20.2.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 45/10

(1)

Prin scrisoarea înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la 9 septembrie 2009, Lituania a solicitat autorizația de a continua să aplice o măsură de derogare de la dispozițiile Directivei 2006/112/CE cu privire la persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) către autoritățile fiscale.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 27 octombrie 2009, cu privire la cererea înaintată de Lituania. Prin scrisoarea din 29 octombrie 2009, Comisia a comunicat Lituaniei faptul că deține toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a analiza cererea.

(3)

Scopul măsurii este de a continua să oblige beneficiarul la plata TVA datorată pentru livrările de bunuri și prestările de servicii în cazul atât al procedurilor falimentului sau al procedurilor de reorganizare judiciară, cât și al tranzacțiilor de pe piața lemnului.

(4)

Persoanele impozabile aflate în procedura falimentului sau în procedură de reorganizare judiciară sunt adesea împiedicate, datorită dificultăților financiare, să plătească către autoritățile fiscale TVA pe care au facturat-o pentru livrările de bunuri și prestările de servicii. Beneficiarul, în măsura în care este o persoană impozabilă cu drept de deducere, poate, cu toate acestea, să deducă TVA chiar dacă furnizorul nu a plătit autorităților fiscale această taxă.

(5)

Din cauza naturii pieței și a întreprinderilor implicate, Lituania se confruntă cu probleme pe piața lemnului, care este dominată de întreprinderi mici, care au adesea drept obiect de activitate revânzarea sau intermedierea și care sunt dificil de controlat de către autoritățile fiscale. Forma cea mai frecventă de evaziune constă în facturarea livrărilor urmată de dispariția furnizorului înainte de plata impozitelor, clientul dispunând însă de o factură valabilă care îi permite deducerea TVA.

(6)

Prin desemnarea beneficiarului, în măsura în care este o persoană impozabilă, ca persoana obligată la plata TVA în cazurile menționate mai sus, derogarea îndepărtează dificultățile de percepere a TVA fără a afecta valoarea taxei datorate. Această măsură duce, pe de o parte, la simplificarea procedurilor de percepere a taxei de către autoritățile fiscale și, pe de altă parte, la prevenirea anumitor tipuri de evaziune sau de fraudă fiscală. În această privință, măsura constituie o derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE, care prevede că persoana impozabilă care livrează bunurile sau prestează serviciile este, în mod normal, persoana obligată la plata taxei.

(7)

Această măsură a fost inițial autorizată prin Decizia 2006/388/CE a Consiliului (2) în temeiul Directivei a șasea 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: bază unitară de evaluare (3), aplicabilă la momentul respectiv.

(8)

Situația de drept și de fapt care a justificat aplicarea actuală a măsurii de derogare în cauză nu s-a schimbat și există în continuare. Prin urmare, Lituania ar trebui autorizată să aplice în continuare măsura respectivă pentru o perioadă limitată.

(9)

Derogarea nu va avea efecte negative asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din TVA,

(a)

livrările de bunuri și prestările de servicii de către o persoană impozabilă aflată în procedura falimentului sau în procedură de reorganizare judiciară;

(b)

livrările de lemn.