21.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 125/40

(1)

În conformitate cu articolul 126 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive.

(2)

Pactul de stabilitate și creștere are la bază obiectivul unor finanțe publice solide ca mijloc de consolidare a condițiilor pentru stabilitatea prețurilor și pentru o creștere susținută și durabilă, care să contribuie la crearea de locuri de muncă.

(3)

Procedura de deficit excesiv (PDE) prevăzută la articolul 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, clarificată prin Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (1) (care face parte din Pactul de stabilitate și creștere), prevede adoptarea unei decizii privind existența unui deficit excesiv. Regulamentul (CE) nr. 1467/97 stabilește, de asemenea, dispoziții de punere în aplicare a articolului 104 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care a devenit articolul 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede dispoziții suplimentare referitoare la aplicarea PDE. Regulamentul (CE) nr. 479/2009 al Consiliului (2) stabilește norme și definiții detaliate pentru aplicarea dispozițiilor respectivului protocol.

(4)

Reforma din 2005 a Pactului de stabilitate și creștere a căutat să-i întărească eficacitatea și bazele economice, precum și să protejeze sustenabilitatea finanțelor publice pe termen lung. Obiectivul acesteia l-a constituit garantarea faptului că situația economică și bugetară este pe deplin luată în considerare în toate etapele PDE. Astfel, Pactul de stabilitate și creștere constituie cadrul care sprijină politicile guvernamentale pentru o revenire rapidă la poziții bugetare solide ținând cont de situația economică.

(5)

Articolul 104 alineatul (5) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care a devenit articolul 126 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prevede obligația Comisiei de a adresa Consiliului un aviz în cazul în care aceasta consideră că într-un stat membru există sau poate să apară un deficit excesiv. Luând în considerare raportul său întocmit în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care a devenit articolul 126 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și având în vedere avizul emis de Comitetul economic și financiar în conformitate cu articolul 104 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care a devenit articolul 126 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a concluzionat că în Italia există un deficit excesiv. În consecință, Comisia a transmis Consiliului un aviz în acest sens cu privire la Italia la 11 noiembrie 2009 (3).

(6)

Articolul 126 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede obligația Consiliului de a lua în considerare orice eventuale observații ale statului membru în cauză, înainte de a decide, pe baza unei evaluări globale, dacă există sau nu un deficit excesiv. În cazul Italiei, evaluarea globală conduce la concluziile expuse în prezenta decizie.

(7)

Conform datelor comunicate de autoritățile italiene în octombrie 2009, nivelul deficitului public al Italiei ar trebui să atingă 5,3 % din PIB în 2009, depășind astfel cu mult valoarea de referință de 3 % din PIB. Depășirea anunțată a valorii de referință nu poate fi considerată excepțională în sensul dispozițiilor din tratat și din Pactul de stabilitate și creștere. În special, aceasta este o consecință a unei încetiniri semnificative a creșterii economice în sensul dispozițiilor tratatului și ale Pactului de stabilitate și creștere. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din toamna anului 2009, în Italia PIB-ul real se va contracta cu 4,7 % în 2009, după o scădere de 1 % în 2008. Pentru 2010 se anticipează o redresare moderată, care se va consolida în 2011. Pe lângă aceasta, depășirea estimată a valorii de referință nu poate fi considerată temporară, deoarece se preconizează că deficitul va continua să crească în 2010, urmând să scadă ușor în 2011, în condițiile menținerii politicilor actuale. Se estimează că măsurile discreționare adoptate în cadrul pachetelor succesive pentru redresare cu scopul de a reacționa în fața crizei în conformitate cu planul european de redresare economică (măsuri care vizau sprijinirea grupurilor cu venituri mici și a principalelor sectoare industriale) nu vor avea un impact semnificativ asupra soldului bugetului, deoarece, în conformitate cu autoritățile italiene, acestea sunt oficial finanțate integral mai ales prin realocarea fondurilor existente. Criteriul deficitului prevăzut de tratat nu este îndeplinit.

(8)

Conform informațiilor comunicate în octombrie 2009 de către autoritățile italiene, datoria publică brută s-a situat cu mult peste valoarea de referință de 60 % din PIB încă dinaintea începerii etapei a treia a uniunii economice și monetare și se preconizează atingerea unui nivel de 115,1 % din PIB în 2009. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din toamna anului 2009, nivelul datoriei va crește în continuare până la 117,8 % în 2011. Nu se poate considera că ponderea datoriei scade suficient și se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător, în sensul dispozițiilor din tratat și din Pactul de stabilitate și creștere. Criteriul datoriei prevăzut de tratat nu este îndeplinit.

(9)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, „factorii relevanți” pot fi luați în considerare în etapele care conduc la adoptarea deciziei Consiliului privind existența unui deficit excesiv în conformitate cu articolul 126 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene numai dacă este îndeplinită dubla condiție ca deficitul să rămână apropiat de valoarea de referință și ca depășirea valorii de referință să fie temporară. Această dublă condiție nu este îndeplinită în cazul Italiei. Prin urmare, în etapele care conduc la adoptarea prezentei decizii nu sunt luați în considerare factorii relevanți,