28.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 83/1

(1)

Prin scrisoarea din data de 1 martie 2005 cu referința WEH/1023/6-54/05, înregistrată în data de 3 martie 2005 (SG/2005/A/226), autoritățile poloneze au notificat Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE, referitor la proiectul de lege privind „regulile de acoperire a costurilor suportate de întreprinderi în legătură cu rezilierea înainte de termen a Contractelor de cumpărare a energiei electrice” (denumit în continuare „Proiectul de lege”).

(2)

În urma unei evaluări preliminare, Comisia a constatat că notificarea este incompletă și, prin scrisoarea din data de 27 aprilie 2005, a cerut autorităților poloneze să furnizeze informații suplimentare cu privire la măsura menționată mai sus.

(3)

Prin scrisoarea din data de 1 iunie 2005, înregistrată la data de 2 iunie 2005, autoritățile poloneze au înaintat o parte din informațiile suplimentare solicitate, prezentând restul informațiilor prin scrisoarea din data de 24 iunie 2005, înregistrată la data de 28 iunie 2005

(4)

La data de 28 și 29 iunie 2005, la cererea autorităților poloneze a fost organizată o ședință tehnică pentru a se discuta notificarea. În timpul întâlnirii, s-au stabilit problemele rămase de clarificat, pe care autoritățile poloneze trebuie să le prezinte în scris, pentru a pune la dispoziția Comisiei informațiile complete necesare pentru ca aceasta să poată face evaluarea.

(5)

În absența unui răspuns cuprinzător, Comisia a readus în atenția autorităților poloneze, prin scrisoarea din data de 28 iulie 2007 (D/55776), clarificările cerute la întâlnirea din data de 28 iunie 2005 și a solicitat autorităților poloneze să furnizeze informațiile necesare.

(6)

Prin scrisoarea din data de 7 septembrie 2005, înregistrată la data de 9 septembrie 2005, autoritățile poloneze au informat Comisia că, ținând cont de încheierea sesiunii parlamentare, lucrările la Proiectul de lege au fost oprite.

(7)

Prin scrisoarea din data de 23 noiembrie 2005, Comisia a înștiințat Polonia cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, în legătură cu Proiectul de lege și de asemenea referitor la Contractele de cumpărare a energiei electrice (denumite în continuare „CCEE”) în sectorul electroenergetic polonez.

(8)

Decizia Comisiei de a începe procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să depună observații.

(9)

Prin scrisoarea din data 16 decembrie 2005, autoritățile poloneze au solicitat ca anumite informații incluse în decizia de începere a procedurii să nu fie dezvăluite terților. Comisia a răspuns acestei solicitări și, în scrisoarea din data de 25 ianuarie 2006, a prezentat propunerea sa pentru o versiune neconfidențială a deciziei, care a fost acceptată de autoritățile poloneze prin mesajul electronic din data de 16 februarie 2006, înregistrat în aceeași zi.

(10)

Prin scrisoarea din data de 28 decembrie 2005, înregistrată de Comisie la data de 4 ianuarie 2006, autoritățile poloneze au transmis Comisiei prima parte a observațiilor asupra începerii procedurii în privința Proiectului de lege privind rezilierea înainte de termen a Contractelor de cumpărare a energiei electrice, prezentând măsurile luate pentru a înlătura îngrijorările exprimate de Comisie cu privire la Proiectul de lege. În al doilea rând, ca urmare a unei cereri de prelungire a termenului, care a fost acceptată de Comisie la data de 12 ianuarie 2006, autoritățile poloneze au transmis, prin scrisoarea din 23 ianuarie 2006, înregistrată de Comisie la data de 26 ianuarie 2006, observațiile cu privire la evaluarea de către Comisie a CCEE.

(11)

În completare la scrisoarea din data de 23 decembrie 2005, autoritățile poloneze au transmis prin scrisoarea din data de 5 aprilie 2006, înregistrată la data de 6 aprilie 2006, o descriere mai detaliată a modificărilor planificate pentru proiectul de lege privind rezilierea înainte de termen a Contractelor de cumpărare a energiei electrice, pentru ca acesta să se conformeze regulilor aplicabile în domeniul ajutorului de stat. Anexele la această scrisoare au fost transmise prin scrisoarea din data de 6 aprilie 2006, înregistrată la data de 10 aprilie 2006.

(12)

Comisia a primit observațiile de la părțile interesate. Prin scrisoarea din data de 20 iunie 2006, Comisia a înaintat aceste observații autorităților poloneze, care au avut posibilitatea de a răspunde.

(13)

Decizia de începere a procedurii a fost contestată de una dintre părțile interesate la Tribunalul de Primă Instanță prin cererea depusă la data de 12 mai 2006 și a primit numărul de referință T-142/06.

(14)

La cererea autorităților poloneze din data de 7 iulie, înregistrată la data de 12 iulie 2006, cea mai mare parte a observațiilor au fost traduse în limba polonă și transmise autorităților poloneze prin scrisoarea din data de 23 februarie 2007. Ca răspuns la această scrisoare, autoritățile poloneze au informat Comisia, prin scrisoarea din data de 12 martie 2007, înregistrată în aceeași zi, că traducerea părții rămase nu este necesară.

(15)

Ulterior, autoritățile poloneze au trimis opinia lor cu privire la observațiile părților interesate, prin scrisoarea din data de 28 martie 2007, înregistrată de Comisie în aceeași zi.

(16)

Ca răspuns la scrisoarea Comisiei din data de 28 aprilie 2006, prin scrisoarea din data de 6 iunie 2006, înregistrată la data de 8 iunie 2006, autoritățile poloneze au transmis informații suplimentare cu privire la măsura analizată. Prin scrisoarea din data de 13 iulie 2007, înregistrată la data de 17 iulie 2006, autoritățile poloneze au prezentat copiile Contractelor de cumpărare a energiei electrice împreună cu anexele și apendicele corespunzătoare (în total 609 documente), pe suport de hârtie.

(17)

Prin scrisoarea înregistrată la data de 4 mai 2006, autoritățile poloneze au solicitat interpretarea unuia dintre punctele Comunicării Comisiei în legătură cu metodologia de analiză a ajutorului de stat legat de costurile irecuperabile (în continuare „Metodologia costurilor irecuperabile”) (3).

(18)

Prin scrisoarea din data de 27 septembrie 2006, Comisia a trimis autorităților poloneze o listă de puncte de o importanță deosebită pentru elaborarea proiectului de lege privind la rezilierea înainte de termen a CCEE.

(19)

Prin scrisorile înregistrate la 17 august 2006, 5 ianuarie 2007 și 28 mai 2007 și prin mesajul electronic înregistrat la data de 29 mai 2007 (versiunea în limba engleză a proiectului de lege) au fost transmise diferite versiuni ale proiectului de lege privind rezilierea înainte de termen a CCEE, aflate în diferite stadii ale procedurii legislative din Polonia.

(20)

În timpul procedurii, Polonia a transmis informații suplimentare cu privire la măsura notificată, prin scrisorile înregistrate la data de 31 ianuarie 2007 și la data de 4 aprilie 2007, prin mesajele electronice din 2, 4, 7 și 11 mai 2007, precum și prin scrisoarea înregistrată la data de 6 iunie 2007.

(21)

Prin scrisoarea din data de 3 aprilie 2007 Comisia a solicitat autorităților poloneze informații privind evoluția lucrărilor legislative asupra proiectului de lege privind rezilierea înainte de termen a CCEE și măsurile luate de Polonia în urma discuțiilor anterioare din timpul ședințelor cu serviciile Comisiei.

(22)

În plus, în cadrul procedurii de investigare s-au organizat câteva ședințe cu autoritățile poloneze la 5 aprilie 2006, 7 septembrie 2006, 26 octombrie 2006, 2 februarie 2007, 22 februarie 2007, 26 aprilie 2007, 2 mai 2007 și 14 mai 2007.

(23)

Prin scrisoarea din data de 9 iulie 2007, autoritățile poloneze au transmis versiunea finală a Legii privind rezilierea înainte de termen a Contractelor de cumpărare a energiei electrice, care a fost adoptată de parlamentul polonez și a intrat în vigoare în data de 4 august 2007. La data de 18 iulie 2007, Polonia a transmis traducerea legii în limba engleză și de asemenea o listă a modificărilor introduse în lege de către Senat – camera superioară a Parlamentului – împreună cu expunerea de motive.

(24)

La jumătatea anilor '90, guvernul polonez a hotărât să demareze un program având ca scop modernizarea sectorului polonez al energiei electrice și adaptarea acestuia la standardele tehnice și de mediu ale Europei Occidentale.

(25)

Pentru a pune în aplicare acest program, Polonia a început procedura de licitație, în vederea selectării proiectelor pentru centrale de generare a electricității noi sau modernizate de producere a energiei electrice. Aceste proiecte urmau să obțină Contracte pe termen lung de cumpărare a energiei electrice pentru capacitatea lor de producție. Decizia de inițiere a procedurii de licitație a fost luată de Ministerul Industriei și Comerțului. Procedura a fost controlată de acesta prin Sieci Elektroenergetyczne S.A. („PSE”) – operatorul polonez de stat al rețelei de electricitate.

(26)

Documentația și specificațiile tehnice pentru procedura de licitație publică au fost publicate în august și septembrie 1994. Documentele indicau trei obiective ale proiectului: aprovizionarea cu electricitate mai ieftină, menținerea unui nivel rezonabil de siguranță a aprovizionării și îmbunătățirea standardelor de mediu/prevenirea deteriorării mediului, luând în considerare cerințele de integrare dintre Polonia și Europa de Vest.

(27)

La evaluarea ofertelor s-au utilizat numeroase criterii, printre care: eficiența proiectului, volumul cheltuielilor de capital, măsurile de protecția mediului și utilizarea tehnologiilor verificate și a surselor stabile și sigure de combustibil.

(28)

Termenul de depunere a ofertelor a expirat la data de 5 ianuarie 1995. S-au primit 44 de oferte. Ofertele cel mai puțin atractive au fost refuzate. Cu ofertanții rămași au început negocierile directe. Aceste negocieri au dus la încheierea de CCEE cu câteva societăți sau grupuri de societăți.

(29)

Aceste CCEE au fost semnate între anii 1996 și 1998, cu excepția unuia dintre cele șapte CCEE, cu grupul Południowy Koncern Energetyczny S.A (denumit în continuare „PKE”), care a fost semnat la data de 12 aprilie 1995, precum și CCEE cu Elektrownia Turów, care a fost semnat la data de 26 august 1994. CCEE cu Elektrownia Turów nu a intrat sub incidența deciziei de începere a procedurii (4) și prin urmare, nu se află sub incidența prezentei Decizii. Tabelul de mai jos enumără societățile în cauză.

Tabelul 1

CCEE în Polonia

(30)

Perioada de validitate a CCEE este între 7 și 20 de ani, calculată de la data punerii în funcțiune a centralei electrice; majoritatea acestora au fost încheiate pe o perioadă mai mare de 15 ani. Ultimul CCEE expiră în anul 2027.

(31)

Toate CCEE au fost încheiate având la bază aceleași principii:

Totuși, luând în considerare faptul că, în final, conținutul CCEE este rezultatul unui set individual de negocieri pentru fiecare proiect, aceste contracte nu sunt complet identice și pot conține amănunte diferite.

(32)

Din momentul semnării, unele CCEE au fost modificate, unele chiar de mai multe ori. Modificările au afectat unele elemente ale contractului, însă principiile de mai sus au fost întotdeauna respectate.

(33)

Proiectul de lege care a făcut obiectul deciziei de începere a procedurii prevedea posibilitatea rezilierii voluntare de către producătorii de energie menționați în Tabelul 1 a CCEE încheiate cu PSE. Producătorii care aderă la sistem ar avea dreptul la compensații în conformitate cu condițiile prevăzute în Proiectul de lege.

(34)

Compensațiile pot acoperi diferența dintre costurile suportate de o societate pentru ducerea la îndeplinire a unui CCEE și aceea parte a veniturilor obținute din vânzarea energiei electrice pe care societatea o poate folosi pentru a acoperi aceste costuri. În continuare, diferența este denumită „diferența compensabilă”. Aceste costuri includ de asemenea costurile legate direct de rezilierea CCEE, precum costurile asociate rambursării anticipate a creditelor.

(35)

Compensațiile sunt acordate sub forma unei plăți inițiale, urmată de urma ajustări anuale până în anul 2016, cu o ajustare finală în acel an.

(36)

Valoarea plății inițiale este egală cu diferența compensabilă pentru perioada 2006-2025 sau până în anul în care respectivul CCEE urma inițial să expire, oricare este prima, calculată pe baza estimării tendinței prețurilor și cotelor de piață din acea perioadă.

(37)

În perioada de la intrarea în vigoare a Proiectului de lege și anul 2014, valoarea diferenței compensabile va fi recalculată anual pe baza datelor economice reale și comparată cu valoarea calculată inițial pe baza estimării. Dacă valoarea reală diferă de cea estimată, se va face o ajustare care poate fi pozitivă sau negativă, determinând în mod corespunzător o plată suplimentară în favoarea beneficiarului sau o restituire de către beneficiar. Din motive practice, luând în considerare în special timpul necesar strângerii și elaborării tuturor datelor, compensațiile vor fi efectiv calculate după doi ani calendaristici începând din anul la care se referă datele economice.

(38)

În anul 2016 va fi realizată o nouă estimare a tendinței prețurilor și cotelor de piață pentru anii 2015-2025, sau până în anul în care respectivul CCEE urma inițial să expire, oricare este mai devreme („perioada rămasă”). Valoarea diferenței compensabile pentru perioada rămasă, stabilită pe baza acestei estimări va fi comparată cu valoarea calculată pe baza estimării inițiale. Dacă aceste valori se dovedesc a fi diferite, se ajunge la ajustarea finală care trebuie să cuprindă întreaga perioadă rămasă. La fel ca în cazul corecturii anterioare, ultima corectură poate fi pozitivă sau negativă, prin urmare va conduce fie la plata suplimentară în favoarea beneficiarului, fie la efectuarea de către acesta a restituirii, în funcție de caz.

(39)

Valoarea totală a compensațiilor achitate, inclusiv ajustările, nu poate depăși valoarea maximă stabilită mai jos. Această valoare a fost stabilită pentru societăți individuale sau – dacă societatea a aparținut unui grup – pentru grupuri (6).

Tabelul 2

Compensațiile maxime prevăzute în Proiectul de lege analizat în decizia de începere a procedurii

(40)

Această valoare maximă este egală cu diferența compensabilă calculată pentru anii 2006-2025 acceptând premisa că pe piața energiei electrice prețurile vor crește constant, dar lent, de la un nivel chiar mai mic decât în prezent, la nivelul înregistrat în Europa Occidentală. În acest scenariu, prețul mediu al energiei electrice începe de la aproximativ 22 EUR/MWh în anul 2006, crește ușor până la 30 EUR/MWh în anul 2015, după care începe creștere abruptă la un nivel de aproximativ 40 EUR/MWh în anul 2018, urmată de o stabilizare în jurul acestei sume, cu anumite oscilații ascendente și descendente, până la finalul perioadei de referință în anul 2025.

(41)

Compensațiile vor fi achitate de PSE sau de către o filială deținută in totalitate de către stat și vor fi finanțate prin introducerea unei taxe pentru consumatori, proporțional cu abonamentul lor la rețeaua de distribuție a electricității. Pentru a putea finanța plata sumei inițiale, PSE și/sau filială a acesteia vor garanta veniturile obținute din taxă.

(42)

În vederea evaluării Proiectului de lege notificat, în decizia de începere a procedurii, Comisia a analizat atât elementele de ajutor de stat ale CCEE, cât și elementele de ajutor de stat din compensațiile plătite în cazul rezilierii CCEE. Așa cum s–a explicat la punctul 3 din decizia de începere a procedurii, aceste două măsuri au fost strâns legate.

(43)

Incertitudinile semnalate în cadrul deciziei de începere a procedurii au fost expuse pe scurt la punctul 3.1 și 3.2. de mai jos. Pentru o evaluare mai detaliată Comisia face o trimitere la punctul 3 al deciziei de începere a procedurii.

(44)

În analiza preliminară Comisia a apreciat că CCEE puteau oferi o poziție privilegiată în comparație cu competitorii producătorilor de energie contractanți, ceea ce putea denatura concurența și influența comerțul dintre statele membre.

(45)

Comisia și-a exprimat opinia conform căreia CCEE nu reprezintă un ajutor existent deoarece – în baza Tratatului de aderare – niciun CCEE nu a fost eligibil pentru niciuna dintre cele trei categorii de ajutor care, începând cu data aderării, au fost recunoscute ca ajutor existent în conformitate cu articolul 88 alineatul (1) din Tratatul CE (7).

(46)

În special, în primul rând, niciun CCEE (cu excepția contractului încheiat cu Elektrociepłownią Turów) nu a intrat în vigoare înainte de data de 10 decembrie 1994. În al doilea rând, CCEE nu au fost notificate Comisiei în cadrul așa-numitei „proceduri interimare” și, în al treilea rând, niciun CCEE nu a fost menționat în lista privind ajutoarele existente, anexată la Tratatul de aderare.

(47)

Comisia a apreciat că deoarece CCEE nu au fost notificate Comisiei în conformitate cu articolul 88 alineatul din 3 Tratatul CE, acestea reprezintă un ajutor atribuit ilegal în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999, de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (8).

(48)

Comisia și-a exprimat opinia că termenii și condițiile CCEE asigură producătorilor de energie părți la astfel de contracte o situație economică mai avantajoasă în raport cu ceilalți producători, care nu sunt părți la CCEE, precum și societățile din alte sectoare de activitate comparabile, în care astfel de contracte pe termen lung nici măcar nu au fost propuse întreprinzătorilor. Prin urmare, în cadrul acestei analize preliminare, măsura a fost considerată ca oferind un avantaj selectiv acestor producători de energie.

(49)

Comisia a atras de asemenea atenția asupra faptului că piețele energiei electrice au fost deschise concurenței, iar energia electrică este obiect al comerțului dintre statele membre cel puțin de la data intrării în vigoare a Directivei 96/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind regulile comune pentru piața internă de energie electrică (9). Măsurile care favorizează societățile din sectorul energetic într-un stat membru au fost prin urmare considerate ca o potențială barieră pentru societățile din alte state membre în privința exportului de electricitate către statul membru respectiv sau ca un element de favorizare a exportului de electricitate către alte state membre.

(50)

Comisia și-a exprimat de asemenea opinia că această poziție privilegiată implica folosirea rezervelor statului, deoarece decizia de semnare a CCEE a reprezentat o consecință a politicii de stat implementate prin intermediul operatorul de rețea PSE deținut în totalitate de stat În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”) în cazul în care o societate de stat își folosește fondurile într-un mod care poate fi considerat acțiune a statului, aceste mijloace trebuie recunoscute ca rezerve ale statului în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) Tratatul CE (10).

(51)

Prin urmare, Comisia a decis că CCEE reprezentau probabil ajutor de stat acordat producătorilor de energie electrică, în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(52)

Comisia a constatat în continuare că pentru analiza ajutorului de stat primit de producători trebuie utilizată Metodologia costurilor irecuperabile. Pe baza documentelor aflate la dispoziția sa în momentul respectiv, Comisia a avut îndoieli în privința conformității CCEE cu criteriile stabilite în Metodologia costurilor irecuperabile.

(53)

În primul rând, Comisia a avut îndoieli în privința faptului că regulile care guvernau un CCEE ce excludea o parte considerabilă a pieței puteau fi considerate conforme cu obiectivele fundamentale ale Metodologiei costurilor irecuperabile, adică grăbirea liberalizării sectorului prin acordarea de compensații adecvate societăților existente, care se confruntă cu concurența neloială.

(54)

În al doilea rând, Comisia a avut îndoieli că elementul de ajutor inclus în CCEE corespunde criteriilor detaliate ale Metodologiei costurilor irecuperabile în ceea ce privește calcularea costurilor irecuperabile eligibile și acordarea compensației adecvate.

(55)

În decizia de începere a procedurii Comisia a folosit aceeași argumentație, ca cea explicată mai sus pentru a determina existența elementelor de ajutor de stat în CCEE. În consecință, Comisia a ajuns la concluzia provizorie că apar elemente de ajutor de stat și în cazul compensației pentru rezilierea înainte de termen a CCEE (11)

(56)

Comisia a analizat apoi conformitatea ajutorului de stat inclus în compensație cu criteriile Metodologiei costurilor irecuperabile.

(57)

Comisia a avut îndoieli în privința conformității compensației cu Metodologia costurilor irecuperabile în ceea ce privește calcularea costurilor irecuperabile eligibile și acordarea compensațiilor adecvate.

(58)

După publicarea deciziei de începere a procedurii și în termenul prevăzut sau, în unele cazuri, după prelungirea termenului la cererea părților interesate, Comisia a primit observații de la:

(59)

Observațiile transmise de către părți Comisiei sunt foarte asemănătoare, uneori chiar aproape identice. Din acest motiv, în loc să descrie observațiile individuale ale fiecărei părți interesate, Comisia le-a grupat în categorii generale.

(60)

Părțile interesate susțin faptul că CCEE nu ar trebui să fie considerate ca „încă aplicabile după aderare” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din anexa IV la Actul de aderare (14).

(61)

Părțile interesate susțin că măsurile care au fost stabilite în mod legal înainte de aderarea la UE nu trebuie să fie revizuite de Comisie după aderare. Acest lucru este în conformitate cu principiul general al neretroactivității. Obligativitatea regulilor comunitare referitoare la ajutorul de stat intervenea doar din momentul aderării la UE.

(62)

Părțile interesate se referă la deciziile anterioare ale Comisiei (15), în care Comisia a afirmat că sistemele de ajutor, asemănătoare în opinia lor cu CCEE, nu au aplicare după aderare.

(63)

După părerea acestora, orice ajutor în cadrul CCEE ar fi fost în totalitate acordat înainte de aderare. Plățile anuale trebuie efectuate în continuare, dar nu trebuie considerate un nou ajutor.

(64)

CCEE au stabilit cantitatea fixă de energie electrică pe care urma să o cumpere PSE și prețul de cumpărare a energiei electrice în perioada respectivă. Cel puțin în cazul unor anumite articole, prețurile au fost calculate în așa fel încât ele să nu depășească un nivel stabilit anterior de comun acord de către părți sau a fost introdusă o limită rezonabilă a fluctuațiilor de preț în raport cu prețuri de piață specificate, reprezentând cel mai obiectiv punct de referință. Prețurile reale au fost uneori chiar mai mici, în special pentru că regulatorul polonez a păstrat asupra acestora un control indirect. Astfel angajarea statului a fost de asemenea stabilită în CCEE în mod clar, încă înainte de aderare.

(65)

Părțile interesate susțin că, chiar dacă s-ar admite că CCEE reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, acest ajutor de stat trebuie să fie considerat ca ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999.

(66)

Părțile interesate consideră că o decizie de a considera ajutorul acordat înainte de aderare și continuat după aderare fie „ajutor nou” fie „ajutor existent” nu se poate baza exclusiv pe prevederile anexei IV la Actul de aderare. Conform părților interesate, dacă un astfel de ajutor nu îndeplinește cerințele care să permită calificarea acestuia ca fiind un ajutor existent în sensul anexei IV la Actul de aderare, acesta trebuie analizat în continuare în lumina prevederilor de la articolul 1 litera (b) punctele ii)-v) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului.

(67)

Părțile interesate susțin faptul că prevederile articolului 1 litera (b) punctul v) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 se aplică pentru CCEE și de aceea aceste contracte trebuie să constituie „ajutor existent”.

(68)

Părțile interesate declară în continuare că ultima teză a articolului 1 alineatul b) punctul v) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 nu se aplică pentru CCEE, din trei motive.

(69)

În primul rând, în hotărârea în cauza Alzetta Mauro  (17), Curtea de Justiție a hotărât că ajutorul care a existat pe o anumită piață, inițial închisă pentru concurență înainte de liberalizarea acesteia, trebuie considerat ca ajutor existent din momentul liberalizării. Conform părților interesate, această hotărâre este bazată direct pe interpretarea articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE și de aceea are precedență în fața prevederilor Regulamentului (CE) nr. 659/1999.

(70)

În al doilea rând, indiferent de împrejurări, aplicare au avut regulile prevăzute de hotărârea cu privire la Alzetta Mauro, și nu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 659/1999, deoarece Regulamentul (CE) nr. 659/1999 încă nu era în vigoare în momentul liberalizării pieței energiei electrice în baza Directivei 96/92/CE sau în momentul semnării CCEE.

(71)

În al treilea rând, compararea definiției diferitelor categorii incluse în articolul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 duce la concluzia că articolul 1 litera (b) punctul (v) se referă doar la programele de ajutor de stat, deoarece ajutorul individual nu a fost menționat expres în acestea.

(72)

În sprijinul acestui punct de vedere, părțile interesate argumentează de asemenea că CCEE au fost contracte de drept privat, în opoziție cu măsuri luate de stat. Conform părților interesate, ar fi un efect negativ al aderării dacă un contract legal și valabil încheiat înainte de aderarea Poloniei la UE și înaintea liberalizării devine ilegal după aderare. Părțile interesate consideră că aceasta ar fi o interpretare extinsă și retroactivă a regulilor Tratatului CE referitoare la ajutorul de stat, care este incompatibilă cu principiile internaționale ale securității juridice și a așteptărilor legitime.

(73)

Observațiile de mai jos au fost transmise de Bănci.

(74)

Băncile susțin că măsura nu poate fi atribuită statului, ci PSE. Luând în considerare starea sectorului energetic polonez în momentul semnării CCEE, PSE nu a dispus de alte posibilități decât de încheierea contractelor pe termen lung. O situație asemănătoare ar fi apărut în cazul în care PSE ar fi fost operator privat pe piață. Prin urmare ar trebui să se considere că semnarea CCEE era atât în interesul statului cât și al părților la astfel de contracte, mai degrabă decât că este un exemplu de impunere a deciziei politice a statului.

(75)

Majoritatea părților interesate susțin că CCEE nu oferă niciun avantaj economic.

(76)

Părțile interesate au criticat concluzia inițială a Comisiei conform căreia prețurile stabilite în baza CCEE sunt mai mari decât prețurile de pe piața en-gros. După părerea lor, Comisia nu a explicat în decizia de începere a procedurii la care piață și la care prețuri se referă aceasta. În special, Bursa Poloneză de Energie nu a fost deschisă până în decembrie 1999, dată până la care multe CCEE fuseseră deja semnate. În opinia părților interesate în momentul respectiv liniile de legătură între Polonia și alte țări erau supraaglomerate. Comisia referire în mod eronat la prețul înregistrat în Grecia în anul 2003, deci într-un context geografic și temporal complet diferit.

(77)

Energia electrică vândută în baza CCEE nu poate fi comparată cu energia vândută în afara unor astfel de contracte, chiar în Polonia. În primul caz, aceasta este produsă respectându-se normele ecologice moderne, iar în al doilea caz este produsă în unități mult mai dăunătoare mediului, care se „debarasează” (19) de capacitățile în exces la costuri marginale, folosind diferite mecanisme, dintre care niciunul nu asigură obținerea unor prețuri care să acopere atât costurile fixe cât și cele variabile. Producătorii care operează în afara CCEE au fost de asemenea subvenționați, nefiind obligați să își modernizeze echipamentele, spre deosebire de producătorii semnatari ai CCEE. Cei dintâi nu puteau produce în niciun caz o cantitatea suficientă de energie electrică pentru a acoperi întregul necesar din Polonia, în special în anii 1997-1998.

(78)

În opinia părților interesate, CCEE trebuie să fie analizate în funcție de contextul existent în momentul încheierii lor, acela al unui sistem electroenergetic centralizat și reglementat, cu un singur client și nu cel al unui sistem liberalizat cu o piață en-gros.

(79)

CCEE erau singurul mod pentru asigurarea unor investiției care să îndeplinească cerințele pentru sectorul electroenergetic din Polonia (în special modernizarea întregului sistem, protecția mediului și siguranța furnizărilor). Băncile au cerut ca CCEE să fie folosite pentru garantarea creditelor acordate de acestea. Aplicarea principiului investitorului privat însemna luarea în considerare a acestor cerințe, iar singurul mod de îndeplinire a acestora era CCEE. Părțile interesate atrag atenția asupra faptului că CCEE impun producătorilor obligații în domeniul investiției și accesibilității.

(80)

Părțile interesate susțin că felul în care a procedat PSE la semnarea CCEE nu ar trebui să fie analizat din perspectiva asigurării de profit pe termen scurt, ci a rentabilității investiției pe termen lung și – din perspectiva unui operator de rețea – a asigurării stabilității furnizării și îndeplinirii obligațiilor generale ale acestuia în domeniul serviciului public. Părțile interesate afirmă că CCEE au fost încheiate ca urmare a unei licitații deschise și transparente, desfășurată într-un mod nediscriminatoriu și care a dus la obținerea celui mai mic preț. În opinia părților interesate, reiese din jurisprudența Curții de Justiție (20) că acest lucru este suficient pentru excluderea atribuirii unui avantaj economic. Înainte de începerea licitației pentru încheierea CCEE s-a realizat o analiză a celor mai scăzute costuri în scopul stabilirii listei priorităților pentru investițiile din sector.

(81)

Părțile interesate susțin de asemenea, că deoarece PSE opera în sistemul reglementat al energiei electrice, nu se poate compara comportamentul PSE cu comportamentul societăților care își desfășoară activitatea în condițiile normale de piață. Astfel, comportamentul PSE trebuie evaluat pe fondul unor elemente obiective și posibil de verificat, care, în opinia părților interesate, au fost costurile suportate de producători (21). Procedura PSE este compatibilă cu principiul investitorului privat, deoarece CCEE acoperă exclusiv costurile fixe plus costurile variabile și o marjă rezonabilă de profit.

(82)

Încheierea contractelor pe termen lung, așa cum sunt CCEE este considerată o practică general acceptată a operatorilor din acest sector. Acest lucru este considerat un mod obișnuit de împărțire a riscului între producător și cumpărător. Perioada lungă a contractului nu trebuie interpretată ca un avantaj în sine. Părțile interesate fac referire la câteva exemple: contractul dintre Electricité de France și Péchiney din Franța, două contracte dintre Redes Energéticas Nacionais și Turbogás, precum și Electricidade De Portugal și Pego din Portugalia încheiate de Northern Ireland Electricity în Regatul Unit. Părțile interesate fac de asemenea referire la un contract „IASB” însă referințele furnizate pentru acest document s-au dovedit a fi incorecte și Comisia nu a putut să îl găsească (22). Părțile interesate susțin că, deși perioada de valabilitate a acestor contracte s-a ridicat la cel puțin 5 ani, Comisia nu a avut rezerve față de aceasta. Părțile interesate confirmă că și în SUA contractele pe termen lung sunt de asemenea o practică general acceptată, însă nu oferă niciun fel de exemple.

(83)

Părțile interesate susțin de asemenea, faptul că CCEE nu garantează randamentul investiției. PSE și organele de reglementare au menținut mijloace legale care să permită limitarea randamentului investiției. În special organele de reglementare pot verifica prețurile și pot împiedica impunerea unor tarife excesive sau nejustificate. PSE nu a folosit întotdeauna capacitățile depline ale centralelor electrice și a încorporat la evaluarea prețului contractual al energiei electrice profitul rezultat din utilizarea rațională a energiei. Producătorii suportă de asemenea diferite tipuri de riscuri de înființare legate, de exemplu, de finanțare, riscurile de construcție, precum și riscurile legate de exploatare și întreținere.

(84)

Datorită faptului că CCEE nu prevăd niciun fel de profit economic, se consideră că nu reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(85)

Părțile interesate aflate in proprietate privată susțin de asemenea că, chiar și în cazul în care CCEE ar prevede anumite profituri economice, valoarea acestora s-ar fi reflectat în prețul de vânzare stabilit la privatizarea centralei electrice. CCEE au fost necesare pentru realizarea privatizării, fiind incluse în condițiile fundamentale ale acordurilor de privatizare ale acestor unități. Părțile interesate susțin că, în lumina hotărârilor Curții de Justiție în cauzele Banks și Falck  (23), trebuie recunoscut că împrejurările de mai sus înseamnă excluderea din CCEE a elementelor de avantaj economic.

(86)

Părțile interesate susțin că producătorii care sunt părți la CCEE prestează servicii de interes economic general (denumit în continuare „SIEG”).

(87)

Ajutorul de stat, dacă există în cadrul CCEE, îndeplinește 4 criterii cumulative stabilite de Curtea de Justiție în hotărârea în cauza Altmark  (25).

(88)

În primul rând, producătorilor care sunt părți la CCEE li se încredințează prestarea SIEG. Acest lucru rezultă din prevederea de la articolul 1 alineatul (2) a Legii poloneze privind energia din 1997, care hotărăște că statul trebuie să asigure consumatorilor finali furnizarea permanentă și neîntreruptă a energiei electrice, în mod justificat din punct de vedere tehnic și economic, precum și luând în considerare cerințele de protecție a mediului. Părțile interesate consideră că diversificarea furnizării de combustibili și diminuarea emisiilor de monoxid de azot în apropierea zonelor urbane reprezintă SIEG obligatorii. Statele membre dețin o mare libertate în stabilirea serviciilor care sunt incluse în SIEG. Mai exact, Directiva 96/92/CE permite recunoașterea drept SIEG a siguranței aprovizionării, aspect confirmat de practica decizională a Comisiei. Activitățile de protecție a mediului, printre care raționalizarea consumului de energie și protejarea atmosferei, au fost recunoscute ca SIEG în Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2003/54/CE din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE (26). Astfel CCEE este considerat un instrument juridic folosit de stat în scopul încredințării producătorilor prestarea SIEG de mai sus, fapt confirmat de criteriile de evaluare a ofertelor.

(89)

În al doilea rând CCEE, inclusiv anexele, stabilesc regimul precis al compensărilor costurilor SIEG de la bun început. Acesta este un element de negociere a CCEE. Unele CCEE au fost modificate de câteva ori, chiar după aderarea Poloniei la Uniunea Europeană, fără ca acest lucru să aibă o influență esențială asupra stabilirii condițiilor și a valorii compensației.

(90)

În al treilea rând, compensațiile plătite în baza CCEE nu sunt mai mari decât costurile SIEG prestate. CCEE acoperă exclusiv costurile de producție a energiei electrice cumpărate (de exemplu costurile de construcție, costurile de capital, costurile de exploatare și întreținere fixe și variabile, costurile generale), precum și marja rezonabilă a profitului.

(91)

În al patrulea rând, prestarea SIEG a fost încredințată societăților alese în urma unei licitații deschise, nediscriminatorii și desfășurate după principiile concurenței pentru încheierea CCEE.

(92)

În lumina observațiilor de mai sus, părțile interesate afirmă că CCEE îndeplinesc cele patru criterii cumulative ale hotărârii în cauza Altmark și trebuie considerate a nu reprezenta un ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(93)

Suplimentar, părțile interesate afirmă că CCEE pot fi în continuare recunoscute ca fiind în conformitate cu principiile pieței comunitare în baza hotărârilor articolului 86 alineatul (2) Tratatul CE., chiar și în cazul în care s-ar considera că ele nu îndeplinesc cele patru criterii cumulative ale hotărârii din cauza Altmark,

(94)

Așa cum s-a reamintit mai sus în considerentul 88, pe baza CCEE s-a încredințat producătorilor prestarea SIEG, al căror caracter este stabilit de legea poloneză. De asemenea, sunt considerate a fi un mijloc necesar pentru garantarea prestării acestor SIEG, deoarece în caz contrar nu s-ar fi putut găsi un mijloc financiar corespunzător dezvoltării centralei electrice. Ajutorul în cadrul CCEE este proporțional cu obiectivul de obținere a prestării SIEG, deoarece acestea prevăd acoperirea exclusivă a costurilor totale pentru producerea energiei electrice și a marjei de profit echitabile. Pe scurt, luând în considerare numărul limitat de legături dintre rețeaua de electricitate a Poloniei și alte rețele de electricitate din Uniunea Europeană, ajutorul nu poate afecta dezvoltarea comerțului între țările membre în dauna interesului comun.

(95)

Părțile interesate consideră că sistemul CCEE nu conține elemente de selectivitate.

(96)

După părerea acestora, nu se poate presupune în mod automat că măsura care favorizează doar un sector economic este selectivă. Părțile interesate susțin că trebuie să se stabilească întotdeauna de către Comisie piața geografică și piața produselor. Comisia trebuie să stabilească apoi care sunt concurenții beneficiarilor de ajutor pe această piață, pentru a determina dacă măsura este selectivă. În acest caz licitația pentru alegerea părților la CCEE a fost deschisă, transparentă și nediscriminatorie, ceea ce înseamnă că nu a apărut elementul de selectivitate.

(97)

Părțile interesate susțin de asemenea, că măsurile specifice sectoarelor pot să nu aibă caracter selectiv, dacă ele sunt rezultatul exclusiv al forțelor de piață. Măsurile analizate de Curtea de Justiție în hotărârea din cauza Van der Kooy  (28) sunt exemple tipice ale unei astfel de măsuri neselective.

(98)

Părțile interesate evidențiază de asemenea, că decizia de încheiere a CCEE nu a fost luată de stat, ci de PSE. Criteriul de selectivitate trebuie înlocuit cu principiul investitorului privat.

(99)

Părțile interesate susțin necesitatea unei analize a Comisiei cu privire la următoarele aspecte: dacă în momentul încheierii acestora, CCEE au denaturat concurența sau dacă au influențat comerțul dintre țările membre.

(100)

CCEE au fost semnate în perioada în care pe piața poloneză a energiei electrice nu exista concurență. Directiva 96/92/CE nu se aplica în Polonia la momentul respectiv. Polonia se afla într-o etapă foarte timpurie a negocierii cu privire la aderarea la UE –nu era stabilit un grafic final al aderării. Prețurile din acea perioadă, inclusiv prețurile producătorilor de energie electrică care nu sunt părți la CCEE, au fost pe deplin reglementate. Prin urmare, CCEE nu puteau fi în acel moment considerate ca fiind o denaturare a concurenței.

(101)

Părțile interesate au observat de asemenea, că în perioada în care s-au semnat CCEE, Polonia nu era membră a Uniunii Europene. Capacitatea legăturilor dintre Polonia și vecinii acesteia a fost limitată, iar energia electrică produsă în baza CCEE era mai scumpă decât energia produsă în afara contractelor. Astfel că nu se poate susține faptul că, în momentul încheierii CCEE, acestea au avut o influență asupra schimbului comercial dintre statele membre.

(102)

Părțile interesate susțin că în cazul în care CCEE ar reprezenta un ajutor de stat, ar putea fi considerate ca fiind compatibile cu principiile pieței comune în conformitate cu prevederile articolului 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE.

(103)

Părțile interesate susțin că CCEE nu pot fi considerate un ajutor de funcționare. Ajutorul de funcționare (spre deosebire de ajutorul de investiție) este un „ajutor având ca scop eliberarea întreprinderilor de costurile pe care acestea de obicei le suportă în cadrul administrării curente sau activității obișnuite”. Părțile interesate argumentează că plățile în cadrul CCEE nu pot fi considerate un ajutor de funcționare. Acestea reprezintă prețul plătibil pentru marfa sau serviciile livrate sau prestate în baza unui contract comercial. Mai mult decât atât, obiectivul CCEE este să permită implementarea unui proiect de investiție, ceea ce dovedește faptul că sunt măsuri cu caracter de investiție (și nu de funcționare).

(104)

Părțile interesate consideră de asemenea că ar trebui recunoscută de către Comisie a existenței unor circumstanțe excepționale care pot conduce la autorizarea ajutorului de funcționare în acest caz. Trebuie luată în considerare situația sectorului polonez electroenergetic din anii 90. Polonia poate fi tratată incontestabil ca fiind una din regiunile la care se referă articolul 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE. Unele dintre unitățile producătoare în cauză s-au aflat în zone în care închiderea lor ar fi avut un impact social esențial. CCEE au promovat de asemenea dezvoltarea sectorului electroenergetic din Polonia și a întregii economii, dată fiind importanța acestui sector.

(105)

Părțile interesate argumentează că dacă CCEE ar fi fost un ajutor de stat, ar fi putut fi recunoscute ca fiind compatibil cu principiile pieței comune în conformitate cu prevederile articolul 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE.

(106)

Conform părților interesate, în momentul semnării CCEE situația din sectorul polonez electroenergetic a provocat serioase perturbări în economia poloneză. Se susține că CCEE au fost un mijloc pentru eliminarea acestor perturbări serioase.

(107)

Părțile interesate susțin că dacă CCEE ar fi fost un ajutor de stat, ar fi putut fi declarate compatibile cu principiile pieței comunitare în conformitate cu prevederile articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE.

(108)

În acest sens, părțile interesate consideră că CCEE nu ar trebui să fie analizate în conformitate cu Metodologia costurilor irecuperabile, deoarece ele nu au avut ca scop compensarea acestor costuri. CCEE ar trebui să fie de fapt analizate direct în conformitate cu prevederile articolului 87 alineatul (3) litera (c).

(109)

Părțile interesate afirmă că scopul CCEE era să faciliteze dezvoltarea sectorului energetic polonez prin atragerea investițiilor străine în centrale electrice moderne ecologice. Astfel CCEE erau menite să contribuie la „facilitarea dezvoltării anumitor activități economice”.

(110)

Părțile interesate afirmă de asemenea, că CCEE au avut un impact redus asupra comerțului cu energie electrică între țările membre. Din motive de natură tehnică, legăturile dintre Polonia și alte țări au fost limitate. Importurile au întâmpinat bariere de natură tehnică, iar posibilitățile de export fuseseră deja folosite anterior în totalitate, deci nu se poate pretinde că CCEE au introdus restricții în acest domeniu. Conform părților interesate, în raportul său preliminar cu privire la piața energiei (33), Comisia nu a indicat CCEE ca fiind o piedică în integrarea europeană a piețelor de energie. Părțile interesate afirmă că CCEE „nu au modificat condițiile de desfășurare a comerțului în dauna interesului comun”.

(111)

Părțile interesate argumentează de asemenea că CCEE ar fi trebuit să fie supuse analizei în lumina orientărilor comunitare referitoare la ajutorul de stat pentru protecția mediului (34), luând în considerare faptul că CCEE erau în special menite să contribuie la îndeplinirea de către producătorii de energie electrică a cerințelor Directivei 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari (35).

(112)

Părțile interesate argumentează că CCEE ar trebui să fie analizate în cadrul procedurii cu privire ajutorul de stat nr. PL 1/03 (37), care a fost inițiată de către Comisie în cadrul aplicării mecanismului interimar prevăzut în Tratatul de aderare.

(113)

Cauza nr. PL 1/2003 se referă la notificarea făcută de Polonia cu privire la versiunea inițială a proiectului de lege privind rezilierea CCEE. Părțile interesate consideră că, în cadrul analizei notificării respective, Comisia probabil a luat aceeași poziție cu privire la legătura dintre CCEE și versiunea inițială a proiectului de lege ca și în cazul legăturii dintre CCEE și Proiectul de lege, și anume că între CCEE și proiectul de lege „există o legătură strânsă”

(114)

Conform părților interesate, concluzia logică este că Comisia trebuia să analizeze CCEE în regimul aceleași proceduri în care a analizat proiectul inițial al hotărârii și anume procedura nr. PL 1/2003, așa cum a procedat în cazul de față.

(115)

Părțile interesate atrag atenția asupra faptului că decizia de începere a procedurii anulează decizia Comisiei referitoare la dosarul PL 1/2003. Comisia a anulat decizia amintită în baza faptului că Polonia nu a pus în aplicare proiectul inițial de lege înaintea aderării și că astfel procedurile stabilite în Tratatul de aderare nu se aplică la acesta. Părțile interesate susțin că acest lucru înseamnă ignorarea legăturii intrinseci dintre primul proiect de lege și CCEE. În contradicție cu primul proiect de lege, CCEE ar fi fost inclus în domeniul procedurilor stabilite în Tratatul de aderare. Comisia ar fi trebuit să analizeze în continuare CCEE în regimul dosarului PL 1/2003, și anume conform procedurilor din Tratatul de aderare și nu prin instituirea unei noi proceduri în baza Tratatului CE.

(116)

Părțile interesate susțin că rezilierea CCEE însemnă privarea lor de drepturi (39) (fără o compensație corespunzătoare) (40).

(117)

Doar ELCHO, Băncile și PAK au transmis observații cu privire la Proiectul de lege.

(118)

Părțile interesate își reiterează poziția, conform căreia CCEE nu asigură un avantaj economic (a se vedea cele de mai sus). Acestea argumentează că plata despăgubirii corespunzătoare pentru rezilierea acestora nu poate la rândul ei constitui un avantaj. Părțile interesate fac referire la hotărârea Curții de Justiție în cauza Asteris  (41). Compensațiile plătite în baza Proiectului de lege sunt, potrivit acestora, un fel de despăgubiri, și în plus sunt garantate în dreptul internațional privat, precum și în articolul 10 din Tratatul Cartei energiei.

(119)

Părțile interesate susțin de asemenea că Proiectul de lege nu prevede utilizarea rezervelor statului, dacă taxele parafiscale din care hotărârea va fi finanțată nu vor trece prin PSE, ci de fapt prin unul sau mai mulți operatori privați sau societăți private.

(120)

Părțile interesate indică de asemenea că Proiectul de lege poate fi considerat compatibil cu Tratatul CE în lumina articolului 87 alineatul (3) litera (a)-c) și articolului 86 alineatul (2). În acest context, părțile interesate au citat aceeași argumentație pe care au folosit-o legătură cu compatibilitatea CCEE cu aceste prevederi ale tratatului.

(121)

Cu privire la compatibilitatea Proiectului de lege cu Metodologia costurilor irecuperabile băncile susțin că această metodă a fost elaborată și acceptată în cu totul alt context. Scopul Metodologiei costurilor irecuperabile a fost soluționarea problemei cu privire la recuperarea costurilor irecuperabile după liberalizare. Spre deosebire, în Proiectul de lege au fost luate în considerare circumstanțele din Polonia în timpul semnării CCEE. Băncile critică faptul că în decizia acesteia de începere a procedurii, Comisia a considerat unele centrale electrice din Polonia ca fiind „ineficiente” și a încercat să analizeze dacă Proiectul de lege ar conduce la menținerea nivelului de venituri garantate înainte de liberalizare. În opinia băncilor, un astfel de raționament ar considera toate centralele electrice construite înainte de aderarea unui nou stat la Uniunea Europeană ca fiind ineficiente și în consecință toate contractele încheiate cu astfel de centrale ar fi considerate ca incluzând ajutor de stat. Acest lucru ar duce la concluzia că toate contractele trebuie să fie reziliate la data aderării, urmând să fie renegociate. O astfel de soluționare ar fi absurdă din punct de vedere economic și legal. Băncile adaugă că nu a fost prezentată nici o dovadă concretă și convingătoare de către Comisie, care să ateste că centralele electrice sunt ineficiente.

(122)

Pe scurt, în opinia băncilor, Comisia a făcut o distincție eronată între centralele electrice care erau deja finalizate sau aproape finalizate în momentul aderării, și celelalte centrale electrice. Astfel, Comisia a ignorat faptul că în calculul compensațiilor trebuie avute în vedere principiile legale naționale și internaționale stabilite. Băncile indică faptul că prețul pe care un nou actor este pregătit să îl plătească la intrarea pe piață nu are importanță pentru aceste calcule.

(123)

Polonia consideră că statul are obligația de a susține siguranța energetică, ceea ce include asigurarea aprovizionării cu energie electrică, luând în considerare cerințele de mediu.

(124)

Polonia argumentează că CCEE au reprezentat singura metodă pentru îndeplinirea acestei obligații în țară, în momentul în care aceste contracte au fost semnate. Pentru modernizarea pieței de energie electrică poloneză erau necesare investiții semnificative, iar societățile energetice aveau rezerve limitate. Băncile au condiționat acordarea creditelor de garantarea unui anumit nivel de venituri stabilit pe o anumită perioadă. CCEE au fost considerate o garanție a acestor credite.

(125)

PSE a fost singura entitate capabilă să implementeze CCEE. Procedura acestei societăți trebuie analizată luând în considerare faptul că principalul motiv al statului nu este generarea profitului, ci îndeplinirea obligațiilor de interes public.

(126)

Polonia susține că, CCEE au fost încheiate prin licitație deschisă, transparentă și nediscriminatorie, participarea statului la CCEE ar trebui să fie percepută ca reprezentând prețul pieței pentru îndeplinirea obligațiilor de interes public, ceea ce duce la concluzia că nu este implicat în acest caz elementul ajutorului de stat. Acest lucru este în conformitate cu conceptul de parteneriat public-privat promovat de Comisie.

(127)

În opinia autorităților poloneze, CCEE au fost încheiate în condițiile de piață, iar forma acestora a fost influențată în special de condițiile de acordare a creditelor oferite producătorilor de către bănci.

(128)

În afară de acestea, Polonia susține că, deoarece conceptele de SIEG și de parteneriat public-privat se referă întotdeauna la un sector specific, CCEE nu pot fi percepute ca instrumente excesiv specifice unui sector.

(129)

De asemenea Polonia susține că în astfel de cazuri în care s-a ajuns la privatizarea de centrale electrice, în prețul de vânzare a fost inclusă valoarea CCEE. Prin urmare, se exclude astfel avantajul economic, care este unul dintre elementele cumulative ale definiției ajutorului de stat.

(130)

Polonia consideră de asemenea, că CCEE nu reprezintă un ajutor încă aplicabil după aderare. Polonia consideră CCEE ca fiind un ajutor individual și confirmă că aplicarea acestora, chiar și după aderare, reprezintă numai transmiterea ajutorului acordat înainte de aderare. CCEE stabilește de asemenea clar nivelul maxim de angajare a statului.

(131)

În opinia Poloniei, Metodologia costurilor irecuperabile nu poate fi aplicată pentru aceste CCEE. Aceasta poate găsi aplicare doar după rezilierea acestora.

(132)

În concluzie, autoritățile poloneze atrag atenția asupra faptului că nu este corectă afirmația conform căreia CCEE ar garanta obținerea unui preț stabilit pentru energia electrică într-o anumită perioadă. Polonia confirmă faptul că CCEE garantează de fapt acoperirea costurilor de producere a energiei electrice și obținerea unei mici marje de profit, într-o măsură necesară achitării datoriei. În opinia autorităților poloneze, în conformitate cu principiile economiei de piață, prețul produsului sau al serviciilor trebuie să reflecte întotdeauna costul de capital obținut pentru nevoile de finanțare a investiției.

(133)

Ca răspuns la îndoielile Comisiei privind Proiectul de lege exprimate în decizia de începere a procedurii, Polonia a propus o versiune modificată a Proiectului de lege. Proiectul de lege a intrat în vigoare la data de 4 septembrie 2007 și este în continuare denumit „Legea”.

(134)

Cu privire la aspectele legate de ajutorul de stat, mai jos sunt prezentate elementele cu care noua versiune se diferențiază față de versiunea inițială descrisă la punctul 2.2

(135)

Au fost modificate lista beneficiarilor și sumele maxime ale compensațiilor. Noua lista a compensațiilor cu titlul de costuri irecuperabile pentru potențialii beneficiari se prezintă după cum urmează:

Tabelul 3

Nivelul compensațiilor în Legea modificată

(136)

În comparație cu lista din Tabelul nr. 2, s-a modificat lista beneficiarilor.

(137)

Elektrociepłownia Kraków S.A. rămâne eligibilă pentru plăți în temeiul Legii, însă cu o valoare maximă a compensațiilor zero.

(138)

Principiile generale de calculare a nivelului maxim al compensațiilor costurilor irecuperabile, care au fost prezentate în Tabelul nr. 3 de mai sus, sunt stabilite la articolul 27 al Legii.

(139)

Sumele maxime ale compensației au fost calculate ca diferența dintre:

Suma maximă a fost calculată pentru fiecare centrală electrică pentru perioada începând din anul 2007 până la expirarea CCEE.

(140)

La calcularea compensațiilor s-au luat în considerare doar investițiile care la data aderării Poloniei la Uniunea Europeană au fost finalizate sau aproape de finalizare. „Investiții aproape de finalizare” înseamnă investițiile pentru care finalizarea și operarea erau mai profitabile decât oprirea construcției. Evaluarea a fost efectuată în ziua aderării Poloniei la Uniune.

(141)

Viitoarele fluxuri de numerar au fost calculate pe baza aceluiași tip de previziune de evoluției pieței, ca în decizia de începere a procedurii. Autoritățile poloneze au oferit fundamente pentru aceste previziuni.

(142)

Legea nu mai prevede o plată inițială mare; în schimb există rate anuale cu un sistem de avansuri care, în special, iau în considerare îndatorarea producătorilor. Mecanismul având ca scop corectarea sumelor compensatorii corespunzătoare modificărilor reale ale prețurilor energiei electrice a fost prelungit până la data prevăzută inițial pentru rezilierea fiecărui CCEE. Aceasta corespunde perioadei la care se face referire în considerentul 139, folosită la calcularea sumei maxime a compensației pentru fiecare societate.

(143)

Legea stipulează că beneficiarii compensațiilor nu vor putea primi ajutorul pentru salvare sau restructurare pe o perioadă de 10 ani după primirea ultimei compensații pentru costuri irecuperabile prevăzută în Lege.

(144)

Legea prevede de asemenea o nouă categorie de costuri irecuperabile pentru producătorii de pe lista inclusă în Tabelul 3, care au încheiat contracte pe termen lung de furnizare a gazului, incluzând o clauză de tipul „take or pay” (în engleză take or pay), în legătură cu exploatarea unităților în baza CCEE. Contractele pe termen lung de tipul „take or pay” sunt contracte în care beneficiarul se obligă să preia o anumită cantitate de gaz în fiecare an de valabilitate a contractului la prețul calculat în baza unei formule și este pasibil de amendă dacă nu cumpără cantitatea prevăzută.

(145)

Compensațiile maxime pentru aceste categorii de costuri irecuperabile sunt egale cu cantitatea maximă de energie electrică pe care respectivul producător o poate produce din gazul contractat în condițiile „take or pay” înmulțit cu diferența prevăzută dintre prețul pentru unitatea de energie electrică produsă din acest gaz și prețul mediu al unității de energie din cărbunele necesar pentru producerea unei cantități egale de energie electrică, precum și coeficientul proporțional corespunzător costurilor medii ale unității de energie din gazul provenit din zăcământul polonez și media dintre costul unității de energie din gazul folosit de producătorii care nu utilizează gazul provenit din zăcămintele poloneze (dacă respectivul producător nu folosește gazul polonez).

(146)

Deoarece tabelul conține prezentarea plăților maxime cu titlul de compensații legate de contractele de tipul „take or pay” care trebuie să servească la baza Legii:

Tabelul 4

Compensațiile maxime cu titlul de costuri irecuperabile legate de contractele de tipul „take or pay”

(147)

S-a introdus un mecanism de actualizare a compensațiilor anuale reale pentru fiecare producător pentru costuri irecuperabile legate de contractele de tipul „take or pay”.

(148)

Compensația reală dintr-un anumit an este compusă din două poziții:

(149)

În cazul fiecărui producător de energie suma compensațiilor reale anuale calculate în conformitate cu considerentul 148 nu poate depăși suma maximă a compensațiilor prevăzute în Tabelul 4. Toate plățile compensațiilor pentru costuri irecuperabile legate de contractele de tipul „take or pay” încetează în momentul depășirii termenului maxim. În orice caz, plățile încetează cel mai târziu în termenul în care un CCEE reziliat era inițial prevăzut să expire.

(150)

Dispozițiile de mai sus se aplică doar pentru cantitatea de gaz obținută în condițiile contractelor „take or pay”, care în momentul aderării Poloniei la UE erau deja încheiate. Cantitățile suplimentare de gaz contractate în condițiile „take or pay” de către același producător după aderare deja nu mai pot reprezenta baza pentru plata compensației. Mai mult decât atât, dacă o cantitate de gaz achiziționată în baza dispozițiilor „take or pay” este redusă după aderare, atunci această reducere se reflectă în plățile compensatorii.

(151)

Polonia consideră că CCEE nu trebuie să fie considerate ajutor de stat de către Comisie. Cu toate acestea, dacă aceste contracte trebuie să fie considerate ajutor de stat, ele ar trebui să fie tratate ca ajutor care nu are aplicare după aderare.

(152)

Polonia atrage atenția Comisiei asupra faptului că scutirea de la obligația de înaintare a tarifelor pentru confirmare la președintele URE (Oficiul de Reglementare în domeniul Energiei) a avut ca scop încurajarea producătorilor să acționeze ca operatori de piață și să limiteze costurile de producere a energiei.

(153)

Polonia subliniază că încheierea CCEE a fost precedată de o licitație deschisă și nediscriminatorie care s-a adresat tuturor producătorilor (atât publici cât și privați). Comisia ar trebui de asemenea să ia în considerare faptul că unele CCEE au fost legate de privatizări și că încheierea CCEE a fost inclusă în prețul întreprinderii privatizate.

(154)

În cazul în care Comisia consideră că CCEE constituie ajutor de stat, Polonia este de părere că acest ajutor nu ar trebui să fie calificat ca fiind un ajutor de funcționare, deoarece în practică acesta a fost legat de efectuarea sarcinii publice încredințate producătorilor. CCEE erau menite să asigure siguranța furnizării.

(155)

Polonia și-a reiterat poziția sa, anume că CCEE nu ar trebui să fie evaluate în lumina Metodologiei costurilor irecuperabile, deoarece această Metodologie trebuie aplicată doar în cazul acelor costuri care apar în cazul în care statul membru nu își îndeplinește obligațiile și garanțiile față de producători.

(156)

Așa cum s-a menționat în considerentul 133, în cadrul prezentei proceduri autoritățile poloneze au transmis Comisiei Legea în scopul analizării conformității acesteia cu principiile de atribuire a ajutorului de stat. Legea prevede compensațiile legate de rezilierea înainte de termen a CCEE și prin urmare nu poate fi separată de CCEE. În decizia de începere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoielile legate de existența unor elemente posibile de ajutor de stat, precum și conformitatea CCEE cu legislația referitoare la acordarea ajutorului de stat. În ziua emiterii prezentei decizii, CCEE sunt în continuare în vigoare. Prin urmare, Comisia are obligația de a evalua CCEE menționate în apendicele nr. 1 la Lege.

(157)

Comisia analizează mai jos fiecare dintre criteriile cumulative din care se compune definiția ajutorului de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE: angajarea rezervelor statului, existența unui avantaj economic, selectivitatea avantajului, precum și impactul asupra comerțului.

(158)

În analiza efectuată este importantă definirea perioadei în care aceste criterii vor fi analizate și care va fi, în consecință, luat în considerare pentru evaluarea CCEE din punct de vedere al ajutorului de stat.

(159)

Părțile interesate au susținut în observațiile transmise (cu privire la o serie de criterii de evaluare) că ar trebui să ia în considerare de către Comisie doar situația din momentul semnării CCEE. Rezultatele acestei analize s-ar extinde apoi la toată perioada de valabilitate a fiecărui CCEE, cel puțin până în momentul introducerii în acestea a unor schimbări fundamentale.

(160)

Este adevărat în cadrul efectuării analizei pentru determinarea existenței ajutorului de stat într-un caz concret, Comisia trebuie să examineze situația existentă la momentul când măsura a intrat în vigoare.

(161)

Aceasta totuși nu înseamnă că evaluarea celor patru criterii incluse în definiția ajutorului de stat trebuie să se limiteze exclusiv la perioada strict menționată în care ajutorul a fost acordat. Dacă de la bun început ajutorul acordat este pe o perioadă lungă sub forma unor plăți succesive – spre deosebire de o plata unei sume unice, Comisia trebuie să stabilească dacă criteriile au fost îndeplinite pe toată perioada planificată de valabilitate a măsurii.

(162)

În cazul de față, Comisia a ajuns la concluzia că rezultatul evaluării a fost identic indiferent dacă s-a considerat că CCEE constituie ajutor de stat în momentul încheierii sau nu. În cazul în care Comisia ar recunoaște că cele patru criterii de ajutor au fost îndeplinite în momentul încheierii CCEE, acestea ar trebui să fie evaluate în conformitate cu Tratatul de aderare. Ca rezultat al unei astfel de evaluări, (punctul 7.1.2 de mai jos), măsura ar constitui ajutor nou începând cu 1 mai 2004 iar compatibilitatea sa cu piața comună trebuie evaluată începând cu data respectivă. Dacă totuși se consideră că CCEE nu reprezentau ajutor în ziua încheierii lor, Comisia consideră că au devenit ajutor în timpul aderării – cel mai târziu la data aderării Poloniei la UE (punctul 7.1.2 de mai jos). În baza Tratatului de aderare, precum și în conformitate cu articolul 1 litera (b) punctul v) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, Comisia ar considera că această măsură reprezintă un ajutor nou începând din data de 1 mai 2004 iar compatibilitatea acestuia cu principiile de atribuire a ajutorului de stat ar trebui să fie evaluată începând cu aceea dată (punctul 7.1.2 de mai jos).

(163)

Prin urmare, Comisia evaluează dacă începând de la data aderării Poloniei la UE măsura a îndeplinit toate criteriile pentru existența ajutorului de stat.

(164)

În acest sens, Comisia dorește să răspundă observațiilor făcute de părțile interesate, conform cărora contractele de drept privat nu pot deveni automat nevalabile ca urmare a aderării și liberalizării, deoarece un astfel de efect, în opinia părților interesate, ar încălca principiile securității juridice și a așteptărilor legitime.

(165)

Comisia respinge argumentul de mai sus. Acordul European care instituie asociația dintre Comunitățile Europene și statele membre pe de o parte, și Republica Polonă pe de altă parte, care a facilitat drumul spre aderare, a fost semnat la data de 16 decembrie 1991. La momentul în care părțile la CCEE au încheiat aceste contracte, era clar că Polonia va adera la UE, pentru majoritatea era de asemenea clar că aceasta va avea loc înainte de a se încheia valabilitatea CCEE.

(166)

Republica Polonă a semnat Tratatul de aderare la data de 16 aprilie 2003. Tratatul de aderare a intrat în vigoare la data de 1 mai 2004. De la data aderării, dispozițiile tratatului, precum și legislația secundară au devenit pentru Polonia obligatorii în conformitate cu articolul 2 al Actului de aderare (42). Prin urmare, la toate relațiile contractuale din noile state membre se aplică așa numitul acquis communautaire și orice excepții de la acesta pot rezulta doar din Tratatul de aderare. Actul de aderare anexat la tratat, precum și anexele la acesta nu prevăd nici o excepție de la regulile de atribuire a ajutorului de stat, care ar excepta CCEE sau sectorul energetic în general de la aplicarea directă a legislației UE referitoare la ajutorul de stat.

(167)

Comisia are obligația de a aplica dreptul european referitor la concurență în relația cu Polonia cât și în relația cu fiecare alt stat membru, cu privire la sectorul energetic și fiecare alt sector economic polonez. Comisia atrage atenția că din punct de vedere al ajutorului de stat, forma de ajutor (contractul de drept privat, precum în cazul CCEE), nu are importanță din punctul de vedere al ajutorului de stat, deoarece pentru evaluarea efectuată de Comisie are importanță doar efectul măsurii respective. Prin urmare, Comisia nu a găsit în observațiile părților interesate niciun argument valabil care ar putea explica de ce procedura prezentă este incompatibilă cu principiile securității juridice și așteptările legitime.

(168)

Garanția rentabilității, care este baza CCEE se manifestă în practică sub forma obligației PSE de a cumpăra energie electrică la un preț care să acopere costurile de investiție și costurile operaționale inclusiv cu o anumită marjă de profit. Prețul de cumpărare este pe suportat în totalitate de PSE, care este o societate deținută în totalitate de Trezoreria Statului și controlată de aceasta.

(169)

Părțile interesate au argumentat că decizia cu privire la încheierea CCEE a fost luată de PSE.

(170)

În ceea ce privește resursele statului, Comisia a analizat de asemenea aplicabilitatea hotărârii în cauza PreussenElektra  (43), unde Curtea de Justiție a analizat mecanismul, în conformitate cu care statul a fixat societăților private obligația de a cumpăra energia de la producători specifici la prețul stabilit de stat și care a fost mai mare decât prețul de piață. Curtea de Justiție a declarat că în acest caz nu a avut loc un transfer de resurse publice și astfel mecanismul nu a reprezentat un ajutor al statului.

(171)

Situația din Polonia se diferențiază semnificativ față de sistemul analizat de Curtea de Justiție în hotărârea susmenționată. Motivul se află în principal în diferența dintre structura patronatului societății căreia i se aplică obligația de a cumpăra electricitate.

(172)

În cauza PreussenElektra, societatea asupra căreia statul a fixat obligația de a cumpăra energie era o societate privată, în timp ce PSE aparține în totalitate statului și este controlată de acesta. PSE este sub controlul statului, în conformitate cu definiția inclusă în Directiva Comisiei nr. 2006/111/CE din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi (44) stabilite. Prin urmare, se folosesc resurse care aparțin în totalitate societății de stat.

(173)

Dacă se urmărește calea fondurilor din cauza PreussenElektra de la beneficiar la sursa lor de proveniență, se va dovedi că niciodată nu au fost direct sau indirect controlate de stat.

(174)

Spre deosebire de situația descrisă în hotărârea PreussenElektra, în cazul dosarului polonez, aceste fonduri sunt controlate de stat, deoarece ajung la societăți de stat (PSE), fiind deci considerate mijloace de stat.

(175)

Cu sprijinul analizei măsurii, precum și în lumina la care face referire hotărârea, Comisia consideră că CCEE conține resurse de stat.

(176)

În ceea ce privește imputabilitatea statului, în hotărârea Stardust (45), Curtea de Justiție a decis că resursele alocate societăților care se află sub controlul statului reprezintă resurse de stat. Curtea de Justiție confirmă totuși că de asemenea trebuie să se analizeze dacă utilizarea acestor resurse poate fi atribuită statului într-un mod concret.

(177)

În conformitate cu hotărârea Curții în cauza Stardust, în cazul în care întreprinderile care sunt proprietatea statului folosesc mijloacele sale într-un mod care este imputabil statului, aceste fonduri trebuie considerate ca fiind resurse de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(178)

Din observațiile făcute de Polonia, precum și de părțile interesate rezultă clar că decizia de lansare a unui program de atragere a investitorilor în sectorul electroenergetic a avut ca scop modernizarea acestui sector, modernizarea centralelor electrice în așa fel încât să îndeplinească standardele UE, precum și să asigure furnizarea energiei în așa fel încât să acopere pe deplin cererea. Acest lucru demonstrează că PSE a încheiat CCEE nu în scopuri comerciale, ci – așa cum a fost recunoscut de autoritățile poloneze – pentru a realiza un șir întreg de obiective importante.

(179)

Controlul statului asupra atribuirii CCEE este vizibil printre altele în faptul că invitația pentru depunerea ofertelor în cadrul licitației a fost trimisă participanților prin Ministerul Industriilor și Comerțului polonez. Mai mult decât atât, în conformitate cu Codul Comercial Polonez, Ministrul Trezoreriei are autoritatea Adunării Generale a Acționarilor.

(180)

Principiul general, pe care se bazează prețurile prevăzute în CCEE, constă în acoperirea costurilor de investiții și de exploatare, precum și asigurarea unei anumite marje de risc. O astfel de construcție în general, are ca scop asigurarea investițiilor necesare și reflectă de asemenea decizia statului realizată prin intermediul PSE.

(181)

În lumina evaluării de mai sus, Comisia consideră că elementele de mai sus reprezintă premisele care, în conformitate cu criteriile prezentate de Curtea de Justiție în hotărârea Stardust, duc la concluzia că utilizarea în CCEE a fondurilor PSE este imputabilă statului și prin urmare că, având în vedere argumentația prezentată, CCEE trebuie să fie considerate, în sensul prezentei analize, ca fiind finanțate din rezervele statului.

(182)

Este evident pentru Comisie că statul a fost implicat atât în încheierea CCEE cât și în definirea principiilor de bază a acestor contracte.

(183)

CCEE au forma juridică a contractelor încheiate între două părți: PSE și producătorii. Așa cum a fost explicat în considerentul 172, PSE aparține în totalitate Trezoreriei Statului.

(184)

Pentru a stabili dacă CCEE asigură producătorilor un avantaj economic, Comisia trebuie să evalueze dacă prin CCEE producătorii obțin avantaje economice pe care nu le-ar obține pe piață.

(185)

CCEE oferă producătorilor eligibili un avantaj dacă părțile la aceste contracte sunt plasate pe poziții economice mai bune decât alte societăți

(186)

Chiar dacă fiecare CCEE se poate diferenția de altul prin detalii, toate CCEE sunt bazate pe un principiu fundamental, invariabil: obligația de cumpărare de către PSE a majorității (uneori totalitatea) energiei electrice produse de societățile în cauză, la un preț verificat periodic în baza principiului transferării costurilor depline (fixe și variabile) de producere a electricității către consumator, împreună cu marja profitului.

(187)

Regulatorul electroenergetic polonez URE păstrează indirect dreptul de a verifica dacă se justifică și sunt rezonabile costurile pe care le suportă PSE, însă., în practică URE se folosește de această autorizare exclusiv pentru a verifica dacă aceste costuri acestea au avut într-adevăr o legătură cu producerea energiei electrice. În afară de acestea, controlul URE este doar indirect, deoarece scopul este verificarea structurii costurilor PSE în vederea stabilirii veniturilor obținute de PSE de la consumatorii captivi. În eventualitatea, puțin probabilă, în care URE stabilește că unele costuri rezultate din CCEE, pe care le suportă PSE sunt nejustificate, URE poate doar interzice PSE transferarea acestor costuri mai departe asupra consumatorilor săi stabili. Aceasta poate îngreuna pentru PSE îndeplinirea obligațiilor în baza CCEE, totuși nu înseamnă anularea legală a acestora.

(188)

Principiul de bază descris mai sus găsește aplicare pe toată perioada de valabilitate a CCEE, care se ridică de la 7 la 20 de ani de la începerea exploatării centralelor electrice, deci de la 10 până la 30 de ani de la semnarea CCEE, iar în cazurile cele mai frecvente, peste 15 ani.

(189)

Aceasta înseamnă că, în această perioadă, riscurile comerciale legate de exploatarea centralei electrice sunt suportate de cumpărătorul de energie electrică, deci PSE. Aceste riscuri includ riscurile legate de oscilațiile costurilor de producere a energiei electrice, și în special costurile combustibililor, riscul legat de oscilațiile prețurilor energiei electrice pentru consumatorii finali, precum și riscurile legate de oscilațiile în privința cererii consumatorilor finali. Acestea sunt riscuri tipice pe care fiecare producător de energie fără CCEE le-ar suporta singur.

(190)

Deci, acest lucru duce la faptul că, cu condiția administrării corecte a centralei electrice din punct de vedere tehnic), centralele electrice care au încheiat CCEE au profiturile garantate pe o perioadă de timp foarte lungă, corespunzând perioadei tipice prevăzută de exploatare a activelor respective sau a perioadei de amortizare a acestora. Cu cât este mai lungă această perioadă, cu atât garanția are o valoare mai mare, deoarece aceasta protejează împotriva riscului, a cărui îndeplinire este tot mai puțin previzibilă.

(191)

Comisia este de părere că această garanție care este elementul fundamental CCEE, oferă beneficiarilor acestor contracte o situație economică mai bună decât alte societăți de pe piață și prin urmare oferă un avantaj centralelor electrice aferente.

(192)

În opinia autorităților poloneze și a părților interesate, băncile au solicitat semnarea CCEE ca o condiție a acordării creditelor pentru finanțarea achiziționării activelor. Electrabel confirmă că „Instituțiile financiare nu au fost dispuse să finanțeze noile investiții din sectorul energetic polonez fără obținerea unei garanții speciale că beneficiarul creditului va obține cifra de afaceri stabilită în perioada de achitare a creditului” (46). Din opinia de mai sus a băncilor rezultă că garanțiile acordate în cadrul CCEE au avut o valoare de piață pozitivă. CCEE reprezintă deci garanția de care a depins acordul instituțiilor financiare pentru finanțarea investiției.

(193)

Din considerentele de mai sus rezultă că CCEE nu reprezintă o formă tradițională de garanție, ci prevede pur și simplu plata datorată de către societatea de stat și controlată de stat PSE a valorii costurilor de investiții, precum și cele mai importante (dacă nu în totalitate) costuri operaționale ale centralelor electrice care sunt părți la contracte. În practică, „garanția” aceasta înseamnă că PSE, aproape pe toată perioada de amortizare sau perioada plănuită de exploatare a centralei electrice și indiferent de orice fel de modificări ale condițiilor de piață, cumpără o cantitate fixă de energie electrică la un preț care trebuie să asigure rentabilitatea centralei electrice.

(194)

În scopul determinării existenței unui avantaj, Comisia analizează câteva alte aspecte în următoarele alineate.

(195)

Înainte de toate, Comisia atrage atenția asupra faptului că în Polonia CCEE au fost încheiate exclusiv cu producătorii selectați. În perioada în care acestea au fost încheiate, au existat alți producători de energie electrică care nu au beneficiat de regulile CCEE. În anii următori au fost elaborate alte reguli, iar în prezent sunt realizate de asemenea alte investiții fără sprijinul CCEE.

(196)

În primii ani de funcționare a CCEE, producătorii care nu au încheiat CCEE au putut să vândă energia electrică produsă condițiile în care prețurile sunt controlate de stat prin intermediul URE. Din data de 28 iunie 2001 acest mecanism a început să fie eliminat și acești producători au început să vândă energia electrică produsă la prețurile de pe piața liberă.

(197)

Așa cum au indicat părțile interesate, niciunul dintre aceste mecanisme (prețul controlat de stat și prețul de pe piața liberă) nu a permis producătorilor care nu au încheiat CCEE să acopere în totalitate costurile. Aceștia vând energia electrică produsă la prețul corespunzător costurilor marginale, adică un preț care garantează numai acoperirea costurilor variabile suportate de aceștia.

(198)

Părțile interesate au sugerat că producerea energiei electrice de către producătorii care nu au încheiat CCEE nu este la fel de ecologică în comparație cu producerea acestei energii de către beneficiarii CCEE, ceea ce ar justifica prețurile mici obținute de cei dintâi pentru energia electrică produsă. Comisia respinge argumentul de mai sus. În primul rând, nu există siguranța că toate centralele electrice care nu au încheiat CCEE produc energie electrică „murdară”. Cele mai noi centrale electrice din Polonia (fără participarea CCEE) produc energie electrică cu ajutorul celor mai moderne tehnologii. În afară de acestea, din punct de vedere al justificării economice lipsește dovada conform căreia energia electrică produsă într-un mod mai puțin favorabil mediului trebuie să aibă o valoare de piață mai mică față de energia produsă într-un mod mai favorabil mediului. Energia produsă este complet substituibilă (uneori chiar fizic imposibil de diferențiat), iar valoarea acesteia pentru client este identică (47).

(199)

Bursa Poloneză a Energiei și-a început activitatea în anul 1999. Din anul 2001 prețul mediu al energiei electrice la Bursa Poloneză a Energiei este stabilă și oscilează în intervalul de la 110 la 125 PLN/MWh (48). În anul 2004 prețul mediu pe piață oscila aproximativ în jurul a 115 PLN/MWh. În 2008 prețul varia în intervalul 115-120 PLN/MWh, iar în anul 2006 a fost mai stabil la nivelul de 125, iar în anul 2007 (până la 31 iulie 2007) oscila în intervalul de la 110 până la 122 PLN/MWh. Pentru comparare, informațiile transmise de Polonia au permis Comisiei să evalueze costurile totale din anul 2005 ale centralelor electrice care aveau de obținut compensații în baza Legii pentru următoarele niveluri:

Tabelul 5

Costurile totale estimate de producere a energiei în centralele electrice care au încheiat CCEE în anul 2005.

(200)

Datele de mai sus incluse în Tabelul 5 arată cât de puțin probabil este ca prețurile de piață – prețurile pe care le obțin producătorii care nu au încheiat CCEE pentru energia lor electrică pe piață – să fie suficiente pentru asigurarea unei garanții asemănătoare a profitului cu cea asigurată de CCEE.

(201)

Exemplul Bursei Energiei nu este izolat. Alte state membre și-au liberalizat de asemenea piețele de energie electrică și au creat burse de energie în care beneficiarii și vânzătorii tranzacționează energia electrică folosind principiile de piață.

(202)

În analizarea sectorului pieței energiei electrice (50) Comisia a analizat în detaliu condițiile de tranzacționare a energiei electrice pe piețele comerciale europene. Datele adunate în cadrul acestei analize confirmă faptul că nici o piață liberalizată nu oferă producătorilor garanția pe termen lung de acoperire a tuturor costurile suportate. În realitate, majoritatea tranzacțiilor sunt încheiate într-o perspectivă pe trei ani.

(203)

Tranzacționarea energiei electrice pe piața are loc întotdeauna în baza prețurilor marginale, care garantează exclusiv acoperirea pe termen scurt a costurilor marginale (51). În afară de acestea, contractele încheiate pe aceste piețe sunt deocamdată încheiate pe o perioadă mai scurtă de timp de cât CCEE. De exemplu, cele mai lungi contracte încheiate la burse se referă la perioada de: 4 ani – NordPol (țările scandinave), 3 ani Powernext (Franța), 5 ani – UKPX (Regatul Unit) și 6 ani – EEX (Germania). La unele burse, așa cum este OMEL din Spania, contractele la termen nu sunt de loc încheiate. De la 1 aprilie 2001, astfel de contracte au dispărut de pe Bursa poloneză de Mărfuri a Energiei.

(204)

La liberalizarea pieței energiei tranzacționarea energiei electrice poate avea loc de asemenea în baza contractelor bilaterale („Over the Counter” în limba engleză sau piața OTC). Analiza din sectorul energetic a indicat că – din observațiile referitoare la posibilitățile de încheiere a tranzacțiilor arbitrare din domeniul rulajului energiei electrice și contractele bilaterale, condițiile de tranzacționare (în special prețul și perioada lungă de valabilitate a contractelor) pe piața contractelor bilaterale sunt asemănătoare cu cele care domină pe piața burselor energetice.

(205)

PSE s-a obligat în cadrul CCEE să cumpere de la producători o anumită cantitate minimă de energie electrică la un preț care să acopere în totalitate costurile de producere a acestora, până în anul 2007, în cazul celor mai scurte CCEE și până în anul 2027, în cazul CCEE cu o perioadă de valabilitate mai lungă.

(206)

Această decizie a fost impusă PSE de către guvernul polonez. Așa cum indică ELCHO în observațiile sale, „prin intermediul PSE Ministrul polonez al Industriei și Comerțului a atins obiective de asigurare a siguranței furnizării și de îmbunătățire a protecției mediului în domeniul producerii energiei electrice” (52).

(207)

Simplul fapt că guvernul polonez a trebuit să decidă în locul PSE cu privire la faptul că vor fi realizate noi investiții și că acestea vor profita de CCEE, indică clar că la luare acestor decizii un rol de bază l-au avut alte criterii decât acelea după care se condus investitorii privați.

(208)

Există două motive principale pentru care PSE nu ar avea un interes economic în luarea unei astfel de decizii fără o intervenție din partea guvernului.

(209)

În primul rând, PSE a cumpărat o cantitate de energie despre care știa în momentul cumpărării că poate depăși necesarul său.

(210)

Încheind CCEE, PSE s-a obligat să cumpere o anumită cantitate semnificativă de energie electrică (aproape 50 % din producția de energie electrică din Polonia în anul 2005 (53) și până la 70 % în perioada menționată).

(211)

Chiar de la început (în primii ani de valabilitate CCEE) PSE a fost singurul furnizor din sistemul electroenergetic polonez, deci putea vinde întreaga energie electrică consumatorilor săi finali. Cu toate acestea, era de la început clar că PSE va înceta curând să mai fie sigurul furnizor din Polonia. CCEE au fost încheiate în anii 1996-1998, cu excepția unuia din cele șase CCEE încheiate de PKE, care a fost semnat în data de 12 aprilie 1995. În această perioadă, era deja clar că Polonia probabil va adera la Uniunea Europeană în timpul valabilității majorității dacă nu a tuturor CCEE (ceea ce în final a avut loc chiar înainte de încheierea celei mai scurte valabilități și cu 23 de ani înainte de încheierea valabilității celui mai lung contract). În special, în timpul procesului de preaderare, în decembrie 1991 guvernul polonez a semnat un Acord European stabilind un parteneriat între CE și Republica Polonă. Mai târziu, în 1994, Polonia a depus oficial cererea cu privire la calitatea de membru UE. Negocierile de aderare au început în anul 1998 și s-au încheiat în anul 2002, când Consiliul European de la Copenhaga a confirmat că Polonia îndeplinește condițiile necesare aderării la UE.

(212)

În esență, părțile interesate chiar au indicat că unul dintre scopurile CCEE a fost asigurarea conformității producătorilor polonezi cu unele directive UE referitoare la poluarea aerului și în special cu directivele privind emisiile de la marile centrale de ardere (54), ceea ce reprezintă încă o dovadă că aceste părți au fost conștiente de apropiata aderare a Poloniei la UE.

(213)

Se știa că aderarea Poloniei la UE va însemna integrarea pe piața internă a energiei electrice, a cărei liberalizare a început împreună cu acceptarea Directivei 96/92/CE (55). Aceasta a însemnat deschiderea pieței pentru alți furnizori concurenți ai PSE și că în schimb PSE putea în final să nu aibă nevoie de întreaga energie electrică prevăzută în cadrul CCEE luând în considerare evoluția pieței energiei electrice.

(214)

Planurile de liberalizare au fost foarte repede realizate în Polonia – primii furnizori au putut beneficia de deschiderea pieței în anul 1999. În același an s-a deschis de asemenea Bursa Energiei. În continuare, modificările au dus la adoptarea la data de 26 iunie 2003 a Directivei 2003/54/CE. Această directivă prevede liberalizarea pieței pentru toți furnizorii industriali până la data de 1 iulie 2004 și pentru toți furnizorii până la data de 1 iulie 2007, micșorând pas cu pas până la zero cota piață de monopolizată de PSE.

(215)

În a doilea rând, cu privire la această parte a energiei electrice, de care PSE într-adevăr avea nevoie, nu avea niciun rost ca PSE în calitate de cumpărător să se angajeze să plătească centralelor electrice costurile totale pentru producerea energiei electrice plus marja de profit stabilită cu o atât de mare anticipare, deși se știa că liberalizarea facilitează alegerea diverselor tehnologii la prețuri diferite, printre acestea cele oferite de noile companii de pe piață care folosesc o tehnologie mult mai eficientă.

(216)

Cumpărători sunt interesați să încheie contracte pe termen lung, doar atunci când aceste contracte le asigură o siguranță față de efectele fluctuaților de pe piața energiei electrice, și în special față de modificările legate de fluctuațiile prețului combustibilului. Din acest motiv cumpărătorul ar putea avea un interes economic într-un astfel de contract pe termen lung, doar dacă vânzătorul ar oferi ridicarea părții de risc legată de fluctuațiile prețului combustibilului, sau de asemenea dacă tehnologia de producere ar asigura costurile stabile ale combustibilului, așa cum se întâmplă în cazul hidrocentralelor și în anumite condiții, centralele nucleare.

(217)

Considerentele economice de mai sus găsesc confirmare în faptul că se pare că nu există niciun caz de cumpărători privați care – fără intervenție din partea statului – să încheie contracte pe termen lung cu centralele electrice ce folosesc combustibil fosil și acoperă toate costurile de producție, pe o perioadă atât de lungă cât este inclusă în CCEE (peste 10 ani). Comisia nu a găsit în cadrul analizei sale a sectorului energetic niciun astfel de caz și, în ciuda declarațiilor lor contrare, niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat niciun astfel de caz, cu toate că unele dintre ele aparțin unor grupuri foarte mari care își desfășoară activitatea în multe țări.

(218)

Singurele exemple citate de părțile interesate nu sunt adecvate din considerentele de mai jos:

(219)

În cele din urmă, Comisia atrage atenția că în pofida faptului că părțile interesate susțin contrariul, nu este adevărat că simplul fapt că CCEE au fost încheiate în baza procedurii de concurs este suficient pentru a considera că acestea nu reprezintă ajutor de stat. Același raționament se aplică atunci când un stat membru cumpără mărfuri sau servicii pentru uzul propriu. În această chestiune, procedura de concurs trebuia să servească nu doar la achiziționarea mărfurilor necesare statului ci mai precis la realizarea unor obiective de strategie, cum ar fi sprijinirea investițiilor străine în Polonia, protejarea mediului și îmbunătățirea siguranței furnizării. În acest caz, aplicarea procedurii de concurs poate duce doar la concluzia că ajutorul se limitează la minimul necesar pentru atingerea obiectivelor strategice; acest lucru nu este suficient pentru a confirma că ajutorul de stat nu a avut loc.

(220)

Producătorii care aparțin grupurilor private au susținut că orice ajutor de stat în cadrul CCEE ar fi fost eliminat de procesul de privatizare deoarece prețul plătit de societățile care au achiziționat centralele electrice ar fi inclus valoarea CCEE.

(221)

Comisia consideră că aceste argumente nu au avut aplicare în cazul de față. În cazul de față, deoarece privatizarea centralei electrice a avut aici forma de cumpărare de acțiuni.

(222)

Curtea de Justiție a analizat deja în ce fel schimbarea structurii patronatului unei societăți în timpul cumpărării de acțiuni poate influența existența ajutorului și beneficiarul unui ajutor de stat acordat companiei în mod ilegal. Curtea de Justiție a declarat că un astfel de ajutor atribuit ilegal este și rămâne în societate, deși se schimbă structura patronatului (57). Transferul de acțiuni la prețul pieței garantează doar faptul că nici cumpărătorul nu beneficiază de ajutorul de stat.

(223)

În cazul de față, acest lucru înseamnă că modificarea patronatului centralei electrice care a beneficiat de CCEE nu schimbă faptul că CCEE reprezintă ajutor de stat pentru acea centrală electrică. În realitate, beneficiile incluse în CCEE au fost atribuite în favoarea activității centralei electrice, indiferent de structura patronatului.

(224)

Toate elementele beneficiilor economice susmenționate și de asemenea argumentația prezentată se referă la perioada în care Polonia a aderat la UE și rămân aplicabile la data prezentei decizii (în cazul CCEE care au încetat să fie valabile înainte de data prezentei decizii, până la finalul valabilității acestora).

(225)

În lumina observațiilor de mai sus, Comisia conchide că CCEE oferă un avantaj beneficiarilor săi.

(226)

Părțile interesate au argumentat că CCEE trebuie tratate ca o implementând SIEG în favoarea asigurării furnizării energiei electrice și a protecției mediului. Acestea îndeplinesc criteriile incluse în hotărârea Altmark, ceea ce înseamnă că nu reprezintă un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(227)

Comisia a analizat argumentele de mai sus ajungând la concluzia că nu poate fi de acord cu acestea din cauza motivelor prezentate mai jos.

(228)

Statele membre au o mare liberate în stabilirea domeniului de aplicare al SIEG. Această liberate nu înseamnă totuși că orice intervenție din partea statului care servește la realizarea unei strategii duse poate fi caracterizată ca fiind SIEG. De exemplu, în hotărârea Merci convenzionali porto di Genova  (58) Curtea de Justiție a respins posibilitatea aplicării articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE, deoarece „nu este evident (…) că munca efectuată este de interes economic general având caracteristici speciale în comparație cu interesul economic general al altor activități.” De asemenea, Comisia este de părere că marea libertate de decizie a statelor membre cu privire la stabilirea domeniul de aplicare al SIEG este limitată în domeniile în care este obligatorie legislația comunitară.

(229)

Părțile interesate au invocat protecția mediului ca unul dintre SIEG realizat în cadrul CCEE. Mai exact, CCEE trebuia să sprijine investițiile având ca scop posibilitatea centralelor electrice poloneze de a se adapta la normele de protecție a mediului.

(230)

Comisia consideră că obligația îndeplinirii normelor de protecție a mediului nu se diferențiază nici într-un mod special în comparație cu limitele la care sunt supuse toate întreprinderile care acționează în sectorul industrial. În afară de aceasta, procedura îndeplinirii normelor de protecție a mediului ca fiind SIEG ar reprezenta încălcarea directă a principiului „poluatorul plătește”, ce reprezintă unul dintre principiile de bază ale legislației comunitare în domeniul mediului, consacrat în dreptul primar în articolul 174 alineatul (2) din Tratatul CE.

(231)

Comisia notează argumentul părților interesate potrivit căruia protecția mediului a fost menționată în articolul 3 din Directiva 96/92/CE ca fiind unul dintre posibilele domenii ale obligațiilor publice. Cu toate acestea, Comisia este de părere că acest lucru nu contrazice poziția prezentată mai sus. Faptul că directiva prevede că pot exista obligații de utilizare publică în sfera protecției mediului nu înseamnă că nu există cerințe cu privire la conținutul acestor obligații cu titlu de prestări servicii publice. În special, acesta nu schimbă faptul că aceste obligații trebuie să se diferențieze pe fondul condițiilor normale ale activităților întreprinderilor din sectorul respectiv, și nu pot fi în opoziție față de principiile care reprezintă fundamentul politicii comunitare de protecție a mediului (de exemplu principiul „poluatorul plătește”).

(232)

De asemenea, Comisia atrage atenția asupra faptului că patru dintre centralele electrice care sunt părți la CCEE (în Turowie, Pątnowie, Bełchatowie și Jaworznie) se află pe lista WWF a celor mai poluante treizeci de centrale electrice din Europa (59), ceea ce contrazice cu atât mai mult afirmațiile conform cărora că acestea realizează SIEG în domeniul protecției mediului înconjurător.

(233)

Părțile interesate invocă de asemenea siguranței furnizării ca fiind unul dintre SIEG pe care le implementează CCEE.

(234)

În deciziile (60) sale de până acum, Comisia a fost de părere că într-adevăr siguranța furnizărilor ar putea reprezenta un SIEG, cu restricțiile prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din Directiva 96/92/CE (care corespunde articolului 11 alineatul (4) din Directiva 2003/54/CE), cu alte cuvinte, cu condiția ca producătorii respectivi să folosească pentru producerea energiei surse de combustibil primare autohtone și ca întreaga cantitate de energie să nu depășească în niciun an calendaristic 15 % din cantitatea totală de energie primară necesară pentru producerea energiei electrice utilizată în statul membru în cauză.

(235)

În cazul analizat, CCEE se referă la cantitățile de energie care depășesc considerabil cei 15 %, la care se face referire în considerentul 234. Mai mult decât atât, ele nu privesc numai producătorii care folosesc surse primare autohtone de combustibil pentru producerea energiei.

(236)

Comisia atrage atenția asupra faptului că centralele electrice părți la CCEE nu dețin niciun fel de proprietăți particulare care să permită considerarea acestora ca fiind în special utile în realizarea scopurilor legate de siguranța furnizării. De fapt, ele sunt doar unități conectate la rețea, contribuind astfel la siguranța generală a furnizărilor din Polonia în aceeași măsură ca oricare altă uzină electrică din sector.

(237)

În lumina celor de mai sus, Comisia consideră că nu există niciun motiv pentru a renunța la practica sa stabilă din acest domeniu. Prin urmare, trebuie să respingă afirmația că CCEE permit realizarea SIEG în domeniul siguranței furnizării. Mai mult decât atât, ca și până acum, în niciun caz nu s-au realizat SIEG în Polonia în acest context.

(238)

În lumina celor de mai sus, Comisia este de părere că dispozițiile Tratatului CE cu privire la SIEG nu se aplică pentru CCEE.

(239)

În afară de acestea, Comisia atrage atenția asupra faptului că CCEE nu ar îndeplini toate criteriile stabilite în hotărârea Altmark.

(240)

În primul rând, hotărârea Altmark prevede următoarele cerințe, ca întreprinderile care vor fi beneficiare să fie într-adevăr obligate să îndeplinească obligațiile de utilitate publică și ca aceste obligații să fie clar definite.

(241)

În chestiunea analizată, obligațiile pretinse de utilizare publică nu au fost clar stabilite. Părțile interesate menționează aici obligațiile de protecție a mediului și asigurarea siguranței furnizării, însă acestea sunt scopuri foarte generale. În afară de acestea, se poate considera că la realizarea acestora contribuie într-un anumit grad fiecare producător al sectorului energetic. Părțile interesate nu au prezentat niciun document care să sublinieze într-un mod mult mai concret tipul de SIEG încredințat fiecărui producător, fără a mai menționa documentul legal stabilind obligațiile acestora.

(242)

De asemenea, a fost menționat articolul 1 alineatul (2) din Legea poloneză privind energia (61). Aceasta înseamnă că statul trebuie să asigure beneficiarilor finali o furnizare permanentă și neîntreruptă, într-un mod rațional din punct de vedere tehnic și economic, precum și să ia în considerare cerințele legate de protecția mediului. Totuși, articolul de mai sus al legii nu fixează niciunei întreprinderi specifice obligații referitoare la utilitatea publică. Încărcat de obligații este doar statul.

(243)

În cele din urmă, părțile interesate afirmă că CCEE sunt acte care încredințează producătorilor prestația SIEG. Totuși CCEE nu include nici o definiție concretă a SIEG, nu face referire nici la aceste obligații și nici la prevederile legale care pot reprezenta baza încredințării SIEG altor entități.

(244)

În al doilea rând, parametrii în baza cărora este calculată compensația ar trebui să fie stabiliți înainte într-un mod obiectiv și transparent, iar compensația nu trebuie să depășească suma necesară acoperirii costurilor totale sau parțiale suportate pentru realizarea obligațiilor de prestare a serviciilor de utilitate publică, luând în considerare veniturile legate de acestea și profitul corespunzător cu titlul de realizare a acestor obligații (62).

(245)

În absența unei definiții clare, legat de ce fel de servicii SIEG ar trebui să fie prestate, în special acelea care ar permite să se diferențieze clar serviciile SIEG de activitatea economică obișnuită a centralei electrice, nu se pot stabili parametri pentru compensație și nici verifica dacă respectiva compensație nu depășește suma necesară pentru acoperirea costurilor suportate la respectarea obligațiilor discutate. Nici măcar nu se poate stabili exact ce este compensația.

(246)

Existența unor anumiți parametri pentru stabilirea prețurilor CCEE, nu este echivalentă cu existența parametrilor pentru calcularea compensației pentru SIEG, deoarece prețul nu este egal cu compensația. Mai mult decât atât, faptul că prețul include doar costul de producere a energiei plus marja de profit nu înseamnă că acesta nu include nici o compensație excesivă, pentru că multe costuri pentru producerea energiei electrice pot fi costuri obișnuite pe care ar trebui să le suporte fiecare producător obișnuit de energie electrică, în opoziție față de costurile suplimentare legate de prestarea SIEG.

(247)

În al treilea rând, dacă întreprinderea nu a fost aleasă în cadrul procedurii de achiziții publice, valoarea compensației necesare trebuie să fie determinată pe baza analizei costurilor pe care le-ar suporta o întreprindere tipică, bine administrată și dotată corespunzător, pentru a îndeplini cerințele de servicii publice, luând în considerare veniturile legate de acestea, precum și profitul corespunzător pentru îndeplinirea acestor obligații.

(248)

Părțile interesate susțin că aceste criterii ar trebui să fie tratate ca automat îndeplinite deoarece încheierea CCEE a fost precedată de procedura de licitație transparentă și nediscriminatorie. Totuși, Comisia atrage atenția asupra faptului că în procedura de licitație s-au aplicat numeroase criterii, nu numai cele cum ar fi prețul, ci și criterii legate de scopurile politice indicate mai sus (protecția mediului, siguranța furnizării). Comisia consideră că aplicarea altor criterii care nu sunt legate de preț și nici de scopurile strategice indicate face imposibilă acceptarea automată că s-a stabilit un nivel corespunzător pentru compensație. Mai mult decât atât, faptul că la evaluarea ofertei s-au aplicat împreună mai multe criterii, fără să se stabilească niciun scop concret referitor la SIEG, reprezintă o dovadă suplimentară că este greu să se evalueze dacă pretinsele SIEG sunt într-adevăr implementate. De exemplu, amestecarea criteriilor legate de preț cu criteriile legate de protecția mediului duce la faptul că un ofertant care propune producerea energiei electrice la un preț foarte mic, dar asigurând o mai mică protecție a mediului ar putea fi ales în locul ofertantului care propune producerea energiei electrice de o calitate mai înaltă în ceea ce privește protecția mediului, dar la un preț mai mare. Acest determină îndoieli dacă într-adevăr producătorii au realizat SIEG, și în orice caz îngreunează stabilirea unui domeniu concret al serviciilor SIEG realizate.

(249)

Mai mult decât atât, nici autoritățile poloneze, nici părțile interesate nu au explicat analiza costurilor producătorilor interesați care ar confirma faptul că acestea corespund costurilor suportate de întreprinderile tipice. În realitate, estimările prezentate de Polonia în cadrul Legii pentru calcularea compensațiilor care servesc producătorilor individuali indică faptul că aceștia suportă costuri mai mari decât producătorii mijlocii care își începe activitatea în Polonia.

(250)

În cele din urmă, Comisia a subliniat că în cazul CCEE încheiat cu EC Kraków nu a avut loc procedura de licitație.

(251)

Părțile interesate argumentează că articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE se poate aplica pentru CCEE chiar și atunci când acestea nu ar corespunde criteriilor incluse în hotărârea din cauza Altmark.

(252)

Comisia consideră că observațiile prezentate mai sus duc la concluzia că articolul 86 alineatul (2) nu se poate aplica pentru CCEE.

(253)

În special, articolul 86 alineatul (2) se poate aplica doar în cazul întreprinderilor care sunt angajate la prestarea SIEG reale, condiție care, așa cum s-a dovedit în considerentele 228-238 nu a fost în acest caz îndeplinită. SIEG, în cazul în care există, trebuie să fie încredințate unor întreprinderi specifice, ceea ce, așa cum s-a indicat în considerentele 240-243, nu a avut loc. În cele din urmă, compensațiile pentru realizarea serviciilor SIEG trebuie să fie proporționale cu costurile suportate, ceea ce înseamnă că este necesară asigurarea posibilității unei evaluări concrete a domeniului de aplicare al SIEG, în așa fel încât să se poată stabili costurile legate de acestea. Așa cum s-a indicat în considerentele 245 și 246 în cazul de față, această condiție nu a fost îndeplinită.

(254)

CCEE au evident un caracter selectiv, deoarece au fost încheiate doar cu un număr limitat de societăți. În momentul în care acestea au fost semnate, în sectorul electric au existat societăți care nu au beneficiat de CCEE.

(255)

Referirea de către părțile interesate la necesitatea de a stabili piețe corespunzătoare nu este corectă. Conceptul de selectivitate include măsuri care reprezintă un beneficiu pentru întregul sector, chiar dacă acestea reprezintă beneficii pentru toate societățile sectorului respectiv (ceea ce nu a avut loc în raport cu măsura analizată, deoarece unele societăți din zona sectorului nu au beneficiat de CCEE).

(256)

În ceea ce privește referirea la hotărârea în cauza Van der Kooy, Comisia amintește că în această hotărâre Curtea de Justiție nu a chestionat selectivitatea măsurii de ajutor de stat. Evaluarea la care se face referire în comentariul părților interesate se referă la problema existenței avantajului, însă nu permite să se stabilească dacă măsura este considerată sau ar putea fi considerată de Curtea de Justiție ca unul care nu îndeplinește criteriile de selectivitate.

(257)

În cele din urmă, ca răspuns la argumentele părților interesate, conform cărora în cazul măsurilor care nu fac obiectul deciziei statului, Comisia susține că criteriul de selectivitate trebuie să fie înlocuit de principiul investitorului privat, care este un test pentru a verifica prezența unui avantaj, și nu pentru selectivitate.

(258)

Părțile interesate susțin că ar fi trebuit să se analizeze de către Comisie dacă în momentul încheierii acestora, CCEE au reprezentat o denaturare a concurenței sau dacă acestea au avut influență asupra schimbului comercial dintre statele membre. Așa cum s-a explicat, Comisia este de părere că problema dacă CCEE ar reprezenta un ajutor în momentul încheierii acestora nu are influență asupra rezultatelor prezentei proceduri. În vederea aderării la UE, Polonia și-a deschis piața în etapa de debut: primii beneficiari au primit dreptul de a modifica furnizarea energiei în anul 1999, în același an a fost deschisă Bursa poloneză a Energiei. În afară de acestea, la data de 1 mai 2004, Polonia a aderat la piața liberalizată internă. Existența contractelor pe termen lung cu societatea deținută de stat PSE inclusiv a unei garanții pentru cumpărarea de electricitate emisă de companie la un preț care acoperă costurile centralei electrice împreună cu marja de risc are potențialul de a denatura concurența.

(259)

Măsurile care favorizează societățile din sectorul energetic în unele state membre pot limita exportul de energie către aceste țări de la societăți din alte state membre sau pot favoriza exportul de energie electrică în celelalte state membre. Se face referire în special la Polonia, care este așezată în centrul Europei și este racordată sau poate fi conectată cu ușurință la mai multe state membre actuale și viitoare.

(260)

Piața energiei electrice din Polonia (Bursa poloneză a Energiei) a fost deschisă în anul 1999, în același an PSE a devenit membru UCTE (63).

(261)

În afară de acestea, în momentul semnării CCEE exista comerț cu energie între Polonia și țările vecine. Capacitățile industriale de racordare între sisteme nu au fost mari (în opinia părților interesate de aproximativ 2 000 MW), totuși au fost folosite în totalitate, în majoritatea pentru export.

(262)

În anul 2005, exportul polonez de energie electrică s-a ridicat la 14,3 TWh, iar importul la 3,1 TWh, cu o utilizare națională la un nivel de 144,8 TWh (64), însă majoritatea schimburilor au avut loc cu Republica Cehă, Germania și Slovacia (racordurile dintre sisteme cu Ucraina și Bielorusia au capacitate industrială foarte mică sau nu funcționează).

(263)

De aici rezultă că CCEE aveau potențialul de a denatura concurența chiar și înainte de aderarea Poloniei la UE. Totuși criteriul de influență asupra schimbului comercial dintre țările membre poate fi îndeplinit, prin definiție, doar după aderare. Deoarece data aderării la UE și data liberalizării sectorului polonez energetic cad în aceeași zi (1 mai 2004), Comisia conchide că cel mai târziu în ziua aderării Poloniei la UE avantajele rezultate din CCEE aveau potențialul de a denatura concurența și influența comerțul dintre statele membre și au avut acel potențial pe toată perioada de valabilitate a CCEE.

(264)

Pe baza celor de mai sus, Comisia este de părere că CCEE reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(265)

În conformitate cu anexa IV, capitolul 3 din Tratatul de aderare, Comisia a fost autorizată să analizeze măsurile (atât ajutorul individual cât și programele de ajutorare) care au intrat în vigoare înainte de aderarea la UE și se aplică în continuare după această dată și constituie ajutor de stat.

(266)

În primul rând, deoarece CCEE au fost semnate în perioada dintre anii1994 și 1998, adică înainte de aderarea Poloniei la UE, acestea îndeplinesc condiția de a fi intrat în vigoare înainte de aderare. Cu privire la această chestiune, Comisia subliniază că prezenta decizie se referă doar la acele CCEE care au intrat în vigoare în ziua aderării Poloniei la UE (1 mai 2004). Acestea nu includ niciun CCEE care a fost reziliat înainte de această dată.

(267)

În al doilea rând, CCEE sunt aplicabile după aderare. Ele expiră în anii 2006-2027, deci după aderare. În ziua aderării nu s-a cunoscut exact nivelul de angajare a statului în legătură cu încheierea CCEE.

(268)

În acest context, Comisia consideră în general următoarele măsuri ca obligatorii după aderare și reprezentând ajutor nou (65):

(269)

CCEE a fost folosit drept garanție a rentabilității centralei electrice. Totuși, aceasta nu este o garanție sub formă clasică: CCEE prevede un profit viitor pentru costurilor investițiilor și rentabilitate prin garantarea cumpărării energiei electrice la un preț garantat (deși variabil) pe o perioadă garantată, indiferent de condițiile de piață.

(270)

Nivelul maxim de angajare financiară a statului în cadrul CCEE nu a fost stabilit la suma maximă înainte de aderare; deci ajutorul pentru producători nu le-a fost atribuit efectiv și necondiționat la suma stabilită înainte de aceea dată.

(271)

Dimpotrivă, angajarea economică a statului în legătură cu CCEE depinde de parametri a căror evoluție viitoare era necunoscută în ziua aderării. În afară de acestea, CCEE a garantat producătorilor protecție față de modificările costurilor care nu se referă la tranzacții și nici la evenimente de dinainte de aderare, ci la modificări care pot avea loc în viitor, deci necunoscute în ziua aderării.

(272)

În special, faptul că nivelul de angajare a statului în cadrul CCEE nu era cunoscut în ziua aderării, că statul s-a angajat de asemenea după aderare, este demonstrat de următoarele elemente.

(273)

În primul rând, prețul energiei la care producătorii vând PSE energia electrică nu a fost stabilit în fiecare CCEE. Prețurile sunt rezultatul calculelor efectuate cu ajutorul modelului care include un șir de parametri constând în oscilații neprevăzute.

(274)

De exemplu, în aceste modele apar de asemenea parametri cum ar fi indexurile prețurilor mărfurilor și serviciilor din Polonia sau din SUA, prețul petrolului sau al cărbunelui pe piața mondială, salariul mediu din Polonia sau cursul de schimb PLN -USD. Bineînțeles, aceste modificări ale tuturor parametrilor depind nu numai de evenimentele care au avut loc înainte de aderare. Calcularea prețurilor, și uneori chiar a tiparelor, constă în modificarea continuă în puterea șirului de anexe adăugate la CCEE, în unele cazuri anual sau chiar mai des.

(275)

În acest context, Comisia consideră că existența unei formule care să stabilească prețul nu este un factor suficient care să limiteze nivelul de angajare economică a statului. Faptul că acest tipar se compune din multe elemente schimbătoare, nu facilitează suficient de exact stabilirea nivelului potențial de angajare a statului.

(276)

În afară de acestea, în opoziție cu garanția clasică, CCEE include costurile operaționale ale beneficiarilor. Ele prevăd o continuă cumpărare a cantității de energie garantată de PSE și acoperirea neîntreruptă a costurilor operaționale fixe și variabile, în conformitate cu formulele de preț incluse în acestea.

(277)

Comisia ia în considerare de asemenea faptul că, ținând cont de numărul mare de parametri care se află în formulele de preț, nu se poate exclude că beneficiarul ajutorului poate influența prețul final (cu ajutorul unor elemente ale costurilor operaționale, de exemplu salariul angajaților și al personalului administrativ).

(278)

Ca argument auxiliar poate servi faptul că angajarea financiară a PSE rezultată din CCEE depinde de asemenea într-un mare grad de cerere. Aceasta este echivalentă cu diferența dintre prețul de cumpărare în conformitate cu CCEE si venitul pe care PSE îl poate obține vânzând energia electrică beneficiarilor finali. Prețurile la care PSE își vinde energia electrică beneficiarilor finali nu poate fi prevăzut dinainte. Prețul energiei electrice vândute pe piața monopolizată este stabilit anual de către stat, în timp ce pe piața liberă aceste prețuri se schimbă într-un mod neprevăzut. Această listă de prețuri crește suplimentar imprevizibilitatea angajării statului în cadrul CCEE. Cantitatea minimă alocată de energie electrică cumpărată obligatoriu în conformitate cu CCEE poate chiar să crească necesarul PSE, în special după finalizarea liberalizării pieței energiei electrice în anul 2007. Surplusul de energie electrică poate chiar duce la alte costuri necunoscute mai mari, care cresc și mai mult imprevizibilitatea angajării statului în cadrul CCEE.

(279)

Din acest motiv, plățile efectuate de PSE în favoarea producătorilor după aderare nu reprezintă o simplă achitare a tranșelor de plată în limita unei sume stabilite înainte de aderare. În afară de acestea, CCEE au fost de multe ori modificate prin anexe, de la data la care au fost semnate contractele inițiale.

(280)

Comisia atrage atenția că – în cazurile relevante – în timpul evaluării conformității mijloacelor de pe piața comună, trebuie ținut cont de ajutorul acordat înainte de aderarea statului membru la UE și aplicat după aderare.

(281)

În conformitate cu dispozițiile sus-menționate ale Tratatului de aderare, toate măsurile care au intrat în vigoare înainte de aderare și sunt în continuare aplicate după această dată reprezintă ajutor de stat și nu aparțin uneia dintre categoriile de mai jos, vor fi considerate, începând de la data aderării, ajutor nou în sensul articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE.

(282)

Cele trei categorii existente de ajutor, despre care este vorba în Tratatul de aderare, includ:

(283)

Având în vedere faptul că CCEE individuale nu aparțin niciunei categorii de ajutor existent menționate în Tratatul de aderare, din data aderării, acestea reprezintă ajutor nou.

(284)

Comisia atrage atenția că această clasificare este de asemenea în conformitate cu prevederile articolului 1 litera (b) punctul (v) ultima teză din Regulamentul (CE) nr. 659/1999. Acest articol prevede că în cazul în care măsurile devin un ajutor după liberalizare în baza dreptului comunitar (în acest caz liberalizarea pieței energiei în baza Directivei 96/92/CE, care a intrat în vigoare în Polonia în momentul aderării acesteia la Uniunea Europeană), astfel de măsuri nu sunt considerate ca fiind un ajutor existent după termenul de liberalizare acceptat, ceea ce înseamnă că sunt tratate ca ajutor nou.

(285)

Referitor la observațiile părților interesate, menționate în considerentul 71, Comisia atrage atenția că, din motivele explicate în considerentul 31 tratează CCEE ca fiind un program de ajutor de stat. Se ia în considerare de asemenea faptul că numitorul comun al tuturor CCEE este decizia luată de către stat referitoare la oferirea de CCEE investitorilor, garantând rentabilitatea acestora pe perioada de valabilitate a contractelor.

(286)

Părțile interesate menționează argumentul că CCEE nu au reprezentat ajutor de stat în momentul încheierii acestora, deci acestea nu pot fi considerate ca fiind ajutor nou. Se face referire la hotărârea în cauza Alzetta Mauro  (67), susținându-se că ajutorul care a fost acordat pe piață la început închisă pentru concurență înainte de liberalizarea acesteia trebuie considerat ca un ajutor existent începând din data liberalizării. Fără a ține seama de acestea articolul 1 litera (b) punctul v) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 se referă atât la programe cât și la măsuri individuale de ajutor de stat.

(287)

Comisia respinge argumentul de mai sus. S-a indicat că în ziua aderării Poloniei la UE au fost îndeplinite toate criteriile de existență a ajutorului de stat. În special s-a indicat că în această perioadă, Polonia comercializa deja energie cu țările vecine și că în anul 1999 s-a înființat Bursa Energiei. În orice caz, nu au existat îndoieli cu privire la faptul că, în ziua aderării, Polonia urma să participe imediat în cadrul sectorului economic deschis concurenței. În opinia Comisiei, scopul prevederilor Tratatului de aderare referitor la ajutorul de stat a fost exact asigurarea controlului măsurilor care ar fi putut denatura concurența dintre statele membre de la data aderării. Spre deosebire de tratatele de aderare dinainte de 1 mai 2004, Tratatul de aderare semnat de Polonia și alte nouă state, prevede limitarea măsurilor considerate ca fiind ajutor existent pentru trei cazuri concrete descrise mai sus. Hotărârea în cauza Alzetta Mauro nu se referă la măsurile din domeniul de aplicare al Tratatului de aderare, deci nu se poate face referire în acest context la CCEE evaluate. În cele din urmă, Comisia observă de asemenea că hotărârea în cauza Alzetta Mauro se referă de fapt la situația descrisă în decizia Comisiei datată înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999.

(288)

Prin urmare, pe baza Tratatului de aderare, Comisia consideră că CCEE constituie ajutor nou.

(289)

Dat fiind că CCEE nu a fost notificat Comisiei în conformitate cu principiile procedurii cu privire la ajutorul de stat, Comisia le recunoaște ca ajutor atribuit nelegal.

(290)

Părțile interesate susțin că ar trebui să se reanalizeze CCEE de către Comisie în contextul mecanismului interimar prevăzut în Tratatul de aderare, împreună cu dosarul referitor la ajutorul de stat nr. PL 1/03 (68).

(291)

Comisia nu este de acord cu această afirmație.

(292)

În cadrul mecanismului interimar prevăzut în Tratatul de aderare, competența Comisiei s-a limitat la confirmarea sau exprimarea opoziției față de decizia luată de autoritățile pentru concurență în statele care au aderat, referitoare la mijloacele care au intrat în vigoare și după aderare sunt în continuare aplicate. Dosarul nr. PL 1/03 se referă la decizia autorităților poloneze pentru concurență cu privire la compensațiile de stat pentru rezilierea CCEE. Aceasta nu se referă la ajutorul acordat în cadrul CCEE, autoritățile poloneze nu au anunțat CCEE în cadrul procedurii interimare, iar decizia UOKIK nu a inclus CCEE individuale. Comisia nu a dispus de competențele care să îi permită să decidă individual în legătură cu lărgirea domeniului în această problemă în baza procedurii interimare.

(293)

În afară de acestea, chiar în cazul în care Comisia ar fi putut să extindă unilateral domeniul dosarului, acest lucru nu ar fi fost posibil în acest caz, deoarece legea analizată în cadrul procedurii interimare a prevăzut obligația rezilierii tuturor CCEE înainte de aderarea Poloniei la UE. Deoarece obiectul de analiză al Comisiei putea să fie exclusiv problema referitoare la ajutorul de stat aplicat în continuare după aderare, aceasta nu putea include CCEE în sfera analizei sale.

(294)

Dacă este vorba de alte tratate bilaterale sau de Carta Energiei, Comisia consideră că acestea nu interzic rezilierea unor astfel de contracte, însă recomandă o compensație corespunzătoare, care nu afectează caracterul de ajutor de stat al CCEE. Scopul unor astfel de tratate este asigurarea echilibrului dintre obiectivele liberalizării și obligația de menținere a investițiilor. Făcând referire la observațiile părților interesate cu privire la privarea de drepturi, Comisia consideră că dacă CCEE ar reprezenta ajutor de stat acordat nelegal și în neconformitate cu piața comună, acestea ar fi ilegale. Rezilierea acestora nu poate fi deci recunoscută ca privare de drepturi. În cazul recunoașterii acestora ca fiind o privare de drepturi Comisia își menține poziția că poate fi atribuită compensația, iar condițiile stabilite în Metodologia costurilor irecuperabile garantează că aceasta va fi o compensație corectă.

(295)

Articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE prevede interdicția generală de acordare a ajutorului de stat pe teritoriul Comunității.

(296)

În articolul 87 alineatul (2) și 87 alineatul (3) din Tratatul CE sunt prevăzute excepțiile de la regula generală potrivit căreia un astfel de ajutor de stat este incompatibil cu piața comună, stabilite în articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(297)

Excluderile prevăzute în articolul 87 alineatul (2) din Tratatul CE nu au aplicare în chestiunea discutată deoarece această măsură nu are un caracter social, nu a fost încă acordată consumatorilor individuali, nu este menită să repare din pagubele cauzate de dezastre naturale sau evenimente excepționale și nu a fost acordată economiei din anumite zone ale Republicii Federale Germania afectată de divizarea țării respective.

(298)

Alte exceptări s-au stabilit în articolul 87 alineatul (3) din Tratatul CE.

(299)

Articolul 87 alineatul (3) litera (a) prevede că „ajutorul acordat pentru favorizarea dezvoltării economice a regiunilor în care nivelul de viață este neobișnuit de scăzut sau regiunilor în care există o insuficiență de angajare” poate fi declarat compatibil cu piața comună. Majoritatea, dacă nu întreg teritoriul Poloniei poate fi considerat ca fiind o astfel de zonă.

(300)

Comisia a adoptat orientări pentru evaluarea unor astfel de mijloace de ajutorare. În momentul aderării Poloniei la UE erau în vigoare orientările cu privire la ajutorul de stat regional (69) (denumite în continuare „orientările regionale”). Aceste orientări au reglementat de asemenea evaluarea ajutorului regional în lumina articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE.

(301)

În conformitate cu orientările regionale ajutorul de stat putea să fie în principiu autorizat numai pentru acoperirea costurilor de investiții. Ajutorul de funcționare a fost interzis (punctul 4.15 orientări regionale), însă a existat totuși posibilitatea autorizării unui astfel de ajutor pentru regiunile specifice, cu condiția că acesta să fie limitat în timp și redus progresiv (70).

(302)

Ajutorul nu poate fi considerat un ajutor pentru investiții. Ajutorul pentru investiții a fost definit cu sprijinul listei potențialelor costuri eligibile, detaliate la punctul 4.5 și 3.6 din orientările regionale. Plățile efectuate în baza CCEE acoperă evident astfel de costuri. Cel mai frapant caz este aici garanția acoperirii costurilor combustibilului necesar pentru funcționarea centralei electrice. CCEE prevede de asemenea acoperirea costurilor legate de personal. Aceste costuri, bineînțeles nu pot fi socotite la lista costurilor eligibile pentru ajutorul de investiții. Dimpotrivă, acestea corespund cheltuielilor curente ale operatorului și de aceea trebuie calculate la costurile operaționale stabilite la punctul 4.14 orientările regionale.

(303)

Ajutorul acordat în baza CCEE nu a fost inclus în niciun cadru temporal rezonabil. CCEE au o perioadă de valabilitate foarte lungă, apropiată de perioada plănuită pentru exploatarea unei centrale electrice tipice. În afară de acestea, CCEE nu includ niciun fel de hotărâre care să prevadă micșorarea gradată a sumelor de ajutorare. Cantitățile garantate de energie cumpărată nu se micșorează, iar prețurile sunt indexate, ceea ce de obicei înseamnă că vor crește, și nu sunt supuse niciunei micșorări. Indiferent de scurgerea timpului, nu se micșorează de asemenea garanția profitului și nici perioada acesteia.

(304)

În lumina observațiilor de mai sus, Comisia conchide că ajutorul nu poate beneficia de autorizația prevăzută în articolul 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE.

(305)

Articolul 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE afirmă că „ajutorul acordat pentru sprijinirea realizării proiectelor importante care reprezintă obiectul intereselor europene comune sau au ca scop remedierea perturbărilor serioase în economia statelor membre” poate fi declarat compatibil cu piața comună.

(306)

Comisia atrage atenția asupra faptului că ajutorul despre care s-a discutat nu are ca scop realizarea proiectelor importante care reprezintă obiectul interesului european comun.

(307)

În opinia Comisiei, nimic nu indică că acestea servesc la remedierea perturbărilor serioase în economia poloneză. Comisia recunoaște faptul că energia electrică este un produs important pentru economia fiecărei țări membre și că în anii 90 a apărut nevoia de modernizare a acestui sector din Polonia.

(308)

Totuși, în opinia Comisiei, noțiunea „serioase perturbări în economia statului membru” include cazuri cu un caracter mult mai serios. Referirea obișnuită la efectele potențiale pentru economia statului membru, așa cum o fac părțile interesate, nu este suficientă pentru a considera că în cazul măsurii respective se pot aplica prevederile sus-menționate ale tratatului. În acest scop, există cel puțin nevoia unei descrieri mult mai concrete și o analiză a probabilității apariției unor astfel de perturbări, cât și scara consecințelor acestora.

(309)

În cele din urmă, Comisia atrage atenția asupra faptului că în situațiile asemănătoare apare nevoia de a acționa repede, care nu se poate împăca cu cel de al doilea ciclu de procedură pentru licitația și negocierea CCEE.

(310)

În lumina celor de mai sus, Comisia ajunge la concluzia că ajutorul nu se califică pentru derogarea consacrată de articolul 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE.

(311)

Articolul 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE prevede faptul că ajutorul acordat pentru sprijinul culturii și păstrarea domeniului cultural poate fi declarat compatibil cu Tratatul CE dacă acesta nu afectează condițiile schimbului comercial și concurenței din Comunitate într-o măsură contrară interesului comun. Acest articol nu se aplică CCEE.

(312)

Articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE prevede autorizarea ajutorului de stat acordat pentru facilitarea dezvoltării unor activități economice sau a unor regiuni economice dacă nu sunt afectate condițiile schimbului comercial într-o măsură contrară interesului comun. Comisia a elaborat o serie de orientări și comunicări care explică în ce mod va fi aplicată derogarea inclusă în acest articol.

(313)

Părțile interesate au invocat aplicarea orientărilor regionale și a orientărilor cu privire la protecția mediului.

(314)

Considerentele 300-304 indică motivele pentru care ajutorul nu poate fi considerat compatibil cu piața comună în aplicarea orientărilor regionale (71).

(315)

Comisia atrage atenția asupra faptului că atât orientările cu privire la protecția mediului, cât și cele cu privire la ajutoarele de stat regionale permit înainte de toate ajutorul pentru investiții. Ajutorul de funcționare se limitează la scopurile specifice. Primul dintre acestea este ajutorul în favoarea gestionării deșeurilor și a economisirii energiei (punctul E. 3.1) care poate fi acordat pe o durată de maxim 5 ani. Al doilea este ajutorul sub forma micșorării impozitului sau a scutirii de impozit (punctul E. 3.2). Al treilea este ajutorul pentru reînnoirea sursei de energie (punctul E. 3.3). Bineînțeles, niciunul dintre aceste cazuri nu are aplicare în chestiunea discutată.

(316)

Al patrulea și ultimul tip de ajutor de funcționare care poate fi autorizat este ajutorul pentru producerea combinată a energiei electrice și a căldurii (punctul E. 3.4). Unii dintre producătorii în cauză au produs energie și căldură. Totuși, nici autoritățile poloneze și niciunul dintre producători nu au indicat că aceste centrale îndeplinesc complet criteriile de productivitate solicitate în orientările referitoare la protecția mediului. Polonia a prezentat Comisiei date care arată că doar o parte limitată a producției poate fi considerată ca îndeplinind aceste criterii de productivitate. În opinia Comisiei, acest lucru înseamnă că ajutorul care acoperă toată producția centralelor în cauză nu poate fi autorizat pe baza acestor dispoziții.

(317)

Un singur document dintre cele indicate în considerentul 312, care ar putea găsi aplicare în prezenta chestiune este Metodologia costurilor irecuperabile. Metodologia costurilor irecuperabile se referă la acordarea ajutorului de stat societăților prezenți pe piață care au construit centrale electrice în perioada de dinainte de liberalizarea sectorului energetic și care ar putea avea greutăți cu exploatarea acestora pe piața liberalizată.

(318)

În decizia de începere a procedurii, Comisia a indicat o serie de împrejurări care pun la îndoială posibilitatea confirmării CCEE în baza Metodologiei costurilor irecuperabile.

(319)

Una dintre aceste îndoieli s-a referit la faptul că Metodologia costurilor irecuperabile indică faptul că ajutorul destinat asigurării totale sau parțiale a veniturilor obținute în perioada de dinaintea intrării în vigoare a Directivei 96/26/CE fără includerea exactă a costurilor eligibile irecuperabile care pot rezulta din introducerea concurenței (72) ridică îndoieli serioase din partea Comisiei.

(320)

CCEE au avut ca scop exact asigurarea majorității veniturilor din perioada de dinaintea intrării în vigoare a Directivei 96/26/CE obținute de către producători și unități. În afară de acestea, s-au referit la unitățile care au o participare esențială pe piață și o perioadă foarte lungă, depășind semnificativ perioada necesară pentru aplicarea rațională la principiile de piață.

(321)

În lumina observațiilor de mai sus, Comisia confirmă că CCEE sunt incompatibile cu criteriile incluse în Metodologia costurilor irecuperabile. Acestea contravin principiul de bază al acestei Metodologii care trebuia să faciliteze gradual dar în mod egal adaptarea reală la principiile de piață.

(322)

Părțile interesate au susținut că CCEE ar putea fi autorizate direct în virtutea hotărârilor articolului 87 alineatul (3) din Tratatul CE. Acestea au amintit că CCEE au facilitat dezvoltarea sectorului energetic polonez, atrăgând investitori străini în unitățile moderne de producere a energiei electrice, nepoluante pentru mediu. Deci CCEE aveau ca scop „facilitarea dezvoltării unor activități economice”.

(323)

Comisia atrage atenția că cele două scopuri strategice indicate mai sus: atragerea investițiilor și sprijinirea construirii unităților nepoluante pentru mediu sunt exact acele scopuri strategice care fac obiectul orientărilor regionale și al orientării cu privire la protecția mediului. Comisia a analizat deja CCEE în lumina ambelor orientări și a ajuns la concluzia că acestea nu au fost în conformitate cu aceste principii. Comisia consideră că aceasta epuizează posibilitățile aplicării articolului 87 alineatul (3) litera (c) în scopul autorizării CCEE.

(324)

În această situație, Comisia conchide că CCEE sunt incompatibile cu piața comună.

(325)

CCEE din Uzina Electrică Żarnowiecką Gazową Sp. z o.o a fost reziliat de PSE în data de 17 mai 2006 (73), înainte ca centrala electrică să intre într-o fază avansată a construcției. Având în vedere că centrala electrică nu desfășura atunci nici o activitate, societatea nu a avut posibilitatea obținerii avantajului din CCEE. Deci nu a beneficiat de ajutorul de stat.

(326)

Prin urmare, Comisia este de părere că CCEE nu a asigurat Żarnowieckiej Elektrowni Gazowej Sp. z o.o niciun ajutor.

(327)

Comisia a analizat cele patru criterii cumulative pentru existența ajutorului de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(328)

Comisia a supus analizei chestiunea cu privire la proveniența rezervelor din care se vor efectua plățile prevăzute în Dispoziție. Comisia a hotărât că acestea vor proveni din taxele parafiscale stabilite în aceeași Dispoziție.

(329)

Legea fixează aceste taxe pentru toți beneficiarii (articolul 8 din Lege), iar valoarea acesteia depinde de puterea și caracteristicile racordării la rețea (articolul 10 și 11 din Lege). Valoarea taxelor este stabilită de URE (articolul 12 al Legii). Veniturile din taxele încasate de beneficiari sunt transferate în contul bancar al Zarządcy Rozliczeń S.A. Aceasta este o societate care aparține în totalitate de Trezoreria Statului și controlată de acesta, deschisă în baza capitolului 7 al Legii. Zarządca Rozliczeń S.A folosește aceste mijloace pentru plățile efectuate producătorilor care sunt beneficiarii Legii, în conformitate cu prevederile capitolului 4 al Legii, sub supravegherea administrativă a URE.

(330)

Comisia a supus analizei caracteristicile acestei taxe în lumina practicii sale de decizie (74) și a jurisprudenței Curții de Justiție din acest domeniu (75). Comisia a făcut următoarele observații.

(331)

În primul rând, taxa este obligatorie, impusă de stat tuturor beneficiarilor.

(332)

În al doilea rând, veniturile din aceste taxe sunt transferate într-un cont care aparține societății de stat Zarządca Rozliczeń S.A. Aceasta este o societate care aparține în totalitate statului. Dintre cei șapte membrii ai comisiei de supraveghere a societății Zarządcy Rozliczeń S.A, patru, printre care și președintele, sunt aleși de miniștri, doi de către președinții organelor de administrare publică (URE și Oficiul pentru Protecția Consumatorilor), iar unul este ales de adunarea generală a acționarilor ceea ce înseamnă PSE S.A., operator de stat. Comisia conchide că Zarządca Rozliczeń S.A este o societate care rămâne în totalitate sub controlul statului. Acest lucru este confirmat de asemenea de faptul că Zarządca Rozliczeń S.A funcționează sub controlul URE, care este o agenție de stat. Veniturile din taxe sunt deci administrate de organul care este în totalitate controlat de stat.

(333)

În al treilea rând, Zarządca Rozliczeń S.A folosește aceste mijloace adunate pentru plățile efectuate în beneficiul unor producători, în conformitate cu prevederile adoptate de stat în Lege. În conformitate cu Legea, Zarządca Rozliczeń S.A plătește producătorilor mijloacele pentru a acoperirea costurilor irecuperabile sub forma unor avansuri pentru factura acestor costuri din anul respectiv, precum și sub forma unor corecturi anuale.

(334)

În baza celor trei observații de mai sus, Comisia conchide că veniturile din aceste taxe reprezintă resurse de stat.

(335)

Legea prevede plata exactă în favoarea centralei electrice care se decide să aplice mecanismul prevăzut în lege. Aceste centrale electrice în schimbul plății reziliază CCEE-urile sale încheiate cu PSE.

(336)

Plățile în baza Legii permit centralelor electrice autorizate să atenueze povara costurilor suportate. Modelul de calcul al unor astfel de plăți fixează în special acoperirea de către stat a pierderilor rezultate din tipurile de costuri stabilite împreună cu costurile de amortizare și costurile combustibilului, dacă veniturile obținute pe piață se dovedesc a fi insuficiente pentru acoperirea acestora, sub anumite condiții a căror îndeplinire este foarte probabilă într-o situație economică normală. Aceasta înseamnă că, în conformitate cu aceste condiții, plățile efectuate de către stat acoperă taxele pe care producătorii ar trebui normal să le suporte în condițiile normale de piață. Aceste plăți asigură deci profitul economic.

(337)

Părțile interesate spun că plățile nu asigură un astfel de profit deoarece trebuie să existe o compensație corectă pentru rezilierea CCEE. Această rațiune se bazează pe presupunerea că CCEE nu asigură un avantaj economic ceea ce s-a explicat la punctul 7.1.1 nu este adevărat.

(338)

Deoarece beneficiarii Legii sunt aceleași centrale electrice care sunt beneficiarii CCEE, aici trebuie acceptat același argument ca în considerentele (254) până la (257).

(339)

Legea asigură un avantaj pentru multe societăți care își desfășoară activitatea pe piața producției de energie. Această piață este în UE piața liberalizată. Măsurile care pun într-o situație profitabilă societățile sectorului energetic în unele state membre, pot limita posibilitatea transportării energiei în aceste țări de către aceste societăți din alte țări membre sau de asemenea să favorizeze transportul energiei electrice în celelalte țări. Se face referire în special la Polonia, care este așezată central în Europa și de asemenea este racordată sau are posibilitatea unei racordări ușoare cu mai multe state membre.

(340)

Beneficiul concurențial care decurge din Lege poate denatura concurența și afecta comerțul dintre statele membre.

(341)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia recunoaște că sistemul compensărilor prevăzut în Lege reprezintă ajutor de stat.

(342)

Legea a intrat în vigoare la data de 4 septembrie 2007. În acest context, Comisia observă că în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Lege, producătorul care se decide să folosească programul primește mijloace pentru acoperirea costurilor irecuperabile de abia după încheierea contractului de reziliere. În afară de acestea, cu sprijinul articolului 22 alineatul (4) din Lege, prima rată a avansului pentru costurile irecuperabile se achită producătorilor eligibili până la data de 5 ale lunii următoare, după scurgerea a 120 de zile de la data la care a avut loc rezilierea înainte de termen a contractelor pe termen lung în virtutea contractelor soluționate. În legătură cu cele de mai sus, data intrării în vigoare a Legii nu poate fi considerată ca data acordării ajutorului producătorilor, aceasta este data la care beneficiarul a obținut autorizația legal obligatorie pentru ajutor. Deci Comisia nu consideră că intrarea în vigoare a Legii înainte de acceptarea prezentei decizii reprezintă o încălcare a obligației despre care este vorba în articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE.

(343)

Articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE prevede interdicția generală de acordare a ajutorului de stat pe teritoriul Comunității.

(344)

Articolul 87 alineatul (3) litera (c) prevede posibilitatea obținerii acordului pentru ajutorul de stat destinat facilitării dezvoltării unor anumite sectoare economice, dacă aceasta nu afectează condițiile schimbului comercial în mod contrar intereselor comune. Comisia a aplicat un șir de directive și comunicate explicative despre modul în care va aplica derogarea inclusă în acest articol.

(345)

Metodologia costurilor irecuperabile are ca scop supunerea la analiză a ajutorului care a fost acordat entităților prezente în sectorul electroenergetic, în contextul faptului că unele decizii luate de aceste entități înainte de liberalizare au pierdut sensul economic după introducerea liberalizării.

(346)

În articolul 3 alineatul întâi al Metodologiei costurilor irecuperabile se găsește explicația referitoare la faptul că astfel de costuri irecuperabile „pot în practică lua diferite forme”: contracte de cumpărare pe termen lung, investiții efectuate sub garanția explicită sau implicită a vânzării, investiții efectuate în afara sferei de activitate normală, etc. În cazul analizat, ajutorul destinat este pentru investiția constând în modernizarea sau reconstruirea centralelor electrice, în care CCEE îndeplinește pe deplin rolul direct de garantare a cumpărării producției. Această Metodologie se referă de asemenea la consecințele pe termen lung ale contractelor de cumpărare a gazului încheiate de producătorii de energie pe bază de gaz. În baza acesteia, Comisia consideră că ajutorul în cauză se situează în sfera Metodologiei costurilor irecuperabile. Comisia a analizat ajutorul în lumina conținutului acestei Metodologii.

(347)

Metodologia costurilor irecuperabile prevede două etape de evaluare a ajutorului destinat pentru compensarea costurilor irecuperabile. Prima etapă, discutată în secțiunea 3 a Metodologiei se referă la definirea costurilor eligibile, ceea ce se leagă în special de calculul maxim al valorii compensațiilor care pot fi atribuite. Etapa a doua inclusă în secțiunea 4 a Metodologiei se referă la mecanismul de calculare a compensației reale care trebuie să fie plătită pentru factura costurilor irecuperabile luând în considerare dezvoltarea reală a concurenței pe piață.

(348)

La început, Comisia a analizat dacă ajutorul îndeplinește condițiile punctul 3.1-3.12 al Metodologiei costurilor irecuperabile.

(349)

În conformitate cu punctul 3.1 al Metodologiei costurilor irecuperabile, la plata compensației maxime, s-au luat în considerare doar investițiile care s-au încheiat înainte de data intrării în vigoare a Directivei 96/92/CE din Polonia, aceasta este data aderării Poloniei la UE, și de asemenea cantitatea de gaz comandată înainte de această dată în conformitate cu principiul „take or pay”. În cazurile excepționale s-au luat în considerare de asemenea investițiile făcute înainte de data aderării Poloniei la UE, dar nefinalizate în momentul aderării, totuși doar în domeniul în care Polonia putea să dovedească Comisiei că finalizarea acestor investiții, precum și veniturile obținute din folosirea rezultatelor acestora ar duce la micșorarea sumei costurilor irecuperabile într-un grad mai mare decât sistarea lucrului.

(350)

În conformitate cu punctul 3.2 al Metodologiei costurilor la existența și importanța garanției acțiunile acordate producătorilor sunt fără discuție deoarece acestea sunt indicate direct în CCEE.

(351)

În conformitate cu punctul 3.3 al Metodologiei costurilor irecuperabile, investițiile amintite sunt foarte semnificative și pot provoca pierderi mari. Aceasta se referă de asemenea la contractele pe termen lung de tipul „take or pay”. Comisia consideră că dacă aceste pierderi nu au fost într-un anumit mod compensate, ar putea, ținând cont de dimensiunea acestora, să amenințe în continuare funcționarea întreprinderilor interesate. Acest lucru este demonstrat de asemenea de reacția instituțiilor care au finanțat investițiile, care a indicat Comisiei că lipsa compensației corespunzătoare poate fi considerată ca fiind o încălcare a contractelor cu privire la finanțare, luând în considerare riscurile mari de faliment ale întreprinzătorului respectiv.

(352)

De asemenea, Comisia ia în considerare faptul că influența costurilor irecuperabile se evaluează la nivelul grupurilor consolidate. Aceasta permite includerea corespunzătoarea a tuturor efectelor liberalizării, atât pozitive cât și negative, pentru grupuri. Acest mecanism duce la excluderea noilor investiții, dacă acestea nu au un caracter evident al unei investiții de înlocuire. Comisia consideră că noile investiții din sector au sunt vitale pentru buna funcționare a pieței, iar compensațiile pentru costurile irecuperabile nu ar trebui să reprezinte un factor descurajator.

(353)

În conformitate cu punctul 3.4 al Metodologiei costurilor irecuperabile destinate de beneficiari pentru investițiile făcute, acestea nu pot fi retrase. Nu există nici o altă posibilitate de obținere a costurilor de investiții în centrala electrică decât prin exploatarea acesteia sau vânzarea la un preț care nu poate fi mai mare decât venitul pe care uzina electrică îl poate obține vânzând energia sa electrică pe piață. De asemenea, contractele de tipul „take or pay” nu pot fi anulate unilateral de către producători.

(354)

În conformitate cu punctul 3.5 al Metodologiei costurilor irecuperabile din investițiile în centralele electrice nu sunt legate de contractele bilaterale. Verificarea dacă aceste costuri rezultă din garanțiile care leagă două societăți ce aparțin de aceluiași grup nu duce la nimic. Costurile irecuperabile legate de contractele de tipul „take or pay” nu obligă societățile care aparțin de unuia și aceluiași grup.

(355)

În conformitate cu punctul 3.6 al Metodologiei costurilor irecuperabile, autoritățile poloneze au prezentat Comisiei o listă a costurilor care trebuie acoperite cu ajutorul compensațiilor, în situația în care veniturile centralei electrice nu sunt suficiente pentru acoperirea acestora. După analizarea acestor categorii de prețuri, Comisia a ajuns la concluzia că respectivele compensații nu vor depăși necesarul pentru acoperirea reducerii randamentului investiției în perioada de exploatare a noilor active, inclusiv, eventual, adăugând o marjă de profit rezonabilă. La calcularea valorii maxime a compensațiilor s-au acceptat multe prezumții economice, printre acestea în special prețul de piață de bază corespunzător prețului care ar fi pregătit să îl ofere entitățile care intră pe piața poloneză. S-a prezumat că acea entitate va folosi ca de sursă de energie cărbunele. Comisia a verificat conformitatea acestei prezumții cu privire la sursa de energie în raport cu tendințele prezente în domeniul noilor investiții în acest sector din Polonia, și de asemenea a verificat dacă rezervele de cărbune din Polonia sunt suficiente pentru ca această tendință să poată fi menținută în viitor. Dacă prețul de piață real va fi mai mic decât prețul de piață de bază prevăzut, la calcularea compensațiilor va fi luat în considerare prețul de piață de bază. Comisia consideră că acest mod de calculare a compensațiilor pentru costurile irecuperabile, care este identic cu formula utilizată în practica sa constantă (76), ia în considerare costurile economice care corespund într-adevăr sumelor investite. Compensațiile pentru contractele de tipul „take or pay” au fost calculate luând în considerare cantitățile reale contractate și cele mai bune estimări cu privire la modificările prețurilor din contracte.

(356)

În conformitate cu punctul 3.7 al Metodologiei costurilor irecuperabile, în metoda de calculare a compensațiilor s-a ținut cont de veniturile obținute datorită activelor respective. Esențial, suma maximă a compensațiilor este suma după scăderea veniturilor obținute în trecut din active și care sunt disponibile după acoperirea costurilor de investiții, și de asemenea veniturile financiare ale centralei electrice din 2007 până la data expirării CCEE, accesibile pentru acoperirea costurilor de investiții. Toate aceste venituri se iau în considerare începând din data încheierii CCEE, iar întregul ajutor al statului primit din data de 1 mai 2007 este neapărat inclus în sume.

(357)

În conformitate cu punctul 3.8 al Metodologiei costurilor irecuperabile, valoarea ajutorului acordat în viitor pentru activele respective, și în special ajutorul pentru investiții, s-a scăzut din compensațiile maxime.

(358)

În conformitate cu punctul 3.9 al Metodologiei costurilor irecuperabile, în metoda de calculare a costurilor irecuperabile s-a ținut cont în mod corespunzător de modificările reale ale prețurilor energiei electrice. La corecturile periodice ale sumelor compensațiilor se va lua în considerare diferența dintre prețul estimat al energiei electrice, aplicat în scopul calculării sumei maxime a compensației, și prețul real al energiei electrice. La calcularea sumei reale a plății cu titlul de compensație pentru contractele de tipul „take or pay” vor fi incluse consumul real de gaz și prețul real al materiei prime și, de asemenea, prețul real la care societățile au vândut energia electrică produsă.

(359)

În conformitate cu punctul 3.10 al Metodologiei costurilor irecuperabile, la calcularea compensației maxime se iau în considerare costurile de amortizare înainte de data intrării în vigoare a Directivei 96/26/CE în Polonia.

(360)

În conformitate cu punctul 3.11 al Metodologiei costurilor irecuperabile, compensațiile au fost calculate luând în considerare soluționarea cel mai puțin solicitantă pentru stat din punct de vedere economic. Cu privire la activele cu care construcția a fost începută înainte de aderarea Poloniei la UE, dar nu a fost finalizată până la data aderării, Polonia a indicat că suma maximă a compensațiilor s-a calculat în baza a două eventuale scenarii mai ieftine – finalizarea construcției și exploatarea noilor active în scopul obținerii veniturilor sau sistarea lucrărilor de construcție. De asemenea, mecanismul compensării costurilor irecuperabile legate de contractul „take or pay” a fost elaborat în așa fel încât să atragă producătorii în exploatarea reală a centralei electrice în scopul micșorării sumei generale a costurilor irecuperabile, decât pentru oprirea producției și plata integrală a amenzilor, ceea ce ar avea ca efect costuri irecuperabile mai mari. Comisia a analizat un șir de scenarii prezentate de Polonia în scopul evaluării, cu cât mecanismul discutat contribuie la micșorarea generală a sumei compensație. În sfârșit, dacă valoarea gazului după principiul „take or pay” va fi în timpul funcționării programului de compensații renegociat și micșorat, se va ajunge la micșorarea corespunzătoare a sumei de plată reprezentând compensația.

(361)

În conformitate cu punctul 3.12 al Metodologiei costurilor irecuperabile, perioada de plată a compensațiilor se întinde chiar până în anul 2027. Concluzia punctul 3.12 al Metodologiei costurilor irecuperabile este: „costurile pe care unele întreprinderi pot fi obligate să le suporte în cadrul temporal indicat în articolul 26 al Directivei (18 februarie 2006) nu pot, în principiu, să reprezinte costurile eligibile irecuperabile în sensul prezentei metodologii”. Totuși, în nota de subsol 5 a Metodologiei costurilor irecuperabile, Comisia confirmă că „trebuie înțeles că investițiile care nu pot fi recuperate sau care au devenit nerentabile din punct de vedere economic, în urma liberalizării pieței interne a energiei electrice, pot fi calificate drept costuri irecuperabile în sensul prezentei metodologii, inclusiv în cazul în care, în principiu, aceste investiții se pot întinde după anul 2006. Mai mult, angajamentele sau garanțiile care trebuie onorate în mod obligatoriu și după 18 februarie 2006 pot constitui costuri irecuperabile eligibile în sensul prezentei metodologii, dacă sunt justificate, în cazul în care neonorarea lor ar conduce la riscuri majore în ceea ce privește protecția mediului, a siguranței publice, protecția socială a angajaților sau siguranța rețelei electrice”.

(362)

Costurile irecuperabile menționate în Lege sunt strâns legate de investițiile din uzina electrică, care nu pot fi obținute luând în considerare liberalizarea pieței interne e energiei electrice. Aceasta se referă de asemenea la contractele de tipul „take or pay”, care în special au fost încheiate pentru a asigura furnizarea centralelor electrice care beneficiază de CCEE într-o măsură conformă cu cantitatea energiei electrice inclusă în CCEE. Din observațiile notei de subsol 5 menționate mai sus, Comisia poate confirma prelungirea compensațiilor în afara termenului prevăzut dacă recunoaște că aceasta este justificată ținând seama de circumstanțele cazului respectiv.

(363)

Comisia atrage atenția asupra faptului că investițiile analizate sunt investiții făcute în uzina electrică. Acestea sunt investiții exclusiv plănuite pe termen lung (de la 15 până la 30 de ani), în care un rol foarte important îl au modificările din prețurile energiei electrice, și acestea sunt greu de prevăzut, în special în perioada de trecere la deplina liberalizare a pieței. Costurile unei astfel de investiții nu pot fi recuperate dacă prețul electricității este mai mic decât cel prevăzut în momentul construirii centralei electrice.

(364)

În aceste împrejurări, Comisia este de părere că, așa cum a apreciat în dosarele anterioare referitoare la Grecia (77) și Portugalia (78), nota de subsol 5 la Metodologia costurilor irecuperabile are aplicare la aceste costuri irecuperabile concrete și justifică atribuirea compensațiilor în perioada de după anul 2006, până la încheierea perioadei de valabilitate a CCEE primare.

(365)

În lumina observațiilor de mai sus, Comisia conchide că Legea corespunde criteriilor stabilite la punctul 3.1-3.12 din Metodologia costurilor irecuperabile. Compensațiile maxime cu titlul de costuri irecuperabile nu depășesc nivelul pe care îl permite această metodologie. În lumina acestor prevederi, acestea trebuie recunoscute ca fiind eligibile.

(366)

Comisia a analizat dacă ajutorul îndeplinește condițiile punctul 4.1-4.6 din Metodologia costurilor irecuperabile.

(367)

În conformitate cu punctul 4.1 al Metodologiei costurilor irecuperabile, sumele maxime ale compensațiilor au fost calculate pentru fiecare uzină electrică bine definită și pentru contractele de tipul „take or pay”. Compensațiile reale plătite nu au depășit astfel de sume maxime.

(368)

În conformitate cu punctul 4.2 al Metodologiei costurilor irecuperabile, suma compensațiilor plătite a inclus modificările reale în baza datelor economice, în special prețul energiei electrice și cantitatea de gaz cumpărat în cadrul contractelor de tipul „ia sau plătește”. De exemplu, dacă prețurile reale ale energiei electrice se vor diferenția de prețul de bază al pieței, despre care este vorba în considerentul 355, suma compensațiilor reale va fi corespunzător modificată. De asemenea, sumele reale ale compensațiilor cu titlul de contracte de tipul „take or pay” vor ține seama de condițiile reale în care producătorii respectivi cumpără gaz și vând pe piață energia electrică.

(369)

În conformitate cu punctul 4.3 al Metodologiei costurilor irecuperabile, autoritățile poloneze s-au obligat să prezinte Comisiei un raport anual cu privire la punerea în aplicare a Legii.

(370)

În conformitate cu punctul 4.4 al Metodologiei costurilor irecuperabile, prețul de piață de bază inclus în considerentul 355 cu timpul crește semnificativ, ducând la situația în care suma compensațiilor achitate va fi supusă unei anumite micșorări, ceea ce Comisia consideră a fi profitabil.

(371)

În conformitate cu punctul 4.5 al Metodologiei costurilor irecuperabile, suma maximă a compensațiilor, care trebuie plătite în favoarea unei anumite întreprinderi concrete este stabilită în avans. Acestea includ viitoarele profituri ale beneficiarilor rezultate din creșterea productivității. Notificarea a precizat în detaliu modul în care la calcularea costurilor irecuperabile vor fi incluse modificările diferiților factori economici incluși (așa cum sunt prețurile, participarea pe piață sau alți factori corespunzători indicați de statul membru, care sunt menționați în Metodologie).

(372)

În conformitate cu punctul 4.6 al Metodologiei costurilor irecuperabile, autoritățile poloneze s-au obligat ca în viitor să nu acorde niciun ajutor pentru salvarea sau pentru restructurarea societăților beneficiare în temeiul Legii, pe o perioadă de până la zece ani de la ultima plată în favoarea societăților incluse. Perioada astfel stabilită, care referitor la unele societăți ajunge până în anul 2037, a fost fixată după principiul „prima și ultima dată”, în conformitate cu interpretarea Comisiei prezentată la punctul 73 al Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat în scopul salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate (79). În opinia Comisiei, această soluționare protejează într-un mod satisfăcător de asemenea față de o cumulare necorespunzătoare a ajutorului în cadrul Metodologiei costurilor irecuperabile.

(373)

În lumina observațiilor de mai sus, Comisia confirmă că Legea corespunde criteriilor stabilite la punctul 4.1-4.6 din Metodologia costurilor irecuperabile. Metoda de plată a sumelor reale cu titlul de costuri irecuperabile este în conformitate cu Metodologia costurilor irecuperabile

(374)

În aceste împrejurări, Comisia confirmă că, Legea este în conformitate cu Metodologia costurilor irecuperabile. Ajutorul acordat pentru compensarea costurilor irecuperabile eligibile îndeplinește criteriile incluse în Metodologia costurilor irecuperabile și în astfel se poate recunoaște ca fiind în conformitate cu piața comună.

(375)

Producătorii de energie, care sunt beneficiarii Legii, ar fi autorizați pentru primirea ajutorului de stat în conformitate cu Metodologia costurilor irecuperabile începând din data de 1 mai 2004. Legea prevede sistemul compensațiilor viitoare, dar la calcularea sumelor maxime a compensațiilor se ia în considerare de asemenea sumele ajutorului primit în trecut de producători. Suma maximă a compensațiilor în conformitate cu anexa nr. 2 la Lege este rezultă după deducerea veniturilor obținute în trecut datorită activelor și rămase disponibile pentru acoperirea costurilor pentru investiții. Așa cum s-a amintit în considerentul 356, întregul ajutor de stat primit în data de 1 mai 2004 este inclus în veniturile deduse. Considerând Legea ca fiind în conformitate cu piața comună, Comisia consideră ca fiind în conformitate cu piața comună și cuantumul ajutorului obținut de beneficiari după data de 1 mai 2004.

(376)

Două CCEE încheiate cu Dalkia Poznań Zespół Elektrociepłowni S.A. și Electrabel Połaniec S.A., au expirat la data de 31 decembrie 2006. Din acest motiv, aceste centrale electrice nu sunt incluse în Lege. Deoarece aceste două CCEE nu sunt incluse în Lege, ele nu sunt incluse nici în sfera prezentei decizii, iar Comisia va emite o decizie separată cu privire la aceste două societăți.

(377)

Comisia confirmă că:

(378)

Așa cum s-a explicat la punctul 7.1.1, ajutorul de stat prevăzut în CCEE constă în general în faptul că CCEE garantează cumpărarea unei anumite cantități de energie electrică de către PSE la un preț care include toate costurile de producere a acesteia.

(379)

Deoarece un astfel de ajutor de stat este neconform Tratatului CE, trebuie încetată acordarea acestuia. Deoarece garanția de cumpărare a energiei electrice și de acoperire a costurilor reprezintă elementul esențial al CCEE, Comisia conchide că încetarea acordării ajutorului de stat poate avea loc doar prin rezilierea CCEE.

(380)

Comisia consideră că rezilierea CCEE va solicita de la părți un efort important, în special în ceea ce privește găsirea unui acord asupra condițiilor de reziliere a CCEE. Comisia este de părere că, în scopul acordării nivelului corespunzător de siguranță a aprovizionării cu energie electrică și pentru ca trecerea la piața liberalizată să aibă loc în Polonia în condiții bune, este necesară acordarea unui termen rezonabil pentru realizarea acestui proces. Scopurile amintite sunt, de asemenea, în interesul Comunității.

(381)

În timpul pregătirii Legii în cadrul procedurii legislative naționale, Polonia s-a consultat cu toate părțile interesate cu privire la chestiunile tehnice legate de rezilierea voluntară CCEE. legea prevede că termenul pentru încheierea contractelor cu privire la rezilierea CCEE este de 150 de zile de la data intrării în vigoare a Legii, adică 1 ianuarie 2008. Comisia consideră că acest termen este corespunzător, de asemenea, pentru scopurile soluționării CCEE solicitate de prezenta decizie. Comisia confirmă că, în conformitate cu articolul 5 al Legii, rezilierea efectivă a contractelor pe termen lung are loc în prima zi a lunii următoare după scurgerea a 210 zile de la data intrării în vigoare a Legii (adică 1 aprilie 2008).

(382)

În conformitate cu acestea, astfel cum s-a precizat în considerentele 356 și 375, cuantumul ajutorului obținut din data de 1 mai 2004 este inclus în Lege și considerat ca fiind în conformitate cu piața comună.

(383)

În cazul special al Centralei Electrice Żarnowieckiej Gazowej Sp. z o.o, Comisia consideră că uzina electrică nu a beneficiat de ajutorul de stat în cadrul CCEE.

(384)

CCEE încheiate cu Dalkia Poznań Zespół Elektrociepłowni S.A. și Electrabel Połaniec S.A. nu sunt incluse în sfera prezentei decizii. Comisia va emire o decizie separată cu privire la cele două societăți,

Sursa

:

Estimările Comisiei în baza datelor transmise de Polonia. În cazul centralei electrice Pątnów II s-a specificat valoarea pentru anul 2008, acesta fiind primul an de exploatare planificat.