ANEXA I
SPECIFICAȚIILE TEHNICE MENȚIONATE LA ARTICOLELE 3 ȘI 4 ȘI LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (2) LITERA (b)
Partea A: Prezentare generală și baza de eșantionare
1. Prezentarea generală a studiului
Studiul se efectuează în conformitate cu prezentarea generală de la figura 1.
Figura 1
Prezentare generală a studiului
2. Baza de eșantionare
2.1. Delimitarea populației
Studiul se efectuează pe crescătorii care dețin cel puțin 80 % din efectivele de porci pentru reproducere dintr-un stat membru. În mod prioritar, se includ în eșantion crescătoriile care dețin 50 sau mai mulți porci pentru reproducere. Cu toate acestea, în cazul în care crescătoriile respective care dețin 50 sau mai mulți porci pentru reproducere nu conțin 80 % din efectivele de porci pentru reproducere la nivel național, se includ, de asemenea, în eșantion crescătorii mai mici, care dețin mai puțin de 50 de porci pentru reproducere.
Crescătoriile de porci pentru reproducere vor fi clasificate fie drept „crescătorii pentru reproducere”, fie drept „crescătorii pentru producție”. Crescătoriile pentru reproducere vând scroafe tinere și/sau vieri pentru reproducere. În mod normal, acestea vând 40 % sau mai mult din scroafele tinere pe care le cresc pentru reproducere, în timp ce restul este vândut pentru sacrificare. În schimb, crescătoriile pentru producție vând în principal porci pentru îngrășat sau pentru sacrificare.
Prevalența Salmonella și MRSA trebuie măsurată în mod separat în crescătoriile pentru reproducere (partea 1 a studiilor privind Salmonella și MRSA) și în crescătoriile pentru producție (partea 2 a studiilor), reprezentând efectivele astfel cum este indicat în figura 2, cu excluderea efectivelor de porci de la înțărcare până la finisare.
Figura 2
Prezentarea generală a crescătoriilor
2.2. Eșantionul și strategia de eșantionare
Ambele părți ale studiilor privind Salmonella și MRSA trebuie să aibă un plan de eșantionare în două etape similar. În cadrul primei etape, în fiecare stat membru se selectează un eșantion aleatoriu de crescătorii dintre cele pentru reproducere și un al doilea eșantion aleatoriu din grupul de crescătorii pentru producție. Problema numărului de crescătorii necesare este dezbătută la punctul 2.3. În cadrul celei de-a doua etape, se selectează un număr de țarcuri pentru eșantionare în cadrul fiecărei crescătorii selectate (a se vedea punctul 2.2.2).
2.2.1. Prima etapă: selectarea crescătoriilor
Fiecare stat membru trebuie să creeze două baze de eșantionare. Prima conține toate crescătoriile pentru reproducere eligibile (de obicei, crescătoriile care dețin cel puțin 50 de porci pentru reproducere – a se vedea punctul 2.1), iar a doua conține toate crescătoriile pentru producție eligibile. Numărul de crescătorii necesar pentru fiecare parte a studiilor privind Salmonella și MRSA se selectează apoi în mod aleatoriu din fiecare listă. Un eșantion aleatoriu trebuie să garanteze faptul că studiile includ crescătoriile care dețin efective de porci de mărimi diferite și care sunt stabilite în toate regiunile unui stat membru în care se practică creșterea de porci. Este recunoscut faptul că în anumite state membre pot exista puține crescătorii (de exemplu, mai puțin de 10 % din toate crescătoriile eligibile) cu efective foarte mari. Astfel, este posibil ca niciunul dintre aceste efective foarte mari să nu fie ales cu ocazia selecției aleatorii. Un stat membru poate utiliza un criteriu de stratificare înaintea selecției crescătoriilor – de exemplu, pentru a defini un strat care conține 10 % din efectivele cele mai mari și pentru a aloca stratului respectiv 10 % din mărimea eșantionului necesar. În mod similar, un stat membru poate stratifica eșantionul pe regiuni administrative în conformitate cu proporția de efective eligibile din fiecare regiune. Orice stratificare care se ia în considerare trebuie să fie descrisă în raportul pe care un stat membru îl prezintă Comisiei în conformitate cu punctul 1 din partea D.
În cazul în care o crescătorie selectată nu poate fi eșantionată (de exemplu, dacă nu mai există în momentul în care se efectuează eșantionarea), din aceeași bază de eșantionare se selectează în mod aleatoriu o altă crescătorie. În cazul în care s-a aplicat o stratificare (de exemplu, pe baza mărimii efectivului sau pe regiuni), atunci noua crescătorie trebuie selectată din același strat.
Mărimea eșantionului primar (numărul de crescătorii care urmează a fi eșantionate) trebuie să fie distribuită în mod aproximativ egal în cursul anului pentru a acoperi, pe cât posibil, anotimpuri diferite. Eșantioanele trebuie alese de la aproximativ o doisprezecime din numărul de crescătorii în fiecare lună.
Crescătoriile în aer liber trebuie incluse în studiu, dar nu mai este prevăzută o stratificare obligatorie pentru acest tip de producție.
2.2.2. A doua etapă: eșantionarea în crescătorie
În cadrul fiecărui efectiv pentru reproducere și producție selecționat, țarcurile, curțile sau grupurile de porci pentru reproducere care au peste 6 luni și care urmează a fi eșantionați sunt selectați în mod aleatoriu.
Numărul de țarcuri, curți sau grupuri care urmează a fi eșantionate trebuie să fie alocat în mod proporțional în conformitate cu numerele de porci pentru reproducere care se află în diverse stadii de producție (gestanți, negestanți și alte categorii de porci pentru reproducere). Categoriile exacte de vârstă care urmează a fi eșantionate nu sunt prescrise, însă aceste informații se colectează în timpul eșantionării.
Porcii pentru reproducere care au sosit recent în efectiv și sunt ținuți în carantină nu sunt incluși în studiile privind Salmonella și MRSA.
2.3. Calculul mărimii eșantionului
2.3.1. Mărimea eșantionului primar (mărimea eșantionului în prima etapă)
Se efectuează un calcul obișnuit al mărimii eșantionului primar pentru crescătoriile pentru reproducere și un al doilea calcul obișnuit al mărimii eșantionului primar pentru crescătoriile pentru producție. Mărimea eșantionului primar echivalează cu numărul de crescătorii pentru reproducere și cu numărul de crescătorii pentru producție care urmează a fi eșantionate în fiecare stat membru și este determinată, în ipoteza unui eșantionări aleatorii, pe baza următoarelor criterii:
|
(a) |
numărul total de crescătorii pentru reproducere (crescătorii pentru reproducere, partea 1 a studiilor privind Salmonella și MRSA); |
|
(b) |
numărul total de crescătorii pentru producție (crescătorii pentru producție, partea 2 a studiilor privind Salmonella și MRSA); |
|
(c) |
prevalența anuală estimată (p): 50 %; |
|
(d) |
nivelul de încredere dorit (Z): 95 %, corespunzând unei valori Zα de 1,96; |
|
(e) |
acuratețea (L): 7,5 %; |
|
(f) |
folosind aceste valori și formula: 
|
Întâi se efectuează calculul pentru crescătoriile pentru reproducere și apoi calculul pentru crescătoriile pentru producție. În fiecare caz, ipotezele de la literele (c)-(e) de mai sus sunt aceleași.
Din motive practice, în cazul în care există 100 000 sau mai multe crescătorii în baza de eșantionare a efectivelor pentru reproducere sau în baza de eșantionare a efectivelor pentru producție, atunci se consideră populația ca fiind infinită, iar numărul de crescătorii care urmează a fi selectate în mod aleatoriu din baza de eșantionare este de 171 (a se vedea tabelul 1). În cazul în care numărul de efective pentru reproducere sau de efective pentru producție este mai mic de 100 000, se aplică un factor de corecție pentru populația finită și se eșantionează mai puține crescătorii, astfel cum se indică în tabelul 1.
De exemplu, dacă într-un stat membru există 1 000 de crescătorii care aparțin grupului de crescătorii pentru producție și 250 de crescătorii care aparțin grupului de crescătorii pentru reproducere, 147 de crescătorii trebuie eșantionate în grupul de crescătorii pentru producție și 102 crescătorii trebuie eșantionate în grupul de crescătorii pentru reproducere.
Tabelul 1
Numărul de crescătorii de porci pentru reproducere care urmează a fi eșantionate în oricare parte a studiilor privind Salmonella și MRSA în funcție de mărimea populației finite (numărul total de crescătorii de porci pentru reproducere din statele membre)
|
Numărul de crescătorii de porci pentru reproducere (N) |
Mărimea eșantionului (n) pentru mărimea populației finite, cu o acuratețe de 7,5 % |
|
100 000 |
171 |
|
10 000 |
169 |
|
5 000 |
166 |
|
2 000 |
158 |
|
1 000 |
147 |
|
500 |
128 |
|
250 |
102 |
|
150 |
80 |
|
125 |
73 |
|
100 |
64 |
|
90 |
59 |
|
80 |
55 |
|
70 |
50 |
|
60 |
45 |
|
50 |
39 |
|
40 |
33 |
|
30 |
26 |
|
20 |
18 |
|
10 |
10 |
Lipsa de răspuns se anticipează, de exemplu, prin creșterea cu 10 % a mărimii eșantionului în fiecare grup. Orice crescătorie neadecvată se înlocuiește în cursul studiilor privind Salmonella și MRSA (a se vedea punctul 2.2.1).
În cazul în care nu este posibil să se estimeze numărul de „crescătorii pentru reproducere” înainte de începerea studiului, se selectează un număr de crescătorii pentru eșantionare, conform tabelului 1, pe baza numărului total de crescătorii cu scroafe (X crescătorii). Numărul de crescătorii care trebuie eșantionate se mărește cu cel puțin 30 % [(X + 30 %) crescătorii]. Înainte de începerea studiului, autoritatea competentă identifică un număr de crescătorii pentru reproducere cel puțin egal cu acest procentaj suplimentar de 30 %. În timpul vizitei la ferme, crescătoria este clasificată ca crescătorie pentru reproducere sau pentru producție în conformitate cu definițiile de mai sus.
2.3.2. Mărimea eșantionului secundar (mărimea eșantionului în a doua etapă)
În fiecare crescătorie selectată, se prelevează probe obișnuite de materii fecale din 10 țarcuri, curți sau grupuri de porci pentru reproducere alese în mod aleatoriu. În cazul în care este necesar (de exemplu, în adăposturile de fătare sau acolo unde scroafele sunt ținute în grupuri mici de mai puțin de 10), un grup poate fi compus din mai mult de un țarc. Fiecare probă obișnuită pentru Salmonella trebuie să provină de la cel puțin 10 porci pentru reproducere.
Cu toate acestea, în cazul în care, în crescătorii mici sau în crescătorii având un număr mare de porci pentru reproducere ținuți în perimetre exterioare, numărul de țarcuri, curți sau grupuri este mai mic de 10, este necesar să se eșantioneze același țarc, aceeași curte sau același grup astfel încât să se ajungă la un total de 10 probe obișnuite pentru Salmonella.
Partea B: Prelevare și analiza probelor pentru studiul privind Salmonella
1. Prelevarea de probe de la efectivele de porci
1.1. Tipul și caracteristicile probei obișnuite
Materialul prelevat pentru analiza bacteriologică este compus din materii fecale recent expulzate reprezentative pentru întreaga crescătorie, care este unitatea vizată. Dat fiind că fiecare crescătorie este unică, se decide, înainte de începerea eșantionării, care țarcuri, curți sau grupuri din cadrul acesteia sunt eșantionate. Proba prelevată este plasată într-un recipient separat care împiedică contaminarea încrucișată și este trimisă la laborator.
Fiecare probă compozită trebuie să aibă o greutate totală de cel puțin 25 g. Două metode de prelevare a acestor probe compozite de materii fecale pot fi utilizate:
|
1. |
În caz de acumulare de materii fecale amestecate într-o zonă a unui țarc sau a unei curți, poate fi utilizat un tampon mare pentru recoltare (de exemplu, 20 cm × 20 cm) care trebuie trecut peste materiile fecale, în așa fel încât să fie prelevate cel puțin 25 g de material amestecat. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, prin deplasarea în zig zag a unui tampon pentru recoltare pe o lungime de doi metri, astfel încât acesta să fie bine acoperit de materii fecale. În cazul în care este necesar, de exemplu, când temperatura de afară este ridicată sau pe podele cu stinghii, tamponul de recoltare poate fi umezit cu ajutorul unui lichid adecvat, cum ar fi apa potabilă; |
|
2. |
În absența unei asemenea acumulări, de exemplu, într-un câmp, într-o curte mare, într-un adăpost de fătare, în țarcuri sau în alte adăposturi cu grupuri de porci reduse ca număr, se selectează pelicule individuale din masele sau locurile de materii fecale individuale proaspete, astfel încât un minimum de 10 porci să contribuie la un volum total al probei de cel puțin 25 g. Locurile de prelevare ale acestor probe individuale trebuie să fie repartizate într-un mod reprezentativ pentru toată zona respectivă. |
Se preferă prima metodă atunci când poate fi practicată. Această metodă presupune ca cel puțin 10 porci diferiți să contribuie la fiecare probă prelevată, în caz contrar se aplică a doua metodă.
1.2. Eșantionare suplimentară pentru studiul de prevalență în interiorul crescătoriei
10 crescătorii alese în mod aleatoriu din eșantionul general al crescătoriilor pentru reproducere și al celor pentru producție fac împreună obiectul unei eșantionări mai intensive. În aceste crescătorii, se prelevează 10 probe obișnuite, astfel cum a fost descris precedent (punctul 2.1 din partea A). În plus, 10 probe individuale de cel puțin 30 g se prelevează în fiecare țarc selectat și se identifică astfel încât respectivele 10 probe individuale să poată fi asociate cu proba obișnuită din țarc. Astfel, se colectează în total 10 probe obișnuite și 100 (10 × 10) probe individuale din fiecare dintre cele 10 crescătorii. Procesarea probelor respective este descrisă în punctul 2.3.1.
Această eșantionare ar trebui aplicată în Republica Cehă, Danemarca, România, Slovenia, Suedia și Regatul Unit.
1.3. Informații privind probele
Pentru a permite îndeplinirea cerințelor referitoare la date din partea D, toate informațiile relevante provenite din probă se înregistrează pe un formular de eșantionare elaborat de autoritatea competentă.
Fiecare probă și formularul care o însoțește se etichetează cu un număr unic care este folosit de la începutul prelevării până la testare, precum și cu codul țarcului. Autoritatea competentă trebuie să pună în aplicare și să asigure utilizarea unui sistem de numerotare unică.
1.4. Transportul probelor
Probele se păstrează, de preferință, la o temperatură între + 2 și + 8 °C și ferite de contaminarea externă în timpul transportului. Probele se trimit la laborator cât mai repede posibil, fără a se depăși 36 de ore, prin poștă rapidă sau serviciu de mesagerie și ajung la laborator nu mai târziu de 72 de ore de la prelevare.
2. Metodele analitice de laborator
2.1. Laboratoare
Analiza și serotipizarea sunt efectuate de laboratorul național de referință (LNR). În cazul în care LNR nu are capacitatea de a efectua toate analizele sau în cazul în care nu este laboratorul care efectuează în mod obișnuit depistarea, autoritățile competente pot desemna un număr limitat de alte laboratoare care sunt implicate în controlul oficial al Salmonella pentru a efectua analizele. Aceste laboratoare trebuie să aibă o experiență dovedită în ceea ce privește utilizarea metodei de depistare cerute, precum și un sistem de asigurare a calității conform cu standardul ISO 17025 și să se supună controlului LNR.
2.2. Recepția probelor
La laborator, probele se păstrează refrigerate până în momentul examenului bacteriologic, care va fi efectuat, de preferință, în termen de 24 de ore după primire, dar sub nicio formă mai târziu de 96 de ore de la prelevare.
2.3. Analiza probelor
Statele membre garantează că toate părțile implicate au fost formate în mod suficient pentru a efectua analizele.
2.3.1. Preparare
În laborator, probele obișnuite se amestecă cu grijă, după care se prelevează 25 g pentru analiză.
Pentru evaluarea prevalenței în interiorul crescătoriei, în conformitate cu punctul 1.2, fiecare dintre probele individuale prelevate (30 g) trebuie divizat în două părți. O parte, care cântărește cel puțin 25 g, se amestecă cu grijă și se cultivă apoi individual. Cea de-a doua parte care rămâne trebuie să fie utilizată pentru a prepara o probă compozită artificială din 10 probe individuale prelevate în țarcul, grupul sau curtea selectate. Acesta din urmă se prepară prin adăugarea de 10 ori a 2,5 g din probele individuale pentru a crea o probă compozită artificială de 25 g. Probele compozite artificiale se amestecă cu grijă înainte de analiză. În total, se analizează 10 probe obișnuite, 10 probe compozite artificiale și 100 probe individuale din fiecare dintre cele 10 crescătorii selectate pentru estimarea prevalenței în interiorul crescătoriei.
2.3.2. Depistarea și metodele de identificare
2.3.2.1. Depistarea Salmonella
Trebuie utilizată metoda recomandată de laboratorul comunitar de referință (LCR) pentru Salmonella, situat în Bilthoven, Țările de Jos. Această metodă este descrisă în anexa D la standardul ISO 6579: „Detectarea Salmonella spp. în materiile fecale de animale și în probele provenite din etapa primară de producție”. Se utilizează ultima versiune a anexei D.
2.3.2.2. Serotipizarea Salmonella
Toate tulpinile izolate și identificate ca Salmonella spp. fac obiectul unei serotipizări conforme cu schema Kaufmann-White, de către LNR pentru Salmonella.
În vederea asigurării calității, șaisprezece tulpini tipizabile și șaisprezece izolate netipizabile sunt trimise la LCR pentru Salmonella. O parte dintre aceste izolate se trimite trimestrial către LCR. Dacă numărul de tulpini izolate este mai mic, sunt trimise toate la laborator.
2.3.2.3. Lizotipia Salmonella
Pentru lizotipia izolatelor de Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium (analiză opțională), se utilizează metodele descrise de centrul de referință al OMS pentru lizotipia Salmonella al Agenției de Protecție a Sănătății (Health Protection Agency – HPA), situată în Colindale, Londra.
Partea C: Prelevarea și analiza probelor pentru studiul privind MRSA
1. Tipul și caracteristicile probelor
1.1. Prelevarea probelor
Se vor preleva cinci probe de praf, utilizându-se 5 tampoane pentru recoltare sterile de aproximativ 500 cm2 fiecare, de la 5 dintre cele 10 țarcuri selectate pentru eșantionare conform părții A. Aceste 5 țarcuri se aleg astfel încât să includă porcii pentru reproducere aflați în diverse stadii de producție. Pentru fiecare țarc, se va șterge zona posterioară a pereților despărțitori. În cazul în care nu este suficient praf, se eșantionează suplimentar și canalele de ventilație etc. După utilizare, tampoanele pentru recoltare impregnate se pun în pungi sterile din plastic.
Pe durata eșantionării ar trebui evitată formarea de aerosoli în clădirea respectivă.
1.2. Informații privind probele
De la începutul prelevării până la testare, fiecare probă și formularul care o însoțește trebuie etichetate cu același număr unic. Autoritatea competentă trebuie să pună în aplicare și să asigure utilizarea unui sistem de numerotare unică.
1.3. Transportul probelor
Probele trebuie păstrate la o temperatură constantă între + 2 °C și 25 °C (temperatura camerei) și ferite de contaminare externă în timpul depozitării și al transportării. Probele trebuie trimise cât mai rapid posibil la laborator, unde trebuie să ajungă în maximum 10 zile după prelevare.
2. Metodele analitice de laborator
2.1. Laboratoare
Analiza și subtipizarea MRSA trebuie să fie realizate de laboratoare cu experiență. De preferință, acestea sunt laboratoarele naționale de referință (LNR) pentru Staphylococcus aureus și/sau rezistență antimicrobiană din statele membre. În cazul în care LNR nu are capacitatea sau experiența necesară de a efectua analizele sau în cazul în care nu este laboratorul care efectuează în mod obișnuit depistarea, autoritățile competente desemnează un număr limitat de alte laboratoare cu experiență sau un LNR din alt stat membru pentru a efectua analizele. Aceste laboratoare trebuie să aibă o experiență dovedită în ceea ce privește utilizarea metodelor cerute, precum și un sistem de acreditare conform cu standardul ISO 17025. O listă actualizată a laboratoarelor autorizate poate fi consultată pe site-ul internet al laboratorului comunitar de referință pentru rezistență antimicrobiană (LCR-RA) din Copenhaga, Danemarca.
2.2. Recepția probelor
Probele care sosesc la laborator după 10 zile de la prelevare se aruncă, cu excepția cazului în care examinarea bacteriologică poate începe în interval de 13 zile. La laborator, eșantioanele se păstrează la temperatură constantă între 2 și 25 °C până la examinarea bacteriologică care trebuie efectuată în 13 zile de la prelevare.
2.3. Analiza probelor
2.3.1. Îmbogățirea selectivă
În laborator, cele 5 tampoane de recoltare cu praf se combină cu 100 ml geloză Mueller-Hinton la care se adaugă 6,5 % NaCl și se incubează la 37 °C pe o durată cuprinsă între 16-20 ore. După aceasta, 1 ml din această substanță se inoculează în 9 ml mediu T.S.B. (Tryptone Soy Broth) + 3,5 mg/l cefoxitin și 75 mg aztreonam și se incubează pentru încă 16-20 ore la 37 °C. După aceea, conținutul unei anse din această substanță este repartizat într-o geloză cromogenă selectivă pentru MRSA și se pune la incubat pentru 24-48 ore la 37 °C. Se va utiliza geloza specifică recomandată de LCR-RA. Această geloză este descrisă pe site-ul internet al LCR-RA.
Pe baza morfologiei și a colorației coloniei, maximum cinci colonii suspecte a fi MRSA se vor cultiva în geloză sânge. În acest stadiu, Staphylococcus aureus (S. aureus) prezumtiv fie se păstrează cu respectarea condițiilor corespunzătoare (– 80 °C) pentru identificare și caracterizare ulterioară, fie se procesează imediat.
2.3.2. Identificarea MRSA
S. aureus prezumtiv se identifică drept S. aureus și MRSA prin PCR. Identificarea se face, fie utilizând metoda PCR-sistem multiplex cu identificare simultană a genei mecA fie efectuând două teste PCR separate. Pentru a limita volumul de muncă, inițial se identifică numai una dintre cele cinci izolate suspecte a fi S. aureus. În cazul în care izolata respectivă este identificată drept MRSA, aceasta se păstrează. Dacă prima izolată este identificată drept MRSA, nu mai este necesară testarea celor patru izolate rămase, acestea putând să fie eliminate. Dacă prima izolată nu este identificată drept MRSA, va fi testată o a doua izolată din cele patru rămase. Acest proces continuă până când una dintre izolate este identificată drept MRSA sau până când toate cele cinci izolate sunt testate. În mod alternativ, identificarea cu ajutorul PCR poate fi efectuată într-o primă etapă într-un amestec al celor cinci colonii prezumtive dintr-o probă. În cazul unui PCR pozitiv, analiza va fi repetată cu privire la colonii individuale pentru a identifica o colonie pozitivă.
În vederea asigurării calității, 16 izolate suspectate a fi S. aureus care nu au fost identificate drept MRSA, precum și 16 tulpini de MRSA, care au făcut obiectul eșantionării pe întreaga durată a anului 2008, sunt trimise la LCR-RA. O parte dintre aceste izolate se trimite trimestrial către LCR-RA. În cazul în care numărul izolatelor care au fost verificate pentru MRSA este mai mic de 16, vor fi trimise toate.
2.3.3. Subtipizarea pentru stabilirea unei eventuale legături cu izolate de la om
MRSA pozitiv va fi testat pentru Staphylococcus de tip A (tipizare gena Spa – Spa typing). Tipizarea se efectuează de către LNR sau sub supravegherea acestuia, în caz contrar izolatele trebuind să fie trimise către LCR-RA, care efectuează tipizarea într-un astfel de caz.
Pe un subset de izolate reprezentative (aproximativ 2 % din numărul total al probelor compozite), se efectuează tipizare de tip MLST de către LNR sau LCR-AR.
2.3.4. Testele de susceptibilitate antimicrobiană
Testarea pentru susceptibilitatea antimicrobiană este opțională. Dacă se efectuează, izolatele MRSA se testează pentru susceptibilitatea antimicrobiană utilizând metoda microdiluției, la cel puțin următorii agenți antimicrobieni: ciprofloxacin, eritromicină, acid fusidic, gentamicină, linezolid, mupirocin, sulfametoxazol, trimetoprim, tetraciclină, cloramfenicol, vancomicin și quinupristin/dalfopristin. Raportarea cu privire la susceptibilitatea antimicrobiană se face în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.
2.4. Depozitarea izolatelor
Izolatele se depozitează la laboratoarele naționale de referință (LNR) utilizând metoda pentru strângerea de culturi de către LNR, cu garantarea viabilității tulpinilor și a păstrării neschimbate a proprietăților acestora pentru minimum 5 ani. Aceasta se face pentru a permite, de exemplu, testarea ulterioară a susceptibilității antimicrobiene sau alte genuri de caracterizări. Toate izolatele trimise la LCR-RA se păstrează o perioadă de minimum 5 ani. Izolatele trebuie depozitate în condiții care să nu permită schimbarea proprietăților acestora (– 80 °C). Dacă laboratorul responsabil nu are disponibilă capacitatea de depozitare necesară, izolatele se trimit la LCR-RA, care le va depozita.
3. Rapoarte ale laboratoarelor
Toate rezultatele analizelor se trimit cu titlu confidențial de la laborator exclusiv autorității competente din statul membru în care au fost colectate probele de praf.
Partea D: Rapoartele statelor membre
1. Descrierea generală a punerii în aplicare a studiilor privind Salmonella și MRSA
Un raport în format text trebuie să cuprindă cel puțin informațiile următoare:
|
(a) |
statul membru; |
|
(b) |
o descriere a populației crescătoriilor care dețin porci pentru reproducere:
|
|
(c) |
numărul probelor din studiul privind Salmonella obținute și analizate:
|
|
(d) |
rezultate generale ale studiului privind Salmonella:
|
|
(e) |
lista laboratoarelor responsabile în cadrul studiului privind Salmonella cu:
|
|
(f) |
numărul de probe din studiul privind MRSA obținute și analizate:
|
|
(g) |
rezultate generale ale studiului privind MRSA: prevalența în crescătoriile pentru reproducere și în crescătoriile pentru producție infestate cu MRSA, pe baza depistării și a confirmării cu ajutorul PCR; |
|
(h) |
lista laboratoarelor responsabile în cadrul studiului privind MRSA cu:
|
2. Date complete cu privire la fiecare crescătorie eșantionată și rezultatele testelor corespunzătoare:
Statele membre comunică Comisiei pe cale electronică rezultatele studiilor privind Salmonella și MRSA sub formă de date brute, folosind un dicționar de date și cerințele privind colectarea datelor stabilite și furnizate de Comisie.
2.1. Informații privind crescătoria
Pentru fiecare crescătorie selectată pentru eșantionare, statele membre colectează și transmit Comisiei următoarele informații:
|
(a) |
codul crescătoriei; |
|
(b) |
tipul de producție al crescătoriei:
|
|
(c) |
mărimea crescătoriei: numărul porcilor pentru reproducere prezenți în momentul eșantionării (inventarul porcilor adulți); |
|
(d) |
politica de înlocuire: toți porcii pentru reproducere de înlocuire sunt cumpărați: câțiva porci pentru reproducere de înlocuire crescuți intern sau toți porcii pentru reproducere de înlocuire sunt crescuți intern; |
|
(e) |
(facultativ:) simptomele clinice de diaree: au existat simptome de diaree prezente în cursul celor trei luni care au precedat eșantionarea? |
2.2. Informații referitoare la toate probele colectate în cadrul studiului privind Salmonella
Pentru fiecare probă trimisă la laborator în cadrul studiului privind Salmonella, statele membre colectează următoarele informații:
|
(a) |
codul probei; |
|
(b) |
codul laboratorului care participă la analiza inițială; |
|
(c) |
data prelevării probelor; |
|
(d) |
data la care a început analiza de laborator; |
|
(e) |
depistarea Salmonella: rezultat calitativ (pozitiv/negativ); |
|
(f) |
serotipizarea Salmonella: serotip(uri) depistat(e) (pot fi mai multe); |
|
(g) |
vârsta porcilor: dacă sunt toate scroafe sau sunt porci pentru reproducere de vârste diferite; |
|
(h) |
sexul: doar scroafe, scroafe și vieri sau doar vieri; |
|
(i) |
etapa de producție: maternitate; împerechere, gestație (altele?); |
|
(j) |
adăposturile: podea cu stinghii (complet/parțial); pardoseală solidă; paie sau altele; |
|
(k) |
alimentația: sunt hrăniți porcii din acest țarc, această curte sau acest grup exclusiv cu furaje combinate? |
|
(l) |
suplimentul furajer: este adăugată în furaj vreo substanță care reduce prevalența Salmonella (cum ar fi acidul organic sau un probiotic)? |
|
(m) |
utilizarea sistematică a antibioticelor: se administrează antibiotice, indiferent sub ce formă, tuturor animalelor din acest grup? |
|
(n) |
ultima dată de administrare a antimicrobienelor la animale (în cursul ultimelor patru săptămâni). |
2.3. Informații suplimentare referitoare la probele prelevate în cadrul studiului privind Salmonella pentru prevalența în interiorul crescătoriei
Pentru fiecare probă individuală trimisă la laborator în cadrul eșantionării pentru prevalența în interiorul crescătoriei, statele membre colectează următoarele informații suplimentare:
|
(a) |
codul probei compozite; |
|
(b) |
depistarea Salmonella în fiecare probă individuală: rezultat calitativ (pozitiv/negativ); |
|
(c) |
serotipizarea Salmonella în fiecare eșantion individual: serotip(uri) depistat(e) (pot fi mai multe). |
2.4. Informații referitoare la probele prelevate în cadrul studiului privind MRSA
Pentru fiecare probă trimisă la laborator, statele membre colectează următoarele informații:
|
(a) |
codul probei; |
|
(b) |
codul/numele laboratorului care participă la depistare; |
|
(c) |
data prelevării probelor; |
|
(d) |
data la care a început analiza de laborator; |
|
(e) |
rezultatul depistării MRSA (pozitiv/negativ); |
|
(f) |
codul/numele laboratorului care participă la PCR; |
|
(g) |
rezultatul PCR; |
|
(h) |
codul/numele laboratorului care participă la tipizarea genei spa (Spa typing); |
|
(i) |
rezultatul tipizării genei Spa; |
|
(j) |
codul/numele laboratorului care participă la tipizarea MLST; |
|
(k) |
rezultatul tipizării MLST. |