30.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 135/19

(1)

În conformitate cu articolul 104 din tratat, statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive.

(2)

Pactul de stabilitate și creștere economică are la bază obiectivul unui sistem solid al finanțelor publice ca mijloc de consolidare a condițiilor pentru asigurarea stabilității prețurilor și pentru o creștere economică susținută și durabilă, care să contribuie la crearea de locuri de muncă.

(3)

Procedura de deficit excesiv (PDE) prevăzută la articolul 104 din tratat, clarificată prin Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (1) (care face parte din Pactul de stabilitate și creștere economică) prevede adoptarea unei decizii privind existența unui deficit excesiv. Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat la tratat cuprinde dispoziții suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii de deficit excesiv. Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului (2) cuprinde norme și definiții detaliate pentru aplicarea dispozițiilor respectivului protocol.

(4)

Reforma din 2005 a Pactului de stabilitate și creștere economică a căutat să-i întărească eficacitatea și bazele economice, precum și să protejeze viabilitatea sistemului finanțelor publice pe termen lung. Aceasta avea ca obiectiv garantarea faptului că situația economică și bugetară este pe deplin luată în considerare în toate etapele PDE. Astfel, Pactul de stabilitate și creștere economică constituie cadrul care sprijină politicile guvernamentale pentru o revenire rapidă la poziții bugetare solide ținând cont de situația economică.

(5)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (5) din tratat, Comisia adresează Consiliului un aviz în cazul în care consideră că într-un stat membru există sau poate să apară un deficit excesiv. Luând în considerare raportul său întocmit în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din tratat și avizul emis de Comitetul economic și financiar în conformitate cu articolul 104 alineatul (4), Comisia a concluzionat că în Franța există un deficit excesiv. În consecință, la 24 martie 2009 (3), Comisia a transmis Consiliului un aviz în acest sens cu privire la Franța.

(6)

În conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat, Consiliul ar trebui să ia în considerare orice observații ale statului membru în cauză, înainte de a decide, pe baza unei evaluări globale, dacă există sau nu un deficit excesiv. În cazul Franței, evaluarea globală conduce la concluziile expuse în cele ce urmează.

(7)

Conform datelor comunicate de autoritățile franceze la 6 februarie 2009, nivelul deficitului public al Franței a atins 3,2 % din PIB în 2008 (4), depășind astfel valoarea de referință de 3 % din PIB. În raportul întocmit în temeiul articolului 104 alineatul (3), Comisia consideră că deficitul a fost apropiat de valoarea de referință de 3 % din PIB, însă depășirea valorii de referință nu poate fi calificată drept excepțională, în sensul dispozițiilor tratatului și ale Pactului de stabilitate și creștere economică. Creșterea PIB-ului este estimată la 0,7 % din PIB în 2008, după un nivel de 2,2 % în 2007. Depășirea valorii de referință nu poate fi considerată temporară. Conform previziunilor intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, deficitul bugetar este estimat la 5,4 % din PIB în 2009, iar în ipoteza menținerii politicilor actuale, acesta ar urma să scadă doar până la 5 % în 2010, pe măsură ce impactul bugetar al planului de redresare se atenuează. Prin urmare, criteriul privind deficitul prevăzut de tratat nu este îndeplinit.

(8)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, în etapele care conduc la adoptarea deciziei Consiliului privind existența unui deficit excesiv în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) pot fi luați în considerare „factori relevanți” numai dacă este îndeplinită dubla condiție ca deficitul să rămână apropiat de valoarea de referință și ca depășirea valorii de referință să fie temporară. Această dublă condiție nu este îndeplinită în cazul Franței. Prin urmare, în etapele care conduc la adoptarea prezentei decizii nu sunt luați în considerare factori relevanți,