6.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 239/26


DECIZIA COMISIEI

din 16 aprilie 2008

privind măsura C 29/07 (ex N 310/06) pe care Ungaria dorește să o implementeze sub forma unor garanții pentru credite la export pe termen scurt pentru IMM-uri cu cifră de afaceri la export redusă

[notificată cu numărul C(2008) 1332]

(Numai textul în limba maghiară este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/718/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 88 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în conformitate cu dispozițiile menționate anterior (1) și ținând seama de observațiile acestora,

întrucât:

1.   PROCEDURĂ

(1)

Prin notificarea electronică din data de 17 mai 2006, autoritățile maghiare au notificat măsura menționată anterior (denumită în continuare „măsura”) în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE. Notificarea a fost completată printr-o scrisoare datată 21 iunie 2006 și înregistrată la Comisie la 22 iunie 2006.

(2)

Prin scrisorile din 1 august 2006, 30 octombrie 2006 și 30 aprilie 2007, Comisia a solicitat informații suplimentare, care au fost transmise de către Ungaria prin scrisorile din 12 septembrie 2006, 21 martie 2007 și 30 mai 2007, înregistrate la Comisie în aceleași zile.

(3)

Prin scrisoarea din 18 iulie 2007 (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”), Comisia a comunicat Ungariei decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE privind măsura menționată anterior.

(4)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutor.

(5)

Comisia nu a primit nicio observație de la terțe părți interesate. Observațiile autorităților maghiare au fost trimise printr-o scrisoare datată 21 septembrie 2007.

2.   DESCRIEREA MĂSURII

2.1.   Obiectiv

(6)

Obiectivul măsurii este de a acorda garanții pentru credite la export pe termen scurt în vederea finanțării operațiunilor de export efectuate de IMM-uri (3) cu o cifră de afaceri la export care nu depășește 2 milioane EUR (denumite în continuare „IMM-uri cu cifră de afaceri la export redusă”). Ungaria dorește să implementeze măsura în temeiul punctului 2.5 din Comunicarea Comisiei adresată statelor membre în temeiul articolului 93 alineatul (1) din Tratatul CE privind aplicarea articolelor 92 și 93 din tratat în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt (4) (denumită în continuare „Comunicarea privind asigurarea creditelor pe termen scurt la export” sau „comunicarea”).

2.2.   Condițiile acordării garanției

(7)

Garanția pentru rambursarea unui împrumut de finanțare a operațiunilor de export poate fi acordată:

(a)

IMM-urilor exportatoare naționale cu cifră de afaceri la export redusă, pentru a le întări capacitatea de a obține un împrumut de la o bancă comercială. În acest caz, riscul poate fi asociat direct vânzătorului (IMM-ul exportator), dar și, indirect, cumpărătorului;

(b)

cumpărătorului străin care cumpără bunuri și servicii de la un IMM național cu cifră de afaceri la export redusă, pentru a întări capacitatea acestuia de a obține un împrumut de la o bancă comercială. În acest caz, riscurile sunt asociate direct cumpărătorului. Nu există nicio restricție cu privire la țara în care se află sediul cumpărătorului, ceea ce înseamnă că cumpărătorul poate proveni fie dintr-una din țările enumerate în anexa la comunicare, fie din altă țară. De asemenea, nu există nicio restricție cu privire la importanța cumpărătorului străin (poate fi o întreprindere mare).

(8)

Autoritățile maghiare precizează că, în ambele cazuri prezentate mai sus, garanția trebuie să finanțeze o operațiune de export. Durata maximă a garanției este de doi ani.

(9)

Valoarea garanției nu poate depăși 70 % din valoarea contractului de export (redusă cu o plată în avans de cel puțin 15 %) sau 70 % din creditul de bază.

(10)

IMM-urile exportatoare cu cifră de afaceri la export redusă nu au dreptul să primească garanția dacă sunt în procedură de faliment sau de lichidare sau în reorganizare judiciară. În ceea ce privește garanțiile acordate cumpărătorilor străini, nu au fost furnizate informații cu privire la existența unor asemenea restricții.

(11)

În cazul garanțiilor care acoperă riscurile naționale (garanții pentru IMM-uri exportatoare), comisionul depinde de solvabilitatea IMM-ului exportator, care este determinată, conform practicilor băncilor comerciale, pe baza unui sistem de clasificare cu cinci note, bazat pe criterii obiective, precum și pe baza unei evaluări subiective.

(12)

În cazul garanțiilor care acoperă riscurile străine (garanții pentru cumpărătorii străini), cumpărătorii sunt încadrați în categorii de risc în funcție de țara de origine.

(13)

În ceea ce privește comisionul garanției, autoritățile maghiare au specificat că acesta va fi cuprins între 0,5 % și 2,0 % anual.

(14)

În plus față de cele menționate mai sus, se mai plătește și un comision unic de administrare de 0,1 % din valoarea garanției.

(15)

Autoritățile maghiare susțin că veniturile din comisioane vor acoperi costurile de funcționare a sistemului și plata garanțiilor. Comisioanele sunt revizuite trimestrial.

(16)

De asemenea, autoritățile maghiare au indicat că pe piața maghiară nu există garanții pentru acoperirea unui asemenea tip de risc. Pentru a susține acest lucru, Ungaria a transmis declarațiile a două bănci comerciale maghiare care se ocupă cu operațiuni internaționale, în care se afirmă că acordarea de garanții pentru finanțarea operațiunilor de export a IMM-urilor cu cifră de afaceri la export redusă nu distorsionează activitatea pe piață a băncilor comerciale, ci le sporește disponibilitatea de a-și asuma riscuri. Mai mult, Ungaria a transmis și declarațiile a doi mari asiguratori internaționali de credite de export, precum și a unui asigurator național de credite, care confirmă lacuna pieței și afirmă că nu sunt activi pe acest segment de piață.

2.3.   Organismul de implementare

(17)

Garanția este acordată de Banca Ungară de Export-Import (Magyar Export-Import Bank, denumită în continuare „Eximbank”), o agenție de credite pentru export deținută în totalitate de stat.

(18)

Eximbank beneficiază de ajutor de stat sub forma unei garanții care acoperă orice obligație de plată rezultată din punerea în aplicare a măsurii.

2.4.   Temeiul juridic

(19)

Măsura se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Legea XLII din 1994 privind Banca Ungară de Export-Import SA și Agenția ungară pentru asigurarea creditelor la export, precum și pe articolul 1 alineatul (2) și articolul 11/A alineatul (13) din Decretul guvernamental 85/1998 (V.6).

2.5.   Buget

(20)

Cuantumul total al garanțiilor ce vor putea fi acordate de Eximbank în perioada de doi ani de aplicare a măsurii este de 15 miliarde HUF (60 milioane EUR).

2.6.   Durata

(21)

Durata măsurii este limitată la doi ani după aprobarea sa de către Comisie.

2.7.   Motive care au condus la inițierea procedurii de investigare formală

(22)

În decizia de inițiere a procedurii Comisia a estimat că măsura dă naștere unor îndoieli, având în vedere că garanția pentru credite la export care va fi acordată de Eximbank și asigurarea creditelor la export, care face obiectul comunicării, par să fie diferite sub mai multe aspecte, în special:

(a)

Ele acoperă riscuri diferite. În timp ce asigurarea creditelor pentru export acoperă întotdeauna riscurile asociate cumpărătorului, garanția ce va fi acordată de Eximbank unui IMM exportator cu cifră de afaceri la export redusă acoperă riscurile de nerambursare a unui împrumut de către exportatorul însuși, ceea ce reprezintă, de fapt, un ajutor pentru IMM-urile cu cifră de afaceri la export redusă care nu este legat în mod exclusiv de riscurile cumpărătorului. Garanția Eximbank poate fi acordată și cumpărătorului (inclusiv societăților mari), pentru a acoperi riscurile asociate cumpărătorului. Însă aceste riscuri implică nerambursarea unui împrumut comercial de către cumpărător, în timp ce asigurarea pentru creditele la export acoperă riscul neplății de către cumpărătorul străin a bunurilor și serviciilor achiziționate. Prin urmare, garanția acordată cumpărătorului străin îi facilitează acestuia contractarea de împrumuturi în condiții mai favorabile, în timp ce asigurarea creditelor la export nu are un asemenea efect.

(b)

În Ungaria, bazele legale ale celor două activități în cauză sunt bine definite și diferite: garanția este un serviciu financiar care poate fi oferit numai de către instituțiile financiare, în timp ce activitatea de asigurare poate fi încheiată doar de către un asigurator care intră în domeniul de aplicare al Legii asigurărilor. Acest fapt ar putea explica declarațiile trimise de asiguratorii creditelor pentru export în care se afirmă că aceștia nu operează pe segmentul de garantare a creditelor pentru export (de fapt, conform legii ei nu pot opera pe acest segment). Declarațiile celor două bănci maghiare sunt, de asemenea ambigue, având în vedere că garanția acordată de Eximbank ar duce la scăderea riscului pe care acestea ar trebui să îl suporte în lipsa garanției și, prin urmare băncile par să beneficieze de pe urma unei asemenea măsuri.

(23)

În măsura în care Comunicarea nu este aplicabilă, măsura ar putea constitui ajutor de stat legat direct de export (atât în interiorul, cât și în exteriorul Comunității), incompatibil cu piața comună. Comisia a condamnat întotdeauna cu strictețe ajutorul pentru export în comerțul intracomunitar, iar ajutorul pentru exporturi în afara Comunității poate, de asemenea, să afecteze concurența din cadrul Comunității.

(24)

În cele din urmă, chiar dacă garanția și, respectiv, asigurarea creditelor la export ar fi echivalente, iar Comunicarea ar fi aplicabilă, rămân o serie de alte preocupări. De la aprobarea de către Comisie, la 22 ianuarie 2007, a măsurii N 488/06 – „Asigurare pentru credite la export pentru IMM-uri cu cifră de afaceri la export redusă”, pentru o perioadă de doi ani –, MEHIB (cealaltă agenție ungară de credite pentru export deținută de stat) asigură deja creditele pe termen scurt la export împotriva riscurilor suportate de către IMM-uri cu cifră de afaceri la export redusă, prin urmare o asemenea asigurare este disponibilă deja pe piață. Mai mult, permițând la două agenții sprijinite de stat să ofere servicii și să își stabilească clientela în aceste segment, ar putea duce la decalarea în timp a intrării pe piață a unor actori potențiali.

3.   OBSERVAȚIILE UNGARIEI

(25)

Nicio terță parte nu a prezentat observații cu privire la decizia Comisiei de inițiere a procedurii. Observațiile făcute de către autoritățile maghiare pot fi rezumate după cum urmează:

(a)

Ungaria este de acord că, în timp ce asigurarea acoperă întotdeauna riscurile asociate cumpărătorului, garanția ce va fi acordată de Eximbank unui IMM exportator cu cifra de afaceri la export redusă acoperă riscurile de nerambursare a unui împrumut de către exportatorul însuși. Însă Ungaria consideră că riscurile sunt asociate, chiar și în acest caz, în primul rând cumpărătorului, având în vedere că rambursarea creditului contractat de către IMM-ul exportator depinde, în primul rând de plata bunurilor cumpărate de către cumpărător.

(b)

Ungaria admite că riscurile acoperite de asigurarea pentru credite la export și cele acoperite de garanția acordată de Eximbank cumpărătorului străin sunt diferite. Mai mult, Ungaria face referire și la practica băncilor comerciale, care preferă garanțiile acordate de bănci asigurărilor drept garanții pentru credit, deoarece asiguratorii refuză deseori plata invocând o dispută comercială.

(c)

Ungaria subliniază că a prezentat declarațiile asiguratorilor, pe care Comisia le-a acceptat deja cu referire la măsura N 488/06. Ungaria admite și faptul că garanția acordată de Eximbank ar duce la scăderea riscurilor pe care ar trebui să le suporte băncile comerciale în lipsa acesteia, motiv pentru care băncile au făcut declarațiile în calitate de părți interesate.

(d)

Ungaria menționează că sistemul nu va fi aplicat în paralel cu sistemul de asigurare a creditelor la export existent, N 488/06, acelorași tranzacții. Ungaria subliniază, de asemenea, că o sigură agenție de credite la export nu poate acoperi toate IMM-urile cu cifra de afaceri la export redusă, ceea ce poate conduce la o selecție prejudiciabilă a acestora. Ungaria susține că sistemul de garanții al Eximbank ar permite băncilor comerciale să acumuleze experiență în ceea ce privește riscurile în cauză și să pună bazele unei piețe a garanțiilor comerciale pentru creditele la export într-o perioadă de 2-3 ani.

(e)

Conform Ungariei, normele privitoare la creditele pe termen mediu și lung la export (5) se aplică și asigurărilor creditelor pentru export, garanțiilor și refinanțării. Prin urmare, nu este indicat să se interpreteze comunicarea care stabilește normele privind asigurarea creditelor pe termen scurt la export ca acoperind doar asigurările și lăsând deoparte alte tranzacții pe termen scurt, deoarece acest lucru ar avea ca rezultat discriminarea instituțiilor care acordă garanții pentru creditele la export.

4.   EVALUAREA MĂSURII

(26)

Notificarea privește doar o parte a activităților publice ale Eximbank, mai precis schema de garantare pentru contractele la export. Prin urmare, evaluarea acestei scheme de garantare nu aduce atingere niciunei poziții a Comisiei cu privire la relația generală dintre stat și Eximbank și cu privire la orice alt produs al Eximbank.

4.1.   Aplicabilitatea Comunicării privind asigurarea creditelor pe termen scurt la export

(27)

Argumentele aduse de autoritățile maghiare (rezumate la considerentul 25) nu împrăștie îndoielile inițiale ale Comisiei. În mod concret:

(a)

Decizia de inițiere a procedurii a constatat că, spre deosebire de asigurarea creditelor la export, garanțiile Eximbank acordate IMM-urilor exportatoare cu cifră de afaceri la export redusă nu sunt legate exclusiv de riscul cumpărătorului. Această diferență pare să fie confirmată de autoritățile maghiare, întrucât, conform acestora, riscul nerambursării unui credit de către un IMM exportator nu este legat în mod exclusiv, ci doar în primul rând de cumpărător.

(b)

Decizia de inițiere a procedurii indică, de asemenea, că riscurile acoperite de garanția acordată de Eximbank cumpărătorului străin și cele acoperite de asigurarea pentru credite la export sunt diferite. Argumentele invocate de Ungaria nu infirmă acest lucru.

(c)

În decizia de inițiere a procedurii se afirmă că declarațiile prezentate de asiguratorii comerciali care confirmă că aceștia nu operează pe acest segment specific al pieței garanțiilor sunt irelevante, deoarece acești asiguratori, prin lege, nu au dreptul de a acorda garanții. În cazul N 488/06, aceleași declarații au fost relevante, pentru că ele se refereau la asigurarea creditelor pe termen scurt la export.

(d)

Decizia de inițiere a procedurii constata că, chiar dacă cele două instrumente (garanția și asigurarea) nu vor fi utilizate în cazul aceleiași tranzacții, o a doua măsură ar putea conduce la beneficii suplimentare pentru IMM-urile maghiare cu cifră de afaceri la export redusă. Acest lucru pare să se confirme, având în vedere că autoritățile maghiare au indicat că băncile comerciale acceptă mult mai ușor garanțiile bancare drept garanții pentru credit, ceea ce înseamnă că disponibilitatea unor asemenea garanții atrage după sine beneficii suplimentare pentru IMM-uri.

(e)

În ceea ce privește normele legate de creditele pe termen mediu și lung la export menționate de Ungaria, respectivele prevederi se bazează pe dispozițiile din tratat referitoare la comerțul exterior (articolul 132 din tratat). Așa cum a fost confirmat și de către Curtea Europeană de Justiție, aceste norme nu pot exclude aplicarea dispozițiilor din Tratatul CE privind ajutoarele de stat (6). În plus, Comunicarea privind asigurarea creditelor pe termen scurt la export are scopul declarat de a înlătura denaturarea concurenței cauzată de ajutoarele de stat din sectorul asigurării creditelor la export, acolo unde există concurență între asigurători de stat și privați. Prin urmare, comunicarea se referă la și este aplicabilă doar asigurărilor.

(28)

Observațiile autorităților maghiare confirmă interpretarea din decizia de inițiere a procedurii, conform căreia garanția care va fi acordată de Eximbank diferă în anumite privințe de asigurările creditelor la export. Prin urmare, măsura nu poate fi evaluată în temeiul comunicării privind asigurarea creditelor pe termen scurt la export.

4.2.   Existența unui ajutor de stat

(29)

Deoarece măsura nu poate fi evaluată în temeiul Comunicării privind asigurarea creditelor pe termen scurt la export, trebuie stabilit dacă aceasta poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE (7).

(30)

O măsură se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, cu condiția îndeplinirii concomitente a patru condiții:

măsura trebuie să implice utilizarea unor resurse de stat;

măsura trebuie să confere un avantaj selectiv beneficiarului ei;

măsura trebuie să afecteze comerțul dintre statele membre;

măsura trebuie să amenințe cu denaturarea concurenței.

(31)

Măsura poate fi atribuită statului având în vedere că este implementată de o agenție de export deținută în totalitate de stat și înființată cu fonduri de stat, care desfășoară operațiuni în conformitate cu legislația statului și care beneficiază de contragaranții din partea acestuia pentru tipurile de risc în cauză.

(32)

Comisionul garanției este stabilit pe baza unui sistem de notare a riscului, care, în mod normal ar trebui să conducă la comisioane mai mari pentru clienții cu riscuri mai mari. În această privință trebuie menționat faptul că sistemul de notare a riscului ia în considerare o gamă largă de factori cu privire la riscul intern, dar se bazează pe un singur criteriu (mai precis, țara cumpărătorului) în ceea ce privește riscul extern.

(33)

Conform autorităților maghiare, comisioanele care vor fi aplicate sunt în concordanță cu comisioanele de pe piață practicate de către asiguratorii sau garanții internaționali de credite comerciale la export pentru tipul de risc în cauză. Însă Ungaria nu a demonstrat (de exemplu, cu ajutorul unor informații independente sau al unui studiu independent) că comisioanele rezultând din evaluarea riscului sunt, de fapt, la nivelul celor practicate pe piață.

(34)

Este un aspect pozitiv faptul că comisioanele garanției acoperă costurile de funcționare ale schemei și plata garanțiilor. Însă această afirmație a Ungariei nu a fost susținută cu date.

(35)

În plus, autoritățile maghiare susțin că pe piața maghiară nu există garanții pentru acoperirea unor asemenea tipuri de risc. Prin urmare, măsura reprezintă un avantaj economic și prin faptul că acordă o garanție care în alte condiții nu ar fi disponibilă pe piață.

(36)

Autoritățile maghiare nu au avut observații cu privire la acest aspect. Prin urmare, Comisia consideră că măsura conferă beneficiarilor săi un avantaj economic.

(37)

Măsura este selectivă, deoarece se referă doar la operațiunile de export desfășurate de către IMM-urile cu cifră de afaceri la export redusă și pentru că legea anuală a bugetului stabilește o limită a sumei care poate fi acordată drept garanție de către Eximbank și contragarantată de către stat.

(38)

Măsura poate avea efect asupra concurenței și comerțului între statele membre, având în vedere că aste legată direct de operațiunile de export ale IMM-urilor cu cifră de afaceri la export redusă. Mai mult, exportul intracomunitar nu este exclus.

(39)

Astfel, această măsură trebuie privită drept ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

4.3.   Compatibilitatea măsurii

(40)

Ajutorul de stat poate fi declarat compatibil cu piața comună în măsura în care corespunde uneia dintre excepțiile menționate în Tratatul CE. Articolul 87 alineatul (2) prevede scutirea automată de la interzicerea generală a ajutoarelor de stat; cu toate acestea, este evident că în cazul de față nu se poate aplica niciuna dintre scutiri.

(41)

Articolul 87 alineatul (3) menționează patru cazuri în care ajutorul de stat poate fi considerat compatibil cu piața comună. Articolul 87 alineatul (3) litera (a) se referă la ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea regiunilor defavorizate. În acest sens trebuie menționat faptul că, în cazul de față, condițiile de acordare a garanției nu sunt stabilite în conformitate cu nivelul de dezvoltare al regiunii în care își desfășoară activitatea IMM-ul exportator. De asemenea, schema acoperă întreg teritoriul Ungariei, în timp ce pe harta maghiară a ajutoarelor regionale pentru 2007-2013 (8) doar o parte a teritoriului maghiar este eligibil pentru ajutoare în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (a). Măsura nu îndeplinește nici alte condiții din Liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013 (9). Prin urmare, această scutire nu se poate aplica în cazul de față.

(42)

Articolul 87 alineatul (3) litera (b) precizează că ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru pot fi considerate compatibile cu piața comună. Această dispoziție nu este aplicabilă în cazul de față. Nu poate fi aplicat nici articolul 87 alineatul (3) litera (d), care se referă la ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului.

(43)

Articolul 87 alineatul (3) litera (c) specifică faptul că ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice pot fi considerate compatibile cu piața comună în cazul în care nu aduc modificări condițiilor schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Comisia a emis diverse linii directoare și comunicări care stabilesc modul în care aceasta intenționează să implementeze acest articol. Deoarece niciuna nu se plică cazului de față, orice ajutor de stat implicat în măsura în cauză trebuie să fie evaluat direct în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(44)

În acest context trebuie menționat că o schemă de asigurare a exportului în favoarea operațiunilor de export ale IMM-urilor cu cifră de afaceri la export redusă există deja și a fost aprobată de Comisie (10) în conformitate cu dispozițiile comunicării privind asigurarea creditelor pe termen scurt la export. Comisia consideră că Ungaria nu a demonstrat necesitatea unui instrument suplimentar în favoarea operațiunilor de export ale IMM-urilor cu cifră de afaceri la export redusă.

(45)

Mai mult, se amintește că Comisia, în principiu, a condamnat cu strictețe ajutoarele pentru export în comerțul intracomunitar, având în vedere că ajutoarele la export afectează în mod direct concurența pe piață între furnizori de bunuri și servicii potențiali rivali. Având în vedere că ele sunt strâns și inseparabil legate de operațiunile comerciale care stau la baza lor, aceste ajutoare ar avea probabil un efect negativ important asupra condițiilor comerciale. În deciziile sale anterioare (11), Comisia a precizat în mod clar că garanțiile oferite la un preț sub prețul pieței în contextual unor contracte de export în cadrul Comunității reprezintă ajutoare la export incompatibile cu piața comună. În plus, ajutorul pe care statele membre îl acordă pentru a sprijini exporturile în afara Comunității pot, de asemenea, să afecteze competiția în cadrul Comunității.

5.   CONCLUZIE

(46)

Din motivele enunțate anterior, Comisia consideră că măsura reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. Deoarece aceasta nu facilitează dezvoltarea anumitor activități economice sau anumitor sectoare economice fără a afecta în mod negativ condițiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun, măsura nu poate fi justificată în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE și, prin urmare, nu este compatibilă cu piața comună. Având în vedere că măsura nu a fost implementată, recuperarea ajutorului de stat nu este necesară,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Ajutorul de stat pe care Ungaria dorește să îl implementeze sub forma unor garanții pentru credite la export pe termen scurt pentru IMM-uri cu cifră de afaceri la export redusă este incompatibil cu piața comună.

Prin urmare, ajutorul nu poate fi implementat.

Articolul 2

Ungaria informează Comisia, în următoarele două luni de la primirea prezentei decizii, în legătură cu măsurile adoptate pentru a se conforma acesteia.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Republicii Ungare.

Adoptată la Bruxelles, 16 aprilie 2008.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Membru al Comisiei


(1)  JO C 234, 6.10.2007, p. 18.

(2)  Idem.

(3)  Definite în Legea XXXIV pe 2004. Această definiție a IMM-urilor corespunde criteriilor relevante din Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(4)  JO C 281, 17.9.1997.

(5)  Directiva 98/29/CE a Consiliului din 7 mai 1998 privind armonizarea principalelor dispoziții aplicabile asigurării creditului la export pentru operațiunile care beneficiază de acoperire pe termen mediu și lung.

(6)  Cauza C-142/87, Belgia/Comisia („Tubemeuse”), Rec. 1990, p. I-959, punctul 32.

(7)  Comisia semnalează că schema nu intră nici sub incidența „orientărilor privind garanțiile” (JO C 71, 11.3.2000). În punctul 1.2 din orientări se afirmă că acestea nu se referă la garanții pentru credite. Având în vedere că măsura acordă garanții pentru nerambursarea creditelor care au fost contractate pentru a finanța o operațiune de export, Comisia consideră că nu se pot aplica orientările privind garanțiile.

(8)  N 487/06 – Scrisoarea Comisiei din 13 septembrie 2006 (JO C 256, 24.10.2006, p. 7).

(9)  JO C 54, 4.3.2006, p. 13.

(10)  Ajutor de stat N 488/06.

(11)  Decizia Comisiei din 17 mai 1982 privind subvenționarea de către Franța a ratelor dobânzii pentru creditele de finanțare a exporturilor din Franța către Grecia după aderarea Greciei la Comunitatea Economică Europeană (JO L 159, 10.6.1982, p. 44); Decizia Comisiei din 27 iunie 1984 privind intenția Guvernului francez de a acorda o acoperire specială a riscului cursului de schimb exportatorilor francezi care participă la licitația pentru construirea unei centrale nucleare în Grecia (JO L 230, 28.8.1984, p. 25).