(1)

În contextul examinării unei fișe descriptive transmise în cadrul unei cereri de exceptare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 68/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE la ajutoarele pentru formare (2), Comisia a primit informații cu privire la un ajutor acordat sau care urma să fie acordat întreprinderii Farm Dairy Flevoland. Prin scrisoarea din 29 iunie 2004 (ref. AGR/16887), Comisia a solicitat informații Țărilor de Jos în legătură cu această măsură.

(2)

Autoritățile olandeze au răspuns prin scrisoarea din 28 noiembrie 2005, înregistrată la 29 noiembrie 2005.

(3)

Prin scrisoarea din 22 mai 2007, Comisia a solicitat informații suplimentare, Țările de Jos răspunzând prin scrisoarea din 22 iunie 2007, înregistrată la 25 iunie 2007.

(4)

Măsura a fost inclusă în registrul ajutoarelor nenotificate cu numărul NN 97/05.

(5)

Comisia a luat decizia de inițiere a procedurii la 26 noiembrie 2008, aceasta fiind publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3). Comisia a invitat celelalte state membre și părțile terțe interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutoarele în cauză.

(6)

Țările de Jos au transmis comentariile lor prin scrisoarea din 19 ianuarie 2009, înregistrată în aceeași zi.

(7)

Prin scrisoarea din 18 mai 2009, Comisia a primit observațiile prezentate de Farm Dairy, ca terță parte interesată. Urmare a unei cereri de prelungire a termenului limită și având în vedere circumstanțele speciale prezentate de Farm Dairy, prin scrisoarea din 15 iunie 2009, înregistrată la 18 iunie 2009, Comisiei i-au fost transmise anexe în completarea scrisorii din 18 mai 2009. Aceste observații au fost transmise autorităților olandeze prin scrisoarea din 24 iunie 2009. La rândul lor, autoritățile din Țările de Jos au răspuns prin scrisoarea din 17 iulie 2009 înregistrată în aceeași zi.

(8)

Prin scrisoarea din 18 septembrie 2009, Comisia a formulat întrebări suplimentare pentru Țările de Jos. Acestea au solicitat, prin scrisoarea din 16 octombrie 2009, o prelungire a termenului limită pentru răspuns până la 18 noiembrie 2009. Prelungirea respectivă a fost acordată prin scrisoarea din 10 noiembrie 2009. Prin scrisoarea din 23 noiembrie, înregistrată în aceeași zi, Țările de Jos au furnizat informații suplimentare.

(9)

Farm Dairy este o fabrică de produse lactate. Aceasta s-a mutat la Lelystad, unde se află în prezent, în Flevoland, regiune vizată de obiectivul nr. 1. La 24 august 1998, întreprinderea Farm Dairy a înaintat o cerere de ajutoare pentru investiții în temeiul punctului 3.3 din DOCUP („Enig Programmeringsdocument” – Document unic de programare) al provinciei Flevoland. Prin instalarea întreprinderii se prevedea crearea de locuri de muncă directe și indirecte în regiune.

(10)

La 23 septembrie 1998 provincia a avizat favorabil cererea de ajutoare respectivă. Luând decizia menționată, provincia Flevoland se baza, între altele, pe perspectivele favorabile în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, mediul, reducerea costurilor de transport al laptelui (până la momentul respectiv laptele produs în Flevoland era prelucrat în afara regiunii, chiar și în Belgia) și rentabilitatea întreprinderii. Farm Dairy prevedea încheierea de contracte cu producătorii de lapte din Flevoland, precum și de convenții cu un cunoscut lanț de supermarketuri, ceea ce urma să asigure desfacerea produselor lactate. Farm Dairy prevedea prelucrarea a 48 de milioane de kilograme de lapte pe an.

(11)

Provincia a înaintat o cerere de cofinanțare pe lângă ministerul agriculturii (Ministerie voor Landbouw, Natuur and Voedselkwaliteit – LNV), precum și o cerere de evaluare a proiectului. Se pare că a existat o divergență de opinii între provincia Flevoland și „Directie Noordwest” din cadrul ministerului LNV cu privire la cererea de cofinanțare, în special în ceea ce privește caracterul novator al proiectului. Din acest motiv, a fost consultat un centru de informare și cunoștințe (IKC) care a emis un al doilea aviz, transmis la 17 decembrie 1998, care prezintă calitățile proiectului în materie de ocupare a forței de muncă, debușeuri și rentabilitate. Concluzia acestui al doilea aviz este totuși că proiectul are un caracter novator redus deoarece procesul de producție în sine nu aduce noutăți, chiar dacă utilizează tehnici de vârf; proiectul conține însă inovații în ceea ce privește piața. Al doilea aviz ia în considerație mai multe criterii, cum sunt dezvoltarea regiunii și perspectivele financiare ale proiectului. Având în vedere faptul că rezultatele benefice ale proiectului urmează să se facă simțite mai ales la nivelul provinciei (și mai puțin la nivel național), sistemul obișnuit de repartizare a cofinanțării subvențiilor a fost revizuit, în sensul că a crescut cota-parte a provinciei.

(12)

Ca urmare a poziției LNV, provincia a emis o decizie de acordare a unei subvenții în sumă totală de 1 575 000 de milioane NLG (respectiv, 715 909 EUR) întreprinderii Farm Dairy și i-a comunicat acesteia intenția de a acorda subvenția la 3 martie 1999. Această subvenție urma să fie finanțată prin contribuții provenind din Fondul european de orientare și de garantare agricolă (FEOGA), de la guvernul central și de la provincie.

(13)

Ca urmare a îndoielilor privind posibilitatea obținerii unei autorizări a ajutorului din partea Comisiei Europene, LNV a luat hotărârea de a nu acorda finanțarea publică și a comunicat provinciei această decizie prin scrisoarea din 14 septembrie 1999.

(14)

În urma unui control efectuat de Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală, aceasta a decis că proiectul nu va putea fi finanțat prin intermediul DOCUP și, în consecință, nu se va acorda partea din finanțare provenind din FEOGA. Comisia a comunicat această decizie provinciei prin scrisoarea din 25 iunie 1999.

(15)

Cu toate acestea, provincia a decis să finanțeze proiectul numai pe baza fondurilor proprii. Farm Dairy a fost informată de acordarea definitivă a subvenției și de plata acesteia prin scrisoarea din 20 noiembrie 2000.

(16)

La 23 februarie 2001, a avut loc o întâlnire informală între funcționari ai Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală și reprezentanți ai provinciei Flevoland, la cererea acestora din urmă. Se pare că la această reuniune funcționarii ar fi arătat că ajutorul pentru Farm Dairy nu e compatibil cu piața comună și ar trebui recuperat, chiar dacă se reutilizează fondurile în cadrul altui proiect.

(17)

Provincia a decis să acorde ajutorul sub forma unei despăgubiri către Farm Dairy pentru prejudiciul suferit din cauza retragerii deciziei de acordare a ajutorului. Valoarea acestei despăgubiri era egală cu suma pe care ar fi primit-o Farm Dairy dacă ar fi fost autorizată acordarea ajutorului. În fapt, întrucât decizia de acordare nu prevedea posibilitatea de retragere a ajutorului, provincia s-a considerat legată de această decizie și obligată să acorde ajutorul, estimând că altfel s-ar putea confrunta cu acțiuni în justiție inițiate de Farm Dairy. Provincia a comunicat propunerea sa privind despăgubirea întreprinderii Farm Dairy prin scrisoarea din 10 mai 2001. Farm Dairy a acceptat propunerea respectivă prin scrisoarea din 21 mai 2001.

(18)

Ajutorul fusese acordat inițial în cadrul DOCUP al provinciei Flevoland, ca ajutor pentru investiții în temeiul punctului 3.3 din DOCUP. După aceea și din motivele explicate anterior, ajutorul a fost acordat ca despăgubire pentru pierderile înregistrate ca urmare a deciziei de retragere a acordării ajutorului.

(19)

Ajutorul se ridică la 1 575 000 NLG (715 909 EUR). Această sumă reprezintă 8,5 % din valoarea investițiilor totale care se ridică la 18 597 000 NLG (8 438 951 EUR).

(20)

Beneficiarul ajutorului este Farm Dairy Holding B.V., situată la Lelystad, fabrică de produse lactate (între altele, iaurturi și deserturi pe bază de lapte).

(21)

Ajutorul a fost acordat pentru perioada 1 octombrie 1998-1 mai 2000, adică perioada de derulare a proiectului Farm Dairy, decizia de acordare fiind luată la 3 martie 1999.

(22)

Comisia a inițiat procedura de investigație prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE deoarece avea îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea acestor ajutoare cu piața internă.

(23)

Pentru început, Comisia a analizat în special compatibilitatea măsurilor în cauză sub aspectul ajutoarelor pentru investiții și al ajutoarelor de despăgubire a daunelor.

(24)

În cazul ajutoarelor pentru investiții, Comisia a aplicat normele aplicabile la momentul acordării ajutorului, și anume orientările privind ajutoarele de stat referitoare la investițiile în sectorul prelucrării și comercializării produselor agricole (4) (denumite în continuare „orientări”), având în vedere că ajutorul respectiv se referă o investiție. Aceste orientări exclud, în general, ajutoarele pentru investiții în sectorul laptelui de vacă și al produselor obținute din acest tip de lapte, cu excepția cazului în care se aplică una dintre excepțiile menționate la punctul 2.3 din anexa la Decizia 94/173/CE a Comisiei din 22 martie 1994 de stabilire a criteriilor adoptate pentru investițiile privind ameliorarea condițiilor de prelucrare și de comercializare a produselor agricole și forestiere (5). Excepțiile se referă între altele la investițiile conținând elemente importante de inovație. În acest sens, în decizia de inițiere a procedurii Comisia a ajuns la concluzia că nu dispune de suficiente elemente care să îi permită să considere că ajutorul respectiv îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de una dintre excepțiile prevăzute. Punctul 3 litera (d) din orientări prevede posibilitatea declarării anumitor ajutoare ca fiind compatibile dacă sunt eligibile pentru o cofinanțare. În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a concluzionat că în cazul dat nu se putea aplica această posibilitate, având în vedere că o scrisoare a Comisiei către Țările de Jos din data de 25 iunie 1999 refuza orice finanțare prin intermediul DOCUP.

(25)

De asemenea, Comisia a analizat argumentul autorităților olandeze conform cărora ajutorul a fost acordat ca despăgubire pentru daunele înregistrate în urma unei erori comise de autorități prin acordarea, într-o primă etapă, a ajutorului care s-a dovedit apoi a fi ilegal și poate incompatibil. Comisia a concluzionat că întreprinderea beneficiară nu putea totuși avea o încredere legitimă în caracterul legal al ajutorului dacă acesta nu fusese acordat prin respectarea procedurii prevăzute. Prin urmare, Comisia și-a exprimat îndoielile în ceea ce privește faptul că despăgubirea constituie o justificare adecvată pentru a concluziona că măsura respectivă nu constituie un ajutor.

(26)

Deoarece autoritățile olandeze nu au prezentat niciun alt temei juridic, Comisia a concluzionat că există încă îndoieli cu privire la compatibilitatea măsurilor în cauză și estima că nu este exclus ca acestea să fie ajutoare de funcționare.

(27)

Pentru început, întreprinderea Farm Dairy își exprimă surprinderea față de publicarea deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigație, deoarece era convinsă că dosarul fusese închis de mult timp. Farm Dairy se plânge apoi că nu a putut exercita nicio influență asupra corespondenței dintre provincia Flevoland și Comisie deoarece a fost informată cu privire la investigația Comisiei numai în momentul inițierii procedurii oficiale de investigație.

(28)

Observațiile întreprinderii Farm Dairy se structurează în patru părți: în primul rând, contextul general al măsurii și încrederea legitimă a beneficiarului, în al doilea rând, aplicarea măsurilor din DOCUP al provinciei Flevoland, în al treilea rând, o evaluare a Deciziei 94/173/CE și, în al patrulea rând, contestarea aplicării de dobânzi compuse în eventualitatea unei decizii negative cu recuperare a ajutorului.

(29)

În luna august 1998, Farm Dairy a înaintat provinciei Flevoland o cerere de subvenție în cadrul DOCUP 1994-1999. Respectivul DOCUP punea accent în special pe necesitatea extinderii posibilităților de prelucrare și de comercializare a produselor agricole în provincia Flevoland. În acest context, proiectul întreprinderii Farm Dairy părea foarte promițător deoarece avea ca obiectiv construirea la Lelystad a unei fabrici independente de prelucrare a laptelui.

(30)

Farm Dairy prezintă a posteriori rezultatele pozitive ale construirii fabricii de la Lelystad: dezvoltarea concurenței pe piața olandeză a produselor lactate, dominată la acea vreme de Friesland Coberco și de Campina Melkunie; proximitatea furnizorilor de lapte; inovații („make-to-order system”); introducerea de recipiente de 2 litri pe piața olandeză; sporirea gradului de ocupare a forței de muncă într-o regiune vizată de „obiectivul nr. 1”; stimularea creșterii economice în regiune. În acea perioadă, Farm Dairy avea intenția de a dezvolta pe piața olandeză o linie de produse speciale și novatoare.

(31)

Farm Dairy arată că cererea de subvenție a fost evaluată pozitiv de provincia Flevoland și de ministerul agriculturii (LNV) pe baza unui aviz independent al IKC care concluziona că proiectul este parțial novator. S-a semnat deci, la 24 februarie 1999, o convenție între provincie și întreprinderea Farm Dairy prin care se acorda o subvenție în cadrul măsurii 3.3 din DOCUP al provinciei Flevoland. Farm Dairy subliniază că abia în 2001 a fost informată de provincia Flevoland că ajutorul nu fusese autorizat avându-se în vedere normele privind ajutoarele de stat. Pentru a evita o procedură juridică, provincia a propus plata unei despăgubiri. Farm Dairy arată că în decizia de inițiere se menționează că în cursul unei conversații între provincie și Comisie a fost evocată incompatibilitatea ajutorului. Or, provincia îi transmisese întreprinderii Farm Dairy că un funcționar al Comisiei ar fi sugerat că putea fi plătită o despăgubire. Având în vedere aceste elemente, Farm Dairy arată că putea avea o încredere legitimă în faptul că dosarul era închis.

(32)

În ceea ce privește intensitatea ajutorului, Farm Dairy arată că intensitatea finală a ajutorului era de […] (*1) % din costurile reale ale investiției, contrar cifrei de 8,5 % din costurile estimate ale investiției. Acest procent este net inferior procentelor autorizate (de exemplu, pentru întreprinderile mici și mijlocii).

(33)

Provincia Flevoland a evaluat măsura în raport cu măsura 3.3 din DOCUP al provinciei Flevoland al cărei obiect este stimularea noilor activități agricole, având drept obiective crearea de locuri de muncă și acțiuni ecologice. Farm Dairy își exprimă surprinderea față de faptul că măsura este calificată de Comisie drept măsură care trebuie evaluată în raport cu punctul 3.2 din DOCUP al provinciei Flevoland referitor la Regulamentul (CEE) nr. 866/90 al Consiliului din 29 martie 1990 privind ameliorarea condițiilor de prelucrare și de comercializare a produselor agricole (6). O evaluare sub acest aspect duce la obligația de respectare a criteriilor pentru investiții de la punctul 2.3 din anexa la Decizia 94/173/CE.

(34)

Întreprinderea Farm Dairy arată că, în opinia sa, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul 3.3 din DOCUP al provinciei Flevoland: și anume, în 2000 Farm Dairy crease 61 de locuri de muncă (față de 35 cum se prevăzuse inițial) și investise în total suma de […] milioane NLG față de 18,5 milioane cât se prevăzuse inițial. În plus, investiția a avut rezultate pozitive din punct de vedere ecologic: s-a înregistrat o diminuare a emisiilor de CO2 și a utilizării de carburanți datorită proximității furnizorilor de lapte. Conceptul novator al sistemului „make-to-order” a redus nevoia de capacități frigorifice care consumă multă energie.

(35)

Farm Dairy a încheiat acest punct arătând că subvenția ar fi trebuit aprobată de Comisie în cadrul măsurii prevăzute la punctul 3.3 din DOCUP al provinciei Flevoland și nu în cadrul măsurii prevăzute la punctul 3.2 din același document.

(36)

Farm Dairy estimează în primul rând că ajutorul este compatibil cu criteriile enunțate la punctul 1.1 din anexa la Decizia 94/173/CE, deoarece, așa cum se arată anterior, investiția a fost benefică pentru mediul înconjurător și conține inovații tehnologice. În plus, proximitatea furnizorilor de lapte a permis reducerea costurilor intermediare de colectare a laptelui, iar conceptul de centralizare a lanțului de producție într-o întreprindere a permis o distribuție directă.

(37)

În al doilea rând, Farm Dairy estimează că ajutorul respectiv satisface cerințele enunțate prin criteriile menționate la punctul 2.3 din anexa la Decizia 94/173/CE menționată anterior.

(38)

Farm Dairy susține în special că investiția comportă elemente importante de inovație deoarece: în primul rând, procesul intern al întreprinderii se bazează pe un sistem „make-to-order”, ceea ce înseamnă că materia primă, laptele, este prelucrată în interiorul întreprinderii, obținându-se un produs finit care este ambalat la fața locului și încărcat imediat în camioane frigorifice. Prin urmare, se elimină necesitatea de a recurge la un centru logistic de distribuție. De asemenea, prin acest sistem aportul inițial de lapte corespunde exact cantității de comenzi în curs. Prin urmare, se reduc simțitor costurile frigorifice aferente transportului de lapte de la fabrică. Farm Dairy subliniază că a investit în linii de pasteurizare cu randament ridicat în ceea ce privește necesarul de energie. Procesul de producție respectiv a contribuit la calitatea superioară a produselor Farm Dairy.

(39)

În al doilea rând, Farm Dairy arată că există inovații și la nivelul producției, și anume prin introducerea pe piața olandeză a unor recipiente de 2 litri din polietilenă. În 1999, Farm Dairy era prima întreprindere de produse lactate care a introdus pe piață un astfel de recipient. În acea perioadă, erau disponibile numai recipiente mai mici din carton. În acest scop, Farm Dairy a importat din Statele Unite un utilaj special pentru fabricarea recipientelor respective. În 1999, cererea de astfel de recipiente nu era încă foarte importantă, începând să crească foarte mult numai în 2004. Din 2004, Farm Dairy ambalează peste […] de milioane de litri de lapte în recipiente de 2 litri, ceea ce înseamnă […] % din producția sa totală de lapte. Farm Dairy anexează la aceste observații un articol din presă care prezintă inovația sa, precum și statistici ale întreprinderii indicând creșterea proporției de lapte vândut în recipiente de 2 litri în perioada 1999-2008.

(40)

Farm Dairy anexează la observațiile sale și un raport intitulat „Inovații ale Farm Dairy la vremea cererii DOCUP în 1998”, elaborat de […], care era în acea perioadă […] la concurentul […]. Farm Dairy subliniază că din acest raport independent reiese că introducerea pe piața olandeză a recipientelor de 2 litri din polietilenă constituie un aspect revoluționar în măsura în care cele două societăți dominante (Friesland Coberco și Campina Melkunie) au încercat să frâneze introducerea acestui tip de ambalaj. Acest recipient prezenta numeroase avantaje în comparație cu recipientele din carton disponibile în acea perioadă. Farm Dairy era prima întreprindere din Țările de Jos care utiliza acest recipient. Mai mult, conceptul logistic al întreprinderii (lanț de producție într-o singură întreprindere) permite o durată mai lungă de conservare a laptelui deoarece nu există centre logistice de distribuție și nici necesitatea unor linii de aprovizionare extinse.

(41)

Farm Dairy furnizează de asemenea un tabel care prezintă costurile specifice investiției privind producția de recipiente de 2 litri separat de restul costurilor investiției. La construirea întreprinderii Farm Dairy s-au instalat patru linii de îmbuteliere, dintre care una pentru îmbutelierea în recipiente de 2 litri. Și aceste costuri sunt prezentate separat de celelalte costuri ale investiției.

(42)

Farm Dairy arată de asemenea că la vremea cererii ajutorului pentru investiții își propunea lansarea unei linii de produse specifice: smântână în pahare de plastic, iaurturi cu fructe și alte deserturi care urmau să fie create pe bază de smântână și de fructe.

(43)

Față de criteriul menționat la punctul 2.3 din anexa la Decizia 94/173/CE privind evoluția cererii, Farm Dairy arată că cererea provine esențialmente de la supermarketuri și că acestea au fost extrem de entuziasmate la ideea apariției unui nou actor pe piață. Încă de la început, Farm Dairy a încheiat contracte de livrare cu principalele supermarketuri din Țările de Jos.

(44)

În ceea ce privește excepția referitoare la faptul că nu există suficiente capacități, precum și la existența de debușeuri reale și sigure, din reacția supermarketurilor menționată la considerentul 43 reiese că existența debușeurilor reale și sigure era clar demonstrată. Faptul că nu există suficiente capacități reiese, în opinia întreprinderii Farm Dairy, din decizia autorităților olandeze din domeniul concurenței (NMa) din 23 decembrie 1998 în contextul preluării întreprinderii de produse lactate De Kievit de către Friesland Coberco Dairy Foods. Țările de Jos importă cantități de lapte pentru prelucrare mai mari decât cele exportate. Balanța import-export arată că peste 2,5 % din laptele prelucrat în Țările de Jos este lapte importat. Farm Dairy a dedus din toate aceste informații că pe piața laptelui proaspăt din Țările de Jos nu există capacități în exces.

(45)

În subsidiar, Farm Dairy menționează că furnizorii de lapte din Flevoland au optat să nu mai livreze lapte întreprinderii Campina Melkunie, clientul lor, pentru a livra laptele obținut întreprinderii Comelco din Belgia. Totuși, preluarea întreprinderii Comelco de către Campina Melkunie în 1991, realizată efectiv în 1996, a forțat furnizorii de lapte să caute o alternativă. Această alternativă a fost sosirea, în 1999, a întreprinderii Farm Dairy.

(46)

Farm Dairy concluzionează acest punct arătând dificultățile întâmpinate în găsirea de informații mai exacte la 10 ani după evenimente și pune în discuție durata procedurii între Comisie și Țările de Jos.

(47)

Pentru a contesta impunerea unei rate a dobânzii compuse începând cu data acordării ajutorului, Farm Dairy invocă durata procedurii și încrederea sa legitimă în faptul că dosarul părea să fi fost închis. Întreprinderea Farm Dairy nu poate fi considerată răspunzătoare de faptul că dosarul a rămas inactiv pentru o perioadă atât de lungă, ceea ce a dus la acumularea ratelor dobânzii. De aceea Farm Dairy solicită aplicarea unei rate a dobânzii simple, având în vedere că, dacă ar fi dispus de indicii care să dovedească ilegalitatea ajutorului și dacă ar fi avut de ales, ar fi ales rambursarea sumei mai devreme.

(48)

Cererea întreprinderii Farm Dairy se bazează pe comunicarea Comisiei din 8 mai 2003 care arată că, până în acel moment, nu era clar ce tip de rată a dobânzii urma să fie aplicat. În virtutea principiului egalității, Farm Dairy solicită Comisiei să decidă neaplicarea ratei dobânzii compuse pentru perioada anterioară datei de 8 mai 2003.

(49)

Prin scrisoarea din 19 ianuarie 2009, Țările de Jos au prezentat observațiile lor cu privire la decizia Comisiei de a deschide procedura prevăzută în articolul 108 alineatul (2) din TFUE împotriva ajutorului nenotificat. Reacția Țărilor de Jos se limitează la a arăta că nu au de transmis informații suplimentare deoarece au furnizat deja toate informațiile în cadrul procedurii de investigație preliminare.

(50)

Ca urmare a observațiilor întreprinderii Farm Dairy, Comisia și-a exprimat dorința de a obține informații suplimentare. În acest scop, Comisia a solicitat Țărilor de Jos să indice dacă introducerea recipientelor de 2 litri este o inovație, astfel cum a indicat Farm Dairy, și dacă s-a ținut seama de acest aspect la evaluarea proiectului de către autoritățile olandeze. În ceea ce privește procesul „make-to-order”, Comisia a solicitat Țărilor de Jos să comenteze informațiile furnizate de Farm Dairy conform cărora procesul constituia o inovație la vremea cererii ajutorului pentru investiții. În ultimul rând, Comisia a solicitat Țărilor de Jos să facă observații privind existența debușeurilor reale și faptul că nu existau suficiente capacități la momentul acordării ajutorului, furnizând în acest sens toate analizele și documentele utile.

(51)

În ceea ce privește introducerea recipientelor de 2 litri, Țările de Jos au arătat că în 1999 acest lucru constituia efectiv o inovație. În acest sens, Țările de Jos se sprijină pe studii realizate de TNO (7), de Nederlandse Zuivel Organisatie (NZO) și de [x]*, un lanț de supermarketuri. Țările de Jos au furnizat raportul TNO, precum și scrisorile furnizate de NZO și de [x]. Din aceste informații reiese că într-adevăr Farm Dairy a fost primul producător care a introdus pe piața olandeză recipiente de 2 litri și că acestea constituiau o inovație în 1999, având în vedere că înainte laptele se vindea numai în recipiente din carton de un litru sau de un litru și jumătate.

(52)

La evaluarea efectuată de IKC acest aspect nu a fost luat în considerație, iar provincia Flevoland nu era la curent cu acest aspect. Țările de Jos au arătat că acest aspect ar fi modificat fără îndoială avizul emis de IKC la acea vreme, și anume avizul emis cu privire la caracterul novator al proiectului. Având în vedere că IKC nu mai există, este însă imposibil să i se solicite un al doilea aviz.

(53)

La cererea Comisiei, Țările de Jos au transmis o documentație detaliată privind costurile aferente numai investiției specifice pentru introducerea recipientelor de 2 litri. Conform situației respective, pentru investiția specifică privind recipientele de 2 litri s-a afectat suma de 1 840 000 NLG (834 956 EUR). Autoritățile olandeze au adăugat la această sumă costul unui sfert din liniile de îmbuteliere, având în vedere că dintre cele patru linii de îmbuteliere una urma să fie dedicată în totalitate umplerii sticlelor de 2 litri. Suma se ridică astfel la 2 936 250 NLG (1 332 412 EUR), ajungând deci, în total, la 4 776 250 NLG (2 167 367 EUR).

(54)

În ceea ce privește conceptul „make-to-order”, Comisia a solicitat Țărilor de Jos să comenteze caracterul novator al acestuia și să arate dacă observațiile prezentate de Farm Dairy puteau modifica evaluarea inițială, conform căreia proiectul avea un caracter novator redus Țările de Jos au răspuns că în avizul IKC se considera că proiectul are caracter parțial novator deoarece nu conține inovații privind produsele, ci privind piața. Evaluarea a fost efectuată în cadrul unei cereri de cofinanțare de către ministerul agriculturii. Țările de Jos avansează totuși alte argumente pentru a dovedi caracterul novator al proiectului: se pare că sistemul „make-to-order” ar fi sporit eficacitatea livrării laptelui, facilitând conservarea laptelui pe perioade mai mari într-o țară unde se consumă în principal lapte pasteurizat (și nu lapte sterilizat care se conservă mai mult timp). Țările de Jos citează și studiul realizat de TNO cu privire la caracterul novator al sistemului „make-to-order”. Acest studiu arată că, la vremea respectivă, sistemul principal era sistemul „make-to-stock” în care se depozitează o anumită cantitate pentru a fi vândută mai târziu. Timpul de livrare se reduce, dar se reduce și flexibilitatea față de nevoile clienților, „cum sunt supermarketurile”. Sistemul „make-to-order” însă permite satisfacerea acestei nevoi de flexibilitate. Prin urmare, Țările de Jos concluzionează că respectivul concept are caracter novator.

(55)

În ceea ce privește existența debușeurilor și faptul că nu există capacități în exces, Țările de Jos citează un raport din aprilie 1999 al Rabobank International care arată că, din întreaga cantitatea de lapte de fermă prelucrat, se importă 2,5 %. Dacă se ia în considerație laptele de fabrică (lapte pasteurizat pentru a putea fi transportat pe distanțe mai mari), din întreaga cantitate de lapte prelucrat se importă 10,5 %, ceea ce arată, în opinia Țărilor de Jos, că nu există capacități în exces în Țările de Jos. În ceea ce privește existența debușeurilor, Țările de Jos confirmă analiza efectuată de Farm Dairy (a se vedea considerentele 44 și 45). Pe de altă parte, statisticile întreprinderii Farm Dairy arată că pot fi găsite debușeuri. Din scrisoarea din partea [x] reiese de asemenea că vânzările de sticle de 2 litri produse de Farm Dairy au dus la creșterea cifrei de afaceri a întreprinderii.

(56)

Comisia constată că articolele 92, 93 și 94 din Tratatul CE (devenite articolele 107, 108 și 109 din TFUE) se aplicau producției de produse lactate și de deserturi pe bază de lapte, în temeiul articolului 23 din Regulamentul (CEE) nr. 804/68 al Consiliului din 27 iunie 1968 privind organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui și produselor lactate care se aplica la momentul acordării ajutorului (8).

(57)

La articolul 107 alineatul (1) din TFUE se prevede că sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(58)

Măsură acordată de stat: această condiție este îndeplinită dat fiind că măsura este acordată de provincia Flevoland.

(59)

Măsură care duce la afectarea schimburilor comerciale și denaturează sau amenință să denatureze concurența: sectorul produselor lactate este deschis concurenței la nivel comunitar (9) și, prin urmare, foarte sensibil la orice măsură în favoarea producției în unul sau altul dintre statele membre. Mai mult, în cazul în speță, scopul era prelucrarea laptelui în provincia Flevoland, în timp ce înainte laptele era prelucrat parțial în Belgia. Prin urmare, această măsură riscă să denatureze concurența pe piața laptelui și produselor lactate.

(60)

Măsură care favorizează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri: ajutorul se acordă unei singure întreprinderi, și anume Farm Dairy.

(61)

Din aceste motive, Comisia concluzionează că măsura respectivă intră sub incidența articolului 107 alineatul (1) din TFUE și constituie un ajutor de stat. Observațiile primite după inițierea procedurii nu au modificat această calificare.

(62)

Deoarece ajutorul a fost acordat și plătit fără să fi fost notificat în prealabil, este vorba despre un ajutor ilegal în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 privind normele de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (10).

(63)

În decizia de inițiere menționată anterior se specificau două justificări posibile ale ajutorului avansate de autoritățile olandeze. Într-o primă etapă, și anume la acordarea ajutorului, acestea au arătat că e vorba de un ajutor pentru investiții care ar trebui să fie inclus în DOCUP al provinciei Flevoland (a se vedea considerentul 9). După aceea, autoritățile provinciei Flevoland au transformat acest ajutor pentru investiții într-o sumă de despăgubire pentru pierderile înregistrate în urma neacordării ajutorului. Informațiile furnizate de Farm Dairy în cadrul inițierii procedurii vor fi analizate în cadrul secțiunii care se ocupă de compatibilitatea ajutorului ca ajutor pentru investiții. Analiza compatibilității măsurii de ajutor se va structura în două părți: analiza compatibilității ajutorului ca ajutor pentru investiții (VI.3.1) și ca despăgubire (VI.3.2).

(64)

Pentru început, Comisia ar dori totuși să analizeze argumentul avansat de Farm Dairy, care contestă calificarea măsurii de către Comisie ca măsură care intră sub incidența punctului 3.2 din DOCUP al provinciei Flevoland, deși provincia Flevoland prezentase Comisiei măsura ca fiind o măsură care intră sub incidența punctului 3.3 din DOCUP al provinciei Flevoland (a se vedea considerentul 33 și urm.).

(65)

Mai întâi, Comisia este de părere că această dezbatere privește acordarea de fonduri comunitare, ceea ce nu constituie obiectul prezentei decizii care examinează măsura acordată numai pe baza fondurilor provinciei, după ce ministerul LNV a luat notă de refuzul Comisiei de a acorda fonduri comunitare. Evaluarea motivelor pentru care Comisia a refuzat acordarea acestor fonduri comunitare nu intră în cadrul prezentei decizii și ar fi trebuit să fie contestată în timp util în cadrul procedurilor aplicabile acordării de fonduri comunitare. Deoarece refuzul Comisiei de a acorda fonduri comunitare a fost comunicat Țărilor de Jos prin scrisoarea din 25 iunie 1999 și deoarece acestea au luat cunoștință de refuz fără să încerce să conteste măsura (11), această hotărâre nu mai trebuie pusă în discuție în cadrul prezentei decizii.

(66)

Comisia observă totuși că criteriile utilizate pentru evaluarea măsurilor în raport cu normele privind ajutoarele de stat în materie de investiții fac trimitere la același criterii ca și utilizate pentru evaluarea în raport cu punctul 2.3 din DOCUP. În fapt, orientările conțin normele privind ajutoarele aplicabile la momentul acordării ajutorului și, la punctul 3 litera (b) trimit la punctele 1.2 și 2 din anexa la Decizia 94/173/CE. Această decizie aborda în mod general criteriile comunitare pentru selecția investițiilor care pot beneficia de finanțare comunitară în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 866/90 al și al Regulamentului (CEE) nr. 867/90 al Consiliului din 29 martie 1990 privind ameliorarea condițiilor de prelucrare și comercializare a produselor forestiere (12), în scopul armonizării între finanțările comunitare și finanțările naționale. Comisia subliniază totuși că nu aplică Decizia 94/173/CE ca atare, ci numai în măsura în care se face referire la aceasta în orientări.

(67)

Comisia a analizat măsurile în lumina orientărilor aplicabile la momentul acordării măsurii, și anume la 3 martie 1999.

(68)

În temeiul punctului 3 litera (b) din orientări, ajutoarele pentru investiții acordate pentru investițiile menționate la punctul 1.2 a doua și a treia liniuță din anexa la Decizia 94/173/CE a Comisiei nu pot fi considerate compatibile cu piața internă. De asemenea, investițiile excluse în temeiul punctului 2 din aceeași anexă sunt considerate incompatibile cu piața comună dacă nu sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în anexa respectivă.

(69)

Punctul 2.3 din anexa la Decizia 94/173/CE prevede că „în sectorul laptelui de vacă și al produselor obținute din acest tip de lapte se exclud următoarele investiții:

Următoarele investiții nu sunt afectate de interdicțiile menționate anterior dacă nu generează o creștere a capacității:

(70)

Rezultă că, a priori, un ajutor pentru investiții privind elaborarea de produse proaspete așa cum este cel analizat în cazul de față nu ar fi compatibil cu piața internă, cu excepția cazului în care această investiție intră sub incidența uneia dintre excepțiile menționate la punctul 2.3 din anexa la Decizia 94/173/CE.

(71)

În decizia de inițiere, una dintre principalele întrebări era aceea de a ști dacă este îndeplinită una dintre excepțiile menționate la punctul 2.3 din anexa la Decizia 94/173/CE. Prin urmare prezenta decizie va analiza cele trei excepții: elemente novatoare substanțiale în producție în concordanță cu evoluția cererii, capacități insuficiente și existența de debușeuri reale și sigure, elaborarea de produse în conformitate cu metodele tradiționale sau ecologice astfel cum sunt definite de legislația comunitară.

(72)

Din documentele furnizate Comisiei de către Țările de Jos în 2005 rezulta că procesul de producție nu este novator, având în vedere informațiile furnizate la acea vreme. Așa cum se arată în decizia de inițiere, IKC estima că proiectul nu era în întregime novator. În special, se considera că proiectul nu prezintă produse novatoare, ci inovații privind piața, precum și că procesul de producție nu este novator, dar utilizează tehnicile cele mai moderne. Totuși având în vedere faptul că întrunea celelalte criterii evaluate, IKC a concluzionat că proiectul satisface cerințele necesare pentru a beneficia de o subvenție, pe care însă a redus-o (a se vedea considerentul 11).

(73)

Se pune problema de a ști dacă argumentele aduse de Farm Dairy și de Țările de Jos în cadrul inițierii procedurii pot repune în discuție analiza care a fost efectuată la acea vreme în cadrul analizei criteriilor de evaluare a subvențiilor DOCUP. Aceste elemente (a se vedea considerentele 36-46) au demonstrat că partea de investiție care privește noul recipient de doi litri din polietilenă este în întregime novatoare și că Farm Dairy a fost prima întreprindere care a produs și comercializat acest produs pe piața olandeză. Raportul furnizat în acest scop de Farm Dairy menționează caracterul novator și pare credibil în măsura în care a fost elaborat de un expert din sectorul de activitate respectiv care era angajat în acea vreme de o întreprindere concurentă cu Farm Dairy. Raportul respectiv nu pune în discuție analiza efectuată de IKC și de ministerul LNV la acea vreme, dar comportă un element care nu fusese transmis Comisiei înainte de decizia de inițiere a procedurii și care nu fusese menționat în documentele transmise anterior Comisiei. Recipientul de doi litri menționat se bucura deja de mare succes pe piața britanică și pe cea americană. Farm Dairy era prima întreprindere care punea pe piață acest tip de recipient. Farm Dairy s-a dovedit deci a fi un precursor, recipientul de doi litri fiind ulterior utilizat curent în Țările de Jos.

(74)

Pe baza jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, Comisia trebuie să ia în calcul diferitele elemente care îi sunt prezentate, precum și să examineze toate punctele de vedere necesare analizei, solicitând informații de la beneficiari pentru a statua în deplină cunoștință a faptelor pertinente la data adoptării deciziei sale (13).

(75)

În cazul în speță, Comisia a solicitat Țărilor de Jos să confirme informațiile furnizate de Farm Dairy. Acestea au confirmat informațiile furnizate de Farm Dairy și au furnizat trei documente independente (a se vedea considerentele 51-53) care demonstrează caracterul novator al investiției privind recipientele de 2 litri. Din informațiile respective reiese, pe de o parte, că, la evaluarea caracterului novator, Țările de Jos nu au luat în considerație elementul de investiții pentru partea privind recipientele de 2 litri, desigur dat fiind că analiza s-a efectuat pe baza criteriilor din DOCUP și nu în mod specific pe baza orientărilor menționate. Pe de altă parte, Țările de Jos au apelat la experți independenți, care cunoșteau piața și modul în care se comercializau pe piață produsele lactate. Studiile efectuate de experții respectivi au arătat că întreprinderea Farm Dairy era efectiv prima întreprindere care a comercializat acest tip de recipiente pe piața olandeză.

(76)

Pe baza acestor informații noi prezentate de autoritățile olandeze și de Farm Dairy ca urmare a inițierii procedurii, Comisia consideră că introducerea și fabricarea recipientelor de 2 litri are caracter novator.

(77)

În ceea ce privește conceptul „make-to-order”, problema se poate aborda în mod similar: precizările aduse de Farm Dairy și de Țările de Jos sunt oare de natură să modifice evaluarea efectuată de Comisie la inițierea procedurii?

(78)

Spre deosebire de situația recipientelor de 2 litri, la evaluarea efectuată la momentul cererii de subvenții, în 1998, Țările de Jos au luat în considerație conceptul „make-to-order”. La acea vreme, se concluzionase că procesul de producție ca atare nu este novator, dar că utilizează tehnicile cele mai moderne și că este eficient în ceea ce privește reducerea consumului de energie și mai benefic pentru mediu. Țările de Jos și Farm Dairy utilizaseră deja aceste argumente în cursul schimburilor precedente de scrisori. Nu s-a demonstrat niciun element de inovație în cazul conceptului „make-to-order”.

(79)

Este necesar, de asemenea, să se verifice dacă producția este în concordanță cu evoluția cererii, conform cerinței din prima excepție menționată de Decizia 94/173/CE. Din informațiile furnizate Comisiei (a se vedea considerentul 43) reiese că cererea pentru produsele respective provenea în special de la supermarketuri și că se încheiaseră contracte cu cel puțin cinci supermarketuri. Comisia consideră că acest element constituie o indicație convingătoare a faptului că inovația corespunde evoluției cererii, confirmată de faptul că cifra de afaceri a [x], citat de Țările de Jos (a se vedea considerentul 55), a crescut substanțial mulțumită laptelui vândut de Farm Dairy.

(80)

În concluzie, Comisia estimează că, în cazul în speță, sunt îndeplinite condițiile primei excepții pentru partea de investiție privind recipientele de 2 litri, dat fiind că investiția are caracter novator care corespunde evoluției cererii. Pe baza informațiilor care i-au fost furnizate ca urmare a inițierii procedurii oficiale de investigație, Comisia nu este în măsură să concluzioneze că nu sunt îndeplinite condițiile acestei prime excepții. În fapt, nu este răspunderea Comisiei să analizeze din oficiu informațiile care ar fi putut să îi fie comunicate, dar Comisia trebuie, pe de o parte, să examineze toate punctele de vedere necesare și, pe de alta, să se bazeze pe informațiile de care dispune la momentul adoptării deciziei (14). În cazul în speță, pe de o parte, Comisia a inițiat procedura și a solicitat Țărilor de Jos, prin scrisoarea din 18 septembrie 2009, să confirme anumite informații menționate de Farm Dairy în observațiile sale. Astfel, Comisia a utilizat deci toate mijloacele pe care le avea la dispoziție pentru a obține informații de la părțile terțe sau de la statul membru. Pe de altă parte, în prezenta decizie, Comisia se bazează pe toate informațiile primite ca urmare a inițierii procedurii. Totuși, nu a fost adusă nicio informație care să infirme faptul că investiția pentru partea de investiție privind recipientele de 2 litri nu este novatoare și nu corespunde evoluției cererii.

(81)

Având în vedere că sunt îndeplinite criteriile menționate de orientări coroborate cu Decizia 94/173/CE în ceea ce privește caracterul novator al investiției privind recipientele de 2 litri, dar nu și în ceea ce privește restul investiției, este necesară separarea costurilor referitoare la această investiție pentru a se putea deduce din acestea intensitatea maximă a ajutorului.

(82)

Autoritățile olandeze au arătat că s-a afectat suma de 1 840 000 NLG (834 956 EUR) pentru investiția specifică privind recipientele de 2 litri. Autoritățile olandeze au adăugat la această sumă costul unui sfert din liniile de îmbuteliere, având în vedere că dintre cele patru linii de îmbuteliere numai o linie urma să fie dedicată în totalitate umplerii sticlelor de 2 litri. Suma respectivă se ridică la 2 936 250 NLG (1 332 412 EUR). În total, suma se ridică deci la 4 776 250 NLG (2 167 367 EUR) (a se vedea considerentul 53). În această sumă totală nu s-au inclus costurile generale (cum sunt costurile clădirilor și ale terenurilor).

(83)

Prin urmare, intensitatea maximă a ajutorului trebuie evaluată din unghiul acestor costuri eligibile. Deoarece provincia Flevoland era, la vremea cererii de investiții, o regiune vizată de obiectivul nr. 1, se poate acorda un ajutor de până la 75 % din costurile eligibile. Subvenția acordată, de 715 909 EUR, reprezintă mai puțin de 75 % din costurile eligibile. Prin urmare, investiția propusă este compatibilă cu normele privind ajutoarele de stat.

(84)

Dat fiind că sunt îndeplinite condițiile primei excepții menționate la punctul 2.3 din anexa la Decizia 94/173/CE și că aceasta permite aprobarea acordării în întregime a ajutorului, nu este necesară o pronunțare în ceea ce privește faptul că celelalte condiții menționate în excepții sunt îndeplinite.

(85)

Ca și în cazul punctului (b) anterior, analiza celei de a treia excepții nu este necesară, în măsura în care analiza primei excepții a dus la concluzia că ajutorul respectiv este compatibil. Mai mult, acest punct nu pare pertinent în ceea ce privește investiția în cauză care nu se referă deloc la elaborarea de produse conform metodelor tradiționale sau ecologice.

(86)

În rest, Comisia a analizat ajutorul în cauză în sensul articolului 3 litera (d) din orientările menționate anterior, în care se arată că, de la caz la caz, Comisia analizează orice măsură de ajutor care, prin aplicarea orientărilor și a măsurilor utile respective ar trebui exclusă, dar care, în principiu, ar fi eligibilă pentru o cofinanțare comunitară în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2328/91 al Consiliului (15). Din scrisoarea pe care a trimis-o Comisia Țărilor de Jos la 25 iunie 1999 rezultă că proiectul nu putea fi finanțat prin intermediul DOCUP. Prin urmare, Comisia estimează că măsura în cauză nu poate beneficia de derogările prevăzute la punctul 3 litera (d) din orientările menționate mai sus.

(87)

La inițierea procedurii, Comisia a analizat despăgubirea daunelor ca urmare a neacordării ajutorului ca bază pentru aprobarea întregii investiții. În cursul etapei preliminare, autoritățile olandeze au arătat că ajutorul a fost acordat în temeiul unei despăgubiri pentru daunele provocate de eroarea comisă de autorități prin acordarea, într-o primă etapă, a ajutorului care s-a dovedit apoi a fi ilegal și poate incompatibil.

(88)

Curtea de Justiție a arătat că plata de daune interese nu constituie un ajutor (16). Afirmând aceasta, Curtea se baza pe faptul că natura juridică a ajutoarelor de stat este esențialmente diferită de daunele interese pe care autoritățile naționale ar putea fi obligate să le plătească unor persoane private în urma unui prejudiciu pe care l-ar fi putut aduce persoanelor respective. De aceea, în principiu, plata daunelor interese nu reprezintă un avantaj pentru beneficiar deoarece constituie numai compensarea unui drept de care se bucură.

(89)

În cazul în speță, este greu să se vorbească despre faptul că beneficiarul avea dreptul la o despăgubire, dat fiind că acest pretins drept se bazează de la început pe un comportament ilegal al statului membru. Jurisprudența a estimat de altfel în mod constant că, ținând seama de caracterul obligatoriu al controlului exercitat de Comisie asupra ajutoarelor de stat în temeiul articolului 108 din TFUE, întreprinderile care beneficiază de un ajutor nu pot să aibă, în principiu, încredere legitimă în legalitatea ajutorului decât dacă acesta a fost acordat cu respectarea procedurii stabilite de articolul respectiv. Un operator economic diligent trebuie, în mod normal, să fie în măsură să se asigure că această procedură a fost respectată (17).

(90)

În cazul în speță, trebuie observat, de asemenea, că acordarea unei despăgubiri ar însemna eludarea unei interdicții de acordare a ajutoarelor fără aprobarea Comisiei. Acest lucru este, de altfel, confirmat de faptul că, la momentul la care provincia Flevoland a indicat că ajutorul în cauză era acordat sub formă de despăgubire pentru eroarea comisă de administrație, provincia era perfect conștientă că ajutorul ar fi trebuit să fie supus aprobării Comisiei înainte de punerea sa în aplicare.

(91)

Prin urmare, Comisia estimează că investiția nu poate fi considerată în întregime compatibilă pe baza faptului că ajutorul în cauză ar constitui o despăgubire pentru prejudiciile suferite de beneficiar.

(92)

Farm Dairy a contestat aplicarea ratei dobânzii compuse în cazul unei decizii negative a Comisiei cu recuperare (a se vedea considerentul 47). Dat fiind că decizia în cauză declară ajutorul compatibil, nu se are în vedere recuperarea ajutorului ilegal iar observațiile întreprinderii Farm Dairy nu mai sunt, prin urmare, pertinente.

(93)

Ajutorul de stat acordat de Țările de Jos întreprinderii Farm Dairy este compatibil în ceea ce privește partea de investiție referitoare la noile recipiente de 2 litri. Prin urmare, s-a recalculat valoarea inițială a ajutorului ținându-se seama de această parte din întreaga investiție și din acest calcul reiese că ajutorul acordat este compatibil cu cerințele din orientările privind ajutoarele de stat referitoare la investițiile din sectorul prelucrării și comercializării produselor agricole.

(94)

Comisia își exprimă totuși regretul că Țările de Jos au acordat ajutorul respectiv încălcând dispozițiile articolului 108 alineatul (3) din TFUE,