19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/5

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1995/2000 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu („UAA”) originare, printre altele, din Rusia. Regulamentul respectiv este denumit în continuare „regulamentul inițial”, iar ancheta care a condus la măsurile instituite prin regulamentul inițial este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

În urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, inițiată în septembrie 2005 („reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor”), Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1911/2006 (3), a reînnoit aceste măsuri la nivelul actual, pentru o perioadă de cinci ani. Măsurile constau în taxe specifice.

(3)

S-a înaintat o cerere de reexaminare în ceea ce privește un nou exportator („reexaminarea prezentă”), în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, de către Open Joint Stock Company Acron („solicitantul”), un producător-exportator din Rusia. Cererea s-a limitat la stabilirea dumpingului, în ceea ce îl privește pe solicitant.

(4)

Solicitantul a susținut că nu a exportat UAA în Uniune în cursul perioadei de anchetă pe care s-au bazat măsurile antidumping, cuprinsă între 1 iunie 1998 și 31 mai 1999 („perioada de anchetă inițială”), și că nu este afiliat niciunui producător-exportator de UAA care face obiectul măsurilor antidumping menționate. Solicitantul a afirmat, de asemenea, că a început să exporte UAA în Uniune după perioada de anchetă inițială.

(5)

Comisia a examinat elementele de probă prima facie prezentate de solicitant și le-a considerat suficiente pentru a justifica inițierea unui reexaminări în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază. După consultarea Comitetului consultativ și după ce industriei în cauză din Uniune i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile, Comisia a deschis, prin Regulamentul (CE) nr. 241/2009 (4), o reexaminare a Regulamentului (CE) nr. 1911/2006 („măsurile în vigoare”) în ceea ce privește solicitantul.

(6)

În temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 241/2009, taxa antidumping de 20,11 EUR/tonă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1911/2006 a fost abrogată în ceea ce privește importurile de UAA produse și vândute la export în Uniune de către solicitant. În paralel, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, autoritățile vamale au fost invitate să ia măsurile necesare pentru înregistrarea importurilor respective.

(7)

Produsul care face obiectul actualei reexaminări este același cu cel din ancheta inițială, respectiv soluție de uree și de azotat de amoniu, un îngrășământ lichid utilizat în mod curent în agricultură, originar din Rusia („produsul în cauză”). Acesta constă într-un amestec de uree, azotat de amoniu și apă. Produsul în cauză se încadrează în prezent la codul NC 3102 80 00.

(8)

Comisia a informat oficial solicitantul, reprezentanții țării exportatoare și asociația producătorilor din Uniune cu privire la inițierea reexaminării. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul-limită fixat în avizul de inițiere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat aceasta și care au demonstrat că există motive speciale care să justifice audierea.

(9)

Comisia a trimis chestionare solicitantului și societăților afiliate și a primit răspunsuri în termenele-limită stabilite pentru acel scop. Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea dumpingului. Comisia a efectuat vizite de verificare la sediul solicitantului și al societății afiliate:

(10)

Perioada anchetei de reexaminare în ceea ce privește un „exportator nou” s-a derulat între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2008 („PAR”).

(11)

Ancheta a confirmat că solicitantul nu a exportat produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă inițiale și că a început exportul în Uniune după perioada respectivă.

(12)

Mai mult, solicitantul a fost în măsură să demonstreze că nu era afiliat niciunui exportator sau producător din Rusia care să fi făcut obiectul măsurilor antidumping pentru importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia.

(13)

În consecință, se confirmă faptul că solicitantul ar trebui considerat „exportator nou”, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(14)

Solicitantul nu a realizat vânzări interne în Rusia ale produsului în cauză. Atunci când prețurile vânzărilor interne nu pot fi folosite pentru a stabili valoarea normală, este necesară aplicarea unei alte metode. În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a calculat în schimb o valoare normală construită, după cum urmează.

(15)

Valoarea normală a fost construită pe baza costurilor de producție suportate de către solicitant, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzări, cheltuielile administrative și alte costuri generale (denumite în continuare „costuri VAG”), precum și pentru profituri, în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(16)

În ceea ce privește costul de fabricație, ar trebui menționat că un procent important din costul de fabricație și un procent semnificativ din costul total de producție este reprezentat de costurile gazului. În conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, s-a verificat dacă în registrele solicitantului s-au reflectat, în mod rezonabil, costurile legate de producția și vânzările produsului în cauză.

(17)

S-a stabilit că prețurile gazului pe piața internă plătite de solicitant erau anormal de scăzute. Cu titlu indicativ, acestea reprezentau între o pătrime și o cincime din prețul de export al gazului natural din Rusia. În această privință, toate datele disponibile arată că prețurile gazului practicate pe piața internă din Rusia erau prețuri reglementate, cu mult mai mici decât prețul de piață plătit pentru gazul natural pe piețele nereglementate. Deoarece costurile gazului nu erau reflectate în mod rezonabil în registrele solicitantului, acestea au trebuit ajustate în consecință. În absența oricăror prețuri nedenaturate ale gazului cu privire la piața internă rusă și în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, a trebuit ca prețurile gazului să fie stabilite pe „oricare altă bază rezonabilă, inclusiv pe baza informațiilor provenite de pe alte piețe reprezentative”.

(18)

Prețul ajustat a fost calculat pe baza prețului mediu al gazului rusesc vândut la export la granița germano-cehă (Waidhaus), fără a include costurile de transport și ajustat, astfel încât să țină seama de costul de distribuție local. Întrucât Waidhaus este principalul punct de vânzare a gazului rusesc în Uniune, reprezentând cea mai mare piață a gazului din Rusia și practicând, în același timp, prețuri care țin seama, în mod rezonabil, de cheltuieli, aceasta poate fi considerată o piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(19)

În urma notificării, solicitantul a formulat mai multe observații legate de (i) temeiul juridic al ajustării pentru gazul natural efectuate, pe de o parte, și (ii) metodele aplicate pentru ajustare, pe de altă parte.

(20)

Solicitantul a afirmat că orice ajustare a prețului gazului natural plătit pe piața internă din Rusia ar fi nejustificată, pe motiv că registrele contabile ale acestuia au reflectat pe deplin costurile asociate cu activitatea de producție a produsului în cauză în Rusia. Solicitantul a mai argumentat că, în conformitate cu articolul 1 din regulamentul de bază, valoarea normală trebuie să fie stabilită întotdeauna cu privire la țara exportatoare și că, prin urmare, bazarea constatărilor pe informații furnizate de producători din alte țări terțe era contrară articolului respectiv.

(21)

În ceea ce privește argumentul solicitantului privind pretinsa încălcare a articolului 1 din regulamentul de bază, ar trebui precizat că articolul 1 descrie doar conceptul general de dumping, dar normele detaliate privind stabilirea dumpingului sunt prevăzute în articolul 2 din regulamentul de bază. Articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază prevede posibilitatea utilizării datelor de pe alte piețe reprezentative, inclusiv dintr-o țară terță, dacă costurile asociate cu producția și vânzarea produsului care face obiectul anchetei nu sunt, în mod rezonabil, reflectate în registrele părții în cauză. Prin urmare, argumentul solicitantului în acest sens a trebuit să fie respins.

(22)

Solicitantul a mai invocat, de asemenea, existența avantajelor concurențiale naturale în Rusia, precum abundența gazului natural și condițiile favorabile de aprovizionare care ar explica diferența de preț între gazul natural vândut pe piața internă și cel exportat. Solicitantul a susținut, de asemenea, că prețurile gazului practicate pe piața internă din Rusia acoperă costurile de producție.

(23)

În ceea ce privește existența avantajelor naturale, solicitantul nu a menționat faptul că prețurile gazelor naturale practicate pe piața internă erau reglementate în Rusia și nu puteau fi considerate, prin urmare, ca reflectând în mod rezonabil un preț practicat în mod normal pe piețele în care costurile nu sunt denaturate. Solicitantul nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul solicitărilor sale. În plus, în ceea ce privește costurile, chiar dacă prețul gazului plătit de către solicitant a acoperit costul unitar de producție și vânzare al gazului suportat de către furnizorul său, acest argument este irelevant, întrucât prețul pieței pentru gaz nu este în mod obligatoriu direct corelat cu costurile de producție și vânzare ale acestuia. Prin urmare, afirmațiile respective au trebuit să fie respinse.

(24)

Solicitantul a susținut în continuare că o anchetă efectuată în temeiul regulamentului de bază nu ar trebui să includă cazul subvențiilor acordate produselor situate în amonte în lanțul de producție. Se observă faptul că articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază are ca scop să determine dacă costurile asociate cu producerea și vânzarea produsului similar sunt sau nu reflectate în mod rezonabil în registrele părții în cauză. Din motivele prevăzute anterior în considerentul 17, s-a constatat că lucrurile nu stau astfel. Această situație este diferită de determinarea existenței subvențiilor, care nu face obiectul prezentei anchete. În consecință, argumentul solicitantului a trebuit să fie respins.

(25)

În acest context, solicitantul indică, de asemenea, faptul că, chiar dacă există o situație specială a pieței în sensul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, aceasta nu se referă decât la piața produsului în cauză, și anume UAA ca atare, care nu poate fi extinsă la condițiile de piață pentru produsul situat în amonte. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din considerentul 24 de mai sus, ajustarea pentru prețurile gazului natural s-a efectuat în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază care, astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul 21, autorizează în mod explicit instituțiile să utilizeze costurile de producție care provin de pe alte piețe reprezentative. În consecință, argumentul solicitantului a trebuit să fie respins.

(26)

În cele din urmă, solicitantul a susținut că articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază urmărește să examineze doar dacă registrele societății respectă principiile contabile general acceptate ale țării terțe în cauză, dar nu solicită ca aceste costuri să corespundă celor constatate pe piețe nereglementate.

(27)

Ar trebui remarcat faptul că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, două criterii trebuie îndeplinite pentru ca costurile să fie calculate pe baza registrelor ținute de exportator: (i) registrele trebuie ținute în conformitate cu principiile contabile general acceptate („PCGA”) ale țării în cauză și (ii) registrele trebuie să reflecte în mod rezonabil costurile asociate producerii și vânzării produsului în cauză. Dacă, precum în cazul de față, al doilea criteriu nu este îndeplinit deoarece registrele nu reflectă costurile, acestea din urmă trebuie să fie ajustate. În consecință, argumentul solicitantului a trebuit să fie respins.

(28)

Solicitantul susține că în cursul PAR a prezentei anchete prețurile au fluctuat în mod semnificativ și că valoarea normală ar trebui stabilită pe o bază lunară (sau cel puțin trimestrială), și nu pe o bază anuală.

(29)

Ar trebui remarcat faptul că, deși prețurile gazului au fluctuat în cursul PAR, aceste fluctuații nu au fost considerate excepționale sau deosebit de semnificative. Într-adevăr, piața gazului natural este în general caracterizată de fluctuații destul de importante de preț. Solicitantul nu a putut demonstra existența unor circumstanțe specifice, nici că fluctuațiile de preț în cursul PAR au depășit în mod semnificativ fluctuațiile obișnuite. Prin urmare, nu există niciun motiv să nu se respecte metoda utilizată în ancheta care a condus la instituirea măsurilor în vigoare. În al doilea rând, informațiile pe baza cărora, conform solicitantului, ar fi trebuit să fie stabilită valoarea normală au fost doar parțial disponibile, deoarece informațiile necesare de la societățile din SUA (și anume costurile VAG și profitul) nu au fost disponibile decât pe o bază anuală. Prin urmare, chiar dacă s-ar urma argumentul solicitantului, nu ar fi posibilă calcularea corectă a valorilor lunare sau trimestriale. În consecință, argumentul solicitantului a trebuit să fie respins.

(30)

Solicitantul contestă, de asemenea, alegerea Waidhaus ca piață de referință adecvată, date fiind prețurile posibil necompetitive aplicate la gaze naturale în Germania și relațiile dintre părți, un factor legat de formulele de calcul al prețurilor în contractele de export de gaz cu Rusia.

(31)

Ar trebui precizat faptul că prețurile interne la gaz în Germania pretinse a fi necompetitive au fost considerate oricum irelevante deoarece ar viza doar prețurile la care distribuitorii din Germania vând gazul pe piața internă și, prin urmare, acest lucru nu are nicio legătură cu prețul la care gazul exportat de Rusia este vândut la Waidhaus. Argumentul solicitantului constând în faptul că operatorii germani nu au niciun interes în a negocia prețuri scăzute pentru gazul importat din Rusia la Waidhaus nu este decât o presupunere neîntemeiată, nefiind susținută de o situație de fapt sau de elemente de probă. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(32)

Solicitantul a susținut în continuare că, în cazul în care ar fi fost folosit prețul de export Waidhaus, taxa la export rusă care trebuie plătită pentru toate exporturile ar fi trebuit dedusă din prețul Waidhaus, întrucât acesta nu se aplică pe piața internă.

(33)

Într-adevăr, prețul pieței la Waidhaus, care a fost considerată ca o piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, este prețul de după taxele de export, și nu prețul înaintea acestor taxe. Din perspectiva cumpărătorului, prețul pe care trebuie să îl plătească la Waidhaus este important, iar în această privință este irelevant ce procent din acest preț constituie o taxă de export și ce procent este plătit furnizorului de gaz. Acesta din urmă, pe de altă parte, va încerca întotdeauna să își crească prețul la maximum și, prin urmare, să impună cel mai ridicat preț pe care clienții săi sunt dispuși să îl plătească. Ținând seama de faptul că acest preț este întotdeauna cu mult peste nivelul costurilor de producție, ceea ce permite furnizorului de gaz să înregistreze profituri uriașe, prețul de piață nu este influențat în primul rând de valoarea taxei la export, ci de prețul pe care piața este dispusă să-l plătească. Prin urmare, concluzia a fost că prețul care include taxa la export, și nu prețul de dinaintea aplicării acestei taxe, reprezintă prețul nedenaturat orientat spre piață. În consecință, argumentele solicitantului în această privință au fost respinse.

(34)

În acest context, solicitantul a susținut, de asemenea, că marja comercială a distribuitorului local nu ar trebui adăugată la prețul de export de la Waidhaus, fără să explice totuși sau să demonstreze de ce consideră că ajustarea pentru distribuitorul local ar fi fost inadecvată. S-a considerat că, deoarece clienții de pe piața internă cumpărau gazul de la furnizorii locali, a trebuit să se presupună că aceștia ar fi nevoiți să plătească costurile de distribuție locale care nu sunt incluse ca atare în prețul Waidhaus neajustat. Prin urmare, s-a considerat că această ajustare a fost într-adevăr justificată și, în consecință, argumentul solicitantului a fost respins.

(35)

Costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și profitul nu au putut fi stabilite în baza părții introductive a articolului 2 alineatul (6) prima teză din regulamentul de bază, deoarece solicitantul nu a realizat vânzări interne în Rusia ale produsului similar. Articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază nu s-a putut aplica, întrucât numai solicitantul face obiectul anchetei. Nici articolul 2 alineatul (6) litera (b) nu era aplicabil, întrucât pentru produsele din aceeași categorie generală gazul natural este de departe cea mai importantă materie primă și, prin urmare, costurile de producție trebuiau, de asemenea, ajustate, din motivele menționate în considerentul 17 de mai sus. În cadrul acestei reexaminări, nu a fost pusă la dispoziție nicio informație pentru a cuantifica într-un mod adecvat această ajustare și pentru a stabili sumele corespunzătoare costurilor VAG, precum și marjelor de profit relevante la vânzarea acestor produse după o astfel de ajustare. Prin urmare, sumele corespunzătoare costurilor VAG, precum și profitului s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază în temeiul unei metode rezonabile.

(36)

Piața internă rusă de produse din aceeași categorie generală fiind extrem de mică, a trebuit să se obțină informațiile de pe alte piețe reprezentative. În această privință, s-au luat în considerare informațiile publice disponibile privind marile societăți care activează în sectorul economic al îngrășămintelor azotate. S-a considerat că datele corespunzătoare cu privire la producătorii nord-americani (respectiv SUA) sunt cele mai adecvate pentru scopurile prezentei anchete, dată fiind larga disponibilitate a unor informații financiare publice fiabile și complete privind companiile cotate la bursă în această regiune a lumii. În afară de aceasta, piața nord-americană a evidențiat un volum semnificativ de vânzări interne și un nivel considerabil de concurență atât din partea societăților naționale, cât și a societăților străine. Din acest motiv, sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului s-au stabilit pe baza mediei ponderate a respectivelor sume provenite de la trei producători nord-americani, despre care s-a constatat că fac parte din cele mai mari societăți din sectorul îngrășămintelor, având în vedere vânzările nord-americane ale acestora din aceeași categorie generală de produse (îngrășăminte azotate). Acești trei producători au fost considerați reprezentativi pentru sectorul îngrășămintelor azotate, iar sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului, ca fiind reprezentative pentru același tip de costuri asumate în mod normal de societățile care activează cu succes în respectivul sector de activitate. În afară de aceasta, nu există niciun indiciu că valoarea profitului astfel stabilită depășește profitul realizat, în mod normal, de producătorii ruși pentru vânzările de produse din aceeași categorie generală pe piața lor internă.

(37)

În urma notificării, solicitantul a contestat metoda descrisă mai sus, afirmând că marja de profit utilizată este nerezonabilă și excesiv de ridicată, în special în comparație cu marja de profit utilizată în anchetele antidumping anterioare privind același produs. Solicitantul susține că anul 2008, care reprezintă anul utilizat pentru determinarea costurilor VAG, precum și a profiturilor, a fost un an excepțional pe piața SUA, întrucât prețurile gazului au fluctuat considerabil, iar prețurile pentru îngrășăminte au fost excepțional de ridicate, ceea ce a generat rate de profit excepțional de ridicate pentru producătorii din Statele Unite.

(38)

În general, prezenta reexaminare a confirmat absența circumstanțelor modificate, în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care ar justifica aplicarea unei alte metode decât cea utilizată în ancheta care a condus la instituirea măsurilor în vigoare. În primul rând, s-a constatat că marjele de profit realizate de aceiași producători americani înainte de 2008 au fost similare cu marjele de profit realizate în 2008. În al doilea rând, chiar dacă nivelurile de profit în 2008 au fost foarte diferite de cele înregistrate în anii anteriori, acest lucru este normal într-o economie de piață în care costurile, prețurile și profiturile evoluează în timp. În al treilea rând, piața gazului natural este în general caracterizată de volatilitate. O comparație a nivelurilor prețului gazului pe piețele americane și la Waidhaus între 2008 și anii anteriori nu a arătat nicio tendință divergentă care ar fi oferit temeiuri pentru profituri anormal de ridicate pe piața SUA. Luând în considerare cele menționate anterior, s-a considerat că nu există niciun motiv să nu se respecte metoda descrisă la considerentul 36 de mai sus.

(39)

În plus, solicitantul susține că criteriul stabilit la articolul 2 alineatul (6) litera (c) privind caracterul rezonabil al marjei de profit utilizate nu a fost aplicat, întrucât marja de profit depășește profitul realizat, în mod normal, de alți exportatori sau producători pentru vânzările de produse din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine, în sensul articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(40)

Solicitantul nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul acestei solicitări. Întrucât prezenta reexaminare s-a limitat la determinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant, nicio informație cu privire la alți producători nu a fost disponibilă. Observând în același timp faptul că costurile gazului suportate de solicitant au trebuit să fie respinse din motive subliniate mai sus, rata de rentabilitate declarată de solicitant la nivelul societății pentru produse vândute pe piața internă, după efectuarea corecțiilor pentru profituri și pierderi extraordinare din activități financiare, este de aceeași magnitudine cu rata de rentabilitate a producătorilor americani. În aceste condiții, nu există motive pentru a considera că marja de profit utilizată este superioară profitului realizat în mod normal de alți exportatori sau producători la vânzarea produselor din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine în sensul articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(41)

Industria din Uniune a obiectat împotriva abordării de mai sus cu privire la determinarea costurilor VAG și a profiturilor și a pretins că ar fi trebuit să fie folosite costurile VAG proprii ale solicitantului. Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază prevede că sumele corespunzătoare costurilor VAG și profiturilor se stabilesc numai în funcție de date reale privind producția și vânzarea, în cadrul operațiunilor comerciale normale, ale producătorului exportator în cauză. Așa cum se subliniază mai sus în considerentele 35 și 36, nu s-a întâmplat acest lucru deoarece solicitantul nu a efectuat vânzări de produs similar pe piața internă rusă. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(42)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, prețul de export s-a stabilit pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul în cauză, vândut la export de către țara exportatoare către Uniune.

(43)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe bază franco fabrică. Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Prin urmare, s-au făcut ajustări în cazul diferențelor existente în transport, manipulare, încărcare și costuri auxiliare și impozite indirecte, după caz, și pe baza unor dovezi verificate.

(44)

Vânzările la export ale solicitantului pe durata PAR au fost efectuate prin intermediul Agronova, un comerciant afiliat, cu sediul în SUA. Ancheta a demonstrat că rolul societății afiliate se limitează doar la găsirea clienților și la negocierea contractelor de vânzare. Verificarea efectuată a arătat că conturile societății Agronova nu reflectau pe deplin totalitatea operațiunilor sale și existau indicații că, deși niciun comision legat de tranzacții nu era vărsat societății, activitățile sale erau remunerate sub alte forme. Din aceste motive, s-a considerat că Agronova îndeplinește funcții similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision. Prin urmare, prețul de export a fost ajustat cu un comision teoretic care corespunde unei marje comerciale obișnuite a unui comerciant, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

(45)

Solicitantul a afirmat că prețul de export nu ar fi trebuit ajustat cu un comision teoretic în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază pentru vânzări efectuate prin intermediul societății sale afiliate din SUA, întrucât această societate ar fi îndeplinit funcții identice cu cele ale unui serviciu de vânzări la export în totalitate integrat și, prin urmare, nu ar trebui să fie considerat ca agent care lucrează pe bază de comision.

(46)

Această afirmație nu a putut fi confirmată de ancheta prezentă, ceea ce a arătat că, în ceea ce privește funcțiile și modul de remunerare a activităților societății afiliate de către solicitant, societatea afiliată ar trebui mai curând considerată drept un agent care lucrează pe bază de comision.

(47)

Marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(48)

Această comparație a arătat că marja de dumping, exprimată ca procent al prețului CIF la frontieră, înainte de vămuire, este de 22,9 %.

(49)

Se reamintește că, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază și după cum se evidențiază în considerentul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1995/2000, taxa definitivă din ancheta inițială a fost stabilită la nivelul marjei de prejudiciu constatate, care era mai scăzută decât marja de dumping, întrucât s-a constatat că această taxă mai scăzută ar fi oportună pentru a elimina prejudiciul adus industriei din Uniune. Ținând seama de cele menționate anterior, taxa stabilită în această reexaminare nu ar trebui să fie superioară marjei de prejudiciu.

(50)

Nicio marjă de prejudiciu individual nu se poate stabili în această reexaminare intermediară parțială, întrucât aceasta se limitează la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant. Prin urmare, marja de dumping stabilită în prezenta reexaminare a fost comparată cu marja de prejudiciu stabilită în ancheta inițială. Întrucât aceasta din urmă era mai mică decât marja de dumping constatată în această anchetă, ar trebui impusă solicitantului o taxă antidumping definitivă la nivelul marjei de dumping constatate în cursul anchetei inițiale.

(51)

În ceea ce privește forma măsurii, s-a considerat că dreptul antidumping modificat ar trebui să ia aceeași formă ca drepturile impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1995/2000. Pentru a garanta eficacitatea măsurilor și pentru a descuraja orice manipulare a prețurilor, ar trebui instituită taxa sub forma unei valori specifice pe tonă. Ca urmare, taxa antidumping care urmează a fi instituită la importurile de produs în cauză fabricat și vândut la export în Uniune de către solicitant, calculată pe baza marjei de prejudiciu astfel cum a fost stabilită în ancheta inițială și exprimată sub forma unei sume specifice pe tonă, ar trebui să fie 20,11 EUR pe tonă.

(52)

Având în vedere constatările menționate anterior, taxa antidumping aplicabilă solicitantului se percepe retroactiv începând de la data deschiderii reexaminării în cazul importurilor produsului în cauză care au făcut obiectul înregistrării în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 241/2009.

(53)

Solicitantul și celelalte părți au fost informați cu privire la faptele și considerentele esențiale în temeiul cărora s-a intenționat reinstituirea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite tipuri de UAA originare, printre altele, din Rusia, produse și vândute la export în Uniune de solicitant, și perceperea retroactivă a acestei taxe pentru importurile care au făcut obiectul înregistrării. Tuturor părților li s-a acordat ocazia de a prezenta observații.

(54)

În temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, prezenta reexaminare nu afectează data de expirare a măsurilor instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1911/2006.

(55)

În urma notificării concluziilor definitive, solicitantul a oferit un angajament, în conformitate cu articolul 8 din regulamentul de bază. Solicitantul a declarat că oferta se bazează pe expectativa rezonabilă că unele dintre solicitările sale făcute în urma comunicării concluziilor definitive vor fi acceptate și vor avea ca urmare un preț minim de import care ar fi acceptabil pentru solicitant. Cu toate acestea, întrucât niciuna dintre observațiile formulate de solicitant nu a fost considerată justificată și întrucât solicitantul nu pare interesat să ofere un preț minim de import bazat pe nivelul de eliminare a prejudiciului stabilit în cursul anchetei inițiale, nu s-a mai considerat necesară o analiză detaliată aprofundată a ofertei de angajament, în vederea eventualei sale acceptări,