17.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 273/1

REGULAMENTUL (CE) NR. 1182/2007 AL CONSILIULUI

din 26 septembrie 2007

de stabilire a unor norme specifice cu privire la sectorul fructelor şi legumelor şi de modificare a Directivelor 2001/112/CE şi 2001/113/CE şi a Regulamentelor (CEE) nr. 827/68, (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96, (CE) nr. 2826/2000, (CE) nr. 1782/2003 şi (CE) nr. 318/2006 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2202/96

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 36 şi 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

întrucât:

(1)

Actualul regim aplicabil sectorului fructelor şi legumelor este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţei în sectorul fructelor şi legumelor (2), Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe şi legume (3) şi Regulamentul (CE) nr. 2202/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 de instituire a unui regim de ajutor comunitar pentru producătorii de anumite fructe citrice (4).

(2)

Ţinând seama de experienţa acumulată, este necesară modificarea regimului aplicabil sectorului fructelor şi legumelor în scopul atingerii următoarelor obiective: îmbunătăţirea competitivităţii şi orientării pieţei din acest sector, astfel încât să contribuie la obţinerea unei producţii durabile, care să fie competitivă atât pe pieţele interne, cât şi pe cele externe, reducerea fluctuaţiilor înregistrate în veniturile producătorilor ca urmare a crizelor care afectează piaţa, creşterea consumului de fructe şi legume în cadrul Comunităţii şi continuarea eforturilor care s-au făcut în acest sector în scopul menţinerii şi protejării mediului.

(3)

Întrucât aceste obiective nu pot fi realizate în suficientă măsură de statele membre datorită naturii comune a pieţei din sectorul legumelor şi fructelor şi, prin urmare, dată fiind necesitatea unei acţiuni comune ulterioare, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este formulat în acelaşi articol, prezentul regulament nu depăşeşte limitele necesare pentru realizarea acestor obiective.

(4)

Comisia a prezentat o propunere separată de regulament al Consiliului de stabilire a unei organizări comune a pieţelor agricole care ar putea include iniţial anumite dispoziţii orizontale care să reglementeze sectorul fructelor şi legumelor şi să se aplice şi unei serii de alte produse agricole, în special dispoziţiile referitoare la comitetul de gestionare. Este oportun ca aceste dispoziţii să rămână în cadrul Regulamentelor (CE) nr. 2200/96 şi (CE) nr. 2201/96. Cu toate acestea, respectivele dispoziţii ar trebui actualizate, simplificate şi modernizate, astfel încât să permită includerea cu uşurinţă a acestora în regulamentul de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole.

(5)

În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii specifice sectorului fructelor şi legumelor, pentru o cât mai bună claritate, este necesar ca domeniul de aplicare al modificărilor la actualul regim să includă toate dispoziţiile corespunzătoare într-un regulament separat. În cazurile în care astfel de dispoziţii au, de asemenea, într-o oarecare măsură, o natură orizontală şi se aplică şi pentru o serie de alte produse agricole, cum ar fi cele privind normele de comercializare şi comerţul cu ţările terţe, ar trebui actualizate şi simplificate, astfel încât să permită includerea cu uşurinţă a acestora, la o dată ulterioară, în regulamentul menţionat anterior privind instituirea unei organizări comune a pieţelor agricole. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să abroge sau să modifice instrumentele existente de natură orizontală, cu excepţia cazului în care acestea sunt caduce, inutile sau, dată fiind natura lor, nu ar trebui abordate la nivel de Consiliu.

(6)

Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să-l constituie produsele reglementate de organizaţiile pieţelor comune din sectorul legumelor şi fructelor şi sectorul produselor transformate pe bază de fructe şi legume. Totuşi, dispoziţiile privind organizaţiile de producători şi organizaţiile interprofesionale, precum şi acordurile interprofesionale, se aplică doar produselor reglementate de organizaţiile pieţelor comune din sectorul legumelor şi fructelor, trebuind menţinută această distincţie. Domeniul de aplicare al organizării pieţei comune din sectorul legumelor şi fructelor ar trebui să fie extins şi la anumite plante de uz alimentar pentru a le permite să beneficieze de acelaşi regim. Cimbrul şi şofranul sunt în prezent reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 827/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 privind organizarea comună a pieţei pentru anumite produse enumerate în anexa II la tratat (5) de unde, prin urmare, ar trebui eliminate.

(7)

Normele de comercializare, în special cu privire la definiţie, calitate, clasificare, dimensiune, ambalare, condiţionare, depozitare, transport, prezentare, comercializare şi etichetare ar trebui să se aplice în cazul anumitor produse, astfel încât produsele care intră pe piaţă să aibă o calitate uniformă şi satisfăcătoare. Mai mult decât atât, în scopul evitării abuzurilor în legătură cu calitatea şi autenticitatea produselor oferite spre consum şi a perturbărilor semnificative care pot fi antrenate pe piaţă de aceste abuzuri, poate fi necesară adoptarea unor măsuri speciale, în special metode actualizate de analiză şi alte măsuri destinate determinării caracteristicilor normelor în cauză.

(8)

În prezent, Directiva 2001/112/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind sucurile din fructe şi anumite produse similare destinate alimentaţiei umane (6) şi Directiva 2001/113/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind gemurile, jeleurile şi marmeladele de fructe, precum şi piureul de castane îndulcit, destinate alimentaţiei umane (7) conţin dispoziţii specifice referitoare la producţia, compoziţia şi etichetarea produselor respective. Cu toate acestea, aceste norme nu sunt în totalitate actualizate, astfel încât să ia în considerare evoluţiile normelor internaţionale aplicabile şi, prin urmare, ar trebui modificate pentru a permite o astfel de actualizare.

(9)

Producţia şi comercializarea fructelor şi legumelor ar trebui să aibă în vedere problemele de protecţie a mediului, inclusiv practicile de cultivare, gestionarea deşeurilor şi eliminarea produselor retrase de pe piaţă, în special în ceea ce priveşte protecţia calităţii apei, păstrarea biodiversităţii şi a spaţiului rural.

(10)

Organizaţiile de producători sunt principalii actori din sectorul fructelor şi legumelor, pentru care asigură, la nivelul lor, o funcţionare descentralizată. În faţa unei şi mai mari concentrări a cererii, gruparea furnizărilor prin intermediul acestor organizaţii continuă să fie o necesitate economică pentru consolidarea poziţiei producătorilor pe piaţă. O astfel de grupare ar trebui efectuată în mod voluntar şi ar trebui să-şi dovedească utilitatea prin domeniul de aplicare şi eficienţa serviciilor oferite de organizaţiile de producători membrilor acestora. Întrucât organizaţiile de producători acţionează exclusiv în interesul membrilor lor, se consideră că acestea acţionează în numele şi în interesul membrilor lor în chestiunile de natură economică.

(11)

Experienţa arată că organizaţiile de producători reprezintă instrumentul adecvat de grupare a furnizărilor. Cu toate acestea, repartizarea organizaţiilor de producători în diferite state membre este inegală. Pentru a îmbunătăţi şi mai mult atractivitatea organizaţiilor de producători, ar trebui să se dispună o creştere a flexibilităţii operării lor ori de câte ori este posibil. O astfel de flexibilitate ar trebui să privescă în special gama de produse ale unei organizaţii de producători, nivelul de vânzări directe permise şi extinderea normelor la nemembri, precum şi posibilitatea pentru asociaţiile organizaţiilor de producători de a desfăşura oricare dintre activităţile membrilor lor şi de a-şi externaliza activităţile, inclusiv către sucursale, în ambele situaţii sub rezerva unor condiţii necesare.

(12)

O organizaţie de producători nu ar trebui recunoscută într-un stat membru ca fiind capabilă să contribuie la atingerea obiectivelor organizării pieţei comune dacă actul constitutiv al acesteia nu impune anumite cerinţe organizaţiei în sine şi membrilor acesteia. Pentru constituirea şi exploatarea corectă a fondurilor operaţionale este necesar ca, în general, organizaţiile de producători să ia în sarcina lor întreaga producţie relevantă de fructe şi legume realizată de membrii acestora.

(13)

Grupurilor de producători din statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată şi care doresc să obţină statutul de organizaţii de producători în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să li se permită să beneficieze de o perioadă de tranziţie pe durata căreia să poată beneficia de sprijin financiar naţional şi comunitar în baza anumitor obligaţii asumate de respectivul grup de producători.

(14)

Pentru a acorda organizaţiilor de producători o mai mare responsabilitate în special în ceea ce priveşte deciziile lor financiare şi pentru a direcţiona resursele publice care le-au fost puse la dispoziţie către viitoarele solicitări, ar trebui stabilite condiţiile de utilizare a acestor resurse. Finanţarea în comun a fondurilor operaţionale înfiinţate de organizaţiile de producători pare a reprezenta o soluţie oportună. În anumite cazuri speciale se poate permite şi finanţarea unor domenii suplimentare. Pentru a controla cheltuielile comunitare, ar trebui să existe o limită în ceea ce priveşte ajutoarele acordate organizaţiilor de producători care constituie fonduri operaţionale.

(15)

În regiunile unde organizarea producţiei este redusă ar trebui permisă acordarea unor contribuţii financiare naţionale suplimentare. În cazul statelor membre ce se află într-o poziţie dezavantajată din punct de vedere al structurilor, respectivele contribuţii ar trebui să fie rambursabile de către Comunitate.

(16)

Pentru a simplifica şi reduce costurile schemei de finanţare, ar putea fi utilă o aliniere, atunci când este posibil, a procedurilor şi normelor de eligibilitate a cheltuielilor în cadrul fondurilor operaţionale cu cele din programele de dezvoltare rurală, solicitându-se statelor membre să stabilească o strategie naţională pentru programele operaţionale.

(17)

Pentru a mări în continuare impactul organizaţiilor şi asociaţiilor de producători şi pentru a asigura stabilitatea dorită a pieţei, statelor membre ar trebui să li se permită ca în anumite condiţii să extindă aplicarea normelor la producătorii din regiunea lor care nu sunt membri, în special normele privind producţia, comercializarea şi protecţia mediului adoptate de organizaţii sau asociaţii din regiunile vizate pentru membrii lor. În cazul în care există o justificare pertinentă, anumite costuri apărute în cursul extinderii respectivelor norme ar trebui să fie suportate de producătorii vizaţi, din moment ce aceştia beneficiază de respectiva extindere. Cu toate acestea, producătorii de produse biologice nu ar trebui să facă obiectul acestei extinderi a aplicării normelor fără acordul unui număr substanţial de astfel de producători. Pentru o rezolvare rapidă a crizelor este necesar să se permită o extindere rapidă a aplicării normelor privind prevenirea şi gestionarea crizelor.

(18)

Prin Regulamentele (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 2202/96 au fost stabilite o serie de scheme eterogene de ajutor pentru anumite legume şi fructe. Administrarea schemelor de ajutor este una complexă, dat fiind numărul şi varietatea lor. Deşi schemele de ajutor se concentrează pe anumite fructe şi legume, nu au putut lua pe deplin în considerare condiţiile de producţie existente la nivel regional şi nu s-au referit la toate fructele şi legumele. Prin urmare, este oportun să se caute o modalitate diferită de sprijinire a producătorilor de legume şi fructe.

(19)

De asemenea, schemele de ajutor pentru legume şi fructe nu au fost integrate în totalitate în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (8). Acest lucru a determinat o anumită complexitate şi rigiditate în gestionarea schemelor respective.

(20)

Prin urmare, în vederea unui sistem de sprijin mai bine orientat, dar în acelaşi timp flexibil, pentru sectorul fructelor şi legumelor şi pentru simplificarea acestuia, este necesară eliminarea schemelor de ajutor existente şi integrarea deplină a sectorului fructelor şi legumelor în regimul stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În acest scop, este necesar ca agricultorii care au produs fructe şi legume în perioada de referinţă să fie eligibili pentru schema de plată unică. De asemenea, este necesar să se introducă dispoziţii pentru stabilirea de către statele membre a sumelor de referinţă şi a hectarelor eligibile în cadrul schemei de plată unică pe baza unei perioade reprezentative adecvate pieţei fiecărui produs din fructe şi legume, precum şi pe baza unor obiective adecvate şi a unor criterii nediscriminatorii. Suprafeţele cultivate cu fructe şi legume, inclusiv culturile permanente de fructe şi legume şi pepinierele ar trebui să fie eligibile pentru schema de plată unică. Plafoanele naţionale ar trebui modificate în consecinţă. Pentru ca sectoarele vizate să aibă timpul necesar pentru integrarea în schema de plată unică ar trebui stabilite perioade de tranziţie. În special, sunt necesare dispoziţii pentru plăţile decuplate pentru legume şi fructe şi ajutoare pentru domenii cuplate temporar pentru anumite produse destinate transformării care sunt eligibile conform schemelor de ajutor existente, precum şi pentru căpşuni şi zmeură. Pentru aceste ultime produse pot fi acordate şi ajutoare naţionale pe lângă cele comunitare. De asemenea, ar trebui să se prevadă posibilitatea adoptării de către Comisie a unor norme detaliate de punere în aplicare şi a oricăror altor măsuri tranzitorii necesare cu privire la aspectele enunţate anterior.

(21)

Producţia de fructe şi legume este imprevizibilă, iar produsele sunt perisabile. Orice surplus pe piaţă, chiar dacă nu este prea mare, poate perturba în mod semnificativ piaţa. Au fost aplicate anumite regimuri de retragere de pe piaţă dar s-au dovedit dificil de administrat. Ar trebui introduse câteva măsuri suplimentare de gestionare a crizelor, cât mai simplu de aplicat posibil. Integrarea tuturor acestor măsuri în cadrul programelor operaţionale ale organizaţiilor de producători pare să fie cea mai bună abordare în aceste condiţii şi, în consecinţă, organizaţiile de producători ar trebui să devină mai atractive pentru producători. Cu toate acestea, pentru ca măsurile de gestionare a crizelor să poată fi extinse şi la cei care nu sunt membri ai organizaţiilor de producători, statelor membre ar trebui să li se permită, pentru o perioadă de tranziţie, să acorde ajutoare de stat în astfel de cazuri. Totuşi, nivelul ajutorului trebuie să fie mai mic decât cel primit de către membrii organizaţiilor de producători pentru a stimula afilierea la organizaţie. Modul de acordare a acestor ajutoare de stat ar trebui revizuit la sfârşitul perioadei de tranziţie.

(22)

Integrarea cartofilor alimentari în regimul stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 presupune că, pentru a menţine funcţionarea corespunzătoare a pieţei unice bazate pe preţuri comune, dispoziţiile din tratat care reglementează ajutoarele de stat ar trebui să se aplice şi cartofilor alimentari în egală măsură, cu o perioadă de tranziţie care să permită adaptarea sectorului.

(23)

Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 al Consiliului din 19 decembrie 2000 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă (9) prevede o contribuţie comunitară de până la 50 % pentru anumite acţiuni de promovare. Pentru a promova consumul de fructe şi legume în rândul copiilor în instituţiile de învăţământ, procentul respectiv trebuie majorat pentru o promovare a fructelor şi legumelor în acest mediu.

(24)

Organizaţiile inter-ramură înfiinţate la iniţiativa operatorilor individuali sau deja grupaţi pot, dacă reprezintă o proporţie semnificativă din membrii diverselor categorii profesionale din sectorul fructelor şi legumelor, să contribuie la crearea unui tip de comportament care să ţină seama în mai mare măsură de realităţile pieţei şi să faciliteze o abordare comercială care să îmbunătăţească procedurile de raportare a producţiei, în special în ceea ce priveşte organizarea producţiei, prezentarea şi comercializarea produselor. Din moment ce, prin activitatea lor, aceste organizaţii pot contribui în general la îndeplinirea obiectivelor articolului 33 din tratat şi, în special, a celor din prezentul regulament, ar trebui ca, odată ce modalităţile relevante de acţiune sunt definite, să fie posibilă acordarea unei recunoaşteri acelor organizaţii care dovedesc că sunt suficient de reprezentative şi desfăşoară activităţi practice în perspectiva obiectivelor menţionate mai sus. Dispoziţiile privind extinderea aplicării normelor adoptate de organizaţiile şi asociaţiile de producători şi împărţirea costurilor rezultate din respectivele extinderi ar trebui, dată fiind asemănarea dintre obiectivele urmărite, să se aplice şi organizaţiilor inter-ramură.

(25)

Crearea unei pieţe comunitare unice implică introducerea unui sistem de schimburi comerciale la frontierele exterioare ale Comunităţii. Acest sistem ar trebui să conţină taxe de import şi ar trebui, în principiu, să stabilizeze piaţa comunitară. Sistemul comercial ar trebui să se bazeze pe angajamentele luate în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay.

(26)

Aplicarea sistemului preţului de intrare la fructe şi legume necesită adoptarea unor dispoziţii specifice pentru a se ţine seama de angajamentele internaţionale ale Comunităţii.

(27)

Supravegherea volumului schimburilor comerciale de produse agricole cu ţările terţe poate, în cazul anumitor produse, să necesite introducerea unor sisteme de acordare de licenţe de import şi export, inclusiv constituirea unei garanţii care să asigure că tranzacţiile pentru care se eliberează astfel de licenţe sunt într-adevăr efectuate. Prin urmare, ar trebui să i se atribuie Comisiei competenţa de a introduce sisteme de acordare de licenţe pentru produsele respective.

(28)

Pentru a evita sau contracara efectele negative pe piaţa comunitară care pot rezulta din importul anumitor produse agricole, importul produselor de acest tip ar trebui să facă obiectul achitării unei taxe suplimentare, dacă anumite condiţii sunt întrunite.

(29)

În anumite condiţii, este necesar să i se confere Comisiei competenţa de a deschide şi a administra contingente tarifare care rezultă din acorduri internaţionale încheiate în conformitate cu tratatul sau din alte acte ale Consiliului.

(30)

Regimul taxelor vamale permite renunţarea la orice altă măsură de protecţie la frontierele externe ale Comunităţii. Piaţa internă şi sistemul de taxe ar putea, în circumstanţe excepţionale, să se dovedească a fi inadecvate. În asemenea cazuri, pentru a nu lăsa piaţa comunitară fără apărare în faţa perturbărilor care ar putea aavea loc, Comunitatea ar trebui să fie în măsură să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri ar trebui să fie conforme obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii.

(31)

Pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a acestui sistem de schimburi comerciale, ar trebui să se prevadă reglementarea sau, în măsura în care situaţia pieţei impune acest lucru, interzicerea recurgerii la regimurile de perfecţionare activă sau pasivă.

(32)

Pentru a se putea asigura în continuare o bază legală pentru restituirile la export pentru zahărul incorporat în anumite produse din legume şi fructe, astfel cum este prevăzut în articolul 16 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96, lista produselor vizate ar trebui adăugată la cea din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a pieţelor din sectorul zahărului (10).

(33)

Directivele 2001/112/CE şi 2001/113/CE şi Regulamentele (CEE) nr. 827/68, (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96, (CE) nr. 2826/2000, (CE) nr. 1782/2003 şi (CE) nr. 318/2006 ar trebui modificate în consecinţă.

(34)

Având în vedere evoluţia constantă a pieţei comune a produselor agricole, statele membre şi Comisia ar trebui să se informeze reciproc în legătură cu schimbările importante.

(35)

Acordarea de ajutoare de stat ar împiedica buna funcţionare a unei pieţe unice bazate pe un sistem de preţuri comune. De aceea, dispoziţiile tratatului care guvernează ajutoarele de stat ar trebui să se aplice, cu titlu general, produselor prevăzute în prezentul regulament. Cu toate acestea, ar trebui să se prevadă posibilitatea acordării unui ajutor de stat unic sectorului de transformare a roşiilor din Italia şi Spania în vederea sprijinirii adaptării acestuia la dispoziţiile prezentului regulament.

(36)

Cheltuielile suportate de către statele membre rezultate din obligaţiile care le revin în virtutea prezentului regulament ar trebui să fie finanţate de către Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune (11).

(37)

Regimul fructelor şi legumelor prevede respectarea anumitor obligaţii. Pentru a garanta respectarea acestor obligaţii este necesar să se efectueze verificări şi să se aplice sancţiuni în caz de nerespectare a obligaţiilor respective. Este, prin urmare, necesar să se confere Comisiei competenţa de a introduce normele aplicabile în această privinţă, în special în ceea ce priveşte recuperarea sumelor plătite în mod neîntemeiat şi obligaţiile de informare care revin statelor membre. Corpul special de inspectori din sectorul fructelor şi legumelor nu va mai fi necesar în cadrul noului sistem şi ar trebui, prin urmare, desfiinţat.

(38)

Schema de ajutor stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 2202/96 urmează să fie eliminată. Prin urmare, regulamentul respectiv nu va mai avea nicio finalitate şi ar trebui abrogat.

(39)

Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (12).

(40)

În vederea simplificării, comitetele separate pentru fructe şi legume proaspete şi pentru fructe şi legume transformate ar trebui să fie desfiinţate şi înlocuite cu un comitet unic pentru fructe şi legume care ar trebui instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

(41)

Trecerea de la regimul existent la cel prevăzut de prezentul regulament ar putea antrena dificultăţi care nu sunt abordate în prezentul regulament. Pentru a diminua aceste dificultăţi, Comisia ar trebui să poată adopta măsuri tranzitorii. De asemenea, este necesar să se prevadă continuitatea recunoaşterii organizaţiilor de producători şi a asociaţiilor de organizaţii de producători recunoscute prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi posibila continuare a programelor operaţionale aprobate conform respectivului regulament, precum şi a dispoziţiilor similare privind grupurile de producători recunoscute prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi a planurilor lor de recunoaştere.

(42)

Ca regulă generală, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2008. Cu toate acestea, pentru a evita întreruperea schemelor de ajutor pentru produsele transformate pe bază de fructe şi legume şi de citrice în cursul unui an de comercializare, ar trebui să se permită derularea acestor scheme până la sfârşitul anului de comercializare 2007/2008,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIŢII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabileşte norme specifice aplicabile produselor menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96.

Cu toate acestea, titlurile III şi IV din prezentul regulament se aplică doar la produsele menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi/sau produselor respective destinate doar transformării.

Articolul 43 se aplică şi cartofilor, proaspeţi sau congelaţi, având codul NC 0701.

TITLUL II

CLASIFICAREA PRODUSELOR

Articolul 2

Norme de comercializare

(1)   Produsele enumerate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, care sunt destinate a fi vândute consumatorilor doar în stare proaspătă, pot fi comercializate doar dacă sunt de calitate bună, corectă şi vandabilă şi dacă este indicată ţara de origine.

(2)   Comisia poate stabili normele de comercializare pentru unul sau mai multe dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96.

(3)   Astfel Comisia ia în considerare recomandările normative adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (CEE-ONU).

(4)   Normele de comercializare menţionate la alineatele (1) şi (2):

(a)

se aplică tuturor etapelor de comercializare, inclusiv pentru import şi export, exceptând cazurile în care Comisia dispune altfel;

(b)

se stabilesc ţinând seama în mod deosebit de particularităţile produselor respective, necesitatea asigurării de condiţii pentru plasarea acestor produse pe piaţă şi de interesul consumatorilor de a primi informaţii corespunzătoare şi transparente cu privire la produs, în special în ceea ce priveşte ţara de origine, clasa produsului şi, dacă este cazul, varietatea (sau tipul comercial) de produs;

(c)

pot face referire în special la calitate, clasificare, dimensiune, ambalare, condiţionare, depozitare, transport, prezentare, comercializare şi etichetare.

(5)   Deţinătorul produselor reglementate în baza normelor de comercializare adoptate nu poate să expună aceste produse sau să le ofere spre vânzare, să le livreze sau să le comercializeze în Comunitate în alt mod decât în conformitate cu respectivele norme. Deţinătorul este responsabil pentru asigurarea acestei conformităţi.

(6)   Fără a aduce atingere vreunei dispoziţii specifice care poate fi adoptată de către Comisie în conformitate cu articolul 42, statele membre verifică în mod selectiv, pe baza unor analize de risc, dacă produsele respective respectă normele de comercializare. De preferinţă, aceste verificări se concentrează pe stadiul anterior expedierii de la locul de producţie, când produsele sunt ambalate sau încărcate. Pentru produsele din ţările terţe, verificările se efectuează înainte de punerea în circulaţie.

(7)   Până la adoptarea de noi norme de comercializare continuă să se aplice normele de comercializare stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2200/96 şi al Regulamentului (CE) nr. 2201/96.

TITLUL III

ORGANIZAŢII DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Cerinţe şi recunoaştere

Articolul 3

Cerinţe

(1)   În sensul prezentului regulament, prin „organizaţie de producători” se înţelege orice persoană juridică sau parte clar definită a unei persoane juridice care răspunde următoarelor cerinţe:

(a)

a fost înfiinţată la iniţiativa agricultorilor, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, care cultivă unul sau mai multe din produsele enumerate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi/sau doar produse de genul respectiv destinate exclusiv transformării.

(b)

are drept obiectiv utilizarea de practici de cultură, tehnici de producţie şi tehnici de gestionare a deşeurilor care să respecte mediul, în special în vederea protejării calităţii apelor, a solului şi a spaţiului rural şi în vederea ocrotirii sau a favorizării biodiversităţii;

(c)

are unul sau mai multe din următoarele obiective:

(i)

să asigure planificarea şi adaptarea producţiei la cerere, în special în privinţa calităţii şi a cantităţii;

(ii)

să concentreze aprovizionarea şi plasarea pe piaţă a produselor obţinute de membrii săi;

(iii)

să optimizeze costurile de producţie şi să stabilizeze preţurile de producţie;

(d)

actul său constitutiv să respecte cerinţe specifice, astfel cum sunt enunţate la alineatul (2); şi

(e)

să fi fost recunoscută de statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 4.

(2)   Actul constitutiv al unei organizaţii de producători impune producătorilor care sunt membri ai acesteia ca, în mod special:

(a)

să aplice normele adoptate de organizaţia de producători cu privire la raportarea producţiei, producţie, comercializare şi protecţia mediului;

(b)

să facă parte doar dintr-o singură organizaţie de producători, pentru producţia la nivelul unei exploataţii date a oricăruia dintre produsele menţionate la alineatul (1) litera (a);

(c)

să comercializeze întreaga producţie vizată prin intermediul organizaţiei de producători;

(d)

să pună la dispoziţie, în special pentru zonele de plantaţii, informaţiile solicitate de organizaţia de producători referitoare la cantităţile recoltate, producţie şi vânzări directe, în vederea întocmirii statisticilor;

(e)

să achite contribuţiile financiare prevăzute în actul constitutiv pentru constituirea şi refinanţarea fondului operaţional prevăzut la articolul 8.

(3)   Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (2) litera (c), în cazurile în care organizaţia de producători permite acest lucru şi atunci când acest lucru are loc în conformitate cu condiţiile stabilite de către organizaţia de producători, membrii producători:

(a)

nu pot vinde direct de pe exploataţia lor şi/sau din afara exploataţiei lor, direct consumatorilor, în folosul lor personal, mai mult de un procentaj fix din producţia şi/sau produsele lor, respectivul procentaj fiind stabilit de către statele membre la cel puţin 10 %;

(b)

pot comercializa ei înşişi sau prin intermediul altei organizaţii de producători desemnate de propria lor organizaţie cantităţi de produse care reprezintă cantităţi marginale în raport cu volumul de producţie comercializabil de organizaţia lor;

(c)

pot comercializa ei înşişi sau prin intermediul altei organizaţii de producători desemnate de propria lor organizaţie produsele care, datorită caracteristicilor lor, nu fac în mod normal obiectul activităţilor comerciale ale organizaţiei respective.

(4)   Actul constitutiv al unei organizaţii de producători cuprinde, de asemenea, dispoziţii cu privire la:

(a)

procedurile de determinare, adoptare şi modificare a normelor prevăzute la alineatul (2);

(b)

obligaţia membrilor de a achita contribuţia financiară necesară pentru finanţarea organizaţiei de producători;

(c)

normele care să permită producătorilor membri să exercite controlul democratic asupra organizaţiei şi deciziilor sale;

(d)

sancţiunile pentru nerespectarea obligaţiilor ce le revin în baza actului constitutiv, în special pentru neplata contribuţiilor financiare, sau a normelor stabilite de organizaţia de producători;

(e)

regulile de admitere a noilor membri, în special durata minimă a calităţii de membru;

(f)

normele contabile şi bugetare necesare pentru funcţionarea organizaţiei.

(5)   Se consideră că organizaţiile de producători acţionează în numele şi în interesul membrilor lor în toate chestiunile de natură economică.

Articolul 4

Recunoaştere

(1)   Statele membre recunosc organizaţiile de producători, în sensul articolului 3 alineatul (1), care solicită această recunoaştere, cu condiţia ca acestea:

(a)

să îndeplinească cerinţele stabilite la articolul 3 şi să furnizeze dovezile relevante respective;

(b)

să aibă un număr minim de membri şi să acopere un volum minim sau o valoare minimă din producţia comercializabilă stabilită de către statele membre şi să furnizeze dovezile relevante în acest sens;

(c)

să existe suficiente dovezi că îşi pot desfăşura activitatea în mod corespunzător, atât în timp, cât şi ca eficacitate şi concentrare a furnizării, în acest scop statele membre putând decide care dintre produsele sau grupurile de produse menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) ar trebui să fie acoperite de organizaţiile de producători;

(d)

să permită efectiv membrilor acestora să beneficieze de asistenţă tehnică privind utilizarea practicilor de cultivare ecologice;

(e)

să pună efectiv la dispoziţia membrilor lor, atunci când este cazul, mijloacele tehnice de colectare, stocare, ambalare şi comercializare a produselor acestora;

(f)

să asigure gestionarea comercială şi bugetară adecvată pentru activităţile acestora; şi

(g)

să nu deţină o poziţie dominantă pe o piaţă determinată, decât dacă acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute în articolul 33 din tratat.

(2)   Statele membre:

(a)

hotărăsc acordarea recunoaşterii unei organizaţii de producători în termen de trei luni de la data depunerii cererii însoţite de toate documentele justificative;

(b)

efectuează la intervale regulate controale privind respectarea de către organizaţiile de producători a prezentului titlu, aplică sancţiuni acestor organizaţii în cazul nerespectării sau al constatării de neregularităţi în legătură cu dispoziţiile prezentului regulament şi hotărăsc, dacă este cazul, retragerea recunoaşterii;

(c)

comunică anual Comisiei orice decizie de acordare, de refuz sau de retragere a recunoaşterii.

Articolul 5

Asociaţiile de organizaţii de producători

O asociaţie de organizaţii de producători se poate constitui la iniţiativa organizaţiilor de producători recunoscute şi poate desfăşura oricare dintre activităţile unei organizaţii de producători. În acest scop, statele membre pot recunoaşte, la cerere, o asociaţie a organizaţiilor de producători, atunci când:

(a)

statul membru consideră că asociaţia este capabilă să desfăşoare în mod eficient activităţile respective; şi

(b)

asociaţia nu deţine o poziţie dominantă pe o piaţă determinată, decât dacă acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute în articolul 33 din tratat.

Articolul 3 alineatul (5) se aplică mutatis mutandis acţiunilor asociaţiilor de organizaţii de producători.

Articolul 6

Externalizarea

Statele membre pot permite unei organizaţii recunoscute de producători sau unei asociaţii recunoscute de organizaţii de producători să îşi externalizeze oricare dintre activităţile sale, inclusiv către sucursale, cu condiţia să furnizeze statului membru suficiente dovezi că externalizarea reprezintă o modalitate corespunzătoare de realizare a obiectivelor organizaţiei de producători sau a asociaţiei de organizaţii de producători respective.

Articolul 7

Grupuri de producători

(1)   În sensul prezentului regulament, prin grup de producători se înţelege orice persoană juridică sau parte clar definită a unei persoane juridice care a fost înfiinţată la iniţiativa agricultorilor, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, care cultivă unul sau mai multe din produsele enumerate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi/sau astfel de produse destinate exclusiv transformării, cu scopul de a fi recunoscută drept organizaţie de producători.

Grupurile de producători din statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată sau din regiunile ultraperiferice ale Comunităţii, astfel cum sunt definite în articolul 299 alineatul (2) din tratat, sau din Insulele Egee, astfel cum sunt definite în articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 (13), pot beneficia de o perioadă de tranziţie în vederea respectării condiţiilor de recunoaştere stabilite la articolul 4.

Pentru a se califica, acestea trebuie să prezinte statului membru în cauză un plan de recunoaştere etapizat a cărui acceptare semnalează începerea perioadei de tranziţie prevăzute în al doilea paragraf şi reprezintă o recunoaştere preliminară. Perioada de tranziţie poate fi de cel mult cinci ani.

(2)   Anterior acceptării planului de recunoaştere, statele membre informează Comisia cu privire la intenţiile lor şi posibilele implicaţii financiare ale acestor planuri.

(3)   Pe durata perioadei de tranziţie, statele membre pot acorda grupurilor de producători:

(a)

ajutoare în vederea constituirii acestora şi pentru facilitarea activităţilor administrative;

(b)

ajutoare oferite fie direct, fie prin intermediul instituţiilor de credit, care să acopere o parte a investiţiilor necesare pentru obţinerea recunoaşterii, după cum se prezintă în planul de recunoaştere prevăzut în cel de-al treilea paragraf al alineatului (1).

(4)   Ajutoarele prevăzute la alineatul (3) sunt rambursate de Comunitate conform normelor adoptate în temeiul articolului 42 litera (b) punctul (ii).

(5)   Ajutoarele menţionate la alineatul (3) litera (a) se stabilesc pentru fiecare grup de producători pe baza propriei producţii comercializate, valoarea ajutorului pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea an fiind după cum urmează:

(a)

10 %, 10 %, 8 %, 6 % şi respectiv 4 % din valoarea producţiei comercializate în cazul grupurilor de producători din statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată, şi

(b)

5 %, 5 %, 4 %, 3 % şi respectiv 2 % din valoarea producţiei comercializate în cazul grupurilor de producători din regiunile ultraperiferice ale Comunităţii, astfel cum sunt definite în articolul 299 alineatul (2) din tratat, sau în Insulele Egee, astfel cum sunt definite în articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006.

Aceste procentaje pot fi reduse în funcţie de valoarea producţiei comercializate care depăşeşte un anumit prag. Ajutorul care poate fi acordat unui grup de producători poate fi supus unei plafonări în oricare dintre ani.

CAPITOLUL II

Programe operaţionale şi fonduri operaţionale

Articolul 8

Fonduri operaţionale

(1)   Organizaţiile de producători pot constitui un fond operaţional. Fondul este finanţat prin:

(a)

contribuţiile financiare ale membrilor sau ale organizaţiei producătorilor;

(b)

ajutor financiar comunitar care poate fi acordat organizaţiilor de producători.

(2)   Fondurile operaţionale se folosesc doar pentru finanţarea programelor operaţionale aprobate de către statele membre în conformitate cu articolul 13.

Articolul 9

Programe operaţionale

(1)   Programele operaţionale au două sau mai multe dintre obiectivele menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (c) sau dintre următoarele obiective:

(a)

planificarea producţiei;

(b)

îmbunătăţirea calităţii produselor;

(c)

creşterea valorii comerciale a produselor;

(d)

promovarea produselor, în formă proaspătă sau transformate;

(e)

măsuri de mediu şi metode de producţie care să respecte mediul; inclusiv agricultura biologică;

(f)

prevenirea şi gestionarea crizelor.

(2)   Prevenirea şi gestionarea crizelor se concentrează pe evitarea şi soluţionarea crizelor de pe pieţele de fructe şi legume, acoperind în acest context:

(a)

retragerea de pe piaţă;

(b)

recoltarea în stare necoaptă sau nerecoltarea fructelor şi legumelor;

(c)

promovarea şi comunicarea;

(d)

măsuri de formare;

(e)

asigurarea recoltelor;

(f)

sprijin pentru acoperirea cheltuielilor administrative legate de constituirea de fonduri mutuale.

Măsurile de prevenire şi gestionare a crizelor, inclusiv rambursările de credite şi dobânzi astfel cum au fost menţionate în al treilea paragraf nu cuprind mai mult de o treime din cheltuielile efectuate în cadrul programului operaţional.

Pentru a putea finanţa măsurile de prevenire şi gestionare a crizelor, organizaţiile de producători pot lua credite în condiţii comerciale. În acest caz, rambursarea creditului şi a dobânzilor aferente poate fi considerată ca parte a programului operaţional, putând astfel fi eligibilă pentru ajutor financiar comunitar în conformitate cu articolul 10. Orice acţiune specifică de prevenire şi gestionare a crizelor se finanţează fie prin astfel de credite, fie direct, fiind permisă doar una dintre aceste variante.

(3)   Statele membre se asigură că:

(a)

programele operaţionale includ două sau mai multe acţiuni de protecţie a mediului, sau

(b)

cel puţin 10 % din cheltuielile efectuate în cadrul programului operaţional sunt alocate acţiunilor de protecţie a mediului.

Acţiunile de protecţie a mediului respectă cerinţele privind plăţile agro-ecologice enunţate în primul paragraf al articolului 39 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (14).

În cazul în care cel puţin 80 % dintre producătorii membri ai unei organizaţii de producători sunt supuşi uneia sau mai multor angajamente agro-ecologice de acelaşi fel conform respectivei dispoziţii, fiecare dintre respectivele angajamente se consideră a fi o acţiune de protecţie a mediului, astfel cum se menţionează la punctul (a) din primul paragraf.

Sprijinul pentru acţiunile de protecţie a mediului menţionat în primul paragraf se referă la costurile suplimentare şi veniturile neîncasate care rezultă din respectivele acţiuni.

(4)   Alineatul (3) se aplică în Bulgaria şi România doar începând cu 1 ianuarie 2011.

(5)   Investiţiile care sporesc presiunea asupra mediului vor fi permise doar în situaţiile în care sunt puse în practică metode de protecţie a mediului care să contracareze aceste presiuni.

Articolul 10

Ajutorul financiar comunitar

(1)   Ajutorul financiar comunitar este egal cu valoarea contribuţiilor financiare menţionate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv, dar limitat la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.

(2)   Ajutorul financiar comunitar este limitat la 4,1 % din valoarea producţiei comercializate de fiecare organizaţie de producători.

Cu toate acestea, respectivul procentaj poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producţiei comercializate, cu condiţia ca suma ce depăşeşte 4,1 % din valoarea producţiei comercializate să fie folosită doar pentru măsurile de prevenire şi gestionare a crizelor.

(3)   La solicitarea organizaţiei de producători, procentajul menţionat la alineatul (1) este de 60 % pentru un program operaţional sau o parte a unui program operaţional în cazul în care întruneşte cel puţin una dintre condiţiile următoare:

(a)

este prezentat de mai multe organizaţii de producători din Comunitate care funcţionează în state membre diferite conform schemelor transnaţionale;

(b)

este prezentat de una sau mai multe organizaţii de producători implicate în regimuri care funcţionează pe o bază sectorială;

(c)

acoperă numai ajutorul specific acordat producţiei de produse biologice reglementate prin Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producţie agricolă ecologică şi indicarea acesteia pe produsele agricole şi alimentare (15);

(d)

este prezentat de o organizaţie de producători dintr-un stat membru care a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau ulterior, pentru acţiuni derulate până la sfârşitul anului 2013;

(e)

este primul program prezentat de o organizaţie de producători recunoscută care a fuzionat cu o altă organizaţie de producători recunoscută;

(f)

este primul program prezentat de o asociaţie de organizaţii de producători recunoscută;

(g)

este prezentat de organizaţii de producători din state membre în care organizaţiile de producători comercializează mai puţin de 20 % din producţia de fructe şi legume;

(h)

este prezentat de o organizaţie de producători dintr-una din regiunile ultraperiferice ale Comunităţii;

(i)

acoperă doar ajutorul specific pentru acţiunile de promovare a consumului de fructe şi legume în rândul copiilor în instituţiile de învăţământ.

(4)   Procentul prevăzut la alineatul (1) este de 100 % în cazul în care volumul retragerilor de fructe şi legume de pe piaţă nu depăşeşte 5 % din volumul producţiei comercializate a fiecărei organizaţii de producători, iar cantităţile retrase sunt eliminate astfel:

(a)

distribuţie gratuită către organizaţii de caritate şi fundaţii autorizate în acest sens de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităţilor de ajutorare a persoanelor al căror drept la asistenţă publică este recunoscut de legislaţia internă, în special din cauza lipsei mijloacelor de subzistenţă;

(b)

distribuţie gratuită către penitenciare, şcoli, instituţii de educaţie publică şi tabere de vacanţă pentru copii, precum şi către spitale şi cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile necesare pentru ca aceste cantităţi astfel distribuite să fie suplimentare faţă de cantităţile achiziţionate în mod obişnuit de astfel de unităţi.

Articolul 11

Ajutorul financiar naţional

(1)   În regiuni ale statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor este deosebit de scăzut, statele membre pot fi autorizate de către Comisie, pe baza unei cereri bine argumentate, să acorde organizaţiilor de producători ajutor financiar naţional, reprezentând cel mult o jumătate din contribuţiile financiare menţionate la articolul 8 alineatul (1) litera (a). Acest ajutor se adaugă la fondul de exploatare.

În regiunile din statele membre în care organizaţiile de producători comercializează mai puţin de 15 % din valoarea producţiei de fructe şi legume şi a căror producţie de fructe şi legume reprezintă cel puţin 15 % din producţia agricolă totală, ajutorul menţionat la primul paragraf poate fi rambursat de Comunitate la cererea statului membru respectiv.

(2)   Articolele 87, 88 şi 89 din tratat nu se aplică ajutorului financiar naţional autorizat în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 12

Cadrul naţional şi strategia naţională pentru programele operaţionale

(1)   Statele membre instituie un cadru naţional prin care se stabilesc condiţiile generale pentru acţiunile menţionate la articolul 9 alineatul (3). Acest cadru prevede în special că aceste acţiuni trebuie să îndeplinească cerinţele Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, inclusiv cele cu privire la complementaritate, coerenţă şi conformitate, astfel cum este prevăzut în articolul 5 din regulamentul respectiv.

Statele membre prezintă cadrul propus Comisiei care poate cere modificări în termen de trei luni în cazul în care constată că propunerea nu permite atingerea obiectivelor stabilite la articolul 174 din tratat şi în Al şaselea program de acţiune comunitar pentru mediu (16). Investiţiile în exploataţiile individuale sprijinite de programele operaţionale respectă de asemenea obiectivele respective.

(2)   Statele membre stabilesc o strategie naţională destinată programelor operaţionale durabile pe piaţa de fructe şi legume. Această strategie prevede următoarele:

(a)

o analiză a situaţiei din perspectiva avantajelor şi a dezavantajelor şi a potenţialului de dezvoltare;

(b)

justificarea priorităţilor alese;

(c)

obiectivele programelor operaţionale şi ale instrumentelor, indicatori de performanţă;

(d)

evaluarea programelor operaţionale;

(e)

obligaţiile de raportare ale organizaţiilor de producători.

De asemenea, strategia trebuie să includă cadrul naţional menţionat la alineatul (1).

(3)   Alineatele (1) şi (2) nu se aplică statelor membre care nu au organizaţii de producători recunoscute.

Articolul 13

Aprobarea programelor operaţionale

(1)   Proiectele de programe operaţionale sunt prezentate autorităţilor naţionale competente care le aprobă sau le resping sau solicită modificări conform dispoziţiilor din prezentul capitol.

(2)   Organizaţiile de producători comunică statului membru valoarea estimată a fondului operaţional pentru anul următor şi prezintă motivele formulate pe baza devizelor estimative pentru programele operaţionale, a cheltuielilor pentru anul în curs şi, posibil, pentru anii anteriori şi, dacă este cazul, a estimărilor privind volumul producţiei pentru anul următor.

(3)   Statul membru comunică organizaţiei de producători sau asociaţiei de organizaţii de producători valoarea estimată a ajutorului financiar comunitar, conform plafoanelor stabilite la articolul 10.

(4)   Plata ajutorului financiar se efectuează pe baza cheltuielilor suportate pentru schemele de ajutor vizate de programul operaţional. Pentru aceleaşi scheme se pot face şi plăţi în avans, sub rezerva punerii la dispoziţie a unei garanţii sau a unei cauţiuni.

(5)   Organizaţia de producători comunică statului membru valoarea finală a cheltuielilor pentru anul precedent, anexând în acest sens toate documentele justificative, pentru a putea astfel primi soldul ajutorului financiar comunitar.

(6)   Programele operaţionale şi finanţarea acestora de către producători şi organizaţiile de producători, pe de o parte, şi de fondurile comunitare, pe de altă parte, au o durată minimă de trei ani şi maximă de cinci ani.

CAPITOLUL III

Extinderea aplicării normelor la producătorii dintr-o zonă economică

Articolul 14

Extinderea aplicării normelor

(1)   În cazurile în care o organizaţie de producători care funcţionează într-o zonă economică specifică este considerată, din punctul de vedere al unui produs specific, reprezentativă pentru producţia şi producătorii din zona respectivă, statul membru în cauză poate, la solicitarea organizaţiei de producători respective, să decidă obligativitatea următoarelor norme pentru producătorii din zona respectivă care nu sunt membri ai organizaţiei respective:

(a)

normele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (a);

(b)

normele necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor menţionate la articolul 9 alineatul (2) litera (c).

Primul paragraf se aplică cu condiţia ca normele respective:

(a)

să fi fost în vigoare timp de cel puţin un an de comercializare;

(b)

să fie incluse în lista exhaustivă din anexa I;

(c)

să fie obligatorii pe durata a cel mult trei ani de comercializare.

Cu toate acestea, condiţia menţionată la al doilea paragraf, litera (a) nu se aplică dacă normele respective sunt cele menţionate la punctele 1, 3 şi 5 din anexa I. În acest caz, extinderea aplicării normelor nu poate avea loc pentru mai mult de un an de comercializare.

(2)   În sensul prezentului capitol, prin „zonă economică” se înţelege o zonă geografică formată din regiuni de producţie adiacente sau învecinate în care există condiţii omogene de producţie şi de comercializare.

Statele membre notifică lista cu zonele economice Comisiei.

În termen de o lună de la notificare, Comisia aprobă lista sau, în urma consultării statului membru vizat, decide asupra modificărilor pe care acesta trebuie să le facă. Comisia face publică lista respectivă prin mijloacele pe care le consideră adecvate.

(3)   O organizaţie de producători este considerată reprezentativă în sensul alineatului (1) în cazul în care membrii săi reprezintă cel puţin 50 % din producătorii din zona economică în care funcţionează şi dacă acoperă cel puţin 60 % din volumul producţiei zonei respective. Fără a aduce atingere alineatului (5), la calculul acestor procente nu se iau în considerare producătorii sau producţia de produse biologice, care intră sub incidenţa Regulamentului (CEE) nr. 2092/91.

(4)   Normele obligatorii pentru toţi producătorii dintr-o anume zonă economică:

(a)

nu trebuie să afecteze în mod negativ ceilalţi producători din statul membru respectiv sau din Comunitate;

(b)

nu se aplică decât dacă se referă în mod explicit la produsele livrate în vederea transformării conform unui contract semnat anterior începerii anului de comercializare, cu excepţia normelor referitoare la raportarea producţiei menţionate la articolul 3 alineatul (2) litera (a);

(c)

nu trebuie să fie incompatibile cu normele comunitare şi naţionale în vigoare.

(5)   Normele sunt obligatorii pentru producătorii de produse biologice prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 doar în cazul în care o astfel de măsură a fost aprobată de cel puţin 50 % dintre producătorii respectivi din zona economică în care funcţionează organizaţia de producători, iar organizaţia în cauză acoperă cel puţin 60 % din producţia din zona respectivă.

Articolul 15

Notificarea

Statele membre notifică Comisiei normele pe care le consideră obligatorii pentru toţi producătorii dintr-o anumită zonă economică, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1). Comisia face publice regulile respective prin mijloacele pe care le consideră adecvate.

Articolul 16

Abrogare

Comisia decide că un stat membru trebuie să revoce extinderea aplicării normelor stabilită de respectivul stat membru în conformitate cu articolul 14 alineatul (1):

(a)

în cazul în care stabileşte că respectiva extindere asupra altor producători elimină concurenţa într-un segment important al pieţei interne, periclitează liberul schimb sau îndeplinirea obiectivelor articolului 33 din tratat;

(b)

în cazul în care constată că articolul 81 alineatul (1) din tratat se aplică normelor extinse la alţi producători. Decizia Comisiei cu privire la respectivele norme se aplică începând doar de la data la care se constată acest aspect;

(c)

în cazul în care stabileşte, în urma unor verificări, că dispoziţiile prezentului capitol nu au fost respectate.

Articolul 17

Contribuţiile financiare ale producătorilor care nu sunt membri

Atunci când se aplică articolul 14 alineatul (1), statul membru în cauză poate decide, în urma unei verificări a dovezilor prezentate, ca producătorii care nu sunt membri să plătească organizaţiei de producători partea din contribuţiile financiare plătite de producătorii membri, în măsura în care acestea se utilizează pentru acoperirea:

(a)

costurilor administrative rezultate din aplicarea normelor menţionate la articolul 14 alineatul (1);

(b)

costurilor pentru cercetare, pentru studii de piaţă şi pentru promovarea vânzărilor suportate de organizaţie sau asociaţie şi de care beneficiază toţi producătorii din zonă.

Articolul 18

Extinderea aplicării normelor la asociaţiile de organizaţii de producători

În sensul prezentului capitol, orice trimitere la organizaţiile de producători se interpretează ca trimitere la asociaţiile de organizaţii de producători recunoscute.

CAPITOLUL IV

Raport

Articolul 19

Raport

Până la 31 decembrie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului titlu în ceea ce priveşte organizaţiile de producători, fondurile operaţionale şi programele operaţionale.

TITLUL IV

ORGANIZAŢII ŞI ACORDURI INTERPROFESIONALE

CAPITOLUL I

Cerinţe şi recunoaştere

Articolul 20

Cerinţe

În sensul prezentului regulament, prin „organizaţie inter-ramură” se înţelege orice persoană juridică:

(a)

constituită din reprezentanţi ai activităţilor economice legate de producţia, comerţul şi/sau transformarea produselor menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96;

(b)

constituită la iniţiativa tuturor organizaţiilor sau asociaţiilor care o compun sau a câtorva dintre ele;

(c)

care desfăşoară, într-una sau mai multe regiuni ale Comunităţii, una sau mai multe activităţi dintre cele prezentate mai jos, ţinând seama de interesele consumatorilor:

(i)

ameliorarea cunoştinţelor, a transparenţei producţiei şi a pieţei;

(ii)

contribuţia la o mai bună coordonare a introducerii pe piaţă a fructelor şi legumelor, în special prin cercetare şi studii de piaţă;

(iii)

realizarea contractelor-tip compatibile cu normele comunitare;

(iv)

o mai mare exploatare a potenţialului fructelor şi legumelor produse;

(v)

transmiterea informaţiilor şi realizarea activităţii de cercetare necesare pentru direcţionarea producţiei către produsele adecvate cererii pieţei şi gusturilor sau aşteptărilor consumatorilor, în special în ceea ce priveşte calitatea produsului şi protecţia mediului;

(vi)

căutarea unor metode de restricţionare a utilizării produselor fitosanitare şi a altor substanţe de acest fel şi de garantare a calităţii produselor, precum şi a protecţiei solului şi apelor;

(vii)

dezvoltarea metodelor şi instrumentelor necesare îmbunătăţirii calităţii produselor;

(viii)

punerea în valoare şi protejarea agriculturii biologice şi a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate şi a indicaţiilor geografice;

(ix)

promovarea producţiei integrate sau a altor metode de producţie ecologice;

(x)

stabilirea reglementărilor privind normele de producţie şi comercializare menţionate în anexa I punctele 2 şi 3, care sunt mai stricte decât reglementările interne sau comunitare;

(d)

au fost recunoscute de statul membru în cauză, în conformitate cu dispoziţiile articolului 21.

Articolul 21

Recunoaştere

(1)   În cazul în care structurile statelor membre oferă garanţii în acest sens, acestea pot recunoaşte ca organizaţii inter-ramură în sensul prezentului regulament toate organizaţiile înfiinţate pe teritoriul lor care depun o cerere corespunzătoare, cu condiţia ca acestea:

(a)

să îşi desfăşoare activitatea într-una sau mai multe regiuni ale statului membru respectiv;

(b)

să reprezinte un segment important al producţiei şi/sau comerţului şi/sau transformării fructelor şi legumelor şi al produselor obţinute în urma transformării fructelor şi legumelor din regiunea sau regiunile vizate şi, în cazul în care sunt implicate mai multe regiuni, acestea să poată demonstra un nivel minim de reprezentativitate în fiecare regiune, pentru fiecare dintre ramurile acoperite;

(c)

să desfăşoare două sau mai multe dintre activităţile menţionate la articolul 20 litera (c);

(d)

să nu fie ele însele implicate în producerea, transformarea sau comerţul cu fructe şi legume sau cu produse transformate pe bază de fructe şi legume;

(e)

să nu se angajeze în niciunul dintre acordurile, hotărârile şi practicile concertate menţionate la articolul 22 alineatul (4).

(2)   Înainte de a acorda recunoaşterea, statele membre adresează Comisiei o notificare privind organizaţiile inter-ramură care au solicitat recunoaşterea, punând la dispoziţie toate informaţiile relevante privind reprezentativitatea lor şi diferitele activităţi pe care le desfăşoară, împreună cu toate celelalte informaţii necesare pentru evaluare.

Comisia poate ridica obiecţii privind recunoaşterea în termen de două luni de la notificare.

(3)   Statele membre:

(a)

hotărăsc cu privire la acordarea recunoaşterii în termen de trei luni de la data depunerii cererii şi a tuturor documentelor justificative;

(b)

efectuează la intervale regulate controale privind respectarea de către organizaţiile inter-ramură a condiţiilor de recunoaştere, aplică sancţiuni în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentului regulament de către organizaţiile în cauză sau a constatării existenţei unor nereguli şi hotărăsc, dacă este cazul, retragerea recunoaşterii;

(c)

retrag recunoaşterea dacă:

(i)

condiţiile de recunoaştere stabilite în prezentul capitol nu mai sunt respectate;

(ii)

organizaţia inter-ramură participă la oricare dintre acordurile, hotărârile şi practicile menţionate la articolul 22 alineatul (3), fără a aduce atingere oricăror altor sancţiuni impuse în baza dreptului intern;

(iii)

organizaţia inter-ramură nu respectă obligaţia de notificare menţionată la articolul 22 alineatul (2);

(d)

Comisiei îi este comunicată, în termen de două luni, orice decizie de a acorda, retrage sau refuza recunoaşterea.

(4)   Condiţiile şi frecvenţa cu care statele membre trebuie să informeze Comisia privind activităţile organizaţiilor inter-ramură sunt stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

În urma verificărilor, Comisia poate să solicite unui stat membru să retragă recunoaşterea.

(5)   Recunoaşterea constituie o autorizaţie de desfăşurare a activităţilor menţionate la articolul 20 litera (c), sub rezerva respectării altor dispoziţii ale prezentului regulament.

(6)   Comisia face publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate, o listă a organizaţiilor inter-ramură recunoscute, indicând domeniul economic sau sfera activităţilor acestora şi activităţile desfăşurate în sensul articolului 23. Retragerile recunoaşterilor sunt de asemenea făcute publice.

CAPITOLUL II

Norme privind concurenţa

Articolul 22

Aplicarea normelor privind concurenţa

(1)   Fără a aduce atingere articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 al Consiliului din 24 iulie 2006 de aplicare a anumitor norme de concurenţă în domeniul producţiei şi comerţului cu produse agricole (17), articolul 81 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor, hotărârilor şi practicilor concertate ale organizaţiilor inter-ramură recunoscute în scopul desfăşurării activităţilor menţionate la articolul 20 litera (c) din prezentul regulament.

(2)   Alineatul (1) se aplică numai cu condiţia ca:

(a)

acordurile, hotărârile şi practicile concertate să fi fost notificate Comisiei;

(b)

în termen de două luni de la primirea tuturor informaţiilor cerute, Comisia să nu fi considerat că acordurile, hotărârile sau practicile concertate sunt incompatibile cu normele comunitare.

(3)   Acordurile, hotărârile sau practicile concertate nu pot intra în vigoare înainte de expirarea perioadei menţionate la alineatul (2) litera (b).

(4)   Următoarele acorduri, hotărâri şi practici concertate sunt în orice condiţii considerate incompatibile cu normele comunitare:

(a)

acordurile, hotărârile şi practicile concertate care pot duce la împărţirea sub orice formă a pieţelor în cadrul Comunităţii;

(b)

acordurile, hotărârile şi practicile concertate care pot afecta buna funcţionare a organizării pieţei;

(c)

acordurile, hotărârile şi practicile concertate care pot genera denaturări ale concurenţei care nu sunt esenţiale în îndeplinirea obiectivelor politicii agricole comune urmărite prin activitatea organizaţiei inter-ramură;

(d)

acordurile, hotărârile şi practicile concertate care conduc la fixarea preţurilor, fără a aduce atingere activităţilor desfăşurate de organizaţiile inter-ramură în aplicarea normelor specifice ale Comunităţii;

(e)

acordurile, hotărârile şi practicile concertate care pot fi discriminatorii sau pot elimina concurenţa cu privire la o parte substanţială a produselor respective.

(5)   În cazul în care, în urma expirării termenului de două luni menţionat la alineatul (2) litera (b), Comisia stabileşte că nu au fost respectate condiţiile de aplicare a alineatului (1), aceasta adoptă o decizie prin care se declară că articolul 81 alineatul (1) din tratat se aplică acordului, deciziei sau practicilor concertate în cauză.

Decizia Comisiei nu se aplică înainte de data comunicării acesteia către organizaţia inter-ramură în cauză, cu excepţia cazului în care organizaţia respectivă a furnizat informaţii incorecte sau a abuzat de scutirea prevăzută la alineatul (1).

(6)   În cazul acordurilor multianuale, notificarea pentru primul an este valabilă pentru anii următori ai acordului. Cu toate acestea, în acest caz, Comisia poate, din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru, să constate oricând incompatibilitatea acordului.

CAPITOLUL III

Extinderea aplicării normelor

Articolul 23

Extinderea aplicării normelor

(1)   În cazurile în care o organizaţie inter-ramură care funcţionează într-una sau mai multe regiuni specifice ale unui stat membru este considerată reprezentativă pentru producţia, comerţul sau transformarea unui anumit produs, statul membru respectiv poate, la cererea organizaţiei inter-ramură respective, să declare obligatorii unele dintre acordurile, hotărârile sau practicile concertate convenite în cadrul organizaţiei respective, pe o perioadă limitată, pentru alţi operatori care îşi desfăşoară activitatea în regiunea sau regiunile respective şi care nu fac parte din organizaţie, indiferent dacă aceştia sunt persoane fizice sau grupuri.

(2)   O organizaţie inter-ramură este considerată reprezentativă în sensul alineatului (1) atunci când regrupează cel puţin două treimi din producţia sau comerţul sau transformarea produsului sau produselor în cauză din regiunea sau regiunile vizate ale unui stat membru. În cazul în care cererea de extindere a aplicării normelor sale la alţi operatori acoperă mai multe regiuni, organizaţia inter-ramură trebuie să demonstreze un nivel minim de reprezentativitate pentru fiecare dintre ramurile profesionale pe care le grupează în fiecare din regiunile vizate.

(3)   Normele pentru care se poate cere extinderea la alţi operatori:

(a)

au unul din următoarele obiective:

(i)

raportări referitoare la producţie şi la piaţă;

(ii)

norme de producţie mai stricte decât cele stabilite prin reglementările comunitare sau naţionale;

(iii)

întocmirea de contracte-tip compatibile cu normele comunitare;

(iv)

norme de comercializare;

(v)

norme de protecţie a mediului;

(vi)

măsuri de promovare şi exploatare a potenţialului produselor;

(vii)

măsuri de protecţie a agriculturii biologice, precum şi a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate şi a indicaţiilor geografice;

(b)

trebuie să fi fost în vigoare timp de cel puţin un an de comercializare;

(c)

pot fi declarate obligatorii pentru cel mult trei ani de comercializare;

(d)

nu afectează în mod negativ ceilalţi operatori din statul membru respectiv sau Comunitatea.

Cu toate acestea, condiţia menţionată la litera (b) din primul paragraf nu se aplică dacă normele respective sunt cele menţionate la punctele 1, 3 şi 5 din anexa I. În acest caz, extinderea aplicării normelor nu poate avea loc pentru mai mult de un an de comercializare.

(4)   Normele menţionate la alineatul (3) litera (a) punctele (ii), (iv) şi (v) nu sunt altele decât cele menţionate în anexa I. Normele menţionate la alineatul 3 litera (a) punctul (ii) nu se aplică produselor care au fost produse în afara regiunii sau regiunilor specifice menţionate la alineatul (1).

Articolul 24

Notificare şi abrogare

(1)   Statele membre informează Comisia cu privire la normele pe care le consideră obligatorii pentru toţi operatorii dintr-una sau mai multe regiuni specifice în conformitate cu articolul 23 alineatul (1). Comisia face publice normele respective prin mijloacele pe care le consideră adecvate.

(2)   Înainte ca normele respective să fie făcute publice, Comisia informează comitetul instituit prin articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 cu privire la orice notificare de extindere a aplicării acordurilor inter-ramură.

(3)   Comisia decide dacă un stat membru trebuie să abroge o extindere a aplicării normelor adoptată de respectivul stat membru în cazurile menţionate la articolul 16.

Articolul 25

Contribuţiile financiare ale producătorilor care nu sunt membri

În cazurile în care aplicarea normelor privind unul sau mai multe produse este extinsă, iar una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la articolul 23 alineatul (3) litera (a) sunt desfăşurate de o organizaţie inter-ramură recunoscută şi sunt în interesul economic general al acelor persoane ale căror activităţi sunt legate de unul sau mai multe din produsele vizate, statul membru care a acordat recunoaşterea poate decide ca persoanele fizice sau grupurile care nu sunt membre ale organizaţiei inter-ramură, dar care beneficiază de pe urma acelor activităţi, să plătească organizaţiei parţial sau integral cotizaţiile achitate de membrii acesteia, în măsura în care aceste cotizaţii sunt menite să acopere costurile directe rezultate din desfăşurarea respectivelor activităţi.

TITLUL V

COMERŢUL CU ŢĂRI TERŢE

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Articolul 26

Principii generale

Cu excepţia dispoziţiilor contrare prevăzute în prezentul regulament sau adoptate în temeiul acestor dispoziţii, în schimburile comerciale cu ţări terţe se interzic următoarele:

(a)

colectarea oricărei taxe având efect echivalent cu o taxă vamală;

(b)

aplicarea oricăror restricţii cantitative sau măsuri cu efect echivalent.

Articolul 27

Nomenclatura combinată

Regulile generale de interpretare a nomenclaturii combinate şi a normelor speciale de aplicare a acesteia se aplică clasificării tarifare a produselor reglementate de prezentul titlu. Nomenclatura tarifară care rezultă din aplicarea prezentului regulament este inclusă în Tariful Vamal Comun.

CAPITOLUL II

Importuri

Secţiunea I

Licenţe de import

Articolul 28

Sisteme opţionale de acordare a licenţelor de import

Comisia poate supune importurile în Comunitate ale unuia sau mai multor produse care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament obligativităţii de prezentare a unei licenţe de import.

Articolul 29

Eliberarea licenţelor

Licenţele de import sunt eliberate de către statele membre oricărui solicitant, oricare ar fi sediul acestuia în Comunitate, cu excepţia cazului în care Consiliul dispune altfel, şi fără a aduce atingere dispoziţiilor luate în scopul aplicării prezentului capitol.

Articolul 30

Valabilitate

Licenţele de import sunt valabile în toată Comunitatea.

Articolul 31

Securitate

(1)   În absenţa dispoziţiilor contrare stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, eliberarea de licenţe este subordonată constituirii unei garanţii care asigură realizarea importurilor pe perioada valabilităţii licenţei.

(2)   Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, garanţia este reţinută în întregime sau parţial în cazul în care importul nu s-a realizat sau s-a realizat doar parţial, în termenul de valabilitate a licenţei.

Articolul 32

Norme de punere în aplicare

Normele de aplicare a prezentei secţiuni, inclusiv termenele de valabilitate a licenţelor şi nivelul garanţiei se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Secţiunea II

Taxele de import şi sistemul preţului de intrare

Articolul 33

Taxele de import

Cu excepţia unor dispoziţii contrare prevăzute în prezentul regulament, nivelul taxelor de import din Tariful Vamal Comun se aplică produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Articolul 34

Sistemul preţului de intrare

(1)   În situaţia în care aplicarea taxelor de import din Tariful Vamal Comun depinde de preţul de intrare al lotului importat, veridicitatea preţului de intrare este verificată folosind o valoare de import fixă calculată de Comisie, după produs şi după origine, pe baza mediei ponderate a preţurilor la produsul respectiv pe pieţele de import reprezentative ale statelor membre sau pe alte pieţe, atunci când este cazul.

Cu toate acestea, se pot adopta dispoziţii specifice pentru verificarea preţului de intrare al produselor importate în principal pentru transformare, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

(2)   În cazul în care preţul de intrare declarat al lotului respectiv este mai mare decât valoarea forfetară de import, majorată cu o marjă stabilită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 care nu poate depăşi valoarea forfetară cu mai mult de 10 %, este necesară depunerea unei garanţii egale cu taxa de import stabilită pe baza valorii forfetare de import.

(3)   În cazul în care preţul de intrare al lotului respectiv nu este declarat în momentul vămuirii, nivelul taxei din Tariful Vamal Comun care urmează să fie aplicat depinde de valoarea de import forfetară sau se calculează prin aplicarea dispoziţiilor legislaţiei vamale relevante în condiţiile care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

(4)   Normele detaliate de punere în aplicare a alineatelor (1), (2) şi (3) se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Articolul 35

Taxe de import suplimentare

(1)   Pentru a preveni sau contracara efectele adverse care pot apărea pe piaţa comunitară în urma importurilor unuia sau a mai multor produse care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, se aplică o taxă de import suplimentară faţă de nivelul stabilit la articolele 33 şi 34 la importurile respective, atunci când:

(a)

importurile se realizează la un preţ sub nivelul notificat de Comunitate Organizaţiei Mondiale a Comerţului („preţul de declanşare”); sau

(b)

volumul importurilor dintr-un an depăşeşte un anumit nivel („volumul de declanşare”).

Volumul de declanşare se bazează pe posibilităţile de acces la piaţă definite ca importuri exprimate ca procent din consumul intern corespunzător în cursul celor trei ani anteriori.

(2)   Nu se impun taxe vamale suplimentare atunci când este puţin probabil ca importurile să perturbe piaţa comunitară sau când efectele ar fi disproporţionate în raport cu obiectivul stabilit.

(3)   În sensul alineatului (1) litera (a), preţurile la import sunt stabilite pe baza preţurilor CIF la import pentru lotul în cauză.

Preţurile CIF la import sunt verificate având în vedere preţurile reprezentative pentru produsul respectiv pe piaţa mondială sau pe piaţa comunitară de import.

(4)   Normele detaliate de punere în aplicare a articolului 3 se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96. Aceste norme detaliate se referă în special la:

(a)

produsele cărora li se aplică taxe de import suplimentare;

(b)

celelalte criterii necesare pentru a asigura aplicarea alineatului (1).

Secţiunea III

Gestionarea contingentelor la import

Articolul 36

Contingente tarifare

(1)   Contingentele tarifare pentru produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament şi care rezultă din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat sau din alt act al Consiliului, sunt deschise şi gestionate de Comisie în conformitate cu normele adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

(2)   Contingentele tarifare sunt gestionate astfel încât să se evite orice discriminare între operatorii implicaţi, prin aplicarea uneia dintre metodele următoare, a unei combinaţii de metode sau a altei metode adecvate:

(a)

o metodă bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor (conform principiului „primul sosit, primul servit”);

(b)

metoda de repartizare proporţională cu cantităţile solicitate la depunerea cererilor (după metoda denumită „examinare simultană”);

(c)

o metodă bazată pe luarea în considerare a modelelor comerciale tradiţionale (utilizând metoda „operatorilor tradiţionali/nou veniţi”).

(3)   Metoda de gestionare stabilită ţine seama, după caz, de necesarul de aprovizionare a pieţei comunitare şi de necesitatea de a menţine echilibrul respectivei pieţe.

Articolul 37

Deschiderea contingentelor tarifare

În conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, Comisia decide deschiderea contingentelor tarifare anuale, dacă este necesar, eşalonate pe o bază anuală şi stabileşte metoda de gestionare.

Normele detaliate de aplicare a prezentei secţiuni se adoptă în conformitate cu aceeaşi procedură, în special în ceea ce priveşte:

(a)

dispoziţiile care garantează natura, provenienţa şi originea produsului;

(b)

dispoziţiile referitoare la recunoaşterea documentului care permite verificarea garanţiilor prevăzute la litera (a);

(c)

condiţiile de eliberare şi durata de valabilitate a licenţelor de import.

Secţiunea IV

Măsurile de salvgardare şi perfecţionarea activă

Articolul 38

Măsuri de salvgardare

(1)   Măsurile de salvgardare privind importurile în Comunitate sunt luate de către Comisie, sub rezerva dispoziţiilor alineatului 3 din prezentul articol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 519/94 (18) al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite ţări terţe şi Regulamentul (CE) nr. 3285/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor (19).

(2)   Cu excepţia cazului în care Consiliul dispune altfel, măsurile de salvgardare privind importurile în Comunitate prevăzute în cadrul acordurilor internaţionale încheiate conform articolului 300 din tratat sunt luate de către Comisie în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3)   Măsurile de salvgardare menţionate la alineatele (1) şi (2) pot fi luate de către Comisie la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă. În cazul în care primeşte o astfel de cerere din partea unui stat membru, Comisia hotărăşte cu privire la aceasta în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.

Aceste măsuri de salvgardare sunt comunicate statelor membre şi sunt aplicabile imediat.

Oricare stat membru poate comunica Consiliului deciziile luate de Comisie în temeiul alineatelor (1) şi (2), în termen de cinci zile lucrătoare de la data notificării acestora. Consiliul se reuneşte de îndată. Consiliul poate, cu o majoritate calificată, să modifice sau să anuleze deciziile în cauză, în termen de o lună de la data comunicării acestora.

(4)   În cazul în care Comisia consideră că se impune abrogarea sau modificarea măsurilor luate în temeiul alineatelor (1) sau (2), procedează după cum urmează:

(a)

în cazul în care Consiliul a stabilit aceste măsuri, Comisia propune acestuia revocarea sau modificarea măsurilor. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată;

(b)

în toate celelalte cazuri, Comisia revocă sau modifică măsurile de salvgardare comunitare.

Articolul 39

Suspendarea regimurilor de perfecţionare activă

(1)   În cazul în care piaţa comunitară este perturbată sau riscă să fie perturbată datorită aplicării unor regimuri de perfecţionare activă, Comisia poate suspenda, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, utilizarea regimurilor de perfecţionare activă în cazul produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. În cazul în care primeşte o cerere din partea unui stat membru, Comisia hotărăşte cu privire la aceasta în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.

Aceste măsuri sunt comunicate statelor membre şi sunt aplicabile imediat.

Măsurile asupra cărora a hotărât Comisia pot fi comunicate Consiliului, în temeiul primului paragraf, de orice stat membru, în termen de cinci zile lucrătoare de la data notificării lor. Consiliul se reuneşte de îndată. Consiliul poate, cu o majoritate calificată, să modifice sau să anuleze măsurile în cauză, în termen de o lună de la data comunicării acestora.

(2)   În măsura în care este necesară pentru buna funcţionare a organizaţiilor comune ale pieţei pentru produsele aflate în domeniul de aplicare al prezentului regulament, utilizarea regimului de perfecţionare activă pentru produsele respective poate fi interzisă total sau parţial de către Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 37 alineatul (2) din tratat.

CAPITOLUL III

Exporturi

Secţiunea I

Licenţe de export

Articolul 40

Sisteme opţionale de acordare a licenţelor de export

(1)   Comisia poate hotărî obligativitatea prezentării unei licenţe de export pentru exporturile din Comunitate de produse care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(2)   Articolele 29, 30 şi 31 se aplică mutatis mutandis.

(3)   Normele detaliate de aplicare a acestui articol, inclusiv termenele de valabilitate a licenţelor şi nivelul garanţiei se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Secţiunea II

Suspendarea perfecţionării pasive

Articolul 41

Suspendarea regimurilor de perfecţionare pasivă

(1)   În cazul în care piaţa comunitară este perturbată sau riscă să fie perturbată datorită aplicării unor regimuri de perfecţionare pasivă, Comisia poate suspenda, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, utilizarea regimurilor de perfecţionare pasivă în cazul produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. În cazul în care primeşte o cerere din partea unui stat membru, Comisia hotărăşte cu privire la aceasta în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.

Aceste măsuri sunt comunicate statelor membre şi sunt aplicabile imediat.

Oricare stat membru poate comunica Consiliului măsurile luate de Comisie în temeiul primului paragraf, în termen de cinci zile lucrătoare de la data notificării acestora. Consiliul se reuneşte de îndată. Consiliul poate, cu o majoritate calificată, să modifice sau să anuleze măsurile în cauză, în termen de o lună de la data comunicării acestora.

(2)   În măsura în care este necesară pentru buna funcţionare a organizaţiilor comune ale pieţei pentru produsele acoperite de prezentul regulament, utilizarea regimului de perfecţionare pasivă pentru produsele respective poate fi interzisă total sau parţial de către Consiliu, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 37 alineatul (2) din tratat.

TITLUL VI

PUNERE ÎN APLICARE, MODIFICARE ŞI DISPOZIŢII FINALE

CAPITOLUL I

Norme de punere în aplicare

Articolul 42

Norme detaliate de punere în aplicare

Normele detaliate de punere în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96. Aceste norme se referă în special la:

(a)

normele de punere în aplicare a titlului II, inclusiv:

(i)

produsele supuse standardizării şi elaborarea normelor de comercializare menţionate la articolul 2, în special pentru a defini ce anume este un produs de calitate bună, corectă şi vandabilă;

(ii)

normele privind conformitatea inspecţiilor, în special în ce priveşte aplicarea lor uniformă în statele membre;

(iii)

normele privind derogările şi scutirile de la aplicarea normelor de comercializare;

(iv)

normele de prezentare, comercializare şi etichetare;

(v)

normele de aplicare a normelor de comercializare pentru produsele importate în Comunitate şi exportate din Comunitate;

(b)

normele de punere în aplicare a titlului III, inclusiv:

(i)

normele privind organizaţiile transnaţionale de producători şi asociaţiile transnaţionale de organizaţii de producători, inclusiv asistenţa administrativă care se acordă de către autorităţile competente relevante în cazul cooperării transnaţionale;

(ii)

normele privind finanţarea măsurilor menţionate la articolul 7; inter alia pragurile şi plafoanele de ajutor şi gradul de cofinanţare comunitară a ajutoarelor;

(iii)

proporţia şi normele detaliate privind rambursarea legată de asistenţa menţionată la articolul 11 alineatul (1);

(iv)

normele privind investiţiile în exploataţiile individuale;

(v)

datele pentru comunicările şi notificările menţionate la articolul 13;

(vi)

dispoziţiile privind plăţile parţiale ale ajutorului financiar comunitar menţionat la articolul 13;

(c)

normele de punere în aplicare a titlului IV;

(d)

normele privind controalele administrative şi controalele fizice care trebuie realizate de către statele membre în privinţa respectării obligaţiilor care decurg din aplicarea prezentului regulament;

(e)

sistemul de punere în aplicare a sancţiunilor administrative în cazul nerespectării oricăreia dintre obligaţiile decurgând din aplicarea prezentului regulament. Sancţiunile sunt clasificate în funcţie de gradul, amploarea, caracterul permanent sau repetitiv al încălcării constatate;

(f)

normele în materie de recuperare a sumelor plătite în mod neîntemeiat rezultate din aplicarea prezentului regulament;

(g)

normele privind raportarea verificărilor efectuate şi a rezultatelor acestora;

(h)

normele de punere în aplicare a titlului V, inclusiv măsurile menţionate în titlul respectiv;

(i)

norme privind determinarea informaţiilor necesare pentru aplicarea articolului 44, forma, conţinutul, programarea, termenele, precum şi condiţiile de transmitere sau punere la dispoziţie a informaţiilor şi documentelor;

(j)

măsuri necesare pentru facilitarea trecerii de la regimurile prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 2202/96 la regimurile stabilite de prezentul regulament, inclusiv cele pentru aplicarea articolului 55 din prezentul regulament.

CAPITOLUL II

Modificări, abrogare şi dispoziţii finale

Articolul 43

Ajutoare de stat

În absenţa unor dispoziţii contrare în prezentul regulament, articolele 87, 88 şi 89 din tratat se aplică producţiei şi schimburilor comerciale cu produsele enumerate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96, precum şi cartofilor, proaspeţi sau congelaţi, având codul NC 0701.

Prin derogare de la primul paragraf:

(a)

statele membre pot continua să acorde ajutoare de stat pe baza oricăror scheme existente în domeniul producţiei şi comerţului cu cartofi, proaspeţi sau congelaţi, având codul NC 0701, până la 31 decembrie 2001;

(b)

Spania şi Italia pot acorda, pe parcursul anului de comercializare 2007/2008, ajutoare de stat de până la 15 milioane EUR sectorului de transformare a roşiilor pentru a sprijini adaptarea acestuia la dispoziţiile prezentului regulament;

(c)

statele membre pot acorda ajutoare de stat până la 31 decembrie 2010 în următoarele condiţii:

(i)

ajutorul de stat este acordat doar producătorilor de fructe şi legume care nu sunt membri ai unei organizaţii de producători recunoscute şi care încheie un contract cu o organizaţie de producători recunoscută prin care acceptă să aplice măsurile de prevenire şi gestionare a crizelor adoptate de către organizaţia de producători în cauză;

(ii)

valoarea ajutorului acordat unor astfel de producători nu este mai mare de 75 % din sprijinul comunitar primit de către membrii organizaţiei de producători în cauză; şi

(iii)

până la 31 decembrie 2010 statul membru în cauză prezintă Comisiei un raport privind eficacitatea şi eficienţa ajutorului de stat, analizând în special cât de mult a sprijinit acesta organizaţia din sector. Comisia analizează raportul şi decide asupra oportunităţii unor propuneri adecvate.

Articolul 44

Comunicări

Statele membre şi Comisia îşi comunică reciproc toate informaţiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, pentru monitorizarea şi analiza pieţei şi în vederea respectării obligaţiilor internaţionale privind produsele care se află în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Articolul 45

Cheltuieli

Cheltuielile efectuate în temeiul prezentului regulament sunt considerate măsuri de intervenţie pentru reglementarea pieţelor agricole astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului.

Articolul 46

Modificări ale Regulamentului (CEE) nr. 827/68

În anexa la Regulamentul (CEE) nr. 827/68, poziţia 0910 se înlocuieşte cu următorul text:

„ex 0910

Ghimbir, şofran de India (curcumă), frunze de dafin, curry şi alte mirodenii, cu excepţia cimbrului şi a şofranului.”

Articolul 47

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 2200/96

Regulamentul (CE) nr. 2200/96 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1 alineatul (2), tabelul se înlocuieşte cu următorul tabel:

„Cod NC

Descriere

0702 00 00

Pătlăgele roşii, proaspete sau refrigerate

0703

Ceapă, haşmă, usturoi, praz şi alte legume aliacee, în stare proaspătă sau refrigerată

0704

Varză, conopidă, varză creaţă, gulii şi produse comestibile similare din genul Brassica, în stare proaspătă sau refrigerată

0705

Salată verde (Lactuca sativa) şi cicoare (Cichorium spp.), în stare proaspătă sau refrigerată

0706

Morcovi, napi, sfeclă roşie pentru salată, barba-caprei, ţelina de rădăcină, ridichi şi rădăcinoase comestibile similare, în stare proaspătă sau refrigerată

0707 00

Castraveţi şi cornişon, în stare proaspătă sau refrigerată

0708

Leguminoase, în păstăi sau decorticate, proaspete sau refrigerate

ex 0709

Alte legume, în stare proaspătă sau refrigerată, cu excepţia legumelor având codurile 0709 60 91, 0709 60 95, 0709 60 99, 0709 90 31, 0709 90 39 şi 0709 90 60

ex 0802

Alte fructe cu coajă, proaspete sau uscate, decojite sau nu, cu sau fără pieliţă, cu excepţia nucilor de arec (sau betel) şi nucilor de cola având codul 0802 90 20

0803 00 11

Banane din specia Musa paradisiaca (plantains) proaspete

ex 0803 00 90

Banane din specia Musa paradisiaca (plantains) uscate

0804 20 10

Smochine, proaspete

0804 30 00

Ananas

0804 40 00

Avocado

0804 50 00

Guave, mango şi mangustan

0805

Citrice, proaspete sau uscate

0806 10 10

Struguri de masă proaspeţi

0807

Pepeni (inclusiv pepeni verzi) şi papaya, proaspeţi

0808

Mere, pere şi gutui, proaspete

0809

Caise, cireşe, piersici (inclusiv nectarine), prune şi porumbe, proaspete

0810

Alte fructe, proaspete

0813 50 31

0813 50 39

Amestecuri exclusiv din fructe cu coajă uscate având codurile NC 0801 şi 0802

0910 20

Şofran

ex 0910 99

Cimbru, în stare proaspătă sau refrigerată

ex 1211 90 85

Busuioc, melisă, mentă, origanum vulgare (măghiran), rozmarin, salvie, în stare proaspătă sau refrigerată

1212 99 30

Roşcove”

2.

Titlurile I-VI, articolele 43 şi 44, articolele 47-57 şi anexele I-V se elimină.

3.

Articolul 46 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 46

(1)   Comisia este asistată de un Comitet de gestionare a fructelor şi legumelor (denumit în continuare «comitetul»).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada menţionată la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la o lună.”

Articolul 48

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 2201/96

Regulamentul (CE) nr. 2201/96 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1 alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„(3)   Anii de comercializare pentru produsele menţionate la alineatul (2) se stabilesc, dacă este cazul, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.”

2.

Titlurile I şi II, articolele 23-32 şi anexele I-III se elimină.

Articolul 49

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 2826/2000

Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 5 alineatul (3) se adaugă paragraful următor:

„În ceea ce priveşte promovarea fructelor şi legumelor proaspete, se va acorda o atenţie deosebită promovării în rândul copiilor în instituţiile de învăţământ.”

2.

La articolul 9 alineatul (2) se adaugă paragraful următor:

„Procentul menţionat la primul paragraf este de 60 % pentru promovarea fructelor şi legumelor orientată numai către copiii din instituţiile de învăţământ.”

Articolul 50

Modificare a Directivei 2001/112/CE

La articolul 7 din Directiva 2001/112/CE se adaugă următoarea liniuţă:

„—

adaptarea prezentei directive la evoluţiile normelor internaţionale relevante, după caz.”

Articolul 51

Modificare a Directivei 2001/113/CE

La articolul 5 din Directiva 2001/113/CE se adaugă următoarea liniuţă:

„—

adaptarea prezentei directive la evoluţiile normelor internaţionale relevante, după caz.”

Articolul 52

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 33 alineatul (1), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a)

dacă li s-a acordat o plată în cursul perioadei de referinţă prevăzute la articolul 38, cel puţin în temeiul uneia dintre schemele de ajutor prevăzute în anexa VI sau, în cazul uleiului de măsline, în cursul anilor de comercializare prevăzuţi la articolul 37 alineatul (1) paragraful al doilea sau, în cazul sfeclei de zahăr, al trestiei de zahăr şi al cicorii, dacă au beneficiat de ajutorul de piaţă în cursul perioadei reprezentative prevăzute în anexa VII punctul K sau, în cazul bananelor, dacă au beneficiat de compensaţii pentru pierderi de venit în cursul perioadei reprezentative prevăzute în anexa VII punctul L sau, în cazul fructelor şi legumelor, cartofilor alimentari şi pepinierelor au fost producători de fructe, legume, cartofi alimentari sau pepiniere în cursul perioadei reprezentative aplicate de statele membre produselor respective în conformitate cu anexa VII punctul M;”.

2.

La articolul 37 alineatul (1) se adaugă paragraful următor:

„Pentru fructe şi legume, cartofi alimentari şi pepiniere, valoarea de referinţă se calculează şi se ajustează în conformitate cu anexa VII punctul M.”

3.

La articolul 40, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2)   Dacă întreaga perioadă de referinţă a fost afectată de un caz de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale, statul membru calculează valoarea de referinţă pe baza perioadei 1997-1999.

În cazul sfeclei de zahăr, al trestiei de zahăr şi al cicorii, valoarea de referinţă se calculează pe baza anului de comercializare imediat anterior perioadei reprezentative alese în conformitate cu anexa VII punctul K. În cazul bananelor, valoarea de referinţă se calculează pe baza anului de comercializare imediat anterior perioadei reprezentative alese în conformitate cu anexa VII punctul L. În cazul fructelor şi legumelor, valoarea de referinţă se calculează pe baza anului de comercializare imediat anterior perioadei reprezentative alese în conformitate cu anexa VII punctul M. În astfel de cazuri, alineatul (1) se aplică mutatis mutandis.”

4.

La articolul 42 alineatul (8) se adaugă următorul paragraf:

„Cu toate acestea, în cazul aplicării alineatului (5), statele membre pot decide că, pentru 2007, drepturile la plată nefolosite care corespund unui număr echivalent de hectare declarate de către agricultor şi folosite pentru cartofii alimentari sau pentru fructe şi legume nu se restituie la rezerva naţională.”

5.

La articolul 43 alineatul (2), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a)

în cazul ajutoarelor pentru amidonul din cartofi, furaje uscate, seminţe, plantaţii de măslini şi tutun enumerate în anexa VII, numărul de hectare a căror producţie a beneficiat de ajutor în perioada de referinţă, astfel cum este calculat în conformitate cu anexa VII punctele B, D, F, H şi I;

(aa)

în cazul sfeclei de zahăr, al trestiei de zahăr şi al cicorii, numărul de hectare astfel cum este calculat în conformitate cu anexa VII punctul K punctul 4;

(ab)

în cazul bananelor, numărul de hectare astfel cum este calculat în conformitate cu anexa VII punctul L;

(ac)

în cazul fructelor şi legumelor, cartofilor alimentari şi pepinierelor, numărul de hectare astfel cum este calculat în conformitate cu anexa VII punctul M;”.

6.

La articolul 44 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

„Prin «hectar eligibil pentru ajutor» se înţelege de asemenea:

(a)

orice suprafaţă cultivată cu hamei sau supusă obligaţiei de retragere temporară din producţie;

(b)

orice suprafaţă cultivată cu măslini;

(c)

orice suprafaţă cultivată cu banani;

(d)

orice suprafaţă acoperită de culturi permanente de fructe şi legume;

(e)

pepiniere.”

7.

La articolul 45 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Cu toate acestea, pentru 2007, statele membre care nu au folosit opţiunea din articolul 71 şi care nu folosesc opţiunea menţionată la articolul 51 al doilea paragraf, drepturile la plată nefolosite care corespund unui număr echivalent de hectare declarate de către agricultor şi folosite pentru cartofii alimentari sau pentru fructe şi legume nu se restituie la rezerva naţională.”

8.

Articolul 51 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 51

Utilizarea agricolă a terenurilor

Agricultorii pot utiliza parcelele declarate în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) pentru orice activitate agricolă cu excepţia culturilor permanente. Cu toate acestea, agricultorii pot utiliza parcelele pentru următoarele:

(a)

hamei;

(b)

măslini;

(c)

banani;

(d)

culturi permanente de fructe şi legume;

(e)

pepiniere.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot decide până la 1 noiembrie 2007 că până la o dată care urmează a fi stabilită de statul membru, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2010, parcelele din una sau mai multe regiuni ale statului membru pot să nu fie utilizate în continuare pentru:

(a)

producţia a cel puţin unuia dintre produsele menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96. Cu toate acestea, în acest caz statele membre pot decide să permită cultivarea de culturi secundare pe hectarele eligibile pe o perioadă de maximum trei luni începând cu data de 15 august a fiecărui an; totuşi, la solicitarea statului membru, data respectivă se modifică în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2) pentru regiunile în care cerealele sunt în mod normal recoltate mai devreme din motive climaterice; şi/sau

(b)

producţia de cartofi alimentari; şi/sau

(c)

pepiniere.”

9.

Articolul 60 alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:

„(8)   În cazul în care statul membru decide să folosească derogarea de la articolul 51, al doilea paragraf, poate decide, până la 1 noiembrie 2007 să aplice şi alineatele (1)-(7) ale prezentului articol pentru aceeaşi perioadă. Alineatele (1)-(7) din prezentul articol nu se aplică în niciun alt caz.”

10.

La articolul 63 alineatul (3) se adaugă paragraful următor:

„În ceea ce priveşte includerea plăţilor pentru fructe şi legume, cartofi alimentari şi a componentei pepinieră în schema de plată unică, statele membre pot hotărî, până la 1 aprilie 2008, aplicarea derogării prevăzute la primul paragraf.”

11.

Articolul 64 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2)   În funcţie de alegerea fiecărui stat membru, Comisia stabileşte, conform procedurii prevăzute la articolul 144 alineatul (2), un plafon pentru fiecare dintre plăţile directe prevăzute la articolele 66-69.

Respectivul plafon este egal cu componenta fiecărui tip de plată directă din plafoanele naţionale prevăzute la articolul 41, înmulţită cu procentele de reducere aplicate de statele membre conform articolelor 66-69.

Valoarea totală a plafoanelor stabilite se deduce din valoarea plafoanelor naţionale menţionate la articolul 41 în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul (2).”

12.

Articolul 65 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)   Pentru drepturile care urmează să fie alocate agricultorilor, după orice altă reducere posibilă conform articolului 41, componenta valorii de referinţă care rezultă din fiecare plată directă menţionată în articolele 66-69 se reduce cu procentul care urmează să fie stabilit de statele membre în termenul fixat în articolele respective, iar pentru plăţile directe menţionate la articolul 68b, în termenul fixat de statele membre în conformitate cu respectivul articol.”

13.

După articolul 68a se introduce următorul articol:

„Articolul 68b

Plăţi tranzitorii pentru fructe şi legume

(1)   Până la 1 noiembrie 2007, statele membre pot decide să reţină până la 31 decembrie 2011 un maximum de 50 % din componenta de plafoane naţionale menţionată la articolul 41 care corespunde anumitor tipuri de roşii care sunt furnizate pentru transformare şi care sunt eligibile pe baza schemei de ajutor stabilită în Regulamentul (CE) nr. 2201/96.

În acest caz şi în limitele plafonului fixat în conformitate cu articolul 64 alineatul (2), statul membru în cauză acordă agricultorilor o plată anuală suplimentară.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc astfel de roşii conform condiţiilor prevăzute la titlul IV, capitolul 10g.

(2)   Până la 1 noiembrie 2007, statele membre pot decide să reţină:

(a)

până la 31 decembrie 2010, până la 100 % din componenta de plafoane naţionale menţionată la articolul 41 corespunzând anumitor recolte de fructe şi legume, altele decât recoltele anuale menţionate în al treilea paragraf, care sunt furnizate pentru transformare şi care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 2202/96; şi

(b)

de la 1 ianuarie 2011 până la 31 decembrie 2012, până la 75 % din componenta de plafoane naţionale menţionată la articolul 41 corespunzând anumitor recolte de fructe şi legume, altele decât recoltele anuale menţionate în al treilea paragraf, care sunt furnizate pentru transformare şi care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 2202/96.

În acest caz şi în limitele plafonului fixat în conformitate cu articolul 64 alineatul (2), statul membru în cauză acordă anual agricultorilor o plată suplimentară.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc cel puţin un tip din fructele şi legumele enumerate mai jos care sunt furnizate pentru transformare şi care au fost eligibile pe baza schemelor de ajutor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 2202/96, după cum stabileşte statul membru în cauză, conform condiţiilor prevăzute la titlul IV, capitolul 10g:

(a)

smochine, proaspete;

(b)

citrice, proaspete;

(c)

struguri de masă;

(d)

pere;

(e)

piersici şi nectarine; şi

(f)

anumite tipuri de prune derivate din prune «d'Ente».

(3)   Componenta de plafoane naţionale menţionată la alineatul (1) care corespunde roşiilor este după cum urmează:

Stat membru

Suma

(EUR milioane pe an calendaristic)

Bulgaria

5,394

Republica Cehă

0,414

Grecia

35,733

Spania

56,233

Franţa

8,033

Italia

183,967

Cipru

0,274

Malta

0,932

Ungaria

4,512

România

1,738

Polonia

6,715

Portugalia

33,333

Slovacia

1,018

(4)   Componenta de plafoane naţionale menţionată la alineatul (2) care corespunde recoltelor de fructe şi legume, altele decât recoltele anuale, este după cum urmează:

Stat membru

Suma

(EUR milioane pe an calendaristic)

Bulgaria

0,851

Republica Cehă

0,063

Grecia

153,833

Spania

110,633

Franţa

44,033

Italia

131,700

Cipru

În 2008: 4,793

În 2009: 4,856

În 2010: 4,919

În 2011: 4,982

În 2012: 5,045

Ungaria

0,244

România

0,025

Portugalia

2,900

Slovacia

0,007”

14.

Articolul 71g se elimină.

15.

La articolul 71k alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Cu toate acestea, în ceea ce priveşte includerea plăţilor pentru fructe şi legume în schema de plată unică, statele membre pot hotărî, până la 1 aprilie 2008 sau până la data de 1 august a anului anterior primului an de aplicare a schemei de plată unică, aplicarea derogării prevăzute la primul paragraf.”

16.

La titlul IV, după capitolul 10f se adaugă următoarele capitole:

„CAPITOLUL 10g

PLĂŢI TRANZITORII PENTRU LEGUME ŞI FRUCTE

Articolul 110t

Ajutoare tranzitorii zonale

(1)   În cazul aplicării articolului 68b alineatul (1) sau a articolului 143bc alineatul (1), în perioada menţionată în articolele respective se poate acorda un ajutor tranzitoriu zonal, în condiţiile stabilite în prezentul capitol, agricultorilor care cultivă anumite tipuri de roşii, stabilite de statul membru, care sunt furnizate pentru transformare.

(2)   În cazul aplicării articolului 68b alineatul (2) sau a articolului 143bc alineatul (2), în perioada menţionată în dispoziţiile respective se poate acorda un ajutor tranzitoriu zonal, în condiţiile stabilite în prezentul capitol, agricultorilor care cultivă anumite tipuri de legume şi fructe din cele enumerate în articolul 68b alineatul (2) al treilea paragraf, stabilite de statul membru, care sunt furnizate pentru transformare.

Articolul 110u

Valoarea ajutorului şi eligibilitate

(1)   Statele membre stabilesc nivelul ajutorului care se acordă pe hectar de teren cultivat cu roşii şi cu fiecare dintre fructele şi legumele enumerate la articolul 68b alineatul (2) al treilea paragraf, pe baze obiective şi după criterii nediscriminatorii.

(2)   Valoarea totală a plăţilor nu trebuie să depăşească în nici un caz plafonul stabilit conform articolului 64 alineatul (2) sau articolului 143bc.

(3)   Ajutorul se acordă doar pentru zonele a căror producţie este prevăzută într-un contract de transformare într-unul dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/1996.

(4)   Statele membre pot supune acordarea ajutoarelor comunitare unor criterii obiective şi nediscriminatorii suplimentare, inclusiv condiţiei ca agricultorii să fie membri ai unei organizaţii de producători sau ai unui grup de producători recunoscut conform articolului 4 sau 7 din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 din 26 septembrie 2007 de stabilire a unor norme specifice cu privire la sectorul fructelor şi legumelor (20).

(5)   Până la 1 noiembrie 2007, statele membre înştiinţează Comisia cu privire la decizia lor de a aplica articolul 68b sau articolul 143bc, cuantumul reţinut conform articolelor respective şi criteriile menţionate la alineatul (1) din acest articol.

CAPITOLUL 10h

PLĂŢI TRANZITORII PENTRU FRUCTELE DE TIP BACĂ

Articolul 110v

Plăţi pentru fructe de tip bacă

(1)   În perioada care se încheie la 31 decembrie 2012 se aplică un ajutor tranzitoriu zonal în ce priveşte căpşunile care se încadrează la codul NC 0810 10 00 şi zmeura care se încadrează la codul NC 0810 20 10 şi care sunt furnizate pentru transformare.

(2)   Ajutorul se acordă doar pentru zonele a căror producţie este stipulată într-un contract de transformare într-unul dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/1996.

(3)   Ajutorul comunitar acordat este de 230 EUR/ha pe an.

(4)   Statele membre pot acorda ajutoare naţionale în plus faţă de ajutorul comunitar. Valoarea totală a ajutorului comunitar şi naţional acordat nu poate depăşi 400 EUR/ha pe an.

(5)   Ajutorul se plăteşte doar pentru suprafeţele naţionale maxime garantate alocate statelor membre după cum urmează:

Stat membru

Suprafeţe naţionale garantate

(hectare)

Bulgaria

2 400

Ungaria

1 700

Letonia

400

Lituania

600

Polonia

48 000

Dacă suprafaţa eligibilă dintr-un anumit stat membru şi dintr-un anumit an depăşeşte suprafaţa naţională maximă garantată, valoarea ajutorului menţionată la alineatul (3) se reduce proporţional cu excedentul suprafeţei naţionale maxime garantate.

(6)   Articolele 143a şi 143c nu se aplică pentru plăţile pentru fructele de tip bacă.

17.

Articolul 143b alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Noile state membre pot decide cel târziu până la data aderării să înlocuiască plăţile directe, cu excepţia ajutorului pentru culturile energetice prevăzut în titlul IV, capitolul 5 şi plăţile tranzitorii pentru fructele de tip bacă prevăzute în titlul IV capitolul 10h, în timpul perioadei de aplicare menţionate în alineatul (9), cu o plată unică pe suprafaţă care se calculează conform alineatului (2).”

18.

La articolul 143b alineatul (3), a treia liniuţă se înlocuieşte cu textul următor:

„—

se ajustează folosindu-se procentul corespunzător menţionat la articolul 143a pentru introducerea gradată a plăţilor directe, cu excepţia sumelor disponibile conform anexei VII, litera K punctul 2 sau conform diferenţei dintre aceste sume şi cele aplicate efectiv conform articolului 143ba alineatul (4) şi cu excepţia sumelor care corespund sectorului fructelor şi legumelor conform articolului 68b alineatele (3) şi (4) sau conform diferenţei dintre aceste sume şi cele aplicate efectiv conform articolului 143bb alineatul (4) şi articolului 143bc alineatul (3).”

19.

După articolul 143ba se adaugă următoarele articole, după cum urmează:

„Articolul 143bb

Plăţi separate pentru fructe şi legume

(1)   Prin derogare de la articolul 143b, noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă pot decide până la 1 noiembrie 2007 să acorde o plată separată pentru fructe şi legume agricultorilor eligibili conform schemei de plată unică pe suprafaţă. Plata se acordă pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, cum sunt cele enunţate în anexa VII punctul M primul alineat şi pentru o perioadă reprezentativă astfel cum este prevăzută în respectivul paragraf.

(2)   Plata separată pentru fructe şi legume se acordă în limitele componentei de plafon naţional menţionată la articolul 71c care corespunde fructelor şi legumelor.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), fiecare stat membru vizat poate decide până la 1 noiembrie 2007, pe baza unor criterii obiective, să aplice un plafon mai mic decât cel prevăzut în alineatul respectiv pentru plata separată pentru fructe şi legume.

(4)   Fondurile puse la dispoziţie pentru acordarea de plăţi separate pentru fructe şi legume în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) nu se includ în pachetul financiar anual menţionat la articolul 143b alineatul (3).

(5)   Articolele 143a şi 143c nu se aplică pentru plăţile separate pentru fructe şi legume.

(6)   În cazul unei moşteniri sau al unei anticipaţii de moştenire, plata separată pentru fructe şi legume se acordă agricultorului care a moştenit exploataţia, cu condiţia ca respectivul agricultor să fie eligibil conform schemei de plată unică pe suprafaţă.

Articolul 143bc

Plăţi tranzitorii pentru legume şi fructe

(1)   Prin derogare de la articolul 143b, noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă pot decide până la 1 noiembrie 2007 să reţină până la 31 decembrie 2011 un maxim de 50 % din componenta de plafoane naţionale menţionată la articolul 41 care corespunde roşiilor care se încadrează la codul NC 0702 00 00.

În acest caz şi în limitele plafonului fixat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2), statul membru în cauză acordă anual agricultorilor o plată suplimentară.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc astfel de roşii conform condiţiilor prevăzute la titlul IV, capitolul 10g.

(2)   Prin derogare de la articolul 143b, noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă pot decide până la 1 noiembrie 2007 să reţină:

(a)

până la 31 decembrie 2010, până la 100 % din componenta de plafoane naţionale menţionată la articolul 71c corespunzând recoltelor de fructe şi legume, altele decât recoltele anuale menţionate în al treilea paragraf din articolul 68b alineatul (2);

(b)

de la 1 ianuarie 2011 până la 31 decembrie 2012, până la 75 % din componenta de plafoane naţionale menţionată la articolul 71c corespunzând recoltelor de fructe şi legume, altele decât recoltele anuale menţionate în al treilea paragraf din articolul 68b alineatul (2).

În acest caz şi în limitele plafonului fixat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2), statul membru în cauză acordă agricultorilor o plată anuală suplimentară.

Plata suplimentară se acordă agricultorilor care produc cel puţin unul sau mai multe fructe şi legume enumerate la articolul 68b alineatul (2) paragraful al treilea, în funcţie de decizia statului membru în cauză.

(3)   Fondurile puse la dispoziţie pentru acordarea de plăţi tranzitorii pentru fructe şi legume în conformitate cu alineatele (1) şi (2) nu se includ în pachetul financiar anual menţionat la articolul 143b alineatul (3).

(4)   Articolele 143a şi 143c nu se aplică pentru plăţile tranzitorii pentru fructe şi legume.”

20.

La articolul 145 se adaugă următoarea literă după litera (d)c):

„(d)d)

norme detaliate de punere în aplicare privind includerea ajutorului pentru fructe şi legume, cartofi alimentari şi pepiniere în regimul de plată unică şi privind plăţile menţionate în titlul IV capitolele 10g şi 10h.”

21.

Articolul 155 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 155

Alte norme tranzitorii

În conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2) din prezentul regulament, se pot adopta măsuri suplimentare pentru a facilita tranziţia de la schemele prevăzute de regulamentele menţionate la articolele 152 şi 153 şi de Regulamentele (CEE) nr. 404/93, (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96, (CE) nr. 2202/96 şi (CE) nr. 1260/2001 la schemele stabilite de prezentul regulament, în special cele privind aplicarea articolelor 4 şi 5, a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1259/1999 şi a articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 şi tranziţia de la dispoziţiile privind îmbunătăţirea planurilor prevăzută de Regulamentul (CEE) nr. 1035/72 la dispoziţiile menţionate la articolele 83-87 din prezentul regulament. Regulamentele şi articolele prevăzute la articolele 152 şi 153 continuă să se aplice în scopul stabilirii valorilor de referinţă prevăzute în anexa VII.”

22.

Anexele se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

Articolul 53

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 318/2006

Regulamentul (CE) nr. 318/2006 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 32, în alineatele (1), (2) şi (4) se introduce „sau anexa VIII” după „anexa VII”.

2.

După anexa VII se adaugă următoarea anexă:

„

ANEXA VIII

Produse din fructe şi legume transformate

Produsele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe şi legume (21).

”

Articolul 54

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2202/96 se abrogă.

Articolul 55

Dispoziţii tranzitorii

(1)   Schemele de ajutor stabilite de Regulamentele (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 2202/96 şi abrogate de prezentul regulament se aplică în continuare fiecăruia dintre produsele vizate pentru anul de comercializare al produsului respectiv care se încheie în 2008.

(2)   Organizaţiile de producători şi asociaţiile de organizaţii de producători deja recunoscute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2200/96 înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt recunoscute în continuare conform prezentului regulament. Dacă este cazul, până la 31 decembrie 2010 fac adaptări la dispoziţiile prezentului regulament.

(3)   La solicitarea unei organizaţii de producători, un program operaţional aprobat conform Regulamentului (CE) nr. 2200/96 înainte de data aplicării prezentului regulament:

(a)

poate continua să se desfăşoare până la termenul său limită; sau

(b)

poate fi modificat pentru a răspunde cerinţelor din prezentul regulament; sau

(c)

poate fi înlocuit cu un nou program operaţional aprobat în temeiul prezentului regulament.

Articolul 10 alineatul (3) literele (e) şi (f) se aplică programelor operaţionale depuse în 2007, care încă nu au fost aprobate la data aplicării prezentului regulament, dar care respectă criteriile expuse la punctele respective.

(4)   Grupurile de producători cărora li s-a acordat recunoaşterea preliminară în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2200/96 beneficiază în continuare de respectiva recunoaştere preliminară conform prezentului regulament. Planurile de recunoaştere acceptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2200/96 beneficiază în continuare de respectiva acceptare conform prezentului regulament. Cu toate acestea, planurile se modifică, dacă este cazul, pentru a permite grupului de producători să respecte criteriile de recunoaştere drept organizaţie de producători menţionate la articolul 4 din prezentul regulament. În ce priveşte grupurile de producători din statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată, nivelul ajutorului menţionat la articolul 7 alineatul (4) litera (a) se aplică planurilor de recunoaştere de la data aplicării prezentului regulament.

(5)   Contractele menţionate la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2202/96 încheiate pentru mai mulţi ani de comercializare din cadrul schemei de ajutor pentru transformarea fructelor citrice care se referă la anul de comercializare care începe la 1 octombrie 2008 sau la anii următori pot fi modificate sau reziliate pentru a se ţine seama de abrogarea respectivului regulament şi de anularea, în consecinţă, a respectivului ajutor. În temeiul respectivului regulament sau a normelor sale de punere în aplicare, nu se aplică nici un fel de sancţiuni părţilor vizate ca urmare a unei astfel de modificări sau rezilieri.

(6)   În cazul în care un stat membru recurge la măsura tranzitorie menţionată la articolul 68b sau la articolul 143bc din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, normele adoptate în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 sau cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2202/96 privind caracteristicile minime ale materiilor prime furnizate pentru transformare şi cerinţele minime de calitate pentru produsele finite rămân aplicabile pentru materiile prime recoltate pe teritoriul statului membru respectiv.

Articolul 56

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu 1 ianuarie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 26 septembrie 2007.

Pentru Consiliu

Preşedintele

J. SILVA

(1)  JO C 175, 27.7.2007, p. 53.

(2)  JO L 297, 21.11.1996, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 47/2003 al Comisiei (JO L 7, 11.1.2003, p. 64).

(3)  JO L 297, 21.11.1996, p. 29. Regulament modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2005.

(4)  JO L 297, 21.11.1996, p. 49. Regulament modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

(5)  JO L 151, 30.6.1968, p. 16. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 865/2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 97).

(6)  JO L 10, 12.1.2002, p. 58.

(7)  JO L 10, 12.1.2002, p. 67. Directivă modificată prin Directiva 2004/84/CE (JO L 219, 19.6.2004, p. 8).

(8)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 552/2007 al Comisiei (JO L 131, 23.5.2007, p. 10).

(9)  JO L 328, 23.12.2000, p. 2. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2060/2004 (JO L 357, 2.12.2004, p. 3).

(10)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 247/2007 al Comisiei (JO L 69, 9.3.2007, p. 3).

(11)  JO L 209, 11.8.2005, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 378/2007 (JO L 95, 5.4.2007, p. 1).

(12)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(13)  JO L 265, 26.9.2006, p. 1.

(14)  JO L 277, 21.10.2005, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2006 (JO L 384, 29.12.2006, p. 8).

(15)  JO L 198, 22.7.1991, p. 1. Regulament abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1) începând cu 1 ianuarie 2009.

(16)  Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de Al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu (JO L 242, 10.9.2002, p. 1).

(17)  JO L 214, 4.8.2006, p. 7.

(18)  JO L 67, 10.3.1994, p. 89. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 427/2003 (JO L 65, 8.3.2003, p. 1).

(19)  JO L 349, 31.12.1994, p. 53. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2200/2004 (JO L 374, 22.12.2004, p. 1).

(20)  JO L 273, 17.10.2007, p. 1”

(21)  JO L 297, 21.11.1996, p. 29. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 (JO L 273, 17.10.2007, p. 1).

ANEXA I

Lista completă a normelor a căror aplicare poate fi extinsă la producătorii care nu sunt membri, în conformitate cu articolele 14 şi 23

1.

Norme privind informaţiile despre producţie:

(a)

notificare privind intenţiile de cultivare, după produs şi, dacă este cazul, după varietate;

(b)

notificare privind însămânţările şi răsadurile;

(c)

notificare privind suprafeţele totale cultivate, în funcţie de produs şi, dacă este posibil, de varietate;

(d)

notificare privind cantităţile anticipate şi datele probabile de recoltare în funcţie de produs şi, dacă este posibil, de varietate;

(e)

notificări periodice privind cantităţile recoltate şi stocurile disponibile, în funcţie de varietate;

(f)

informaţii privind capacităţile de depozitare.

2.

Norme de producţie:

(a)

alegerea seminţelor ce urmează a fi folosite conform destinaţiei preconizate (piaţa de produse proaspete/prelucrare industrială);

(b)

operaţiunea de rărit în livezi.

3.

Norme de comercializare:

(a)

datele specificate privind începutul recoltării, amplasarea şi comercializarea;

(b)

cerinţele minime privind calitatea şi dimensiunile;

(c)

prepararea, prezentarea, ambalarea şi marcarea în prima etapă de comercializare;

(d)

indicarea originii produsului.

4.

Norme de protecţie a mediului:

(a)

utilizarea îngrăşămintelor artificiale şi naturale;

(b)

utilizarea produselor fitosanitare şi a altor metode de protecţie a culturilor;

(c)

un conţinut rezidual maxim de produse fitosanitare şi îngrăşăminte în fructe şi legume;

(d)

norme privind eliminarea produselor secundare şi a materialelor uzate;

(e)

norme privind produsele retrase de pe piaţă.

5.

Normele privind promovarea şi comunicarea în contextul prevenirii şi gestionării crizelor, astfel cum este menţionat la articolul (9) alineatul (2) litera (c).

ANEXA II

Anexele la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se modifică după cum urmează:

1.

În anexa I:

(a)

rândul „strugurii uscaţi” se elimină; şi

(b)

după „sfecla de zahăr şi trestia de zahăr folosite pentru producţia de zahăr” se introduc următoarele rânduri:

„Fructe şi legume livrate pentru transformare

Titlul IV, capitolul 10g din prezentul regulament

Plăţi tranzitorii pentru fructe şi legume

Căpşuni şi zmeură livrate pentru transformare

Titlul IV, capitolul 10h din prezentul regulament

Plăţi tranzitorii pentru fructele de tip bacă

Fructe şi legume

Articolul 143bb din prezentul regulament

Plăţi separate pentru fructe şi legume”

2.

Anexa II se înlocuieşte după cum urmează:

„

ANEXA II

Plafoanele naţionale prevăzute la articolul 12 alineatul (2)

(milioane EUR)

Stat membru

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

Belgia

4,7

6,4

8,0

8,0

8,1

8,1

8,1

8,1

Danemarca

7,7

10,3

12,9

12,9

12,9

12,9

12,9

12,9

Germania

40,4

54,6

68,3

68,3

68,3

68,3

68,3

68,3

Grecia

45,4

61,1

76,4

79,7

79,7

79,7

79,7

79,7

Spania

56,9

77,3

97,0

103,8

103,9

103,9

103,9

103,9

Franţa

51,4

68,7

85,9

87,0

87,0

87,0

87,0

87,0

Irlanda

15,3

20,5

25,6

25,6

25,6

25,6

25,6

25,6

Italia

62,3

84,5

106,4

116,5

116,6

116,6

116,6

116,6

Luxemburg

0,2

0,3

0,4

0,4

0,4

0,4

0,4

0,4

Ţările de Jos

6,8

9,5

12,0

12,0

12,0

12,0

12,0

12,0

Austria

12,4

17,1

21,3

21,4

21,4

21,4

21,4

21,4

Portugalia

10,8

14,6

18,2

19,6

19,6

19,6

19,6

19,6

Finlanda

8,0

10,9

13,7

13,8

13,8

13,8

13,8

13,8

Suedia

6,6

8,8

11,0

11,0

11,0

11,0

11,0

11,0

Regatul Unit

17,7

23,6

29,5

29,5

29,5

29,5

29,5

29,5
”

3.

În anexa V, rândurile „struguri uscaţi”, „citrice pentru transformare” şi „roşii pentru transformare” se elimină.

4.

La anexa VII se adaugă următorul punct:

„M.

Fructe şi legume, cartofi alimentari şi pepiniere

Statele membre stabilesc valoarea care urmează să fie inclusă în valoarea de referinţă pentru fiecare agricultor pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii precum:

—

valoarea ajutorului de piaţă primit direct sau indirect de agricultor pentru fructe şi legume, cartofi alimentari şi pepiniere;

—

suprafaţa folosită pentru producţia de fructe şi legume, cartofi alimentari şi pepiniere;

—

cantitatea de fructe şi legume produse, cartofi alimentari şi pepiniere,

pentru o perioadă reprezentativă, care poate fi diferită pentru fiecare produs, de unul sau mai mulţi ani de comercializare, începând cu anul de comercializare care se termină în 2001 şi, în cazul statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată, începând cu anul de comercializare care se termină în 2004, până la anul de comercializare care se termină în 2007.

Statele membre calculează hectarele aplicabile menţionate la articolul 43 alineatul (2) pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii precum suprafeţele menţionate la alineatul (1) a doua liniuţă.

Aplicarea criteriilor respective poate varia între fructe şi legume, cartofi alimentari şi pepiniere dacă acest lucru este justificat corespunzător, pe o bază obiectivă. Pe aceeaşi bază, statele membre pot decide să nu stabilească sumele care să se includă în cuantumul de referinţă şi hectarele aplicabile la acest punct înainte de sfârşitul unei perioade de tranziţie de trei ani care se sfârşeşte la 31 decembrie 2010.

În sensul prezentului regulament, «legume şi fructe» înseamnă produsele menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 şi în articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96, iar «cartofi alimentari» înseamnă cartofii având codul NC 0701, alţii decât cei destinaţi producţiei de amidon de cartofi, pentru care se acordă ajutor în temeiul articolului 93.”

5.

Anexele VIII şi VIIIa se înlocuiesc cu următorul text:

„

ANEXA VIII

Plafoanele naţionale prevăzute la articolul 41

(EUR '000)

Stat membru

2005

2006

2007

2008

2009

2010 şi anii următori

Belgia

411 053

580 376

593 395

606 935

614 179

611 805

Danemarca

943 369

1 015 479

1 021 296

1 027 278

1 030 478

1 030 478

Germania

5 148 003

5 647 175

5 695 607

5 744 240

5 770 254

5 774 254

Grecia

838 289

2 143 603

2 171 217

2 365 298

2 367 713

2 178 382

Spania

3 266 092

4 635 365

4 649 913

4 830 954

4 838 536

4 840 413

Franţa

7 199 000

8 236 045

8 282 938

8 382 272

8 407 555

8 415 555

Irlanda

1 260 142

1 335 311

1 337 919

1 340 752

1 342 268

1 340 521

Italia

2 539 000

3 791 893

3 813 520

4 151 330

4 163 175

4 184 720

Luxemburg

33 414

36 602

37 051

37 051

37 051

37 051

Ţările de Jos

386 586

428 329

833 858

846 389

853 090

853 090

Austria

613 000

633 577

737 093

742 610

745 561

744 955

Portugalia

452 000

504 287

571 377

608 601

609 131

608 827

Finlanda

467 000

561 956

563 613

565 690

566 801

565 520

Suedia

637 388

670 917

755 045

760 281

763 082

763 082

Regatul Unit

3 697 528

3 944 745

3 960 986

3 977 175

3 985 834

3 975 849

ANEXA VIIIa

Plafoanele naţionale prevăzute la articolul 71c

(EUR '000)

An calendaristic

Bulgaria

Republica Cehă

Estonia

Cipru

Letonia

Lituania

Ungaria

Malta

România

Polonia

Slovenia

Slovacia

2005

 

228 800

23 400

8 900

33 900

92 000

350 800

670

 

724 600

35 800

97 700

2006

 

294 551

27 300

12 500

43 819

113 847

446 305

830

 

980 835

44 184

127 213

2007

200 384

377 919

40 400

17 660

60 764

154 912

540 286

1 668

441 930

1 263 706

59 026

161 362

2008

246 766

470 463

50 500

27 167

75 610

193 076

677 521

3 017

532 444

1 579 292

73 618

201 937

2009

287 399

559 622

60 500

31 670

90 016

230 560

807 366

3 434

623 399

1 877 107

87 942

240 014

2010

327 621

645 222

70 600

36 173

103 916

267 260

933 966

3 851

712 204

2 162 207

101 959

276 514

2011

407 865

730 922

80 700

40 676

117 816

303 960

1 060 666

4 268

889 814

2 447 207

115 976

313 114

2012

488 209

816 522

90 800

45 179

131 716

340 660

1 187 266

4 685

1 067 425

2 732 307

129 993

349 614

2013

568 553

902 222

100 900

49 682

145 616

377 360

1 313 966

5 102

1 245 035

3 017 407

144 110

386 214

2014

648 897

902 222

100 900

49 682

145 616

377 360

1 313 966

5 102

1 422 645

3 017 407

144 110

386 214

2015

729 241

902 222

100 900

49 682

145 616

377 360

1 313 966

5 102

1 600 256

3 017 407

144 110

386 214

2016 şi anii următori

809 585

902 222

100 900

49 682

145 616

377 360

1 313 966

5 102

1 777 866

3 017 407

144 110

386 214
”