21.7.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 189/3

(1)

Prin scrisoarea din 30 decembrie 2005, Associazione Bancaria Italiana („ABI”) a înaintat o plângere Comisiei privind diferite măsuri despre care a afirmat că au adus beneficii activităților bancare ale Poste Italiane SpA („PI”) desfășurate printr-o divizie complet integrată a PI, denumită „Bancoposta”.

(2)

Conform reclamantului, PI a beneficiat de o supracompensare pentru distribuirea produselor financiare de economii poștale în numele Cassa Depositi e Prestiti SpA („Fondul de depozite și împrumuturi” – „CDP”). Acesta a afirmat că un al doilea avantaj ar fi constat în distribuirea exclusivă a acestor produse, ceea ce a îndepărtat clienții de produsele financiare similare distribuite de băncile comerciale.

(3)

Prin scrisoarea din 7 februarie 2006, Comisia a adresat autorităților italiene o serie de întrebări legate, în special, de economiile poștale. După ce a solicitat prelungirea termenului limită pentru furnizarea răspunsului, Italia a răspuns la întrebări printr-o scrisoare din 21 aprilie 2006. Comisia a adresat întrebări suplimentare prin scrisoarea din 29 iunie 2006; Italia a răspuns la 31 iulie 2006 și la 9 august 2006.

(4)

La 30 martie 2006, a avut loc o întâlnire cu autoritățile italiene și reprezentanții PI.

(5)

La 20 aprilie 2006, Comisia a trimis o scrisoare către ABI, solicitând clarificarea mai multor aspecte; ABI a răspuns prin scrisoarea din 8 iunie 2006.

(6)

Prin scrisoarea din 22 noiembrie 2006, Comisia a informat Italia cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din tratatul CE în legătură cu măsura respectivă.

(7)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a solicitat părților interesate să transmită observații.

(8)

Autoritățile italiene au transmis observațiile lor prin scrisoarea din 2 februarie 2007.

(9)

ABI a răspuns prin scrisoarea din 13 martie 2007. Prin scrisoarea din 20 martie 2007, Comisia a înaintat autorităților italiene observațiile transmise de ABI pentru a le permite acestora să ofere un răspuns. Autoritățile italiene au răspuns prin scrisoarea din 18 aprilie 2007.

(10)

La 20 martie 2007, a avut loc o întâlnire între ABI și reprezentanții Comisiei.

(11)

Prin scrisoarea din 23 martie 2007, Comisia a solicitat ABI informații suplimentare; ABI a răspuns prin scrisoarea din 18 mai 2007. Prin scrisoarea din 23 mai 2007, Comisia a înaintat observațiile primite de la ABI autorităților italiene, care au răspuns prin scrisoarea din 22 iunie 2007.

(12)

La 25 ianuarie 2008, Comisia a solicitat informații suplimentare de la autoritățile italiene, care au răspuns la 11 martie 2008, 13 mai 2008 și 17 iunie 2008.

(13)

În ianuarie 2007, Comisia a organizat o licitație publică (2007/S 29-034352) pentru un studiu cu privire la remunerația pentru plasarea certificatelor de economii poștale. În cazul unuia dintre ofertanți a apărut un potențial conflict de interese și, la 29 iunie 2007, Comisia a trimis o scrisoare autorităților italiene și ABI, solicitându-le să își transmită observațiile. Italia a răspuns prin scrisoarea din 5 iulie 2007.

(14)

La 9 noiembrie 2007, după expirarea valabilității ofertelor, Comisia a organizat o nouă procedură de achiziții publice pentru studiu (COMP/2007/D3/23), iar la 20 decembrie 2007 Comisia a încheiat contractul privind studiul cu un expert independent („expertul”). La 21 iunie 2008, expertul a înaintat Comisiei raportul final al studiului.

(15)

Până la sfârșitul anului 2003, când a fost transformată într-o societate cu răspundere limitată (SpA), CDP era o agenție de stat. De atunci, deși 30 % din capitalul său social a fost transferat către 65 de fundații bancare, CDP a rămas sub controlul statului (3).

(16)

Obiectivul CDP este sprijinirea investițiilor publice, a lucrărilor de infrastructură locală pentru utilități și a lucrărilor publice majore de interes național.

(17)

Din 2003, activitatea CDP a fost structurată la nivel formal în jurul a două domenii diferite:

(18)

PI este furnizorul de servicii poștale universale din Italia, care îndeplinește obligația de servicii poștale universale (4) în conformitate cu legislația italiană (5) și regulamentele privind serviciul poștal universal. Serviciul de interes economic general, de care răspunde PI, nu include și servicii financiare.

(19)

Alături de servicii poștale universale, PI oferă și comunicare integrată, logistică și produse și servicii financiare pe întreg teritoriul Italiei. Principalele date sunt următoarele (6):

Tabelul 1

Datele financiare referitoare la principalul domeniu de activitate al PI

(20)

Conform raportului anual, din cifra de afaceri totală a grupului pe anul 2006, serviciile poștale au reprezentat 33,5 %, activitățile financiare 27,5 %, iar activitățile de asigurare 37,6 %. La profitul operațional al grupului PI, serviciile financiare au contribuit în proporție de 82 %, iar serviciile de asigurări în proporție de 18,7 %. Serviciile poștale au prezentat pierderi operaționale în valoare de 4 milioane EUR.

(21)

Anterior lunii decembrie 2003, PI era deținută în întregime de statul italian. În decembrie 2003, statul a transferat 35 % din capitalul social al PI către CDP. În același timp, PI este și o societate de drept privat controlată de stat.

(22)

Conform unui studiu recent (7), înainte de punerea în aplicare a primei directive privind serviciile poștale (8), piața italiană a serviciilor poștale era relativ deschisă. Și alți operatori în afară de PI, beneficiau deja de libertatea de a distribui corespondență publicitară adresată și a furniza servicii de poștă hibrid. Unii operatori poștali locali livrau corespondența în calitate de subcontractanți ai PI. După punerea în aplicare a directivei 97/67/CE, furnizarea de servicii de poștă hibrid a devenit parte integrantă a domeniului rezervat, iar relațiile de subcontractare au fost eliminate. Corespondența internațională primită sau expediată aparține în întregime domeniului rezervat PI. De la 1 ianuarie 2003, în legislația italiană a fost transpusă a doua directivă privind serviciile poștale, care prevede ca până la 1 ianuarie 2009 piața serviciilor poștale din cadrul UE să fie deschisă complet concurenței: aceasta limitează domeniul rezervat la scrisorile cu o greutate până la 100 g și la corespondența prioritară cu tariful de trei ori mai mare decât tariful de bază (9). De la 1 ianuarie 2006, domeniul rezervat este limitat la scrisorile cu o greutate de până la 50 g și la corespondența prioritară cu un tarif de 2,5 ori mai mare decât tariful de bază. Domeniul rezervat include în continuare serviciile în amonte și transportul corespondenței masive. În prezent, piața poștală este relativ deschisă concurenței de jure, deoarece livrarea corespondenței directe a fost liberalizată. Reglementările de intrare nu sunt considerate drastice (10).

(23)

La 19 octombrie 2006, Comisia a propus o nouă directivă privind serviciile poștale care să completeze piața unică a serviciilor poștale comunitare. Respectiva directivă a intrat în vigoare la 27 februarie 2008; aceasta prevede eliminarea monopolurilor legale asupra serviciilor poștale până la 31 decembrie 2010, deși unor state membre li se permite să extindă termenul limită până în 31 decembrie 2012 (11).

(24)

Decretul prezidențial (decreto) nr. 144 din 14 martie 2001 stabilește reglementări referitoare la serviciile bancare și financiare care pot fi furnizate de PI; această activitate este desfășurată de Bancoposta. Serviciile cuprind: colectarea economiilor de la public sub toate formele; furnizarea de servicii de plată; intermedierea schimburilor valutare; promovarea și plasarea împrumuturilor acordate de bănci și de alți intermediari autorizați; prestarea unor servicii de investiții (negociere pentru terți și plasament și colectare de comenzi, cu excluderea negocierii în cont propriu și gestionării cu titlu individual a portofoliului). Grupului PI i s-a interzis în mod expres să se implice în activități de finanțare.

(25)

PI/Bancoposta poate fi considerată o instituție de depozitare și un intermediar financiar. Deși nu este o bancă, aceasta utilizează numeroasele oficii poștale ale PI pentru operațiunile proprii și pentru a furniza produse bancare și produse financiare de alt tip.

(26)

Cele 13 893 de ghișee, în medie cel puțin unul per municipalitate, îi asigură lui PI statutul de cea mai mare rețea bancară din Italia și trebuie privite mai degrabă ca un activ, decât ca un pasiv: majoritatea costurilor lor sunt acoperite de aceste servicii financiare, nefiind considerate o povară asupra furnizorului de servicii universale (12).

(27)

Agenția de rating Fitch menționează, într-un raport publicat în 2004, că PI/Bancoposta are „o capacitate de a intra în contact cu întreaga populație [italiană] care nu poate fi echivalată de băncile interne în viitorul previzibil” (13). De asemenea, Fitch consideră că PI a plasat „dezvoltarea serviciilor financiare în centrul strategiei [sale]”.

(28)

PI oferă o gamă variată de servicii financiare care concurează cu cele oferite de sistemul bancar:

(29)

În prezenta decizie, chestiunea în discuție este colectarea fondurilor, în special a anumitor economii poștale, prin care PI strânge fonduri în numele și în contul CDP, distribuind certificate de economii și carnete de economii.

(30)

În ultimii ani, PI a extins în mod semnificativ gama serviciilor de plăți pentru clienți, adăugând la instrumentele poștale tradiționale (certificate de depozit în cont curent și mandate poștale) o serie de instrumente care anterior erau oferite doar de bănci (carduri de debit și de credit, transferuri de credit sau ordine permanente pentru facturile la utilități) (14).

(31)

În cele din urmă, PI furnizează servicii de plasare pentru:

(32)

Măsura supusă evaluării este remunerația achitată de CDP către PI pentru plasarea certificatelor de economii în perioada 2000-2006.

(33)

Articolul 1 alineatul (1) din Decretul (decreto) Ministerului Economiei și Finanțelor din 6 octombrie 2004 referitor la Decretul-lege nr. 269 din 30 septembrie 2003 (17) definește „economiile poștale” drept „colectarea de fonduri, cu obligația de rambursare sprijinită prin garanție de stat, constituită de CDP SpA prin intermediul Poste Italiane SpA”. Instrumentele utilizate în acest scop sunt carnetele de economii poștale și certificatele de economii poștale.

(34)

Articolul 1 alineatul (2) din decret prevede faptul că economiile poștale, respectiv strângerea de fonduri de către CDP prin PI, constituie un serviciu de interes economic general.

(35)

Carnetele de economii poștale (libretti postali) sunt instrumente destinate strângerii de fonduri, garantate de stat și având, în consecință, un profil scăzut de risc. Acestea pot fi carnete de economii nominale sau la purtător. Principalele tranzacții efectuate prin intermediul carnetelor de economii poștale sunt depozitele și retragerile de numerar.

(36)

La 22 noiembrie 2006, Comisia a decis că remunerația achitată de CDP către PI pentru plasarea carnetelor de economii poștale în perioada 2000-2005 nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat.

(37)

Certificatele de economii poștale (buoni fruttiferi postali) sunt, de asemenea, instrumente garantate de stat utilizate pentru obținerea fondurilor și având, în consecință, un profil scăzut de risc; acestea nu pot fi negociate pe piață, deoarece, în conformitate cu o prevedere legală expresă, nu sunt transferabile și sunt rambursabile la cerere, o caracteristică echivalentă cu o opțiune de vânzare americană, care permite titularului economiilor să solicite rambursarea la un preț prestabilit, în orice moment pe parcursul perioadei de valabilitate, a certificatului. Dobânda este plătită într-o singură tranșă, la răscumpărare, aplicându-se o reținere la sursă de 12,5 %.

(38)

Certificatele de economii sunt, în esență, obligațiuni cu cupon unic, emise în mod continuu, adică valoarea totală a unei emisiuni de obligațiuni nu este stabilită anticipat. Serviciul de plasare, gestionare și răscumpărare a certificatelor de economii și a altor operațiuni legate de acestea este scutit de comisioane și de alte taxe impuse celor care au subscris. Din 2003, acestea sunt disponibile în scris sau în formă dematerializată. Anterior anului 2003 se emiteau doar certificate scrise.

(39)

Principalele patru categorii de certificate de economii sunt următoarele (18);

Tabelul 2

Stocul de certificate de economii poștale  (20) , în funcție de categorie, în miliarde EUR

(40)

Conform ABI, sumele deținute de familiile italiene sub formă de instrumente de economii poștale și principalele produse concurente sunt următoarele:

Tabelul 3

Sume deținute de familiile italiene sub formă de instrumente de economii poștale și produse concurente, în miliarde EUR

(41)

Pentru serviciul de plasare a certificatelor de economii poștale, PI primește o remunerație anuală care se bazează pe convenții și modificări succesive începând cu anul 2000:

(42)

În baza acestor convenții, remunerația anuală achitată către PI a constat în trei componente: (i) un comision pentru suma brută colectată („comision în avans”), în funcție de suma colectată pentru certificatele de economii pe parcursul acelui an; (ii) un comision pentru gestionarea stocului de economii poștale; (iii) alte componente specifice menționate în tabelele 4 și 5.

Tabelul 4

Remunerația pentru certificatele de economii în baza convențiilor

Tabelul 5

Remunerație anuală achitată către PI, 2000-2006, în milioane EUR

(43)

Conform conturilor anuale ale CDP, remunerația achitată către PI variază considerabil în raport cu volumul de fonduri colectate și îi permite lui CDP să mențină o flexibilitate operațională excepțională și o structură a costurilor extrem de simplificată.

(44)

În decizia de deschidere a acestor proceduri, la 22 noiembrie 2006, Comisia a afirmat că prin cadrul juridic aplicabil în cazul CDP pentru plasarea economiilor poștale (certificate de economii poștale și carnete de economii) nu se conferă niciun drept exclusiv de plasare de jure.

(45)

Dar Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că remunerația achitată de CDP către PI, pentru plasarea certificatelor de economii, a reprezentat o referință de piață adecvată, dar mai ales cu privire la produsele similare menționate de Italia pentru a demonstra că remunerația este conformă cu condițiile de piață. În acel moment, Comisia nu era la curent cu structura exactă și valoarea diferitelor comisioane achitate către PI pentru certificatele de economii începând cu anul 2000.

(46)

În consecință, Comisia a întâmpinat mari dificultăți în a stabili dacă toate componentele remunerației pentru plasarea certificatelor de economii:

(47)

În cazul în care remunerația achitată de CDP către PI pentru certificatele de economii a constituit ajutor de stat, Comisia a afirmat că va întâmpina mari dificultăți în evaluarea compatibilității acesteia.

(48)

Doar ABI a transmis observații pe parcursul procedurilor.

(49)

În reclamația sa din 30 decembrie 2005, ABI a indicat faptul că anumite sume achitate de CDP către PI au constituit o remunerație mai mare decât:

(50)

ABI a afirmat că valoarea comisioanelor pentru plasarea obligațiunilor corporative se situa între 0,5 % și 6 %, în funcție de o serie de factori cum ar fi ratingul emitentului, structura emisiunii, rețeaua cu amănuntul și gradul de complexitate a instrumentului financiar. Comisioanele percepute de bănci pentru distribuirea obligațiunilor bancare în contul terților variază în medie între 1 % și 1,5 % din suma plasată.

(51)

Conform ABI, remunerația achitată de stat către PI pentru plasarea produselor de economii poștale constituie ajutor de stat acordat lui PI în detrimentul băncilor, care ar fi putut furniza statului același serviciu în condiții mai bune și la un cost mai scăzut.

(52)

Prin scrisorile din 13 martie 2007 și 18 mai 2007, ABI a transmis comentarii suplimentare.

(53)

ABI a afirmat că remunerația pentru plasarea certificatelor de economii poștale trebuie comparată cu remunerația plătibilă pentru plasarea BOT sau BTP în funcție de scadență. În ceea ce privește certificatele de economii, PI a primit o remunerație în funcție de valoarea subscrisă care a fost mai mare decât comisionul pentru plasarea obligațiunilor de stat (aproximativ 195-160 puncte de bază), dar a primit, de asemenea, o remunerație pe baza stocului rămas de certificate de economii.

(54)

ABI nu a transmis concluziile studiului comparativ descris în decizia Comisiei din 22 noiembrie 2006, din următoarele motive:

(55)

Prin scrisoarea din 18 mai 2007, ABI a înaintat Comisiei concluziile unui studiu efectuat cu ajutorul unei societăți de consultanță care a urmărit identificarea produselor care ar putea fi comparate cu certificatele de economii poștale și analizarea remunerației pentru plasarea acestora. Studiul a confirmat pozițiile ABI și a oferit detalii cu privire la produsele comparabile cu certificatele de economii poștale după cum urmează.

(56)

Certificatele de economii poștale ordinare au fost comparabile cu BTP. Certificatele de economii poștale și BTP au fost identice în ceea ce privește scadența, riscul, randamentul și rata de impozitare. Remunerația pentru plasarea BTP a fost de 0,30 %-0,40 % din suma subscrisă.

(57)

Contrar celor afirmate în studiul comparativ, citat în decizia Comisiei din 22 noiembrie 2006, certificatele de economii poștale ordinare nu au fost comparabile cu:

(58)

În ceea ce privește complexitatea certificatelor de economii poștale ordinare, ABI a susținut că acestea nu s-au încadrat la definiția produselor structurate stabilită de Banca d’Italia. Faptul că certificatele de economii poștale au făcut obiectul unei opțiuni echivalente cu o opțiune de vânzare nu a justificat o remunerație mai mare pentru plasarea acestora. Această opțiune avea mai degrabă natura unei garanții acordate celui care subscrie, care avea dreptul să încheie investiția în orice moment și nu afecta structura securității sau nivelul de risc implicat.

(59)

Certificatele de economii poștale pe o durată de 18 luni ar putea fi comparate cu obligațiunile de stat cu termen scurt, BOT sau CTZ. Contrar celor afirmate în studiul comparativ, certificatele de economii poștale pe o durată de 18 luni nu au fost comparabile cu obligațiunile corporative cu un rating mai mare sau egal cu A+, deoarece acestea au avut un profil de risc mult mai scăzut.

(60)

Comisioanele pentru plasarea BOT au variat între 0,05 % și 0,30 % din suma subscrisă, în funcție de scadență (această remunerație a fost achitată de investitor către operatorul care a plasat obligațiunea). Remunerația pentru plasarea CTZ a fost de 0,20 % din suma subscrisă.

(61)

Certificatele de economii poștale cu termen fix au fost comparabile cu obligațiunile de stat, cum ar fi BOT, CTZ sau BTP, în funcție de perioada de valabilitate rămasă a certificatului de economii.

(62)

Certificatele de economii poștale indexate în funcție de inflație au fost comparabile cu obligațiunile BTPEURi (obligațiuni de stat cu termen mediu până la lung indexate la rata inflației din zona euro). Acestea nu au putut fi comparate cu obligațiunile corporative asociate acțiunilor (corporate equity-linked bonds) deoarece profilul lor de risc era mult mai scăzut, iar randamentul lor nu era determinat de un coș de instrumente financiare, ca în cazul randamentului obligațiunilor asociate acțiunilor (equity-linked bonds), ci de rata inflației.

(63)

Comisioanele pentru plasarea obligațiunilor BTPEURi s-au ridicat la 0,40 % din suma subscrisă.

(64)

Certificatele de economii poștale indexate au fost comparabile cu obligațiunile indexate emise de societățile financiare (deși profilul de risc era mai redus decât în cazul certificatelor de economii poștale). Acestea nu au putut fi comparate cu obligațiunile corporative, deoarece CDP era un intermediar financiar.

(65)

Comisioanele pentru plasarea obligațiunilor financiare indexate au variat între 1 % și 2,5 % din suma subscrisă.

(66)

ABI a susținut inițial că certificatele de economii poștale puteau fi comparate cu fondurile mutuale de investiții în obligațiunile guvernamentale din zona euro; scrisoarea ABI din 18 mai 2007 nu mai revine la acest argument, deși nu oferă nicio explicație.

(67)

ABI a indicat două scenarii posibile pentru plasarea produselor comparabile cu certificatele de economii poștale. Fie aceste produse au fost plasate de către un operator remunerat exclusiv pentru plasare, iar emitentul a suportat costurile de gestionare, fie au fost plasate și gestionate de un operator remunerat pentru ambele activități, caz în care nu a fost ușor să se facă diferența între cele două componente ale remunerației, plasarea, pe de o parte, și gestionarea contabilă și administrativă, pe de altă parte. Studiul a arătat că practica de piață nu permitea realizarea unei distincții între partea comisionului destinată exclusiv plasării, partea destinată gestionării contabile și administrative și partea destinată producției de obligațiuni scrise.

(68)

Nivelul remunerației a fost afectat de complexitatea obligațiunii, de evaluarea emitentului, de rețeaua de plasare, de scadență, de reputația emitentului, de structura emisiunii și de constrângerile juridice (obligațiunile suportate de către emitent în temeiul legislației sau licențelor).

(69)

Certificatele de economii poștale care prezentau o garanție de stat, aveau un profil de risc mult mai scăzut decât obligațiunile corporative, așa cum se poate observa din faptul că rata internă a profitului adus de o obligațiune de stat a fost întotdeauna mai scăzută decât cea a profitului adus de o obligațiune corporativă cu un rating echivalent. În ultimii 10 ani, rata neplății obligațiunilor suverane evaluate la un rating Aa a fost 0, în timp ce rata neplății obligațiunilor corporative evaluate la un rating Aa a fost 0,59.

(70)

În cele din urmă, nu a fost posibilă identificarea unei remunerații de piață pentru producția de obligațiuni scrise, deoarece piețele financiare se ocupau exclusiv de produse dematerializate.

(71)

Italia și-a bazat observațiile pe rezultatele studiului comparativ efectuat în ianuarie 2006 în vederea asigurării bazelor pentru convenția care acoperă cei trei ani 2006-2008, care a urmărit identificarea remunerației de piață destinate CDP și PI pentru produsele de economii poștale („studiul comparativ”).

(72)

Metodologia studiului comparativ a funcționat în șase pași succesivi:

(73)

Studiul comparativ a descoperit că nivelul comisioanelor de plasare a fost afectat de trei factori: profilul de risc/profit, complexitatea contractuală (acolo unde securitatea era un instrument structurat sau „plain vanilla”) (30) și scadența.

(74)

Italia a susținut, în special, faptul că remunerația pentru plasarea certificatelor de economii poștale nu a putut fi comparată cu remunerația pentru plasarea obligațiunilor de stat deoarece:

(75)

Principalele concluzii ale studiului comparativ au fost următoarele:

Tabelul 6

Comisioane de piață pentru un eșantion de referință de obligațiuni corporative structurate în perioada 2006-2008 și comisioanele aplicabile pentru CDP și PI (%)

(76)

Așa cum se arată în tabel, în urma analizării unui eșantion de obligațiuni comparabile, studiul comparativ a stabilit că intervalul în care s-au situat comisioanele pentru plasarea certificatelor de economii poștale nu îl depășește pe cel al produselor financiare comparabile.

(77)

Studiul comparativ a menționat, de asemenea, că în cazul în care PI nu ar fi îndeplinit obiectivele stabilite în convenția pentru fonduri nete strânse din vânzarea certificatelor de economii poștale, remunerația ar fi putut fi redusă. Deoarece certificatele de economii poștale erau rambursabile la cerere, spre deosebire de obligațiuni, PI trebuia să gestioneze sistemul cu grijă pentru a îndeplini toate obiectivele stabilite.

(78)

Pentru remunerația corespunzătoare gestionării certificatelor de economii poștale dematerializate, studiul comparativ a sugerat ca standardul de referință să fie reprezentat de nivelurile percepute de la intermediari prin Monte Titoli SpA pentru gestionarea centrală a titlurilor de valoare: nivelul acestei părți a remunerației a fost conform cu condițiile de piață (situându-se în intervalul 0,0020-0,0023 %, în funcție de stocul de certificate de economii poștale dematerializate). Cu toate acestea, în cazul certificatelor de economii scrise, nu a fost posibilă efectuarea unei analize comparative a pieței bancare italiene, deoarece aceste certificate de economii poștale erau singurele în format scris de pe piață.

(79)

În scrisorile sale din 2 februarie 2007, 18 aprilie 2007, 22 iunie 2007, 11 martie 2008, 13 mai 2008 și 17 iunie 2008, principalele observații ale Italiei au fost următoarele.

(80)

Italia a susținut faptul că remunerația achitată către PI pentru plasarea certificatelor de economii poștale începând cu anul 2000 a fost conformă cu condițiile de piață și că, de asemenea, a existat un maxim care ar fi putut fi plătit către PI doar în cazul în care obiectivele referitoare la suma brută colectată din certificatele de economii poștale ar fi fost atinse. Prin urmare, acea remunerație a fost dificil de comparat cu sumele primite de alți operatori pentru plasarea unor produse similare.

(81)

Pentru identificarea produselor comparabile și a remunerației acestora, Italia a făcut referire la rezultatele studiului comparativ.

(82)

În acest studiu s-a afirmat că remunerația pentru plasarea certificatelor de economii poștale a fost mai redusă decât remunerația pentru plasarea carnetelor de economii poștale, pe care decizia Comisiei din 22 noiembrie 2006 le-a considerat conforme cu condițiile de piață. Acest lucru s-a datorat faptului că perioada de valabilitate a certificatelor de economii poștale era de aproximativ 7-10 ani, iar dacă remunerația de 2,63 % pentru plasarea certificatelor era distribuită pe parcursul acelei perioade, remunerația anuală pentru distribuirea acestora era de […] %, ceea ce reprezenta mai puțin decât remunerația anuală pentru distribuirea carnetelor de economii poștale, de 0,90 %. Cu toate acestea, au existat diferențe reale între cele două produse: carnetele de economii poștale erau produse financiare cu termen scurt, în timp ce certificatele de economii poștale erau produse financiare cu termen mediu sau lung. În același timp, carnetele de economii poștale erau produse simple, în timp ce certificatele de economii poștale erau produse cu structură complexă.

(83)

Produsele financiare scrise erau extrem de rare pe piață, dar certificatele de economii poștale puteau fi considerate comparabile cu certificatele de depozit emise de bănci (certificati di deposito – „CD”). Pentru aceste certificate, cei care au subscris au achitat băncii un comision unic care varia între 4,50 EUR și 9,30 EUR per certificat, indiferent de valoarea depozitului și de scadență. Perioada medie de valabilitate a certificatelor de depozit a fost de 24 de luni, astfel încât instituțiile de credit colectau un comision anual mediu între 2,25 EUR și 4,65 EUR per certificat. Considerând că valoarea medie a unui certificat de economii poștale este de 2 000 EUR și aplicând acelei sume remunerația procentuală a PI (0,11 %), comisionul anual pentru un certificat scris era de 2,20 EUR, care era conform cu comisionul aferent certificatelor de depozit.

(84)

În ceea ce privește comisionul pentru producerea certificatelor scrise, un titlu de valoare scris comparabil a fost certificatul scris reprezentând o participație în cadrul unui fond mutual, al cărui cost mediu se situa între 10 EUR și 20 EUR per certificat. Prin urmare, remunerația către PI în valoare de 1,70 EUR per certificat a fost rezonabilă.

(85)

În privința marjei pentru plasarea certificatelor de economii poștale, Italia a afirmat că aceste certificate au reprezentat unul dintre serviciile cuprinse într-o gamă mai largă, oferite clienților PI pentru a obține cea mai adecvată alocare a activelor. Marja serviciilor Bancoposta ([…] % din 2005) a fost mai scăzută decât marja serviciilor comparabile oferite de băncile comerciale (35 %).

(86)

Italia a afirmat că, pentru a stabili dacă a existat sau nu un avantaj economic pentru PI, nu a fost necesară defalcarea remunerației pentru produsele comparabile în componente separate: a fost suficient să se compare remunerația totală pentru certificatele de economii poștale cu cea pentru produsele comparabile.

(87)

În ceea ce privește conformitatea cu principiul investitorului în economia de piață, Italia a afirmat că mecanismele pentru calcularea remunerației au fost proiectate pe baza analizei economice pe care se sprijină astfel de decizii pe piață. Cu toate că nu au existat studii din anul 2000, remunerația s-a bazat cu toate acestea pe aceste principii economice, fapt confirmat ulterior de studiul comparativ (a se vedea tabelele 4 și 5).

(88)

PI a păstrat conturi separate pentru serviciile financiare cu amănuntul în ansamblu și nu a făcut distincția între diferite produse financiare, în scopuri contabile. S-a efectuat o comparație a costurilor și veniturilor pentru produsele individuale, inclusiv pentru certificatele de economii poștale, doar în scopul analizei gestionării, care a fost foarte aproximativă. Acea comparație a demonstrat că certificatele de economii poștale au fost mai greu de administrat decât alte produse, cum ar fi conturile curente. Pentru 2005, Italia a constatat că cel mai bun indicator pentru datele economice și financiare referitoare la certificatele de economii poștale era o profitabilitate brută de […] % (35).

(89)

Banca d’Italia a indicat că certificatele de economii poștale se calificau drept instrumente financiare structurate din următoarele motive: erau titluri de valoare de tipul obligațiunilor sau cu orice grad de îndatorare; erau derivative, prin faptul că includeau un contract derivativ de tipul celui de opțiuni; iar cele două componente, obligațiunea și derivativul, erau componente inseparabile ale unui instrument.

(90)

Italia nu a fost de acord cu opinia ABI privind identificarea produselor comparabile cu certificatele de economii poștale.

(91)

Italia a susținut că diferența de preț dintre diverșii emitenți care au același rating de risc – suveran (organisme naționale și internaționale), financiar, bancar și corporativ (industrial, în sens restrâns) – a fost de ordinul câtorva sutimi dintr-un procent: diferența dintre costul finanțării între două categorii – suveran și corporativ – a atins aproximativ 5-6 puncte de bază, iar diferența de bază dintre financiar și corporativ a fost de 2-3 puncte de bază. Cu alte cuvinte, între emitenții cu același rating, categoria de emitenți (stat, instituție financiară, bancă etc.) nu a fost semnificativă și nu a anulat concluziile studiului transmis de Italia. Contrar celor afirmate de ABI, studiul comparativ a aplicat o definiție extinsă a obligațiunilor corporative care a făcut referire la obligațiunile emise nu numai de societățile industriale, dar și de societățile financiare. De asemenea, ratingul mediu al coșului, la care a făcut referire studiul comparativ, a fost AA–, mai ridicat decât ratingul lui CDP, care a emis certificate de economii poștale (A+), sau al Italiei, care le-a garantat (A+).

(92)

În plus, pentru plasarea obligațiunilor structurate emise de băncile italiene, PI/Bancoposta a primit un comision mediu de 2,9 %, care a fost conform cu remunerația pentru plasarea certificatelor de economii poștale.

(93)

Italia a contestat comparația realizată de ABI între certificatele de economii poștale și obligațiunile de stat, din următoarele motive:

(94)

În ceea ce privește metoda și gestionarea plasării, certificatele de economii poștale nu au fost, prin urmare, comparabile cu obligațiunile de stat, ci mai degrabă cu fondurile mutuale.

(95)

În ceea ce privește faptul că, prin lege, costul colectării certificatelor de economii poștale trebuia să fie menținut astfel încât să corespundă costului datoriei de trezorerie de pe piață, Italia a subliniat că certificatele de economii poștale au adus un profit anual brut mai scăzut decât obligațiunile de stat (pentru instrumentele sugerate ca exemplu, cu scadențe de până la 8 ani, 10 ani și 20 de ani, diferența a ajuns la 180 puncte de bază). Italia a fost de părere că diferența s-a datorat opțiunii implicite de vânzare de tip american. Dacă se adăugau comisioanele de distribuție, costul suportat de stat ar fi fost corespunzător.

(96)

ABI nu a luat în considerare faptul că certificatele de economii poștale au prezentat o opțiune de vânzare implicită și au putut fi comparate cu fondurile mutuale. Certificatele de economii poștale s-au încadrat în definiția obligațiunilor structurate utilizate de Banca d’Italia.

(97)

Comisionul pentru plasarea certificatelor de economii poștale a reflectat și cadrul complet al activității desfășurate de PI pentru a atinge anumite obiective în ceea ce privește subscrierea brută și subscrierea netă, atât pentru economiile poștale ca întreg cât și pentru produsele individuale. Această remunerație a ținut cont și de gestionarea clienților efectuată de PI după plasare și pe parcursul întregii perioade de valabilitate a certificatului, în special datorită dreptului investitorului de a solicita rambursarea certificatului și absența unei piețe secundare.

(98)

Italia a contestat declarația ABI cu privire la nivelul comisioanelor pentru plasarea obligațiunilor indexate (1 %-2,5 %): remunerația medie primită de PI a fost de 3,05 % pentru plasarea obligațiunilor structurate emise de băncile străine și italiene (36) și de 2,9 % pentru plasarea obligațiunilor emise exclusiv de băncile italiene (37) (ca exemplu, pentru plasarea obligațiunilor structurate emise de Capitalia SpA, PI a primit un comision de 3,212 % din valoarea nominală subscrisă (38).

(99)

Italia a concluzionat că studiul ABI a fost general și nu a ținut cont de trăsăturile specifice ale plasării certificatelor de economii poștale în comparație cu cele ale altor obligațiuni.

(100)

Studiile comandate de PI și ABI au urmărit metodologii similare, dar rezultatele acestora au fost dificil de conciliat. În special, niciunul dintre acestea nu a identificat produse perfect comparabile, iar în selectarea diverselor elemente de comparație, au evidențiat factori diferiți care afectează plasarea comisioanelor.

(101)

Prin urmare, Comisia a solicitat unui expert independent să efectueze un studiu în vederea stabilirii unei remunerații de piață pentru plasarea certificatelor de economii poștale.

(102)

O constare fundamentală a studiului expertului a fost aceea că piața italiană a titlurilor de valoare era împărțită în: (i) un nivel primar, în care emitenții vizau investitorii instituționali, randamentele se situau la nivel obișnuit, având în vedere riscul de neplată și curba randamentului euro, distribuirea era rezervată marilor bănci de investiții (sau se făcea prin licitație deschisă, ca în cazul majorității obligațiunilor italiene de trezorerie), iar comisioanele de distribuție erau relativ scăzute și (ii) un nivel secundar, în care distribuirea se făcea prin rețele bancare cu amănuntul care vizau titularii individuali ai economiilor, emitenții puteau obține condiții mai bune de împrumut decât pe piața de la nivelul primar, iar comisioanele de distribuție erau în mod automat mai ridicate decât pe piața de la nivelul primar. Această situați a avut consecințe directe asupra nivelului comisioanelor de distribuție incluse în produsele financiare: pentru orice combinație a caracteristicilor care ar fi putut influența comisioanele de distribuție pentru produsul financiar, simplul fapt că produsul a fost vândut pe piața de la nivelul secundar a provocat creșterea considerabilă a comisioanelor.

(103)

Studiul expertului a menționat faptul că stabilirea comisioanelor de distribuție pentru produsele financiare ar trebui să se facă în funcție de efortul depus de rețeaua de distribuție pentru distribuirea acestora. Acesta a identificat produsele care pot fi comparate cel mai bine cu certificatele de economii poștale prin analizarea caracteristicilor lor esențiale – risc, lichiditate, complexitate contractuală (39), reputație și statut juridic al emitentului, scadență, dimensiunea emisiunii, structura ofertei, investiția minimă necesară și canalul de distribuție (distribuție instituțională/cu amănuntul) – și evaluarea acestor caracteristici.

(104)

Studiul a comparat apoi ratingul fiecărei caracteristici a fiecărui produs financiar cu acelea ale fiecărei categorii de certificat de economii poștale.

Tabelul 7

Produse financiare și factori care afectează comisioanele de distribuție

(105)

Canalul de distribuție (distribuție instituțională sau cu amănuntul) a fost un punct cheie în identificarea produselor comparabile. Certificatele de economii poștale au putut fi comparate cel mai bine cu produsele financiare cu amănuntul deoarece au fost vândute în general familiilor. Acestea dețineau aproximativ întreg stocul de certificate de economii poștale rămase (aproximativ 99 %), iar acestea nu erau de obicei achiziționate de investitorii instituționali. Acesta a constituit și atributul principal care a arătat că obligațiunile de stat (BOT, BTP și CCT) nu puteau fi comparate cu certificatele de economii poștale.

(106)

Studiul expertului a descoperit că produsul cu care puteau fi comparate cel mai bine certificatele de economii poștale era reprezentat de obligațiunile bancare (certificatele de economii poștale ordinare și cu termen fix putând fi comparate cu obligațiunile bancare „plain vanilla”, iar certificatele de economii poștale indexate cu obligațiunile bancare indexate – a se vedea tabelul 14). Al doilea produs cu care se putea face bine comparația era reprezentat de fondurile mutuale (41). Ambele produse comparabile existau doar sub formă dematerializată (42).

(107)

Comisia poate observa aici că, deși remunerația trebuie evaluată atât pentru certificatele de economii poștale scrise, cât și pentru cele dematerializate, cele două forme de certificate de economii poștale au în comun alte caracteristici, și anume scadența medie, randamentul la scadență și trăsăturile determinate de PI în calitate de distribuitor.

(108)

Pentru a putea efectua comparația necesară în vederea stabilirii unui comision de distribuție pentru certificatele de economii poștale, expertul a alcătuit un set de date cu obligațiunile bancare și fondurile mutuale utilizând (i) un număr mare de prospecte pentru obligațiunile bancare listate la TLX, a doua bursă de titluri de valoare ca importanță (după Borsa Italiana) (43) și (ii) site-urile web ale băncilor italiene importante, de unde pot fi descărcate prospectele pentru emisiunile de obligațiuni. Setul de date a constat în 511 emisiuni de obligațiuni distribuite pe piața italiană între anii 2002 și 2008 (162 au fost emise înainte de 2006). Din numărul total de emisiuni din fiecare an, proporția reprezentată de acest set de date a fost următoarea: 18 % în 2006, 15 % în 2005, 9 % în 2004, 3 % în 2003 și 0,2 % în 2002.

(109)

Expertul a realizat analize suplimentare pentru fiecare comparator, utilizând statistici descriptive. De exemplu, în cazul obligațiunilor „plain vanilla” emise de bănci, care au reprezentat produsul care putea fi cel mai bine comparat cu certificatele de economii poștale ordinare și cu termen fix, expertul a considerat că statisticile descriptive nu au fost suficiente pentru a asigura o înțelegere adecvată a factorilor care determină comisioanele de distribuție care ar putea fi utilizați pentru a se stabili dacă remunerația pentru distribuția certificatelor de economii poștale a fost sau nu conformă cu condițiile de piață. În special, obligațiunile bancare nu au fost omogene sub toate aspectele relevante și ar putea să nu fie omogene în raport cu o anumită clasă de certificate de economii poștale cu care au fost comparate. Prin urmare, era necesar să se utilizeze în mod rațional probele statistice pentru a se descoperi, în cadrul unui grup de obligațiuni similare, ce caracteristici au fost cu adevărat relevante pentru cuantificarea comisioanelor de distribuție. Aici expertul a făcut referire la lista de factori relevanți care au afectat comisioanele de distribuție (a se vedea considerentele 103-104). Efectul acestor variabile independente referitoare la comisionul de distribuție pentru un produs precum certificatele de economii poștale a fost estimat cu ajutorul analizei de regresie.

(110)

Perioada acoperită de eșantionul de obligațiuni bancare a împiedicat stabilirea unei concluzii cu privire la comisioanele de distribuție pe parcursul anilor 2000-2003. Din motive statistice, nu a fost posibilă elaborarea de serii cronologice relevante pentru anii 2000-2006 (44). Eșantionul de obligațiuni bancare a permis stabilirea concluziilor doar pentru perioada 2000-2006 în general, și nu pe fiecare an.

(111)

Expertul a fost de opinie că o concluzie legată de întreaga perioadă a fost totuși relevantă, deoarece interviurile pe teren au ajutat la stabilirea faptului că nu au existat schimbări considerabile pe scala comisioanelor de distribuție începând cu anul 2000; unele răspunsuri au indicat chiar că acestea au scăzut.

(112)

Expertul a realizat, de asemenea, un set de date de 102 fonduri mutuale (45); din acest eșantion, singura analiză de date utilă a fost cea efectuată cu statisticile descriptive (46). Cu toate acestea, se putea elabora o serie cronologică pentru comisioanele obținute de distribuitorii de fonduri mutuale.

(113)

A trebuit să se ia în considerare și structura remunerației pentru distribuirea produselor care puteau fi comparate:

(114)

Remunerația totală, pe care PI a primit-o de la CDP în baza convențiilor anuale pentru anii 2000-2006, a fost alcătuită dintr-un număr de componente (a se vedea și tabelul 4) (47):

(115)

În baza convențiilor pentru anii 2000-2002, structura remunerației a variat în mod considerabil. Structura generală a remunerației a devenit stabilă din 2003, în sensul că remunerația totală era alcătuită din aceleași componente, deși valorile pentru fiecare componentă puteau varia. În general, perioada 2000-2002 nu a fost ușor de comparat cu perioada 2003-2006.

(116)

Pentru a putea compara remunerația pentru distribuirea certificatelor de economii poștale cu remunerația pentru produse financiare similare, expertul a transformat schema dublă de remunerație a certificatelor într-un comision în avans echivalent estimat care ar putea fi comparat direct cu comisionul în avans real calculat pentru obligațiunile bancare și fondurile mutuale. Această valoare unică pentru certificatele de economii poștale a fost obținută pentru fiecare an, prin adăugarea la comisionul în avans real definit prin contract a unui comision în avans suplimentar, reprezentând valoarea actuală a remunerației pe care PI se aștepta să o obțină pe viitor pentru certificatele subscrise în anul respectiv din procentajul anual de comisioane din stocul de certificate rămase. Acest comision în avans suplimentar a fost estimat, luând în considerare perioada medie de valabilitate (48) pentru fiecare clasă de certificate și calculând valoarea actuală, în anul subscrierii, a comisioanelor procentuale anuale care ar fi obținută pe parcursul perioadei medii de valabilitate a certificatului (49).

(117)

Pentru a calcula valoarea la care se face referire, expertul a descoperit că trebuie făcută o presupunere suplimentară cu privire la comisioanele anuale care vor fi încasate în viitor. Au existat două opțiuni acceptate în egală măsură:

(118)

Comisioanele în avans pentru certificatele de economii poștale recalculate prin metoda remunerației anuale variabile par să fie în general mai reduse decât cele la care s-a ajuns prin aplicarea metodei remunerației anuale constante. Tabelul 8 ilustrează acest punct pentru certificatele ordinare și cu termen fix:

Tabelul 8

Comisioane în avans totale estimate pentru certificatele de economii poștale (%)

(119)

Din motive de conservare, expertul a luat în considerare în cea mai mare parte a studiului o remunerație anuală constantă.

(120)

Pe baza acelei considerații, comisioanele în avans recalculate primite de PI pentru certificatele de economii poștale sunt următoarele:

Tabelul 9

Comisioanele în avans recalculate primite de PI pentru certificatele de economii poștale

(121)

Datele colectate permit realizarea unei estimări a spreadurilor remunerației de piață pentru distribuirea certificatelor de economii poștale. Remunerația de piață estimată diferă, însă depinde de comparatorul considerat adecvat.

(122)

Tabelul 10 arată intervalele de variație a comisioanelor totale în avans estimate pentru certificatele de economii poștale (pe baza analizei de regresie pe eșantionul de obligațiuni bancare) și intervalele de variație a comisioanelor reale recalculate primite de PI pentru certificatele de economii poștale. Intervalul de variație a remunerației reale pentru certificatele de economii poștale este definit de comisionul minim și maxim constatat în perioada 2000-2006. Intervalul utilizat pentru comparație este definit de valorile minime și maxime anticipate (52) ale comisioanelor pentru certificatele de economii poștale pe baza regresiilor comisioanelor ținând cont de factorii relevanți. Tabelul arată, de asemenea, intervalele de variație formate prin adăugarea uneia sau a două abateri standard ale minimului și maximului anticipat (53).

(123)

Referirea la intervalele clasice (media + 1 abatere standard) și (media + 2 abateri standard) este utilă pentru evaluarea probabilității unui eveniment: o observație care se află la o distanță mai mică de o abatere standard de valoarea anticipată are o probabilitate ridicată de a fi similară, din punct de vedere statistic, cu valoarea anticipată; atunci când se află la o distanță de una sau două abateri standard, probabilitatea sa este mai scăzută, însă nu anormal de scăzută; atunci când se află la o distanță mai mare de două abateri standard, probabilitatea sa este destul de scăzută, astfel că poate fi denumită eveniment „rar” și potențial „anormal” (54).

Tabelul 10

Comisionul în avans recalculat și remunerația de piață estimată pentru certificatele de economii poștale pe baza eșantionului de obligațiuni bancare (%)

(124)

Prin urmare, concluziile stabilite de expert au fost următoarele:

(125)

Expertul a indicat, de asemenea, comisioanele de distribuție anticipate pentru certificatele de economii poștale ordinare și cu termen fix atunci când variabilele independente fictive au fost incluse pentru fiecare distribuitor în vederea evidențierii altui factor, respectiv politicile de prețuri ale distribuitorilor individuali, aspect care nu era inclus în analiza de regresie menționată în tabelul 10 (56):

Tabelul 11

Remunerația estimată a distribuitorului pentru certificatele de economii poștale

(126)

Comisioanele totale în avans recalculate achitate către PI pentru distribuția certificatelor de economii poștale (estimare punctuală) și pentru fondurile mutuale de pe piața monetară sunt menționate în tabelul 12.

Tabelul 12

Comisioanele în avans recalculate și remunerația de piață anuală estimată pentru certificatele de economii poștale pe baza eșantionului de fonduri mutuale

(127)

Pornind de la premisa unei remunerații anuale constante, expertul a calculat remunerația anuală pentru distribuția certificatelor de economii poștale în valori absolute, în comparație cu remunerația pe care ar fi obținut-o PI dacă i-ar fi fost achitate ratele medii primite de distribuitorii de fonduri mutuale comparabile. Aceste valori anuale absolute pentru remunerația certificatelor de economii poștale și pentru remunerația care ar fi fost plătibilă pe baza condițiilor fondurilor mutuale de pe piața monetară sunt prezentate în tabelul 13.

Tabelul 13

Remunerația reală și estimată pentru certificatele de economii poștale, în valori absolute

(128)

Expertul a ajuns la concluzia că:

(129)

Comisioanele totale pe care CDP le-a achitat către PI s-au ridicat la 15 milioane EUR în 2003, 16 milioane EUR în 2004 și 18 milioane EUR în 2005 și 2006 (a se vedea tabelul 5).

(130)

În analizele evidențiate mai sus, care examinează conformitatea comisioanelor achitate către PI pentru distribuirea certificatelor de economii poștale cu condițiile de piață, remunerația pentru producția de certificate scrise nu a fost luată în considerare. Expertul a ajuns la concluzia că era rezonabil să nu ia în considerare această componentă la calcularea comisionului suplimentar în avans, deoarece era legată de o trăsătură specifică a certificatelor de economii poștale care nu putea fi găsită și în cazul produselor financiare comparabile din perioada 2000-2006. Așa cum s-a explicat mai sus, Italia a comparat compensația pe care a primit-o PI pentru producția de certificate scrise cu plata prevăzută pentru certificatele scrise emise de fondurile mutuale. Italia a observat că plata prevăzută pentru certificatele scrise emise de fondurile mutuale se ridica de la 10 EUR până la 20 EUR per certificat, în timp ce comisionul achitat de CDP către PI se ridica la 1,70 EUR per certificat scris și a concluzionat că această valoare nu părea excesivă. Expertul a confirmat că sumele percepute de fondurile mutuale pentru producția de certificate scrise se aflau la nivelul descris de Italia.

(131)

Prin urmare, comisionul achitat de CDP către PI pentru producția de certificate scrise poate fi privit ca fiind conform cu condițiile de piață.

(132)

Concluzia generală a raportului expertului este că remunerația achitată pentru certificatele de economii poștale în anii 2000-2006 a fost conformă cu condițiile de piață.

(133)

Pentru a constata dacă o măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1), Comisia evaluează în principiu dacă schema:

(134)

Pentru a ajunge la o concluzie în cazul de față, Comisia va lua în considerare doar cazul în care remunerația în discuție a constituit un avantaj pentru PI.

(135)

Ca o consecință a Decretul din 6 octombrie 2004, colectarea economiilor poștale a devenit un serviciu de interes economic general (57). Prin urmare, începând cu 2004, evaluarea trebuie efectuată în cadrul stabilit de hotărârea Altmark  (58).

(136)

În decizia de deschidere, Comisia a stabilit că destinatarul, PI, trebuia să își îndeplinească obligațiile de serviciu public, iar aceste obligații au fost definite clar. Parametrii pe baza cărora s-a calculat compensația fuseseră stabiliți în avans, în mod obiectiv și transparent, în special prin intermediul convențiilor dintre CDP și PI. A rămas să se stabilească dacă putea fi depășită compensația necesară pentru acoperirea totală sau parțială a costurilor suportate în vederea îndeplinirii obligațiilor de serviciu public, luând în considerare veniturile relevante și un profit rezonabil; iar în absența unei proceduri de achiziții publice, nivelul necesar al compensației a trebuit să fie stabilit pe baza unei analize a costurilor care ar putea fi suportate de o întreprindere obișnuită, administrată corespunzător și cu resurse adecvate, luând în considerare veniturile și un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligațiilor.

(137)

În cazul în care remunerația achitată de CDP era conformă cu condițiile de piață, aceasta facilita o estimare corespunzătoare a nivelului costurilor suportate de o întreprindere administrată corespunzător, luând în considerare veniturile și un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligațiilor. În acel caz, remunerația ar satisface cele patru teste din hotărârea Altmark și nu s-ar mai pune problema ajutorului de stat (59). În cele din urmă, în cazul în care remunerația anuală achitată către PI pentru carnetele de economii poștale era conformă cu condițiile de piață înainte ca serviciul de interes economic general să fie încredințat către PI și CDP, este evident faptul că PI nu a beneficiat de niciun avantaj și că această remunerație, de asemenea, nu a constituit ajutor de stat.

(138)

Pentru a analiza dacă remunerația achitată de CDP a fost conformă cu condițiile de piață, Comisia va urmări principalele etape ale metodologiei utilizate de studiul comparativ, o metodologie care a fost aprobată de Comisie în decizia de deschidere și care a fost, de asemenea, urmată în celelalte studii efectuate ulterior:

(139)

Cele trei studii diferă în mod esențial în ceea ce privește comparatorii identificați și determinanții subiacenți ai remunerației care influențează alegerea comparabilelor. Următorul tabel prezintă comparatorii identificați de cele trei studii:

Tabelul 14

Comparatorii identificați de aceste trei studii

(140)

Comisia este de părere că metodologia utilizată de expert (a se vedea, în special, tabelul 7 de mai sus) și rezultatul său sunt pe deplin corespunzătoare. În special, comparatorii identificați de expert se adresează atât intereselor autorităților italiene, precum și celor ale ABI în conformitate cu cele de mai jos. Toți factorii relevanți pentru definirea caracteristicilor esențiale ale produselor financiare relevante sunt evaluați și măsurați de manieră rezonabilă. De asemenea, studiul expertului identifică un factor foarte important care influențează comisioanele de distribuție și care a fost pierdut din vedere atât de autoritățile italiene, cât și de ABI, respectiv rețeaua de distribuție. Expertul a menționat aici că atunci când s-au distribuit produse care au vizat investitorii cu amănuntul, cel puțin în Italia, li s-a putut oferi investitorilor, pentru același nivel de risc, un profit mai redus decât cel care ar fi trebuit să le fie oferit pentru produse similare care vizau investitorii instituționali. În acest caz, nivelul mai ridicat al comisioanelor de distribuție obținute de rețeaua cu amănuntul, în comparație cu ceea ce pot obține distribuitorii care fac plasamente în instituții, poate fi considerat ca o formă de împărțire a surplusului generat (61).

(141)

Deși nu pot fi identificați comparatori perfecți pentru certificatele de economii poștale, analiza prezentată în studiul expertului va permite estimarea unei remunerații de piață pentru produsele cu caracteristici similare celor ale certificatelor de economii poștale (de exemplu, prin intermediul analizei de regresie).

(142)

Studiul comparativ și autoritățile italiene au afirmat în repetate rânduri că opțiunea de vânzare inclusă în certificatele de economii poștale face din acestea un produs financiar mai complex decât obligațiunile „plain vanilla” și că trebuie comparate cu produse complexe, cum ar fi obligațiunile structurate.

(143)

Unele instrumente, cum ar fi obligațiunile „plain vanilla” și acțiunile ordinare au structuri și rentabilitate relativ directe, în timp ce altele, cum ar fi obligațiunile structurate și obligațiunile cu provizioane de tipul opțiunilor, au structuri complexe iar rentabilitatea lor depinde de activele subiacente sau de o serie de evenimente. Explicarea și, în special, vânzarea unui produs cu o structură complexă către investitorii cu amănuntul este o sarcină solicitantă pentru rețelele cu amănuntul care trebuie să investească resurse pentru a-și instrui forța de muncă și să aloce acestui proces resurse valoroase și timp.

(144)

De asemenea, nu există nicio declarație oficială acceptată la nivel general, emisă de un organism de reglementare, cu efect juridic obligatoriu care să ofere o definiție exactă a unei obligațiuni „plain vanilla” sau „structurate” (62). În plus, în cazul în care se adoptă o definiție extinsă pentru obligațiunile „structurate”, numeroase produse financiare s-ar situa între strict „plain vanilla” sau strict „structurate”. Expertul a menționat că o obligațiune cu opțiunea de cerere de rambursare anticipată, cum ar fi certificatul de economii poștale, nu poate fi considerată echivalentă cu o obligațiune structurată tipică. Structura profitului investitorului adus de un certificat de economii poștale a fost simplă, iar titularii de economii reduse din Italia au fost conștienți timp de mai multe decenii cu privire la semnificația posibilității unei răscumpărări anticipate a capitalului investit și a dobânzii acumulate, astfel încât nu a fost necesar ca distribuitorul să depună un efort special pentru a explica structura produsului.

(145)

Prin urmare, expertul a adoptat definiția în care o obligațiune este „structurată” atunci când profitul acesteia este asociat tendințelor unor anumiți parametri, conform unui mecanism stabilit în termenii și condițiile în cauză.

(146)

Comisia este de aceeași părere cu expertul în privința faptului că certificatele de economii poștale nu pot fi considerate produse „structurate”, conform definiției obișnuite, din simplul motiv al opțiunii de vânzare pe care o includ.

(147)

Pentru a concluziona, nu este adecvată o comparație între certificatele de economii poștale și instrumentele structurate, așa cum a propus Italia, cu excepția cazului certificatelor indexate (63).

(148)

ABI a sugerat frecvent o comparație cu titlurile de stat cu termen scurt și cu termen lung. Comparația nu este potrivită deoarece produsele de trezorerie sunt distribuite în mod esențial către investitorii instituționali, în timp ce obligațiunile bancare și certificatele de economii poștale sunt distribuite conform procesului tipic al segmentului cu amănuntul de pe piață. De asemenea, nivelul remunerației perceput de bănci pentru distribuția obligațiunilor de trezorerie către investitorii cu amănuntul nu este un preț de piață care rezultă din interacțiunea dintre cerere și ofertă pentru serviciile de distribuție cu amănuntul, însă este fixat unilateral de către stat și are putere juridică. În consecință, acest comision nu poate fi considerat ca nivel de piață al remunerației pentru serviciile de distribuție de pe piața italiană (64).

(149)

Comisia este de părere că acei comparatori identificați de expert se adresează problemelor ridicate de ABI prin prisma faptului că (i) obligațiunile bancare sunt emise de societăți financiare și, prin urmare, au un grad mai mare de comparabilitate cu certificatele de economii poștale emise de CDP; (ii) titlurile de stat și obligațiunile bancare au profiluri similare de risc; și (iii) obligațiunile bancare considerate comparabile cu certificatele de economii poștale ordinare și cu termen fix nu sunt obligațiuni structurate, ci obligațiuni „plain vanilla”.

(150)

În concluzie, Comisia este de părere că acei comparatori relevanți în sensul prezentei decizii sunt cei identificați de studiul expertului, respectiv obligațiunile bancare în primul rând și apoi fondurile mutuale cu caracteristici similare.

(151)

Comisia este de părere că metodologia expertului și calculele referitoare la comisioanele în avans echivalente pentru certificatele de economii poștale sunt adecvate. În special;

(152)

În concluzie, comisioanele în avans la care a ajuns expertul sunt corecte.

(153)

Comisia ia în considerare limitările datelor disponibile și este de acord cu expertul că pe baza literaturii economice și a cercetării de piață nu există niciun produs financiar care să poată fi comparat perfect cu certificatele de economii poștale în ceea ce privește toți factorii relevanți identificați. Comisia este de părere că volumul substanțial al datelor cantitative și calitative colectate și utilizate de expert este adecvat pentru scopurile prezentei decizii (65).

(154)

Comisia este de acord că o concluzie cu privire la întreaga perioadă (2000-2006) este relevantă, deoarece interviurile pe teren efectuate de expert au stabilit faptul că nu a existat o modificare considerabilă a valorii comisioanelor de distribuție pentru obligațiunile bancare din 2000 (unele răspunsuri chiar au indicat faptul că valoarea acestora a scăzut). De asemenea, negocierile dintre părți au avut ca rezultat modificări semnificative în ceea ce privește remunerația din ultimii ani (de exemplu, comisionul anual de gestionare a scăzut și procentual și valoric). Comisia este de părere că negocierile comisioanelor trebuie să aibă în vedere perspectiva multianuală. Prin urmare, este important ca raționamentul să acopere o perioadă multianuală.

(155)

De asemenea, Comisia este de acord cu expertul în ceea ce privește faptul că, din moment ce structurile remunerației pentru certificatele de economii poștale și toate produsele financiare comparabile sunt diferite, rata remunerației pentru distribuția diferitelor produse trebuie să fie exprimată în termeni omogeni. În această privință, din moment ce pentru obligațiunile bancare singurele comisioane achitate sunt comisioanele de distribuție, Comisia consideră corectă calcularea comisioanelor în avans echivalente pentru fondurile mutuale.

(156)

Comisia consideră, de asemenea, că analiza de regresie efectuată pe baza eșantionului de obligațiuni bancare pare în general să fie cea mai bună metodă pentru stabilirea remunerației de piață pentru distribuția certificatelor de economii bancare. Comisia este de acord cu expertul că statisticile descriptive pentru fondurile mutuale, identificate ca elemente comparabile atât de ABI, cât și de Italia, pot fi utilizate pentru a stabili concluzii rezonabile. Comisia constată în mod corespunzător că mediile și valorile anticipate calculate de expert sunt acceptabile.

(157)

A apărut o diferență tehnică între Comisie și expert cu privire la intervalele care se aplică valorilor anticipate (eroarea standard/abaterea standard) pentru a constata dacă remunerația este sau nu conformă cu condițiile de piață. Cu toate acestea, Comisia nu va trebui să examineze această întrebare în continuare, deoarece intervalele nu vor fi necesare pentru evaluare.

(158)

Trebuie evaluat dacă următoarele produse au fost sau nu conforme cu condițiile de piață în perioada relevantă:

Tabelul 15

Perioada subscrierii diferitelor tipuri de certificate de economii poștale

(159)

În ceea ce privește certificatele de economii poștale dematerializate, o comparație între valorile din tabelele 9 și 10 arată următoarele:

(160)

Certificatele de economii poștale scrise pe o durată de 18 luni sunt remunerate la aceeași rată ca și cele dematerializate (deoarece nu există un comision anual de gestionare pentru acest tip de certificat). Această categorie de certificat este, prin urmare, conformă și cu condițiile de piață.

(161)

Rămâne să se constate doar dacă remunerația pentru certificatele de economii poștale scrise ordinare pentru anii 2000-2006 și pentru certificatele scrise cu termen fix pentru 2000-2002 sunt conforme cu condițiile de piață.

(162)

Comisia menționează faptul că expertul compară, de asemenea, certificatele de economii poștale scrise cu comparabilele dematerializate, deoarece nu a putut identifica comparabile scrise adecvate printre produsele disponibile pe piață.

(163)

Comisia este de părere că sarcinile specifice pe care le efectuează PI în cazul obligațiunilor scrise sunt diferite de simpla producție de certificate scrise, pentru care se achită un comision separat (a se vedea considerentele 130-132).

(164)

Trebuie subliniat faptul că diferența dintre comisioanele totale pentru certificatele de economii poștale scrise și dematerializate derivă doar din componenta de gestionare a comisionului (69).

(165)

PI îndeplinește într-adevăr sarcini specifice legate de gestionarea stocului de certificate scrise. Certificate de economii poștale ordinare pot fi „cumpărate” în formă scrisă în orice zi în orice oficiu poștal italian de către oricine care se prezintă la oficiul poștal cu un act de identitate și cu suma de bani în numerar pe care dorește să o investească în certificate. Nu este necesară deținerea unui cont curent la PI, deoarece certificatele de economii scrise pot fi cumpărate cu numerar. Personalul de la ghișeu va ruga clientul să completeze câteva formulare, va scrie numele clientului pe certificate și va înmâna certificatele clientului. Pentru răscumpărarea certificatelor, procedura este asemănătoare. Gestionarea acestor pași necesită un efort organizatoric care nu este necesar sau cel puțin este mai mic în cazul certificatelor de economii poștale dematerializate și al obligațiunilor bancare.

(166)

Prin urmare, remunerația mai mare pentru stocul anual de certificate scrise pare să fie justificată de sarcinile specifice pe care le îndeplinește PI cu privire la aceste certificate scrise, astfel încât o comparație între comisioanele în avans totale estimate pentru certificatele de economii poștale scrise ordinare și obligațiunile emise de bancă ar putea prejudicia PI, iar o determinare a cazului în care remunerația pentru certificatele de economii poștale este conformă cu condițiile de piață ar trebui să se bazeze în principal pe probe privind certificatele dematerializate.

(167)

Comisia este de acord cu expertul că PI îndeplinește sarcini specifice în cazul certificatelor de economii poștale pentru care nu se oferă compensație pentru producția materială a certificatelor scrise (70). Comisioanele anuale ridicate se justifică prim sarcinile suplimentare. În acea perioadă, remunerația anuală medie achitată către PI pentru sarcinile specifice suplimentare de gestionare a certificatelor scrise a fost de aproximativ 0,14 % din stocul de certificate scrise (a se vedea tabelul 4) (71). Costurile suportate pentru gestionarea certificatelor scrise nu pot fi cuantificate exact, dar Comisia este de părere că remunerația suplimentară redusă identificată aici nu este excesivă, luând în considerare munca și efortul organizatoric necesar pentru gestionarea certificatelor scrise (descrise la considerentul 166). În 2006, comisioanele de gestionare achitate către PI s-au ridicat la 7 126 EUR per oficiu poștal. În 2000-2001, atunci când părțile au negociat obiectivele calitative specifice (72), comisioanele de gestionare achitate către PI s-au ridicat la 18 064 EUR, respectiv 14 231 EUR per oficiu poștal (73). Comisia este de părere că aceste niveluri ale comisioanelor sunt proporționale cu gestionarea certificatelor scrise și că sunt conforme cu condițiile de piață. Comisia menționează, de asemenea, că tendința acestei remunerații anuale a fost de scădere și că se anticipează ca volumul certificatelor scrise să scadă în timp.

(168)

Certificatele de economii poștale cu termen fix nu au fost niciodată disponibile în formă dematerializată: aici Comisia a calculat comisioanele achitate către PI excluzând remunerația pentru sarcinile de gestionare. În perioada 2000-2002, valoarea obținută este în medie de 1,72 %, utilizând o abordare conservatoare (74), ceea ce reprezintă mai puțin decât cea mai scăzută remunerație de piață estimată (1,76 % – a se vedea tabelul 10) și decât unele estimări ale remunerației pentru certificatele de economii poștale cu termen fix, luând în considerare politicile de stabilire a prețurilor ale diverșilor distribuitori (a se vedea tabelul 11, grupul B). Comisia poate concluziona, prin urmare, că remunerația achitată pentru certificatele de economii poștale scrise cu termen fix a fost conformă cu condițiile de piață.

(169)

Aceste considerente au dus la concluzia că remunerația pentru certificatele de economii poștale scrise ordinare și cu termen fix este conformă cu condițiile de piață.

(170)

Comisia concluzionează în mod corespunzător că remunerația achitată a fost conformă cu condițiile de piață în anii 2000-2006 pentru toate certificatele de economii poștale scrise.

(171)

Ca alternativă, în acest caz specific, Comisia ar fi putut considera comisioanele achitate către PI conforme cu condițiile de piață atât timp cât acestea ar fi fost mai scăzute decât cea mai ridicată estimare a valorii anticipate.

(172)

În cazul în care se ține cont de această opinie, tabelul 10 arată că remunerația pentru certificatele ordinare scrise și pentru certificatele cu termen fix scrise ar putea fi conformă cu piața: cea mai ridicată estimare a valorii anticipate pentru certificatele de economii poștale scrise este de 4,54 % (cea mai ridicată limită a valorii anticipate), în timp ce comisionul maxim în perioada 2000-2006 este de 3,07 %. Valorile certificatelor de economii poștale scrise cu termen fix sunt 3,34 % și, respectiv, 3,09 %.

(173)

Utilizând metodologia privind remunerația anuală variabilă, Comisia ar fi ajuns la aceleași concluzii.

(174)

Metodologia privind remunerația anuală variabilă este acceptabilă deoarece Comisia consideră că negocierile anuale dintre PI și CDP au ținut cont de variabilitatea comisioanelor anuale.

(175)

În cazul în care Comisia ar fi urmat acea abordare, concluziile sale privind conformitatea cu condițiile de piață ar fi fost și mai solide.

(176)

Expertul observă că se poate afirma cu siguranță absolută că circulația în formă scrisă este specifică certificatelor de economii poștale, cu singura excepție a unităților din cadrul fondurilor mutuale, acolo unde este încă permisă din punct de vedere legal. Și ABI confirmă faptul că în prezent piețele financiare se ocupă exclusiv de produse dematerializate. ABI nu prezintă argumente sau date care să sugereze modul în care ar trebui să se stabilească dacă remunerația este conformă cu condițiile de piață și nici nu contestă calculul unei remunerații comparabile pentru producția de certificate scrise prin intermediul unei comparații cu certificatele scrise emise de fondurile mutuale. Prin urmare, Comisia este de acord cu concluzia expertului cu privire la această chestiune (a se vedea considerentele 129-131).

(177)

Cu privire la argumentele prezentate de Italia referitoare la conformitatea cu condițiile de piață a marjei pentru plasarea certificatelor de economii poștale (considerentele 85 - 88), Comisia observă că marja de profit simulată indicată de Italia pentru certificatele de economii poștale nu este suficientă pentru a demonstra conformitatea cu condițiile de piață a comisioanelor de distribuție pentru certificate, deoarece, așa cum confirmă autoritățile italiene, PI nu ține evidențe separate pentru produse financiare separate, astfel încât, în sensul prezentei decizii, nu se pot strânge informații pertinente referitoare la veniturile și costurile generate de certificate.

(178)

Comparația realizată între marja totală de profit a PI/Bancoposta și marja tuturor activităților comparabile ale băncilor comerciale este și mai puțin specifică.

(179)

În consecință, Comisia consideră că nu se poate formula nicio concluzie pe baza acestui argument referitor la conformitatea cu condițiile de piață a comisioanelor de distribuție pentru certificatele de economii poștale, care reprezintă doar unul dintre serviciile furnizate de Bancoposta și care trebuie să fie comparat cu activitățile și produsele băncilor comerciale care nu sunt comparabile.

(180)

În ceea ce privește comparația realizată de autoritățile italiene între comisioanele de distribuție pentru certificatele de economii poștale și comisioanele pentru carnetele de economii poștale și extrapolarea remunerației presupusă a fi conformă cu condițiile de piață la certificatele de economii poștale pe parcursul perioadei medii de valabilitate a acestora (a se vedea considerentul 82), Comisia consideră, ținând cont de analizele efectuate de expert, că presupunerea unui efect liniar al scadenței la comisioanele de distribuție este mult prea simplistă. De asemenea, este mult mai adecvat să se compare certificatele de economii poștale cu un instrument financiar emis de operatorii de piață.

(181)

ABI susține că rata internă a profitului obligațiunilor de stat este întotdeauna mai scăzută decât cea a obligațiunilor corporative evaluate în mod echivalent și că acest fapt se datorează unei diferențe de risc chiar și acolo unde instrumentele financiare beneficiază de aceeași evaluare; dar Comisia consideră că diferența de profit este explicată mai clar de diferențele dintre rețelele de distribuție (cu amănuntul și cu ridicata), mai degrabă decât de o diferență la nivelul riscului.

(182)

Conform cadrului comunitar pentru ajutorul de stat sub forma compensației pentru serviciu public (75), atunci când unei întreprinderi i se încredințează operarea mai multor servicii de interes economic general, contabilitatea internă a întreprinderii trebuie să permită asigurarea asupra faptului că nu există o supracompensare la nivelul fiecărui serviciu de interes economic general.

(183)

Din informațiile furnizate de Italia, este clar că în contabilitatea internă a PI nu există o separare adecvată a costurilor și veniturilor aferente serviciului de interes economic general legat de economiile poștale față de costurile și veniturile aferente altor servicii.

(184)

Prin urmare, Comisia reamintește Italiei că are o obligație de îndeplinit în acest sens.

(185)

Remunerația de piață achitată de Italia către PI pentru distribuirea de certificate de economii poștale este o estimare adecvată a nivelului costurilor care ar fi suportate de o întreprindere tipică administrată corespunzător pentru îndeplinirea acelorași obligații, luând în considerare veniturile și un profit rezonabil pentru îndeplinirea acestora.

(186)

Deoarece serviciul de interes economic general a fost încredințat lui PI și CDP în 2004, cele patru teste Altmark au fost respectate. Remunerația achitată către PI pentru distribuția certificatelor de economii poștale între 2004 și 2006 nu a reprezentat ajutor de stat.

(187)

Înainte ca serviciul de interes economic general să fie încredințat lui PI și CDP, remunerația achitată către PI pentru distribuirea certificatelor de economii poștale a fost conformă cu condițiile de piață. Din moment ce nu s-a acordat niciun avantaj lui PI, remunerația nu a constituit ajutor de stat.

(188)

Comisia este de părere că remunerația achitată către PI pentru distribuirea certificatelor de economii poștale în anii 2000-2006 nu constituie ajutor de stat,