sumei reprezentând ajutorul pentru salvare și, printre altele, confirmarea faptului că garanția a fost limitată la un împrumut în valoare de 15 milioane de EUR și că nu a fost majorată la 17,3 milioane de EUR, astfel cum a solicitat întreprinderea.

(29)

De asemenea, Comisia a subliniat faptul că ajutorul pentru salvare nu putea să vizeze în principal amânarea insolvenței, ci trebuia orientat către restructurare. Cu toate acestea, Comisia a considerat că obiectivul ajutorului pentru salvare părea să vizeze exclusiv reeșalonarea rambursării datoriei și, în felul acesta, salvarea întreprinderii de la insolvabilitate. Comisia a solicitat, printre altele, probe care să ateste că Ixfin încerca să întocmească în acea perioadă un plan de restructurare.

(30)

De asemenea, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la respectarea dispozițiilor punctului 25 litera (c) din orientări, care prevede că statul membru trebuie să comunice, în termen de 6 luni de la prima punere în aplicare a măsurii de ajutor pentru salvare, un plan de restructurare sau un plan de lichidare sau dovada că garanția a fost sistată.

(31)

În plus, Comisia și-a exprimat rezerve cu privire la respectarea principiului „pentru prima și ultima dată”, astfel cum se prevede la punctele 72 și urm. din orientări.

(32)

De asemenea, în decizia de inițiere, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la măsura în care întreprinderea Ixfin a beneficiat de ajutor suplimentar (a se vedea considerentul 25 din prezenta decizie) pentru facilitarea procedurii de faliment. Comisia a remarcat că, în pofida faptului că ajutorul ar fi fost acordat în temeiul Legii nr. 181 din 1989 (sau al prorogărilor succesive), acesta nu ar fi fost compatibil, în conformitate cu Decizia Comisiei în cazul N 214/03, întrucât, conform celor invocate, autorizarea se baza pe excluderea în temeiul articolului 9 a întreprinderilor aflate în dificultate. Cu toate acestea, Ixfin este în mod evident o întreprindere aflată în dificultate în temeiul punctului 10 litera (c) din orientări, întrucât face obiectul procedurii de faliment. În consecință, Comisia a observat că un astfel de sprijin poate fi considerat compatibil sub formă de ajutor pentru restructurare numai în cazul în care îndeplinește condițiile prevăzute la punctele 31-51 din orientări.

(33)

Cu toate acestea, Comisia nu a primit nicio notificare privind ajutorul pentru restructurare și nici nu a fost informată cu privire la vreun plan de restructurare, care ar fi permis ajutorului să îndeplinească cerințele de bază impuse pentru autorizarea ca ajutor pentru restructurare în temeiul orientărilor. În special, Comisia avea îndoieli cu privire la capacitatea planului de restructurare, în cazul în care acesta ar fi existat, de a restabili viabilitatea operațională și financiară a întreprinderii.

(34)

La 15 ianuarie 2008, Comisia a primit procesul-verbal al reuniunii privind întreprinderea Ixfin, organizată la sediul ministerului la 9 ianuarie 2008, din care rezultă că ministerul a decis să atace decizia tribunalului de a respinge administrarea extraordinară a Ixfin.

(35)

La 12 martie 2008, autoritățile italiene au informat Comisia prin curier electronic că au întâmpinat dificultăți în obținerea informațiilor cerute și au solicitat o soluție provizorie. La 25 martie 2008, autoritățile italiene au confirmat faptul că Ixfin nu primise pretinsul ajutor pentru restructurare, în valoare de 40 de milioane de EUR.

(36)

Prin scrisoarea din data de 27 martie 2008, Comisia a primit observațiile lichidatorului întreprinderii Ixfin.

(37)

În ceea ce privește insolvabilitatea întreprinderii Ixfin, lichidatorul a explicat că, la acel moment, întreprinderea Ixfin încă făcea obiectul procedurii de faliment. Conversia procedurii de faliment în administrare extraordinară făcea obiectul unor cerințe de procedură și de fond. Prin hotărârea sa din 4 ianuarie 2008, tribunalul a decis că nu erau întrunite condițiile necesare pentru restabilirea echilibrului economic al întreprinderii și că, din această cauză, procedura de faliment nu putea fi înlocuită de procedura de administrare extraordinară. Această hotărâre a fost contestată de minister la Curtea de Apel din Napoli (denumită în continuare „Curtea de Apel”).

(38)

De asemenea, lichidatorul a subliniat că, întrucât întreprinderea se afla în continuare în stare de faliment, aceasta își încetase activitatea economică.

(39)

În ceea ce privește acordul, lichidatorul a subliniat că acordul în cauză a fost adoptat de Președinția Consiliului de miniștri la 20 iunie 2007. La 25 octombrie 2007 s-a întrunit un grup de coordonare care trebuia să elaboreze un program de investiții detaliat. Cu toate acestea, din observațiile lichidatorului și, în special, din hotărârea tribunalului, rezultă că nu s-a dat curs în mod efectiv programului de investiții, care a rămas un document abstract care nu menționa proiectele care trebuiau sprijinite și nici eventualele resurse fond care puteau fi utilizate. În plus, lichidatorul a subliniat faptul că, în afara ajutorului pentru restructurare, nu s-au acordat alte resurse publice pentru salvarea și/sau restructurarea întreprinderii Ixfin.

(40)

De asemenea, lichidatorul a precizat că, la 23 iunie 2006, întreprinderea Ixfin a prezentat un proiect de plan de restructurare întreprinderii Sviluppo Italia SpA, care nu a avut niciun efect, având în vedere falimentul întreprinderii. Lichidatorul a transmis Comisiei o copie a proiectului de plan de restructurare, întocmit de un consultant.

(41)

În ceea ce privește adecvarea sumei ajutorului pentru salvare, lichidatorul a transmis Comisiei cererile privind acordarea ajutorului pentru salvare prezentate de Ixfin întreprinderii Sviluppo Italia SpA la 30 septembrie 2005 și 11 noiembrie 2005.

(42)

Întrucât Comisia a solicitat bilanțurile întreprinderilor Pufin și Maxfin pentru anii 2004, 2005 și 2006, lichidatorul a prezentat copii ale acestora.

(43)

În ceea ce privește executarea garanției de stat, lichidatorul a afirmat că la 3 iulie 2006 banca a solicitat ministerului rambursarea împrumutului garantat.

(44)

Autoritățile italiene au prezentat comentarii cu privire la observațiile părților terțe. Acestea au afirmat, printre altele, că, la acel moment, se aflau într-o situație mai favorabilă și puteau răspunde acuzațiilor conținute în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare.

(45)

În ceea ce privește garanția de stat pentru împrumutul de 15 milioane de EUR acordat de Bancă, autoritățile italiene au clarificat următoarele aspecte.

(46)

În primul rând, autoritățile italiene au confirmat că suma garantată era limitată la un împrumut în valoare de 15 milioane de EUR și, prin urmare, aceasta nu a fost majorată la 17,3 milioane de EUR. De asemenea, autoritățile au subliniat faptul că suma ajutorului pentru salvare a fost calculată în conformitate cu formula prevăzută în anexa la orientări.

(47)

În al doilea rând, prin scrisorile din 21 aprilie 2008 și 30 octombrie 2008, ministerul a adus la cunoștința Comisiei faptul că banca a executat garanția pentru împrumutul de 15 milioane de EUR plus dobânda aferentă, în total 15 154 457,72 EUR, la data de 3 iulie 2006. De asemenea, autoritățile italiene au transmis scrisoarea din 20 septembrie 2006, pe baza căreia Ministerul Economiei și Finanțelor a efectuat plata către Bancă la 27 septembrie 2006. Prin această plată, ministerul a obținut dreptul de creditor al întreprinderii Ixfin pentru suma respectivă.

(48)

În al treilea rând, autoritățile italiene au prezentat o copie a scrisorii din 30 noiembrie 2006 prin care ministerul a solicitat autorităților competente (și anume Avvocatura Distrettuale din Napoli) să depună o cerere pentru includerea creanței în pasiv, în conformitate cu articolul 93 din Decretul legislativ nr. 270/1999.

(49)

În ceea ce privește procedura de faliment în cazul Ixfin, autoritățile italiene au afirmat că, de la declararea falimentului la data de 5 iulie 2006, întreprinderea se află în continuare în stare de faliment și au confirmat informațiile prezentate de lichidator în acest sens. În plus, autoritățile italiene au confirmat faptul că recursul formulat împotriva hotărârii tribunalului se afla încă pe rol.

(50)

În ceea ce privește acordul, autoritățile italiene au anexat o copie a acestuia, afirmând că nu prevede niciun ajutor pentru întreprinderea Ixfin.

(51)

De asemenea, autoritățile italiene au transmis Comisiei o copie a proiectului de notificare a planului de restructurare, care însă nu a fost înaintată ulterior Comisiei, potrivit declarațiilor acestora, deoarece tribunalul declarase deja oficial întreprinderea Ixfin ca fiind insolvabilă.

(52)

Autoritățile italiene au prezentat, de asemenea, o copie a acordului de împrumut încheiat între Bancă și întreprinderea Ixfin din care reiese că împrumutul a fost acordat la 30 decembrie 2005 la o rată a dobânzii de 3,591 % (a se vedea considerentul 20 din prezenta decizie), și nu de 3,752 %, astfel cum se precizează la punctul 15 din decizia de inițiere, pe baza informațiilor disponibile inițial.

(53)

Prin ordinul său din 4 iunie 2008, notificat la 15 iulie 2008, Curtea de Apel a confirmat hotărârea tribunalului și, prin urmare, faptul că nu existau condiții de fond pentru conversia procedurii de faliment în administrare extraordinară. Ministerul a introdus recurs împotriva hotărârii la Curtea Supremă de Casație, care încă nu s-a pronunțat.

(54)

În acest sens, Comisia observă că, în temeiul punctelor 66-68 din Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru o punere în aplicare eficientă a deciziilor Comisiei de obligare a statelor membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil” (10), autoritățile naționale pot să sprijine continuarea activității economice a beneficiarului numai în măsura în care acest lucru permite recuperarea imediată și efectivă a ajutorului.

(55)

Articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE prevede că orice ajutor acordat de un stat membru sau prin resurse de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri este incompatibil cu piața comună în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(56)

Garanția pentru întreprinderea Ixfin a fost acordată de statul italian din fonduri de stat, întrucât întreprinderea Ixfin nu a achitat nicio primă pentru aceasta. Astfel, Ixfin a obținut un împrumut pe care, având în vedere dificultățile financiare majore ale întreprinderii, nu l-ar fi putut obține fără garanția statului. Prin urmare, prin acordarea unei garanții pentru împrumut, întreprinderii Ixfin i s-a oferit un avantaj prin resurse de stat.

(57)

Ajutorul pentru salvare și ajutorul pentru restructurare sunt considerate a fi unul dintre cele mai denaturante tipuri de ajutor de stat, întrucât oferă posibilitatea sprijinirii unei întreprinderi care, în lipsa intervenției statului, ar ieși de pe piață. Obiectul de activitate al întreprinderii Ixfin îl reprezenta producția și distribuția de componente electronice atât pentru sectorul automobilelor, cât și pentru cel al telecomunicațiilor. Aceste produse fac obiectul schimburilor comunitare, piața relevantă fiind supranațională, astfel cum se subliniază în decizia autorității italiene din domeniul concurenței (11). De asemenea, la data primirii ajutorului, Ixfin plănuia să își reia activitatea de producție. Astfel, avantajul obținut prin intermediul garanței i-a permis să adopte măsuri în vederea salvării întreprinderii și, în cele din urmă, continuarea activității economice pentru o anumită perioadă. Prin urmare, se poate concluziona că ajutorul în cauză denaturează sau este de natură să denatureze concurența și să afecteze schimburile dintre statele membre prin favorizarea anumitor întreprinderi.

(58)

De asemenea, punctul 3.2 litera (a) din Comunicarea cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (12) (denumită în continuare „comunicarea”) stabilește o serie de cerințe pentru excluderea oricărui element de ajutor de stat dintr-o garanție publică: beneficiarul nu trebuie să se confrunte cu dificultăți financiare, garanția nu trebuie să acopere mai mult de 80 % din împrumutul datorat și trebuie să se plătească o primă conformă cu prețul pieței. În cazul de față, garanția acoperă valoarea totală a împrumutului, nu s-a achitat nicio primă și, așa cum se va arăta mai jos, în secțiunea VIII.2.1, beneficiarul este o întreprindere aflată în dificultate.

(59)

Prin urmare, măsura constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(60)

Exceptările prevăzute la articolul 87 alineatul (2) din Tratatul CE nu se aplică în cazul de față. În ceea ce privește exceptările prevăzute la articolul 87 alineatul (3) din Tratatul CE, întrucât obiectivul principal al ajutorului îl reprezintă restabilirea viabilității pe termen lung a întreprinderii, se pot aplica doar exceptările prevăzute la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, care fac posibilă acordarea ajutorului de stat cu scopul de a facilita dezvoltarea anumitor activități economice sau a anumitor domenii economice, atunci când acest ajutor nu afectează condițiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Ajutorul poate fi considerat compatibil cu piața comună în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE numai în cazul în care sunt respectate condițiile stabilite în orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.

(61)

În conformitate cu punctul 9 din orientări, Comisia consideră că o întreprindere se află în dificultate atunci când aceasta nu este capabilă, prin resurse proprii sau prin fondurile pe care le poate primi de la proprietar/acționari sau creditori, să stopeze pierderile care, în lipsa unei intervenții externe a autorităților publice, vor cauza cu certitudine ieșirea acesteia de pe piață pe termen scurt sau mediu. Punctul 11 din orientări prevede că simptomele caracteristice ale unei întreprinderi aflate în dificultate sunt creșterea pierderilor, scăderea cifrei de afaceri, creșterea stocurilor, supracapacitatea, diminuarea fluxului de numerar, creșterea gradului de îndatorare și a cheltuielilor cu rata dobânzii, precum și scăderea sau dispariția valorii activului net. Tabelul 1 arată că datoriile erau în creștere, fluxul de numerar era în scădere, iar cifra de afaceri scăzuse de la 104 milioane EUR la 3 milioane EUR în doar 17 luni.

(62)

În conformitate cu punctul 10 litera (c) din orientări, o întreprindere este considerată ca fiind în dificultate în cazul în care îndeplinește criteriile prevăzute de legislația națională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvabilitate. În cazul de față, semnele insolvabilității, și anume incapacitatea întreprinderii de a-și îndeplini obligațiile la timp, au apărut încă din luna septembrie a anului 2004. De asemenea, Italia a susținut că a acordat ajutorul pentru salvare anterior notificării, din cauza necesităților urgente de lichidități ale întreprinderii. În final, instanța competentă a declarat falimentul întreprinderii Ixfin la 5 iulie 2006.

(63)

Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că Ixfin este o întreprindere aflată în dificultate în sensul punctelor 10 și 11 din orientări.

(64)

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu punctul 13 din orientări, întreprinderile care fac parte dintr-un grup nu sunt, în mod normal, eligibile pentru a beneficia de ajutor pentru restructurare, cu excepția cazului în care se poate demonstra că dificultățile întreprinderii sunt intrinsece și nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului și că dificultățile sunt prea grave pentru a fi rezolvate de către grup.

(65)

Întreprinderea Ixfin face parte din grupul Pufin. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Ixfin are datorii de 3,7 milioane de EUR față de societatea-mamă, Maxfin. În al doilea rând, ulterior inițierii procedurii oficiale de investigare, autoritățile italiene au prezentat Comisiei bilanțurile Maxfin din 30 aprilie 2005, 30 aprilie 2006 și 30 iunie 2006, precum și bilanțurile grupului Pufin din 30 iunie 2004, 30 iunie 2005 și 30 iunie 2006. Rezultatele financiare ale Pufin și Maxfin din perioada 2003-2005 sunt prezentate în tabelul 2. Acest tabel dovedește că nici situația financiară a întreprinderii Maxfin și nici cea a grupului Pufin nu permiteau acestora să acorde întreprinderii Ixfin resursele necesare la o scară comparabilă ajutorului pentru salvare acordat de Italia. În al treilea rând, mijloacele financiare ale filialelor Ixfin nu au permis acestora să pună la dispoziție resursele necesare salvării Ixfin. Astfel, se poate concluziona că nici grupul Pufin, nici Maxfin și nici filialele Ixfin nu erau în măsură să finanțeze salvarea întreprinderii Ixfin și că, astfel, dificultățile întreprinderii Ixfin erau prea grave pentru a fi rezolvate de grup.

Tabelul 2

(66)

Pentru a risipi îndoielile Comisiei referitoare la faptul că dificultățile întreprinderii erau intrinsece și că nu au fost rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului, autoritățile italiene au furnizat inițial informații conform cărora dificultățile întreprinderii se datorau mai multor factori: scăderea numărului de comenzi, în special comenzile clienților principali, și creșterea datoriilor, în special după ce întreprinderea a fost gestionată de către investitor în perioada martie-decembrie 2004 (astfel cum se arată la considerentul 17 din prezenta decizie). În al doilea rând, autoritățile italiene au subliniat faptul că societatea-mamă, după răscumpărarea întreprinderii Ixfin, nu a efectuat nicio tranzacție care să însemne o alocare arbitrară a costurilor în cadrul grupului.

(67)

Prin urmare, Comisia, pe baza informațiilor de care dispune, consideră că întreprinderea Ixfin îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 13 din orientări.

(68)

Ajutorul pentru salvare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 25 din orientări pentru a fi compatibil cu piața comună.

(69)

În conformitate cu punctul 25 litera (a) din orientări, ajutorul pentru salvare trebuie să constea în sprijin cu lichidități sub forma unor garanții pentru împrumuturi sau credite; în ambele cazuri, împrumutul trebuie să fie acordat cu o rată a dobânzii cel puțin comparabilă cu ratele dobânzii percepute la împrumuturile acordate întreprinderilor viabile.

(70)

În primul rând, în cazul de față, ajutorul pentru salvare constă în sprijin cu lichidități (a se vedea considerentul 20 din prezenta decizie). În ceea ce privește rata dobânzii, Comisia trebuie să revină asupra concluziei preliminare potrivit căreia aceasta părea să corespundă ratei aplicate în mod normal întreprinderilor viabile. În realitate, întrucât rata dobânzii aplicată efectiv împrumutului garantat era de 3,591 %, comparativ cu rata de referință a Comisiei pentru Italia de 4,08 %, Comisia concluzionează că aceasta nu este comparabilă cu cea aplicată în mod normal întreprinderilor viabile. Prin urmare, Comisia consideră că ajutorul pentru salvare acordat întreprinderii Ixfin nu îndeplinește criteriile prevăzute la punctul 25 litera (a) din orientări.

(71)

În ceea ce privește condițiile prevăzute la punctul 25 litera (b) din orientări, în cazul de față Comisia consideră că acestea au fost îndeplinite, întrucât ajutorul pentru salvare vizează atenuarea dificultăților sociale majore și nu are efecte negative nedorite asupra altor state membre.

(72)

În conformitate cu punctul 25 litera (d) din orientări, ajutorul pentru salvare trebuie limitat la suma necesară menținerii în activitate a întreprinderii pe perioada în care este autorizat ajutorul; suma necesară ar trebui să se bazeze pe necesitățile de lichidități ale întreprinderii care rezultă din pierderi. Comisia remarcă faptul că, deși suma ajutorului a fost calculată cu respectarea formulei prevăzute în anexa la orientări pentru stabilirea necesităților de lichidități ale întreprinderii, aceasta se ridică la peste 10 milioane de EUR, iar autoritățile italiene nu au furnizat suficiente informații pentru a explica motivul pentru care această sumă corespunde celei solicitate în mod specific de Ixfin pentru a rămâne pe linia de plutire. Prin urmare, Comisia consideră că nu s-au prezentat suficiente dovezi care să ateste că ajutorul primit constituie minimul necesar menținerii în activitate a întreprinderii pe perioada de salvare, astfel cum se prevede la punctul 25 litera (d) din orientări.

(73)

În conformitate cu punctul 25 litera (e) din orientări, ajutorul trebuie să fie acordat în conformitate cu principiul „pentru prima și ultima dată” prevăzut la punctele 72 și urm. din orientări. Autoritățile italiene au afirmat că a fost respectat principiul „pentru prima și ultima dată”, și anume că întreprinderea nu a beneficiat de niciun ajutor pentru salvare sau pentru restructurare în ultimii 10 ani. Prin urmare, pe baza informațiilor de care dispune, Comisia consideră că a fost îndeplinit criteriul de la punctul 25 litera (e) din orientări.

(74)

În cazul de față, perioada de 6 luni pe parcursul căreia ajutorul pentru salvare poate fi acordat în temeiul punctului 25 litera (c) din orientări a început la 30 decembrie 2005 și a expirat la 30 iunie 2006. În conformitate cu ultima clauză de la punctul 25 litera (a) din orientări, orice împrumut trebuie rambursat și orice garanție trebuie să înceteze într-o perioadă de cel mult 6 luni de la transferul primei tranșe către întreprindere. De asemenea, ultima clauză a punctului 25 litera (c) prevede că „în cazul unui ajutor nenotificat, statul membru trebuie să comunice în termen de cel mult 6 luni după prima punere în aplicare a măsurii de ajutor pentru salvare un plan de restructurare sau un plan de lichidare sau o dovadă că împrumutul a fost rambursat integral și/sau că garanția a fost sistată”. Punctul 26 din orientări prevede o excepție de la regula privind termenul de 6 luni în cazul în care statul membru prezintă un plan de restructurare sau un plan de lichidare în interiorul acestui termen de 6 luni. Comisiei nu i s-a prezentat nici un plan de restructurare, nici un plan de lichidare în perioada menționată anterior. În plus, garanția a fost solicitată la 3 iulie 2006, iar întreprinderea Ixfin nu a rambursat nicio parte a împrumutului. În consecință, ajutorul pentru salvare acordat întreprinderii Ixfin trebuie considerat incompatibil cu piața comună.

(75)

Comisia nu poate considera ajutorul pentru salvare ca fiind o măsură de restructurare. În primul rând, Comisiei nu i s-a prezentat niciun plan de restructurare. În al doilea rând, ajutorul pentru salvare nu îndeplinește cerințele prevăzute la punctele 31 și urm. din orientările care stabilesc condițiile de compatibilitate ale măsurii de restructurare cu piața comună. În consecință, Comisia nu deține alte elemente care să îi permită să considere că ajutorul pentru salvare este compatibil cu o măsură de restructurare.

(76)

În ceea ce privește presupusa acordare a ajutorului pentru restructurare, pe baza informațiilor prezentate Comisiei pe parcursul procedurii oficiale de investigare au fost eliminate îndoielile cu privire la faptul că întreprinderii Ixfin i s-a acordat un ajutor pentru restructurare (a se vedea considerentul 32 din prezenta decizie). Prin urmare, întrucât existența ajutorului pentru restructurare nu a fost confirmată, evaluarea compatibilității acestuia cu piața comună a devenit irelevantă.

(77)

Comisia încheie procedura oficială de investigare inițiată prin decizia din 11 decembrie 2007 privind ajutorul pentru salvare acordat ilegal și presupusa măsură de ajutor pentru restructurare.

(78)

Comisia concluzionează că ajutorul de stat sub forma unei garanții la un împrumut în valoare de 15 milioane de EUR acordată ilegal de către Italia întreprinderii Ixfin SpA, cu încălcarea articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE, este incompatibil cu piața comună. Italia are obligația de a recupera de la beneficiar ajutorul incompatibil cu piața comună.

(79)

Pentru cuantificarea sumei ajutorului, Comisia face referire la punctul 4.1 litera (a) din Comunicare, conform căruia „pentru întreprinderile aflate în dificultate, un garant de pe piață, dacă există, ar percepe o primă substanțială la momentul acordării garanției, dat fiind riscul incapacității de plată. În cazul în care probabilitatea ca persoana creditată să nu poată achita împrumutul este foarte mare, se poate întâmpla să nu existe o rată a pieței și, în situații excepționale, elementul de ajutor de stat din garanție se poate dovedi la un nivel tot atât de ridicat ca și suma acoperită efectiv de garanție.”

(80)

Având în vedere dificultățile financiare majore ale întreprinderii Ixfin la data acordării garanției, Comisia consideră că era puțin probabil ca întreprinderea să poată obține un împrumut bancar pe piață fără intervenția statului; prin urmare, Comisia concluzionează că valoarea ajutorului corespunde valorii totale a împrumutului.

(81)

Investigarea oficială cu privire la presupusul ajutor pentru restructurare este încheiată, întrucât, pe parcursul acesteia, nu a fost confirmată acordarea unui ajutor pentru restructurare întreprinderii Ixfin,

(a)

suma totală (principal și dobânzi) care urmează a fi recuperată de la beneficiar;

(b)

descrierea detaliată a măsurilor deja adoptate și menite a se conforma prezentei decizii;

(c)

documentele care atestă faptul că beneficiarul a fost somat să restituie ajutorul.