REGULAMENTUL (CE) NR. 1120/2009 AL COMISIEI

din 29 octombrie 2009

de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (1), în special articolul 36, articolul 39 alineatul (2), articolul 41 alineatul (4), articolul 43 alineatul (3), articolul 57 alineatul (2), articolul 68 alineatul (7), articolul 69 alineatul (6) primul paragraf litera (a), articolul 69 alineatul (7) al patrulea paragraf, articolul 71 alineatul (6) al doilea paragraf, articolul 71 alineatul (10), articolul 142 literele (c), (d), (f), (g), (h) și (q) și articolele 147 și 148,

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a schemei de plată unică prevăzută în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 2

Definiții

În sensul titlului III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

TITLUL II

APLICARE

CAPITOLUL 1

Dispoziţii generale

Secțiunea 1

Activarea drepturilor și eligibilitatea terenurilor

Articolul 3

Moștenirea și moștenirea anticipată

(1)   În cazul în care moștenirea sau moștenirea anticipată poate afecta alocarea drepturilor la plată, fermierul care a primit exploatația sau o parte a acesteia solicită, în numele său, calcularea drepturilor la plată pentru exploatația sau pentru partea din exploatație primită.

Cuantumul de referință se stabilește pe baza unităților de producție moștenite.

(2)   În cazul unei moșteniri anticipate revocabile, accesul la schema de plată unică se acordă o singură dată moștenitorului desemnat la data depunerii unei cereri de plată în cadrul schemei de plată unică.

Succesiunea în cazul unui contract de arendare sau moștenirea sau moștenirea anticipată a unui fermier persoană fizică, care a fost în perioada de referință respectivă arendaș al unei exploatații sau al unei părți dintr-o exploatație, care ar da dreptul la drepturi la plată sau la majorarea valorii drepturilor la plată, este tratată ca moștenire a unei exploatații.

(3)   În cazul în care fermierul menționat la alineatul (1) are deja dreptul la drepturi la plată sau la majorarea valorii drepturilor la plată, cuantumul de referință se stabilește pe baza sumei cuantumurilor de referință corespunzătoare exploatației inițiale și unităților de producție moștenite.

(4)   În sensul prezentului regulament, se utilizează definițiile pentru „moștenire” și „moștenire anticipată” din legislația națională.

Articolul 4

Schimbarea statutului juridic sau a denumirii

În cazul schimbării statutului juridic sau a denumirii, fermierul are acces la schema de plată unică în aceleași condiții ca și fermierul care gestiona inițial exploatația, în limita drepturilor la plată deținute de exploatația inițială sau, în cazul alocării drepturilor sau al majorării valorii drepturilor la plată, în limitele aplicabile alocărilor pentru exploatația inițială.

În cazul schimbării statutului juridic al unei persoane juridice sau dacă o persoană fizică devine persoană juridică sau invers, fermierul care gestionează noua exploatație este fermierul care deținea controlul asupra exploatației inițiale din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare.

Articolul 5

Fuzionări și scindări

În cazul în care o fuzionare sau o scindare poate afecta alocarea drepturilor la plată sau poate majora valoarea drepturilor la plată, fermierul sau fermierii care gestionează noua exploatație sau noile exploatații au acces la schema de plată unică în aceleași condiții ca și fermierul sau fermierii care gestionau exploatația inițială sau exploatațiile inițiale.

Cuantumul de referință se stabilește pe baza unităților de producție aferente exploatației sau exploatațiilor inițiale.

Articolul 6

Cerințe minime

În sensul articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fermierii care primesc primele pentru sectoarele ovinelor și caprinelor, menționate în titlul IV capitolul 1 secțiunea 10 din regulamentul respectiv, sau plățile pentru carnea de vită și mânzat, menționate în titlul IV capitolul 1 secțiunea 11 din același regulament, și care dețin un număr de hectare mai mic decât pragul ales de un stat membru beneficiază de același tratament ca și fermierii care dețin drepturile speciale menționate la articolul 44 alineatul (1) din regulamentul menționat.

Articolul 7

Calcularea valorii unitare a drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată se calculează cu până la trei zecimale și se rotunjesc în plus sau în minus la cea mai apropiată a doua zecimală. În cazul în care rezultatul calculului se situează exact la mijlocul intervalului, suma se rotunjește în plus la cea mai apropiată a doua zecimală.

(2)   În cazul în care mărimea unei parcele care este transferată cu un drept în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 reprezintă o fracțiune de hectar, fermierul poate transfera partea dreptului în cauză cu terenurile la o valoare calculată proporțional. Partea restantă a dreptului rămâne la dispoziția fermierului, la o valoare calculată proporțional.

Fără a aduce atingere articolului 43 alineatul (2) din regulamentul menționat, dacă un fermier transferă o fracțiune dintr-un drept fără terenuri, valoarea celor două fracțiuni se calculează proporțional.

(3)   Statele membre pot modifica drepturile la plată fuzionând fracțiunile de drepturi de același tip deținute de un fermier. Alineatul (1) se aplică rezultatului unei astfel de fuzionări.

Articolul 8

Declararea și utilizarea drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată pot fi declarate pentru plată numai o dată pe an de către fermierul care le deține la ultima dată de depunere a cererii unice în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei (16).

Cu toate acestea, atunci când un fermier se folosește de posibilitatea de a modifica cererea unică în conformitate cu articolul 14 din regulamentul respectiv, acesta poate, de asemenea, să declare drepturile la plată pe care le deține la data notificării modificărilor către autoritatea competentă, cu condiția ca drepturile la plată respective să nu fie declarate de un alt fermier pentru același an.

În cazul în care fermierul dobândește drepturile la plată respective printr-un transfer de la un alt fermier și dacă acest din urmă fermier a declarat deja drepturile la plată respective, declararea suplimentară a acestor drepturi este admisibilă numai dacă cedentul a informat deja autoritatea competentă cu privire la transfer în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament și dacă retrage aceste drepturi la plată din propria cerere unică în termenele aplicabile, stabilite la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009.

(2)   În cazul în care un fermier, după ce a declarat, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, parcelele corespunzătoare tuturor drepturilor sale la plată integrale disponibile, mai are încă o parcelă care reprezintă o fracțiune de hectar, acesta poate declara încă un drept la plată integral, care dă dreptul la o plată calculată proporțional cu mărimea parcelei. Dreptul la plată este însă considerat ca fiind utilizat integral în sensul articolului 42 din regulamentul respectiv.

Articolul 9

Utilizarea predominant agricolă

În sensul articolului 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care o suprafață agricolă a unei exploatații este utilizată și pentru activități neagricole, suprafața respectivă este considerată ca fiind utilizată predominant pentru activități agricole dacă activitatea agricolă poate fi exercitată fără a fi în mod semnificativ afectată de intensitatea, natura, durata și calendarul activității neagricole.

Statele membre stabilesc criterii pentru aplicarea primului paragraf pe teritoriul lor.

Secțiunea 2

Criterii de eligibilitate specifice

Articolul 10

Producția de cânepă

În sensul articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, plata drepturilor pentru suprafețele cultivate cu cânepă este condiționată de utilizarea de semințe din soiurile enumerate în „Catalogul comun al soiurilor de plante agricole” la data de 15 martie a anului pentru care se acordă plata respectivă și publicate conform articolului 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului (17), cu excepția soiurilor Finola și Tiborszallasi. Semințele se certifică în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (18).

Articolul 11

Integrarea amânată a sectorului fructelor și legumelor în schema de plată unică

(1)   Până la 31 decembrie 2010, statele membre care au făcut uz de una dintre opțiunile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot autoriza practicarea culturilor secundare pe hectarele eligibile pentru o perioadă de maximum trei luni, care începe în fiecare an la 15 august sau la data stabilită în anexa II pentru statul membru și regiunea în cauză.

(2)   În cazul în care un stat membru a făcut uz de una dintre opțiunile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta poate să revizuiască, dacă este necesar, decizia luată în conformitate cu articolul 51 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în termen de două săptămâni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Secțiunea 3

Transferul drepturilor

Articolul 12

Transferul drepturilor de plată

(1)   Drepturile la plată pot fi transferate în orice moment al anului.

(2)   Cedentul informează autoritatea competentă a statului membru în care are loc transferul într-un termen care urmează să fie stabilit de statul membru respectiv.

(3)   Un stat membru poate să solicite cedentului să comunice transferul autorității competente a statului membru în care are loc transferul într-un termen stabilit de către statul membru respectiv, dar cel mai devreme cu șase săptămâni înainte ca transferul să aibă loc și ținând seama de ultima dată de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică. Transferul are loc astfel cum se prevede în comunicare, cu excepția cazului în care autoritatea competentă are obiecții cu privire la transfer, pe care i le notifică cedentului în acest termen.

Autoritatea competentă poate avea obiecții cu privire la transfer numai dacă acesta nu respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 și dispozițiile prezentului regulament.

(4)   În sensul articolului 62 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, procentajul drepturilor la plată utilizate de un fermier se calculează pe baza numărului de drepturi la plată care îi este alocat în primul an de aplicare a schemei de plată unică, cu excepția drepturilor la plată vândute cu terenuri, și trebuie utilizat în decursul unui an calendaristic.

Articolul 13

Limitarea regională

(1)   Fără a aduce atingere articolului 50 alineatul (1) și articolului 62 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolul 43 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul respectiv, statul membru stabilește regiunea la un nivel teritorial adecvat, în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure fermierilor un tratament egal și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

(2)   Statul membru stabilește regiunea menționată la alineatul (1) cu cel puțin o lună înainte de data fixată de statul membru în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în primul an de aplicare a opțiunii prevăzute la articolul 43 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul respectiv.

Un fermier a cărui exploatație este situată în regiunea în cauză nu poate să transfere sau să utilizeze în afara acestei regiuni drepturile sale la plată corespunzătoare numărului de hectare pe care l-a declarat în primul an de aplicare a opțiunii prevăzute la articolul 46 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau pe care îl declară în primul an de aplicare a opțiunii prevăzute la articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Un fermier a cărui exploatație este situată parțial în regiunea în cauză nu poate să transfere sau să utilizeze în afara acestei regiuni drepturile sale la plată corespunzătoare numărului de hectare situate în această regiune, pe care îl declară în primul an de aplicare a opțiunii.

(3)   Limitarea transferului de drepturi la plată, menționată la articolul 43 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, nu se aplică în cazul moștenirii efective sau anticipate de drepturi la plată fără un număr echivalent de hectare eligibile.

Secțiunea 4

Drepturi speciale

Articolul 14

Calcularea unităților de vită mare în cazul drepturilor speciale

(1)   În sensul articolului 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, activitatea agricolă desfășurată în perioada de referință, exprimată în unități de vită mare („UVM”), este cea calculată în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 795/2004.

(2)   În sensul articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și pentru calcularea activității agricole desfășurate pe perioada aplicării articolelor 67 și 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exprimată în UVM și menționată la articolul 44 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se aplică următorul tabel de conversie numărului mediu de animale, determinat în vederea acordării, în perioada de referință respectivă, a unei plăți directe menționate la articolele 67 și 68 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003:

În cazul primei de sacrificare, atunci când datele necesare privind vârsta animalelor nu sunt disponibile, un stat membru poate converti taurii, boii, vacile și junincile în UVM folosind coeficientul de 0,7, respectiv vițeii folosind coeficientul de 0,25.

În cazul în care același animal a beneficiat de mai multe prime, coeficientul aplicabil este media coeficienților aplicabili diferitelor prime.

(3)   Numărul de UVM menționat la alineatele (1) și (2) se calculează proporțional cu drepturile la plată pentru care fermierul nu are hectare în anul integrării schemei de ajutor cuplat în schema de plată unică sau de aplicare a schemei de plată unică și pentru care fermierul solicită alocarea de drepturi supuse unor condiții speciale. Se aplică începând cu drepturile la plată cu cea mai mică valoare.

Această solicitare se face numai în primul an de integrare a schemei de ajutor cuplat în schema de plată unică sau de aplicare a schemei de plată unică. Statele membre stabilesc data de depunere a solicitării. Solicitarea poate fi reînnoită în anii următori pentru același număr de drepturi speciale, menționate la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ca și în anul anterior sau, în cazul transferului unora dintre aceste drepturi la plată sau în cazul declarării unora dintre aceste drepturi la plată cu un număr corespunzător de hectare, pentru restul drepturilor la plată.

În aceste cazuri, numărul de UVM se recalculează proporțional cu drepturile la plată rămase, pentru care fermierul solicită condițiile speciale.

Nicio solicitare de restabilire a condițiilor menționate la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu poate fi introdusă pentru aceste drepturi la plată odată ce au fost declarate cu un număr echivalent de hectare sau au fost transferate fără a aduce atingere articolului 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(4)   Pentru a verifica respectarea activității agricole minime, exprimată în UVM, statele membre folosesc tabelul de conversie prevăzut la alineatul (2) pentru a determina numărul de animale conform uneia dintre următoarele metode:

(5)   Cerința privind activitatea agricolă minimă se consideră respectată atunci când numărul de UVM atinge 50 % pe parcursul unei perioade sau la anumite date care urmează să fie stabilite de statele membre. Se iau în considerare toate animalele vândute sau sacrificate în cursul anului calendaristic în cauză.

(6)   Statele membre iau măsurile necesare pentru aplicarea articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cazul producătorilor care, cu ajutorul unui număr de UVM anormal de mare pe parcursul unei părți a anului, creează în mod artificial condițiile necesare pentru respectarea activității agricole minime.

CAPITOLUL 2

Rezerva naţională

Secțiunea 1

Reintrarea în rezerva națională

Articolul 15

Drepturi la plată neutilizate

(1)   Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale, se consideră că drepturile la plată neutilizate au reintrat în rezerva națională în ziua următoare ultimei datei prevăzute pentru modificarea cererii în cadrul schemei de plată unică în anul calendaristic în care expiră perioada menționată la articolul 28 alineatul (3) și la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Un drept la plată se consideră ca fiind neutilizat dacă nicio plată nu a fost acordată pentru dreptul respectiv în cursul perioadei menționate la primul paragraf. Drepturile la plată pentru care se depune o cerere și care sunt legate de o suprafață determinată în sensul articolului 2 punctul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 sunt considerate ca fiind utilizate.

În cazul în care suprafața determinată în scopul aplicării schemei de plată unică este mai mică decât suprafața declarată, se aplică următoarele metode pentru a determina drepturile la plată care trebuie returnate la rezerva națională în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009:

(2)   Fermierii pot ceda voluntar drepturile la plată rezervei naționale.

Articolul 16

Rețineri din vânzarea drepturilor la plată

(1)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta poate decide vărsarea la rezerva națională:

Nu se aplică rețineri în cazul vânzării de drepturi la plată cu sau fără terenuri către un fermier care începe să desfășoare o activitate agricolă și în cazul moștenirii efective sau al moștenirii anticipate de drepturi la plată.

(2)   La stabilirea procentajelor menționate la alineatul (1), un stat membru poate diferenția procentajul în oricare dintre cazurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

(3)   În cazul în care un stat membru, care a regionalizat schema de plată unică în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, decide să folosească opțiunea prevăzută la articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, procentajele de reducere prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol se aplică după deducerea din valoarea drepturilor la plată a unei francize egale cu valoarea unitară regională, calculată în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau cu articolul 46 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Secțiunea 2

Alocarea drepturilor la plată din rezerva națională

Articolul 17

Stabilirea drepturilor la plată

(1)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunile prevăzute la articolul 41 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fermierii pot primi drepturi la plată din rezerva națională, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezenta secțiune și cu criteriile obiective stabilite de statul membru în cauză.

(2)   În cazul în care un fermier, care nu deține niciun drept la plată, solicită drepturi la plată din rezerva națională, acesta poate primi un număr de drepturi la plată care nu depășește numărul de hectare pe care le are (în proprietate sau în arendă) la data respectivă.

(3)   În cazul în care un fermier, care deține drepturi la plată, solicită drepturi la plată din rezerva națională, acesta poate primi un număr de drepturi la plată care nu depășește numărul de hectare, pentru care nu deține niciun drept la plată, pe care le are.

Valoarea unitară a fiecărui drept la plată pe care îl deține deja poate fi majorată.

(4)   Valoarea fiecărui drept la plată primit în conformitate cu alineatele (2) și (3), cu excepția alineatului (3) al doilea paragraf, se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de statul membru în cauză, în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să se asigure tratamentul egal al fermierilor și să se evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, la numărul de drepturi care urmează să fie alocate.

Articolul 18

Aplicarea articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cazul în care numărul de hectare este mai mic decât numărul de drepturi la plată

(1)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta poate în special să aloce, la cerere, în conformitate cu prezentul articol, drepturi la plată fermierilor din zonele în cauză, care declară un număr de hectare mai mic decât numărul de drepturi la plată care le-ar fi fost alocate în conformitate cu articolele 43 și 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

În acest caz, fermierul cedează rezervei naționale toate drepturile la plată pe care le deține sau care ar fi trebuit să-i fie alocate, cu excepția drepturilor la plată supuse condițiilor menționate la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

În sensul prezentului articol, prin „drepturi la plată” se înțeleg numai drepturile la plată alocate de statul membru în primul an de aplicare a schemei de plată unică, inclusiv în orice an în care ajutorul cuplat este integrat.

(2)   Numărul de drepturi la plată alocate din rezerva națională este egal cu numărul de hectare declarate de fermier în anul de cerere.

(3)   Valoarea unitară a drepturilor la plată alocate din rezerva națională se calculează împărțind cuantumul de referință al fermierului la numărul de hectare declarate.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică în cazul unui fermier care declară mai puțin de 50 % din numărul total de hectare pe care le-a deținut (în arendă și în proprietate) în perioada de referință.

(5)   În sensul alineatelor (1), (2) și (3), hectarele transferate prin vânzare sau prin arendare și neînlocuite cu un număr corespunzător de hectare sunt incluse în numărul de hectare declarate de fermier.

(6)   Fermierul în cauză declară toate hectarele pe care le deține la data solicitării.

Articolul 19

Dispoziții generale aplicabile fermierilor aflați într-o situație specială

(1)   În sensul articolului 41 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, prin „fermieri aflați într-o situație specială” se înțelege fermierii menționați la articolele 20-23 din prezentul regulament.

(2)   În cazul în care un fermier aflat într-o situație specială îndeplinește condițiile de aplicare a două sau a mai multora dintre articolele 20, 21 și 22, acesta primește un număr de drepturi la plată stabilit în conformitate cu articolul 17 alineatele (2) și (3), a cărui valoare este cea mai mare valoare pe care o poate obține solicitând separat aplicarea fiecăruia dintre articolele ale căror condiții le îndeplinește.

În cazul în care un fermier beneficiază, de asemenea, de alocarea de drepturi în temeiul articolului 22, numărul total de drepturi care urmează să fie alocate nu depășește numărul stabilit în conformitate cu articolul respectiv.

(3)   În cazul în care arendarea menționată la articolele 20 și 22 expiră după ultima dată de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică în primul an de aplicare a acesteia, fermierul în cauză poate solicita stabilirea drepturilor sale la plată, după expirarea arendării, până la o dată stabilită de statul membru, dar cel târziu la ultima dată fixată pentru modificarea, în anul următor, a cererii de ajutor.

(4)   În cazul în care, în conformitate cu legislația națională sau cu practica uzuală bine stabilită, definiția arendării de lungă durată include și arendarea pe o perioadă de cinci ani, statele membre pot decide să aplice articolele 20, 21 și 22 în cazul acestor arendări.

Articolul 20

Transferul terenurilor arendate

(1)   Un fermier care a primit, prin transfer, fie prin vânzare, fie prin arendare pe o perioadă de șase ani sau mai mult, cu titlu gratuit sau la un preț simbolic sau prin moștenire efectivă sau anticipată, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație care era arendată unui terț în perioada de referință de la un fermier pensionat din sectorul agricol sau decedat înainte de data depunerii unei cereri în cadrul schemei de plată unică în primul an de aplicare a acesteia poate primi drepturi la plată, calculate prin împărțirea unui cuantum de referință, stabilit de statul membru în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, la un număr de hectare care nu depășește numărul de hectare al exploatației sau al părții din exploatație pe care a primit-o.

(2)   Fermierul menționat la alineatul (1) poate fi orice persoană care primește exploatația sau partea din exploatație menționată la alineatul (1) prin moștenire efectivă sau anticipată.

Articolul 21

Investiții

(1)   Statele membre pot majora valoarea drepturilor la plată sau pot aloca drepturi la plată fermierilor care au investit într-un sector supus integrării în schema de plată unică în temeiul titlului III capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

La stabilirea criteriilor menționate la primul paragraf, statele membre țin seama de perioada de referință și/sau de alte criterii aplicate la integrarea sectorului respectiv.

(2)   Alineatul (1) se aplică, mutatis mutandis, în cazul încheierii aplicării schemei de plată unică pe suprafață în temeiul articolului 122 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 22

Arendarea și cumpărarea de terenuri arendate

(1)   Un fermier care a luat în arendă pentru o perioadă de șase ani sau mai mult, fie între sfârșitul perioadei de referință relevante pentru introducerea schemei de plată unică și 15 mai 2004, în ceea ce privește introducerea schemei de plată unică înainte de 2009, fie înainte de 31 ianuarie 2009, în cazul aplicării titlului III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație ale cărei condiții de arendare nu pot fi modificate, poate primi drepturi la plată calculate prin împărțirea cuantumului de referință, stabilit de statul membru în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței, la un număr de hectare care nu depășește numărul de hectare pe care le-a luat în arendă.

La stabilirea criteriilor menționate la primul paragraf, statele membre țin seama, în special, de situațiile în care fermierii nu au la dispoziție alte hectare în afara celor arendate.

(2)   Alineatul (1) se aplică în cazul unui fermier care a cumpărat, în ceea ce privește introducerea schemei de plată unică înainte de 2009, fie în perioada de referință pentru introducerea acesteia, fie înainte de 15 mai 2004 sau, în cazul aplicării titlului III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, înainte de 31 ianuarie 2009, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație ale cărei terenuri erau arendate în cursul perioadei de referință respective și care începe sau extinde o activitate agricolă în termen de un an de la expirarea arendării.

În sensul primului paragraf, prin „terenuri arendate” se înțeleg terenurile care, în momentul cumpărării sau după cumpărare, făceau obiectul unei arendări care nu a fost niciodată reînnoită, cu excepția cazului în care reînnoirea a fost impusă printr-o obligație legală.

Articolul 23

Acte administrative și hotărâri judecătorești

În cazul în care un fermier trebuie să fie autorizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-un act administrativ definitiv al autorității competente a unui stat membru să primească drepturi la plată sau să i se majoreze valoarea drepturilor existente, fermierul primește numărul și valoarea drepturilor la plată stabilite în respectiva hotărâre judecătorească sau în respectivul act la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru cel târziu la ultima dată de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică, ulterioară datei hotărârii judecătorești sau actului și ținând seama de aplicarea articolului 34 și/sau a articolului 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Secțiunea 3

Gestionarea regională

Articolul 24

Rezervele regionale

(1)   Statele membre pot să gestioneze rezerva națională la nivel regional.

În acest caz, statele membre alocă, total sau parțial, la nivel regional sumele disponibile la nivel național, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

(2)   Sumele alocate la fiecare nivel regional pot fi considerate disponibile pentru alocare numai în cadrul regiunii în cauză, cu excepția cazurilor menționate la articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau, conform opțiunii statului membru, în cazul aplicării articolului 41 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

TITLUL III

ALOCAREA DREPTURILOR LA PLATĂ

CAPITOLUL 1

Dispoziţii generale

Articolul 25

Cererile

(1)   Valoarea și numărul drepturilor la plată alocate pe baza cererii fermierului sau majorarea acestor drepturi la plată pot fi provizorii. Valoarea și numărul definitive se stabilesc până cel târziu la data de 1 aprilie a anului care urmează primului an de aplicare a schemei de plată unică sau de integrare a ajutorului cuplat, după efectuarea controalelor relevante în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)   Sub rezerva stabilirii definitive a drepturilor, fermierii pot depune cereri în cadrul schemei de plată unică pe baza drepturilor provizorii sau, dacă un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolele 26 și 27, pe baza drepturilor obținute în temeiul clauzelor contractuale private menționate la articolele respective.

(3)   Solicitantul aduce dovezi, considerate satisfăcătoare de către statul membru, că, la data cererii de drepturi la plată, este fermier în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(4)   Un stat membru poate decide stabilirea unei mărimi minime per exploatație în ceea ce privește suprafața agricolă pentru care se poate solicita stabilirea drepturilor la plată. Mărimea minimă nu depășește însă limitele stabilite în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Nu se fixează o mărime minimă pentru stabilirea drepturilor speciale, menționate la articolul 60 sau la articolul 65 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

Articolul 26

Clauza contractuală privată în caz de vânzare

(1)   În cazul în care un contract de vânzare, încheiat sau modificat cel târziu la data depunerii unei cereri pentru alocarea drepturilor, fie în primul an de aplicare a schemei de plată unică, fie în anul integrării ajutorului cuplat, prevede că întreaga exploatație sau o parte a acesteia este vândută, integral sau parțial împreună cu drepturile la plată sau cu majorarea valorii drepturilor la plată care urmează să fie alocate pentru hectarele transferate sau pentru partea transferată din exploatație, statul membru poate considera contractul de vânzare ca fiind un transfer de drepturi la plată cu terenuri.

(2)   Vânzătorul solicită alocarea sau majorarea drepturilor la plată anexând la cererea sa o copie a contractului de vânzare și indicând unitățile de producție și numărul de hectare ale căror drepturi la plată intenționează să le transfere.

(3)   Un stat membru poate permite cumpărătorului să solicite în numele vânzătorului și cu autorizarea explicită a acestuia alocarea drepturilor la plată. În acest caz, statul membru verifică dacă vânzătorul îndeplinește, la data transferului, criteriile de eligibilitate și, în special, condiția menționată la articolul 25 alineatul (3). Cumpărătorul depune o cerere de plată în cadrul schemei de plată unică, anexând la cererea sa o copie a contractului de vânzare.

(4)   Un stat membru poate să solicite ca cererea cumpărătorului și cea a vânzătorului să fie depuse împreună sau ca cea de-a doua cerere să cuprindă o trimitere la prima.

Articolul 27

Clauza contractuală privată în caz de arendare

(1)   O clauză a unui contract de arendare care prevede transferul unui număr de drepturi care nu depășește numărul de hectare arendate poate fi considerată ca fiind o arendare a drepturilor la plată cu terenuri în sensul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cazul în care:

(2)   Arendatorul solicită alocarea sau majorarea drepturilor la plată, anexând la cererea sa o copie a contractului de arendare și indicând numărul de hectare ale căror drepturi la plată intenționează să le arendeze.

(3)   Arendașul depune o cerere de plată în cadrul schemei de plată unică, anexând la cererea sa o copie a contractului de arendare.

(4)   Un stat membru poate să solicite ca cererea arendatorului și cea a arendașului să fie depuse împreună sau ca cea de-a doua cerere să cuprindă o trimitere la prima.

CAPITOLUL 2

Aplicarea schemei de plată unică în noile state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață

Articolul 28

Dispoziții generale

(1)   În afară de cazul în care se prevede altfel în prezentul capitol, prezentul regulament se aplică noilor state membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață.

(2)   Orice trimitere din prezentul regulament la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se interpretează ca trimitere la articolul 57 din regulamentul respectiv.

(3)   În sensul articolului 57 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, noile state membre pot stabili o perioadă reprezentativă care precede primul an de aplicare a schemei de plată unică.

(4)   Orice trimitere din prezentul regulament la „perioada de referință” se interpretează ca trimitere la primul an de aplicare a schemei de plată unică sau la perioada de referință stabilită în temeiul articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 29

Alocarea inițială a drepturilor la plată

(1)   Fără a aduce atingere articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în sensul articolului 59 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, noile state membre stabilesc numărul de hectare eligibile prevăzute la alineatul menționat anterior pe baza numărului de hectare declarate pentru stabilirea drepturilor la plată în primul an de aplicare a schemei de plată unică.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), noile state membre pot stabili numărul de hectare eligibile, menționate la articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pe baza numărului de hectare declarate pentru anul precedent primului an de aplicare a schemei de plată unică.

În cazul în care numărul de hectare eligibile declarat de fermieri în primul an de aplicare a schemei de plată unică este mai mic decât numărul de hectare eligibile stabilit în conformitate cu primul paragraf, un nou stat membru poate realoca, total sau parțial, cuantumurile corespunzătoare hectarelor nedeclarate ca supliment pentru fiecare drept la plată alocat în primul an de aplicare a schemei de plată unică. Suplimentul se calculează prin împărțirea cuantumului respectiv la numărul de drepturi la plată alocate.

(3)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta poate, începând cu anul calendaristic precedent primului an de aplicare a schemei de plată unică, să identifice fermierii eligibili, să stabilească provizoriu numărul de hectare menționat la alineatul respectiv și să efectueze o verificare preliminară a condițiilor menționate la articolul 25 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

Fără a aduce atingere articolului 61 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, valoarea drepturilor se calculează împărțind cuantumul menționat la articolul 59 alineatul (1) din regulamentul respectiv la numărul total de drepturi alocate în temeiul prezentului alineat.

(4)   Fermierul este informat cu privire la drepturile la plată provizorii cu cel puțin o lună înainte de termenul limită pentru depunerea cererii, stabilit în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

În scopul calculării activității agricole exprimate în unități de vită mare (UVM), menționată la articolul 44 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, numărul de animale deținute de fermier într-o perioadă stabilită de statul membru se convertește în UVM cu ajutorul tabelului de conversie prevăzut la articolul 14 alineatul (2). În scopul verificării activității agricole minime în noile state membre în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se aplică articolul 14 alineatele (4), (5) și (6).

CAPITOLUL 3

Integrarea ajutorului cuplat

Secțiunea 1

Integrarea sectorului fructelor şi legumelor în schema de plată unică

Articolul 30

Norme generale

(1)   În scopul stabilirii valorii și pentru determinarea drepturilor la plată în cadrul integrării sectorului fructelor și legumelor în schema de plată unică, se aplică secțiunea A din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sub rezerva articolului 31 din prezentul regulament și, dacă statul membru a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sub rezerva articolului 32 din prezentul regulament.

(2)   După caz, articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se aplică valorii tuturor drepturilor la plată existente înainte de integrarea ajutorului pentru fructe și legume, precum și cuantumurilor de referință calculate pentru ajutorul pentru fructe și legume.

(3)   În scopul aplicării prezentului regulament la sectorul fructelor și legumelor, primul an de aplicare a schemei de plată unică este anul în care statul membru stabilește sumele și hectarele eligibile menționate în secțiunea A din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, ținând seama de perioada opțională de tranziție de trei ani menționată la punctul 2 al doilea paragraf din secțiunea respectivă.

Articolul 31

Norme specifice

(1)   În cazul în care, până la ultima dată de depunere a solicitării de stabilire a drepturilor la plată, fermierul nu deține drepturi la plată sau deține numai drepturi speciale, acesta primește drepturi la plată pentru fructe și legume, calculate în conformitate cu secțiunea A din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Primul paragraf se aplică și în cazul în care fermierul a preluat prin arendare drepturi la plată între primul an de aplicare a schemei de plată unică și anul integrării sectorului fructelor și legumelor.

(2)   În cazul în care, până la ultima dată de depunere a solicitării de stabilire a drepturilor la plată, fermierului i s-au alocat drepturi la plată sau a cumpărat sau a primit drepturi la plată, valoarea și numărul drepturilor la plată pe care le deține se recalculează după cum urmează:

Drepturile speciale nu se iau în considerare pentru calculul menționat la prezentul alineat.

(3)   Drepturile la plată transferate prin arendare înainte de data de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică se iau în considerare pentru calculul menționat la alineatul (2). Cu toate acestea, drepturile la plată transferate prin arendare printr-o clauză contractuală menționată la articolul 27 se iau în considerare pentru calculul prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol numai în cazul în care condițiile de arendare pot fi adaptate.

Articolul 32

Aplicarea regională

(1)   În cazul în care un stat membru a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, fermierii primesc un număr de drepturi la plată egal cu numărul noilor hectare eligibile utilizate pentru fructe și legume, cartofi de consum și pepiniere, declarate în cererea unică din 2008.

Valoarea drepturilor se calculează pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, statele membre pot stabili numărul suplimentar de drepturi per fermier pentru fructe și legume, cartofi de consum și pepiniere pe baza unor criterii obiective, în conformitate cu secțiunea A din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Secțiunea 2

Sectorul vinului

Subsecțiunea 1

Transferul de la programele de sprijin pentru sectorul vinului către schema de plată unică

Articolul 33

Norme generale

(1)   În scopul stabilirii cuantumului și pentru determinarea drepturilor la plată în cadrul transferului de la programele de sprijin pentru sectorul vinului către schema de plată unică, se aplică secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sub rezerva articolului 34 din prezentul regulament și, în cazul în care statul membru a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 sau la articolul 71f din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau la articolul 47 sau 58 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, sub rezerva articolului 35 din prezentul regulament.

(2)   De la 1 ianuarie 2009, statele membre pot trece la identificarea fermierilor eligibili pentru alocarea drepturilor la plată care decurg din transferul de la programele de sprijin pentru sectorul vinului către schema de plată unică.

(3)   În scopul aplicării articolului 18 din prezentul regulament la sectorul vinului, primul an de aplicare a schemei de plată unică este anul în care statul membru stabilește cuantumurile și hectarele eligibile menționate în secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Articolul 34

Norme specifice

(1)   În cazul în care, până la ultima dată de depunere a solicitării de stabilire a drepturilor la plată fixată în conformitate cu prezentul regulament, fermierul nu deține drepturi la plată sau deține numai drepturi speciale, acesta primește drepturi la plată pentru vin calculate în conformitate cu secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Primul paragraf se aplică și în cazul în care fermierul a preluat prin arendare drepturi la plată între primul an de aplicare a schemei de plată unică și anul transferării de la programele de sprijin.

(2)   În cazul în care, până la ultima dată de depunere a solicitării de stabilire a drepturilor la plată fixată în conformitate cu prezentul regulament, fermierului i s-au alocat drepturi la plată sau a cumpărat sau a primit drepturi la plată, valoarea și numărul drepturilor la plată pe care le deține se recalculează după cum urmează:

Drepturile speciale nu se iau în considerare pentru calculul menționat la prezentul alineat.

(3)   Drepturile la plată transferate prin arendare înainte de data de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică, fixată în conformitate cu prezentul regulament, se iau în considerare pentru calculul menționat la alineatul (2).

Articolul 35

Aplicarea regională

(1)   În cazul în care un stat membru a făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 59 sau 71f din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau la articolul 47 sau 58 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fermierii primesc un număr de drepturi la plată egal cu numărul noilor hectare eligibile cultivate cu vii, declarate în cererea unică în 2009.

Valoarea drepturilor la plată se calculează pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot stabili numărul de drepturi per fermier pe baza unor criterii obiective, în conformitate cu secțiunea C din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Subsecțiunea 2

Defrișarea

Articolul 36

Media regională

În scopul determinării valorii drepturilor la plată în conformitate cu secțiunea B din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, media regională este stabilită de statele membre la nivelul teritorial corespunzător. Media regională se stabilește la o dată care urmează să fie fixată de statul membru și poate fi revizuită anual. Ea se bazează pe valoarea drepturilor la plată alocate fermierilor din regiunea în cauză și nu este diferențiată în funcție de sectoarele de producție.

TITLUL IV

AJUTORUL SPECIFIC

CAPITOLUL 1

Norme generale

Articolul 37

Eligibilitatea pentru măsurile de ajutor specific

(1)   Statele membre stabilesc criteriile de eligibilitate pentru măsurile de ajutor specific în conformitate cu cadrul prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și cu condițiile stabilite în prezentul titlu.

(2)   Statele membre aplică prezentul titlu și în special alineatul (1) în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite distorsionarea pieței și denaturarea concurenței.

Articolul 38

Coerența și cumularea ajutorului

(1)   Statele membre asigură coerența dintre:

Statele membre se asigură, în special, că măsurile de ajutor specific nu perturbă buna funcționare a măsurilor implementate în cadrul altor instrumente de sprijin comunitar sau a măsurilor finanțate prin ajutoare de stat.

(2)   În cazul în care un ajutor acordat în cadrul unei măsuri de ajutor specific poate fi acordat și în cadrul unei măsuri implementate în cadrul altor instrumente de sprijin comunitar sau al unei alte măsuri de ajutor specific, statele membre se asigură că un fermier poate beneficia de ajutor pentru o anumită operațiune numai în cadrul unei singure astfel de măsuri.

Articolul 39

Condiții aplicabile măsurilor de ajutor

(1)   Măsurile de ajutor specific nu reprezintă o compensație pentru respectarea obligațiilor și, în special, a cerințelor legale în materie de gestionare și a standardelor privind bunele condiții agricole și de mediu, stabilite în anexa II și, respectiv, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, sau pentru respectarea celorlalte cerințe menționate la articolul 39 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

(2)   Măsurile de ajutor specific nu pot finanța taxe.

(3)   Statele membre se asigură că măsurile de ajutor specific pe care le implementează pot fi verificate și controlate.

CAPITOLUL 2

Norme specifice

Articolul 40

Tipuri specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului

Statele membre definesc tipurile specifice de agricultură care sunt importante pentru protejarea sau ameliorarea mediului, pentru care se prevede o plată anuală suplimentară la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Aceste tipuri specifice de agricultură produc beneficii pentru mediu neneglijabile și măsurabile.

Articolul 41

Îmbunătățirea calității produselor agricole

Plata anuală suplimentară pentru îmbunătățirea calității produselor agricole, prevăzută la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, poate permite agricultorilor, în special:

În cazul în care măsurile de ajutor specific sunt acordate în scopul prevăzut la primul paragraf litera (b), se aplică mutatis mutandis cerințele stabilite la articolul 22 alineatul(2) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei (24).

Articolul 42

Îmbunătățirea comercializării produselor agricole

(1)   Plata anuală suplimentară acordată fermierilor pentru îmbunătățirea comercializării produselor agricole, prevăzută la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, încurajează fermierii să îmbunătățească comercializarea produselor lor agricole prin asigurarea unei mai bune informări cu privire la calitatea sau caracteristicile produselor sau la metodele de producție aferente și/sau a unei mai bune promovări a acestora.

(2)   Articolele 4, 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 501/2008, precum și anexele I și II la acesta se aplică mutatis mutandis.

Articolul 43

Realizarea unor standarde sporite de bunăstare a animalelor

(1)   La stabilirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului specific fermierilor care aplică practici avansate de bunăstare a animalelor, prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre țin seama, după caz, de:

(2)   Practicile avansate de bunăstare a animalelor sunt cele care depășesc cerințele minime stabilite în legislația comunitară și națională aplicabilă, în special actele menționate la secţiunea C din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Aceste practici pot include standardele îmbunătățite menționate la articolul 27 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006.

Articolul 44

Activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu

(1)   La stabilirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului specific fermierilor care desfășoară activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu, prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre țin seama, în special, de:

(2)   Articolul 27 alineatele (2)-(6), (8), (9) și (13) și articolele 48 și 53 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 se aplică, mutatis mutandis, ajutorului specific acordat fermierilor care desfășoară activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu.

(3)   Comisia evaluează măsurile de ajutor specific propuse în cazul fermierilor care desfășoară activități agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu, notificate de statele membre, din punctul de vedere al conformității cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și cu prezentul regulament.

În cazul în care consideră că măsurile propuse sunt conforme cu regulamentele menționate, Comisia aprobă măsurile în conformitate cu articolul 68 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în termen de patru luni de la primirea informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din prezentul regulament.

În cazul în care consideră că măsurile propuse nu sunt conforme cu regulamentele menționate, Comisia solicită statului membru să revizuiască aceste măsuri în consecință și să le notifice. Comisia aprobă măsurile în cazul în care consideră că acestea au fost revizuite în mod corespunzător.

Articolul 45

Dezavantaje specifice care îi afectează pe fermieri în sectorul laptelui și produselor lactate, al cărnii de vită și mânzat, al cărnii de oaie și de capră și al orezului

(1)   La stabilirea condițiilor de eligibilitate pentru ajutorul specific acordat pentru a compensa dezavantajele specifice care îi afectează pe fermieri în sectorul laptelui și produselor lactate, al cărnii de vită și mânzat, al cărnii de oaie și de capră și al orezului, în regiunile vulnerabile din punct de vedere economic sau sensibile din punct de vedere ecologic sau, în aceleași sectoare, pentru tipurile de agricultură vulnerabile din punct de vedere economic, în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre stabilesc regiunile vulnerabile din punct de vedere economic și/sau sensibile din punct de vedere ecologic și/sau tipurile de agricultură vulnerabile din punct de vedere economic, eligibile pentru ajutor, ținând seama, în special, de structurile și condițiile de producție relevante.

(2)   Ajutorul specific nu este bazat pe fluctuațiile prețurilor pieței și nu este echivalent cu un sistem de plăți compensatorii.

Articolul 46

Regiuni care fac obiectul programelor de restructurare și/sau de dezvoltare

(1)   Condițiile de eligibilitate pentru măsurile de ajutor specific în regiunile care fac obiectul programelor de restructurare și/sau de dezvoltare, acordate cu scopul de a se asigura împotriva abandonului de teren și/sau de a compensa dezavantaje specifice pentru fermierii din zonele în cauză, prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 stabilesc, în special:

(2)   În cazul în care un fermier care nu deține niciun drept la plată solicită ajutorul menționat la alineatul (1), acesta poate primi un număr de drepturi la plată care nu depășește numărul de hectare pe care le deține (în proprietate sau în arendă) la data respectivă.

În cazul în care un fermier care deține drepturi la plată solicită ajutorul menționat la alineatul (1), acesta poate primi un număr de drepturi la plată care nu depășește numărul de hectare pentru care nu are niciun drept la plată, pe care le deține.

Valoarea unitară a fiecărui drept la plată pe care fermierul îl deține deja poate fi majorată.

Valoarea fiecărui drept la plată primit în conformitate cu prezentul alineat, cu excepția celui de-al treilea paragraf, se calculează prin împărțirea cuantumului individual de referință stabilit de statul membru la numărul de drepturi menționat la al doilea paragraf.

(3)   Majorarea cuantumului per hectar în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, menționată la articolul 131 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se stabilește prin împărțirea cuantumului de referință al fermierului la numărul de hectare eligibile pe care le declară pentru plată în cadrul schemei de plată unică pe suprafață.

(4)   Statele membre se asigură că dezavantajele specifice care îi afectează pe fermieri în regiunile care fac obiectul programelor de restructurare și/sau de dezvoltare, pentru care se acordă ajutorul specific, nu sunt compensate, în același scop, în temeiul vreunei prevederi a programelor respective.

Articolul 47

Asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor

(1)   Statele membre stabilesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească contractele pentru a fi eligibile pentru ajutorul specific acordat sub formă de contribuții la primele pentru asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor, menționat la articolul 68 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)   În contracte se stabilesc:

(3)   Contractele nu acoperă decât producția unui singur an. În cazul în care durata unui contract acoperă perioade din doi ani calendaristici, statele membre se asigură că despăgubirea nu se acordă de două ori pentru același contract.

(4)   Statele membre adoptă normele care urmează să se aplice la stabilirea modului de calcul al proporției în care a fost distrusă producția medie anuală a unui fermier, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(5)   Fermierul comunică în fiecare an statului membru numărul poliței de asigurare pe care o deține și transmite o copie a contractului și dovada plății primei.

Articolul 48

Fonduri mutuale pentru bolile animalelor și plantelor și pentru incidentele de mediu

(1)   Normele definite de statele membre, în conformitate cu articolul 71 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu privire la fondurile mutuale care pot beneficia de contribuții financiare pentru boli ale animalelor și plantelor și pentru incidente de mediu, menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (e) din regulamentul respectiv, includ, în special:

(2)   În cazul în care sursa despăgubirii financiare care urmează să fie plătită din fondul mutual este un împrumut comercial, durata acestuia este de minimum 1 an și maximum 5 ani.

(3)   Statele membre asigură informarea comunităților agricole în legătură cu:

Articolul 49

Dispoziții financiare aplicabile măsurilor de ajutor specific

(1)   Cuantumurile menționate la articolul 69 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sunt stabilite în anexa III la prezentul regulament.

(2)   În sensul articolului 69 alineatul (7) al patrulea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, statele membre pot solicita, până la data de 1 august a oricărui an calendaristic începând cu anul 2010, o revizuire a cuantumurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care cuantumul rezultat din aplicarea calculului prevăzut la articolul 69 alineatul (7) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru exercițiul financiar în cauză diferă cu mai mult de 20 % față de cuantumul stabilit în anexa III la prezentul regulament.

Cuantumurile revizuite prevăzute de Comisie se aplică începând cu anul calendaristic următor celui în care se prezintă cererea de revizuire.

TITLUL V

NOTIFICĂRI ȘI DISPOZIȚII FINALE

CAPITOLUL 1

Notificări

Articolul 50

Notificarea deciziilor

(1)   În cazul în care un stat membru face uz de opțiunile prevăzute la articolul 28 alineatele (1) și (2), la articolul 38, la articolul 41 alineatele (2)-(5), la articolul 45 alineatele (1) și (3), la articolul 46 alineatele (1) și (3), la articolul 47 alineatele (1)-(4), la articolele 48 și 49, la articolul 51 alineatul (1) și la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la articolul 11 alineatul (2) din prezentul regulament, acesta notifică decizia în detaliu Comisiei, precum și justificarea și criteriile obiective pe baza cărora a fost luată decizia de aplicare a opțiunii în cauză:

Dacă un stat membru ia o nouă decizie în ceea ce privește utilizarea opțiunilor prevăzute la articolul 41 alineatele (2)-(5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta notifică decizia în detaliu Comisiei, precum și justificarea și criteriile obiective pe baza cărora a fost luată decizia de aplicare a opțiunii în cauză în termen de două săptămâni de la data luării deciziei.

(2)   În cazul în care un nou stat membru intenționează să încheie aplicarea schemei de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 122 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, acesta informează Comisia în detaliu, până cel târziu la data de 1 august a anului precedent primului an de aplicare a schemei de plată unică, cu privire la aplicarea schemei de plată unică, inclusiv cu privire la opțiunile prevăzute la articolul 55 alineatul (3), la articolul 57 alineatele (3)-(6), la articolul 59 alineatul (3) și la articolul 61 din regulamentul respectiv, precum și la criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile.

(3)   Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile de ajutor specific pe care intenționează să le aplice, până la data de 1 august a anului precedent primului an de aplicare a măsurii respective.

Conținutul informațiilor furnizate este prevăzut în partea A din anexa IV, cu excepția informațiilor privind măsurile de ajutor specific destinate activităților agricole specifice care conduc la beneficii suplimentare de agromediu, al căror conținut este prevăzut în partea B din anexa respectivă.

Articolul 51

Statistici și rapoarte

Statele membre comunică Comisiei următoarele informații, pe cale electronică și utilizând formularul pus la dispoziție de către Comisie:

CAPITOLUL 2

Dispoziţii finale

Articolul 52

Abrogare

Regulamentele (CE) nr. 795/2004 și (CE) nr. 639/2009 se abrogă.

Cu toate acestea, regulamentele continuă să se aplice în cazul cererilor de ajutor referitoare la perioadele de acordare a primelor care încep înainte de 1 ianuarie 2010.

Articolul 53

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2010, cu excepția articolului 11 alineatul (2) și a articolului 50 alineatul (1) litera (a), care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(1)  JO L 30, 31.1.2009, p. 16.

(2)  JO L 141, 30.4.2004, p. 1.

(3)  JO L 191, 23.7.2009, p. 17.

(4)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(5)  JO L 3, 5.1.2008, p. 1.

(6)  JO L 147, 6.6.2008, p. 3.

(7)  JO L 215, 30.7.1992, p. 85.

(8)  JO L 160, 26.6.1999, p. 80.

(9)  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(10)  JO L 38, 12.2.2000, p. 1.

(11)  JO L 93, 31.3.2006, p. 1.

(12)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

(13)  JO L 189, 20.7.2007, p. 1.

(14)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(15)  JO L 209, 11.8.2005, p. 1.

(16)  A se vedea pagina 65 din prezentul Jurnal Oficial.

(17)  JO L 193, 20.7.2002, p. 1.

(18)  JO L 193, 20.7.2002, p. 74.

(19)  JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

(20)  JO L 369, 23.12.2006, p. 1.

(21)  JO L 275, 19.10.2007, p. 3.

(22)  JO L 250, 18.9.2008, p. 1.

(23)  JO L 38, 7.2.2009, p. 26.

(24)  JO L 368, 23.12.2006, p. 15.