29.1.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/28

(1)

În cadrul așa-numitului proces Lamfalussy, Comisia a adoptat Decizia 2004/6/CE din 5 noiembrie 2003 de instituire a Comitetului European al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale (1) (denumit în continuare „comitetul”). Comitetul și-a început activitatea la 24 noiembrie 2003, acționând ca organism independent pentru reflecție, dezbatere și consultanță în favoarea Comisiei în domeniile asigurărilor, reasigurărilor și pensiilor ocupaționale.

(2)

Respectând dispozițiile Directivei 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2005 de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 85/611/CEE, 91/675/CEE, 92/49/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 94/19/CE, 98/78/CE, 2000/12/CE, 2001/34/CE, 2002/83/CE și 2002/87/CE, în scopul instituirii unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare (2), Comisia a întreprins o reexaminare a procesului Lamfalussy în 2007 și a prezentat evaluarea sa într-o comunicare din 20 noiembrie 2007 intitulată „Reexaminarea procesului Lamfalussy – Consolidarea convergenței practicilor de supraveghere prudențială” (3).

(3)

În comunicarea respectivă, Comisia a evidențiat importanța Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, a Comitetului european al inspectorilor bancari și a Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale (denumite în continuare „comitetele de supraveghetori”) pe o piață financiară europeană din ce în ce mai integrată. S-a considerat necesară crearea unui cadru clar pentru activitățile acestor comitete în domeniul convergenței și cooperării în materie de supraveghere.

(4)

Pe parcursul reexaminării funcționării procesului Lamfalussy, Consiliul a invitat Comisia să clarifice rolul comitetelor de supraveghetori și să ia în considerare toate opțiunile diferite de consolidare a activității acestor comitete, fără dezechilibrarea structurii instituționale actuale sau reducerea responsabilității supraveghetorilor (4).

(5)

La reuniunea sa din 13 și 14 martie 2008, Consiliul European a solicitat îmbunătățiri rapide ale funcționării comitetelor de supraveghetori (5).

(6)

La data de 14 mai 2008 (6), Consiliul a invitat Comisia să revizuiască deciziile Comisiei de instituire a comitetelor de supraveghetori pentru a garanta coerența și consecvența mandatelor și a sarcinilor acestora, precum și pentru a consolida contribuțiile acestora la cooperarea și convergența în materie de supraveghere. Consiliul a menționat că ar putea fi atribuite în mod expres sarcini specifice comitetelor pentru promovarea cooperării și convergenței în materie de supraveghere și pentru extinderea rolului acestora în evaluarea riscurilor pentru stabilitatea financiară. Prin urmare, trebuie asigurat un cadru juridic consolidat cu privire la rolul și sarcinile comitetului în acest sens.

(7)

Comitetul trebuie să acționeze ca un grup consultativ independent al Comisiei în domeniile asigurărilor, reasigurărilor și pensiilor ocupaționale. Cu toate acestea, în ceea ce privește domeniul pensiilor ocupaționale, deși comitetul trebuie să analizeze aspectele de reglementare și supraveghere aferente acestor mecanisme, acesta nu trebuie să abordeze aspecte care țin de dreptul muncii și dreptul social, cum ar fi organizarea regimurilor ocupaționale, și, în special, aspecte legate de apartenența (afilierea) obligatorie sau contractele colective.

(8)

Mandatul comitetului trebuie să vizeze supravegherea conglomeratelor financiare. Pentru a evita duplicarea activității, pentru a preveni discrepanțele, pentru a menține comitetul la curent cu desfășurarea evenimentelor și pentru a-i oferi ocazia de a face schimb de informații, colaborarea cu Comitetul european al inspectorilor bancari în materie de supraveghere a conglomeratelor financiare trebuie exercitată în cadrul Comitetului comun pentru conglomerate financiare.

(9)

Comitetul trebuie să contribuie, de asemenea, la implementarea comună și uniformă, cotidiană, a legislației comunitare și la aplicarea omogenă a acesteia de către autoritățile de supraveghere.

(10)

Comitetul nu deține atribuții de reglementare la nivel comunitar. Acesta trebuie să efectueze evaluări inter pares, să promoveze cele mai bune practici și să emită orientări, recomandări și standarde neobligatorii pentru a spori convergența în cadrul întregii Comunități.

(11)

Cooperarea bilaterală și multilaterală extinsă în materie de supraveghere depinde de înțelegerea și încrederea reciprocă a autorităților de supraveghere. Comitetul trebuie să contribuie la îmbunătățirea acestei cooperări.

(12)

Comitetul trebuie să promoveze, de asemenea, convergența în materie de supraveghere în cadrul întregii Comunități. Pentru clarificarea acestui obiectiv, trebuie întocmită o listă orientativă și deschisă a sarcinilor care urmează a fi îndeplinite de către comitet.

(13)

Pentru soluționarea litigiilor de natură transfrontalieră dintre autoritățile de supraveghere, în special în cadrul colegiilor de supraveghere, comitetul trebuie să asigure un mecanism de mediere voluntar și facultativ.

(14)

Pentru a beneficia de expertiza dobândită de comitet și fără a aduce atingere atribuțiilor autorităților de supraveghere, acestea din urmă trebuie să fie în măsură să sesizeze comitetul cu privire la anumite cazuri, în vederea obținerii avizului său neobligatoriu.

(15)

Schimbul de informații dintre autoritățile de supraveghere este fundamental pentru funcțiile acestora. El este esențial pentru supravegherea eficientă a grupurilor de asigurare și pentru stabilitatea financiară. În timp ce legislația din domeniul asigurărilor impune autorităților de supraveghere obligații legale clare cu privire la cooperare și schimbul de informații, comitetul trebuie să faciliteze schimbul de informații concret, cotidian, între acestea, cu respectarea dispozițiilor de confidențialitate corespunzătoare stabilite de legislația aplicabilă.

(16)

Pentru a reduce duplicarea sarcinilor de supraveghere și pentru a ameliora astfel procesul de supraveghere, precum și pentru a diminua povara impusă grupurilor de asigurare, comitetul trebuie să faciliteze delegarea sarcinilor între autoritățile de supraveghere, în special în cazurile precizate de legislația relevantă.

(17)

Pentru a promova convergența și consecvența între colegiile de supraveghere și pentru a asigura astfel condiții de concurență echitabilă, comitetul trebuie să monitorizeze funcționarea acestora fără a restrânge independența membrilor colegiului.

(18)

Calitatea, comparabilitatea și consecvența activității de raportare în scopuri de supraveghere sunt esențiale pentru eficiența din punct de vedere al costurilor a mecanismelor comunitare de supraveghere și pentru povara conformității impusă instituțiilor transfrontaliere. Comitetul trebuie să contribuie pentru a asigura eliminarea suprapunerii și duplicării, precum și comparabilitatea și calitatea adecvată a datelor de raportare.

(19)

Sistemele financiare din cadrul Comunității sunt strâns legate între ele, iar evenimentele dintr-un stat membru pot avea un impact semnificativ asupra instituțiilor și piețelor financiare din alte state membre. Apariția continuă a conglomeratelor financiare și ștergerea deosebirilor dintre activitățile derulate de firme în sectorul bancar, al valorilor mobiliare și al asigurărilor generează provocări suplimentare în materie de supraveghere la nivel național și comunitar. Pentru a proteja stabilitatea financiară, este necesar un sistem la nivelul comitetului, al Comitetului european al inspectorilor bancari și al Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare în vederea identificării potențialelor riscuri, transfrontaliere și intersectoriale, într-o fază incipientă și, dacă este necesar, în vederea informării Comisiei și a celorlalte comitete. De asemenea, este esențială asigurarea de către comitet a informării ministerelor de finanțe și a băncilor centrale naționale ale statelor membre. În acest sens, comitetul deține propriul rol prin identificarea riscurilor din sectoarele asigurărilor, reasigurărilor și pensiilor ocupaționale și raportarea cu regularitate a rezultatelor către Comisie. Consiliul trebuie, de asemenea, să fie informat cu privire la aceste evaluări. În plus, comitetul trebuie să coopereze, de asemenea, cu Parlamentul European și să-i furnizeze informații periodice cu privire la situația din sectorul asigurărilor. În acest context, comitetul nu trebuie să dezvăluie informații despre entitățile individuale supravegheate.

(20)

Pentru tratarea adecvată a problemelor intersectoriale, activitățile comitetului trebuie coordonate cu cele ale Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, ale Comitetului european al inspectorilor bancari și ale Comitetului de supraveghere bancară al Sistemului European al Băncilor Centrale. Acest aspect are o importanță deosebită în abordarea eventualelor riscuri intersectoriale pentru stabilitatea financiară.

(21)

Având în vedere globalizarea serviciilor financiare și importanța sporită a standardelor internaționale, comitetul trebuie să promoveze, de asemenea, dialogul și cooperarea cu autorități de supraveghere din afara Comunității.

(22)

Responsabilitatea comitetului față de instituțiile comunitare are o importanță capitală și trebuie să fie la nivelul unui standard bine stabilit, respectând, totodată, independența autorităților de supraveghere.

(23)

Comitetul trebuie să își întocmească propriul regulament de procedură și să respecte pe deplin prerogativele instituțiilor și echilibrul instituțional stabilite în tratat. Consolidarea cadrului activităților comitetului trebuie însoțită de procese de lucru îmbunătățite. În acest scop, dacă nu se poate ajunge la un consens, deciziile trebuie adoptate prin majoritate calificată de voturi, corespunzător normelor stabilite în tratat.

(24)

Din motive de siguranță și claritate legislativă, Decizia 2004/6/CE trebuie abrogată,

(a)

medierea sau facilitarea medierii între autoritățile de supraveghere în cazurile precizate de legislația relevantă sau la solicitarea unei autorități de supraveghere;

(b)

furnizarea de avize către autoritățile de supraveghere în cazurile precizate de legislația relevantă sau la solicitarea acestora;

(c)

promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficient între autoritățile de supraveghere cu respectarea dispozițiilor de confidențialitate aplicabile;

(d)

facilitarea delegării de sarcini între autoritățile de supraveghere, în special prin identificarea sarcinilor care pot fi delegate și prin promovarea celor mai bune practici;

(e)

contribuirea la garantarea funcționării eficiente și consecvente a colegiilor de supraveghere, în special prin stabilirea de orientări pentru funcționarea operațională a colegiilor, prin monitorizarea coerenței practicilor diferitelor colegii și prin partajarea celor mai bune practici;

(f)

contribuirea la elaborarea de standarde de raportare în scopuri de supraveghere de înaltă calitate și comune;

(g)

reexaminarea aplicării concrete a orientărilor, a recomandărilor și a standardelor neobligatorii emise de către comitet.