20.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 159/14

(1)

La 28 martie 2006, Comisia a publicat un aviz (2) de inițiere a unei proceduri antidumping la importurile de porumb dulce boabe preparat sau conservat, originar din Thailanda. La 20 decembrie 2006, Comisia, prin Regulamentul (CE) nr. 1888/2006 (3) („regulamentul provizoriu”), a impus o taxă antidumping provizorie la importurile aceluiași produs.

(2)

Ca urmare a comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis impunerea unor măsuri antidumping provizorii, mai multe părți interesate au prezentat observații în scris prin care și-au exprimat opiniile cu privire la constatările provizorii. S-a acordat posibilitatea de a fi audiate părțile care au solicitat acest lucru. În conformitate cu articolul 6 alineatul (6) din regulamentul de bază, la 9 februarie 2007 a avut loc la sediul Comisiei o întâlnire între un producător-exportator, o asociație a producătorilor thailandezi, Guvernul thailandez și producătorii din Comunitate. Întâlnirea a fost dedicată chestiunii concurenței pe piața comunitară pentru porumbul dulce.

(3)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările definitive.

(4)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale, pe baza cărora s-a intenționat recomandarea impunerii unei taxe antidumping definitive la importurile unor anumite sortimente de porumb dulce boabe preparat sau conservat, originar din Thailanda, și perceperea definitivă a sumelor reținute prin intermediul taxei provizorii. De asemenea, părților li s-a acordat o perioadă în decursul căreia au putut să prezinte observații în urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora se impun măsurile definitive.

(5)

Observațiile orale și scrise prezentate de părțile interesate au fost luate în considerare și, acolo unde a fost cazul, constatările au fost modificate în consecință.

(6)

Se reamintește că investigația privind dumpingul și prejudiciul s-a raportat la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și 31 decembrie 2005 („perioada de investigație” sau „PI”). În ceea ce privește tendințele relevante pentru evaluarea prejudiciului, Comisia a analizat date acoperind perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2002 și 31 decembrie 2005 („perioada luată în considerare”). Perioada folosită pentru constatările cu privire la subcotare, vânzarea sub prețul de cost și eliminarea prejudiciului este PI menționată anterior.

(7)

În absența oricăror observații cu privire la produsul în cauză și produsul similar, prin prezentul regulament se confirmă considerentele 13-15 din regulamentul provizoriu.

(8)

Anumiți exportatori și o asociație de producători thailandezi au ridicat obiecții cu privire la evaluarea prin eșantionare și tratament individual prezentată în considerentele 16-20 din regulamentul provizoriu. În special, s-a susținut faptul că eșantionarea nu a fost reprezentativă, întrucât Comisia nu a luat în considerare alți factori, precum dimensiunea societăților și localizarea lor geografică. În plus, s-a susținut faptul că nu ar fi fost nejustificat de oneroasă investigarea mai multor societăți decât cele patru eșantionate.

(9)

Astfel cum este explicat în considerentele 16-18 din regulamentul provizoriu, Comisia a considerat că, în vederea atingerii reprezentativității cât mai ridicate posibil a eșantionului și având în vedere limita de timp pentru investigație, includerea a numai patru societăți în eșantion a fost corespunzătoare, întrucât (i) acest lucru a permis să se acopere un volum ridicat de exporturi și (ii) a fost realizabil să fie investigate cele patru societăți în timpul disponibil. Articolul 17 din regulamentul de bază nu specifică un prag peste care numărul de exportatori ar fi considerat atât de mare, încât să justifice eșantionarea, și nici nu prevede o indicație precisă privind numărul corespunzător de părți care trebuie incluse în eșantion. În privința acestora din urmă, Comisia însăși trebuie să decidă ce este realizabil de investigat în limita de timp dată, asigurând în același timp că eșantionul acoperă o parte cât mai mare posibilă a exporturilor în cauză. În acest sens, eșantionul ales a acoperit 52 % din totalul exporturilor thailandeze în perioada investigației, ceea ce este considerat ca fiind foarte reprezentativ, raportat la volum.

(10)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, criteriul de selectare a eșantionului a fost cel mai mare volum reprezentativ de exporturi din Thailanda în Comunitate care putea fi investigat în mod rezonabil în timpul avut la dispoziție. Având în vedere reprezentativitatea ridicată a eșantionului selectat raportat la volum, nu s-a considerat necesar să se examineze alți factori, precum dimensiunea societăților și localizarea lor geografică.

(11)

După cum este menționat în considerentul 20 din regulamentul provizoriu, investigarea mai multor societăți ar fi făcut investigația nejustificat de oneroasă și ar fi împiedicat terminarea acesteia în timp util.

(12)

Prin urmare, obiecțiile ridicate de anumite părți privind considerentele 16-20 din regulamentul provizoriu sunt respinse, iar respectivele considerente sunt confirmate prin prezentul regulament.

(13)

Un producător-exportator a susținut faptul că s-au făcut erori de calcul matematic în calcularea valorii normale. Aceste obiecții au fost confruntate cu acele calcule și s-a constatat că nu sunt erori.

(14)

În absența oricăror altor observații, considerentele 21-32 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(15)

În urma comunicării provizorii, un producător-exportator a contestat constatările din considerentul 34 din regulamentul provizoriu. Această parte a susținut faptul că toate vânzările la export ale societății ar fi trebuit luate în considerare, inclusiv vânzările de produse cumpărate de la alți producători independenți. Această parte a susținut faptul că produsele finite cumpărate ar fi trebuit considerate ca provenind din producția proprie, întrucât s-a susținut că au fost fabricate în cadrul unui sistem de taxare.

(16)

În acest context, trebuie reținut faptul că pentru determinarea marjelor de dumping individuale se pot lua în considerare numai produsele fabricate de producătorul-exportator în cauză. Dacă un producător-exportator cumpără parțial produse pentru revânzare în Comunitate, acesta se află într-o situație similară unui agent sau comerciant în raport cu acele achiziții, iar aceste revânzări nu pot fi luate în considerare la stabilirea marjei de dumping individuale.

(17)

Investigația a stabilit faptul că producătorul-exportator în cauză cumpăra o parte din produsele vândute în Comunitate de la alți producători. De asemenea, s-a constatat că acest exportator plătea întotdeauna pentru produse finite și că aceste tranzacții erau înregistrate în sistemul propriu de contabilitate ca achiziții de bunuri finite. Nu a fost prezentată nicio dovadă contractuală sau de altă natură (de exemplu, așa-numitele acorduri „privind taxarea”) pentru a dovedi că bunurile erau deținute de producătorul-exportator de la început și că activitatea celorlalte societăți a fost limitată la o simplă prelucrare a produselor în cauză.

(18)

În urma comunicării definitive, producătorul-exportator în cauză a reamintit argumentele sale, subliniind faptul că el ar trebui considerat ca fiind un coproducător al produsului achiziționat de la alți producători. Cu toate acestea, având în vedere faptul că dreptul de proprietate asupra bunurilor produse de alții a fost transferat producătorului-exportator în cauză numai după finalizarea procesului de fabricare, după cum este dovedit de facturile de achiziționare, se confirmă faptul că acest producător-exportator nu poate fi considerat ca fiind producătorul sau coproducătorul produsului achiziționat pentru revânzare.

(19)

Având în vedere cele de mai sus, cererea producătorului-exportator este respinsă, iar considerentele 33 și 34 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(20)

O asociație de importatori a argumentat că ar fi trebuit făcută o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază, pentru a reflecta faptul că inundațiile puternice din Thailanda au făcut ca prețurile de export ale produsului în cauză să fie relativ scăzute în comparație cu costul ridicat al materiei prime de porumb dulce după inundații. În acest sens, ar trebui reținut faptul că acest argument nu a fost adus de niciunul dintre producătorii-exportatori înșiși și nici nu a fost cuantificat. Pe lângă aceasta, inundațiile reprezintă un fenomen relativ obișnuit în Thailanda și nu pot fi considerate evenimente imprevizibile în momentul negocierii contractelor și, în special, a prețurilor de export. În cele din urmă, analiza a arătat că posibilul efect, dacă există, al inundației asupra prețului materiei prime de porumb dulce s-ar fi limitat numai la ultimul trimestru al PI, când, în fapt, cea mai mare parte a achizițiilor de materie primă realizate de către producătorii-exportatori a avut loc înainte de acea perioadă. Prin urmare, cererea de ajustare se respinge.

(21)

În urma comunicării provizorii, un număr de producători-exportatori a susținut faptul că trebuie acordate anumite reduceri pentru vânzările pe piața internă (în principal referitoare la cheltuielile de manipulare, încărcare și cele auxiliare, precum și costurile de credit) în cadrul calculelor de dumping. Aceste obiecții au fost examinate, și în cazul unei societăți s-a constatat că trebuia acordată o reducere suplimentară. După această rectificare, marja de dumping pentru această societate a scăzut de la 4,3 % la 3,1 %.

(22)

Întrucât datele referitoare la societatea menționată la considerentul 21 de mai sus au fost folosite în stabilirea valorii normale a unei alte societăți, astfel cum este explicat în considerentele 29 și 31 din regulamentul provizoriu, marja de dumping a acestei din urmă societăți a scăzut, de asemenea, de la 11,2 % la 11,1 % în urma reducerii acordate.

(23)

În absența oricăror altor observații în acest sens și în afara schimbărilor menționate mai sus, considerentele 35 și 36 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(24)

Având în vedere ajustarea de mai sus, valoarea practicii de dumping determinată în final, exprimată ca procentaj din prețul net de cost franco frontieră comunitară înainte de taxă, este după cum urmează:

(25)

Marja de dumping pentru societățile cooperante neselectate în eșantion s-a stabilit pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping pentru societățile eșantionate, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Această marjă de dumping calculată ca medie ponderată, exprimată ca procent al prețului CIF la frontiera comunitară, taxă neplătită, este de 12,9 %.

(26)

În lipsa oricăror observații, considerentul 40 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(27)

Una dintre părțile interesate a susținut că modul de abordare al Comisiei prezentat în considerentele 50 și 51 din regulamentul provizoriu cu privire la diferite circuite comerciale nu este consistent cu regulamentul de bază și Acordul OMC privind antidumpingul (4), întrucât se susține că această abordare „este menită să reflecte artificial un prejudiciu mai mare și nu poate fi considerată ca având o bază corespunzătoare sau ca fiind obiectivă și nepărtinitoare”. În susținerea cauzei sale, partea interesată a făcut referire la raportul organului de apel al OMC din 24 iulie 2001 (5) („AB”), unde se menționează că „autoritățile de investigare nu au dreptul de a efectua investigația de așa manieră încât să fie extrem de probabil că, în urma procesului de stabilire a faptelor sau în urma procesului de evaluare, acestea vor concluziona că industria internă este prejudiciată”. (alineatul 196 al AB).

(28)

În primul rând, existența celor două circuite comerciale diferite prezentate de Comisie în considerentele 50 și 51 din regulamentul provizoriu, alături de implicațiile viitoare cu privire la costurile și prețurile de vânzare, nu este pusă sub semnul întrebării de nicio parte implicată în această procedură, nici chiar de către reclamant. În al doilea rând, nici faptul că toate importurile de la exportatorii thailandezi cooperanți fac parte din circuitul mărcii detailistului, fapt stabilit în considerentul 51 din regulamentul provizoriu, nu este contestat. În schimb, reclamantul admite: „Ar trebui reamintit faptul că vânzările thailandeze către detailiștii din Europa se efectuează sub marca privată a detailiștilor.”

(29)

Pe lângă aceasta, trebuie reținut faptul că AB menționează în alineatul 204 că „[…] poate avea mare relevanță pentru autoritățile investigatoare examinarea unei industrii interne pe părți, sectoare sau segmente”. Prin urmare, distingerea între cele două circuite comerciale separate pentru anumiți indicatori de prejudiciu a fost corespunzătoare, pentru a se asigura o evaluare justă a prejudiciului suportat de industria comunitară și pentru a stabili dacă importurile din Thailanda care fac obiectul unui dumping au avut un impact direct asupra prejudiciului suportat de industria comunitară. Determinarea prejudiciului a luat în considerare în mod sistematic ambele circuite comerciale și, pe lângă aceasta, a analizat separat, după caz, vânzările sub marca detailistului.

(30)

Cu toate acestea, AB continuă în alineatul 204: „[…] atunci când autoritățile de investigare examinează o parte a industriei interne, acestea trebuie, în principiu, să examineze în mod similar toate celelalte părți care compun industria respectivă, precum și industria în întregime.” Prin urmare, serviciile Comisiei au completat analiza prejudiciului cu privire la cei trei indicatori de prejudiciu care fuseseră analizați separat în conformitate cu circuitul mărcilor detailistului din regulamentul provizoriu. Cei trei indicatori se referă la volumul de vânzări (considerentul 56 din regulamentul provizoriu), prețul de vânzare (considerentul 63 din regulamentul provizoriu) și rentabilitatea (considerentul 66 din regulamentul provizoriu). Prin urmare, s-a efectuat separat o analiză specifică de prejudiciu referitoare la circuitul propriu al mărcilor producătorului pentru cei trei indicatori de prejudiciu.

(31)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 51 din regulamentul provizoriu, vânzările comunitare sub marca detailistului reprezintă 63 % din totalul de vânzări comunitare (marca proprie și cea a detailistului) în timpul PI. Prin urmare, vânzările în cadrul circuitului mărcii proprii reprezintă 37 % din total.

(32)

Volumul de vânzări de produse de marcă proprie ale industriei comunitare pe piața comunitară a scăzut mai întâi cu 1 % în 2003, a crescut cu 6 puncte procentuale în 2004 și a scăzut cu 6 puncte procentuale în PI. Pe parcursul PI, volumul de vânzări de marcă proprie a rămas practic la nivelul din 2002, și anume puțin peste 68 000 tone.

(33)

Prețurile pe unitate pentru vânzările produselor de marcă proprie ale industriei comunitare către clienți independenți au rămas practic neschimbate pe parcursul perioadei analizate. Acestea au crescut cu 2 % în 2003 de la un nivel de 1 380 EUR/tonă în 2002, au scăzut cu 2 puncte procentuale în 2004, înainte de a scădea cu 1 punct procentual în PI, când au atins nivelul de 1 361 EUR/tonă.

(34)

Pe parcursul perioadei în cauză, rentabilitatea vânzărilor de produse de marcă proprie a industriei comunitare, exprimată ca procent din vânzarea netă, a scăzut treptat de la aproape 30 % în 2002 la 29 % în 2003, la aproximativ 27 % în 2004 și, în final, la aproximativ 24 % în PI.

(35)

Se reține prin urmare faptul că vânzările de produse de marcă proprie au rămas relativ neschimbate atât în ceea ce privește cantitatea vândută, cât și prețul pe parcursul perioadei analizate. Dimpotrivă, rentabilitatea acestor vânzări a scăzut treptat în aceeași perioadă. Această situație contrastează cu constatarea prejudiciului clar stabilită în regulamentul provizoriu în funcție de toate vânzările luate împreună și în funcție de vânzările de marcă ale detailistului. Cu toate acestea, este evident faptul că impactul importurilor din Thailanda se simte cel mai puternic la produsele de marcă ale detailistului, asupra cărora se concentrează aceste importuri.

(36)

Examinarea efectuată de serviciile Comisiei, completată, este în conformitate cu regulamentul de bază și îndeplinește cerința de obiectivitate stabilită la articolul 3 alineatul (1) din Acordul OMC privind antidumpingul, întrucât toți indicatorii de prejudiciu menționați la articolul 3 alineatul (4) din Acordul OMC privind antidumpingul au fost examinați cu și fără distingerea circuitelor comerciale, în funcție de necesitate, având în vedere specificitatea cazului de față. Prin urmare, argumentul se respinge.

(37)

În absența oricăror altor observații referitoare la acest aspect, considerentele 41-76 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(38)

Unele dintre părțile interesate au susținut că industria comunitară s-a angajat în practici comerciale restrictive, pretinse a fi caracterizate în special prin fixarea prețurilor pentru porumb dulce pe piața comunitară. Una dintre aceste părți s-a referit la următoarele elemente în sprijinul argumentației: (i) a atras atenția Comisiei asupra acestui aspect în observațiile sale de la 21 iunie 2006; (ii) un detailist european s-a referit la aceeași problemă în observațiile sale de la 17 mai 2006; iar, în cele din urmă, (iii) partea respectivă a trimis la 1 decembrie 2006 două e-mailuri din partea președintelui asociației reclamante, menționată în considerentul 1 din regulamentul provizoriu. Într-unul dintre aceste e-mailuri, datat 13 aprilie 2005, președintele asociației reclamante aparent informează pe directorul executiv al unei companii de export thailandeze cu privire la faptul că prelucrători vest-europeni au convenit asupra prețurilor a trei prezentări ale produsului similar.

(39)

Prin urmare, părțile interesate menționate anterior au cerut Comisiei să încheie de îndată procedura curentă, pe baza lipsei legăturii de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și situația prejudiciată a industriei comunitare, întrucât nivelul prețurilor practicate de industria comunitară nu este de încredere și este mărit artificial prin practica anticoncurențială a industriei comunitare. Una dintre părți s-a referit în mod explicit la articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază și la cauza Mukand  (6), cerând Comisiei să evalueze potențialul impact al practicii anticoncurențiale menționate anterior asupra situației prejudiciate a industriei comunitare, înainte de a trage concluzii privind legătura de cauzalitate.

(40)

În ceea ce privește punctele (i) și (ii) din considerentul 38, se reține faptul că cele două observații scrise cuprind doar câteva afirmații nefundamentate. În observația menționată la punctul (i), reclamantul însuși a declarat că „informații și dovezi suplimentare privind aceste abuzuri, care reprezintă încălcarea flagrantă a normelor de concurență comunitare, vor fi furnizate în timp util”. Ulterior, partea în cauză a trimis e-mailurile menționate în considerentul 38 de mai sus.

(41)

În urma primirii e-mailurilor în cauză, serviciile Comisiei răspunzătoare de aspectele legate de antidumping au solicitat de îndată reclamantului să înainteze același material serviciilor Comisiei răspunzătoare de aspecte legate de concurență. Serviciile Comisiei răspunzătoare de aspectele legate de antidumping au examinat îndeaproape, dată fiind existența acestor e-mailuri, prețurile practicate de diferiți producători comunitari, în special având în vedere faptul că președintele asociației reclamante a confirmat că este autorul mesajelor.

(42)

Președintele a negat cu tărie faptul că industria comunitară ar fi convenit asupra unor prețuri „de referință” sau ar fi aplicat asemenea prețuri, după cum se sugera în e-mail. Având în vedere că, în cadrul prezentei proceduri antidumping, serviciile Comisiei dispun de informații detaliate privind prețurile per model tranzacție cu tranzacție, de la toți producătorii comunitari cooperanți, s-a verificat dacă se pot identifica într-adevăr alinieri de preț.

(43)

Pe parcursul investigației antidumping nu s-au găsit dovezi privind alinierea efectivă de preț între producătorii comunitari cooperanți. Mai mult, prețurile actuale, în marea lor majoritate, erau mult sub prețul „de referință” menționat în e-mailul în cauză datat 13 aprilie 2005.

(44)

Prin urmare, pe parcursul investigației antidumping, instituțiile comunitare nu au găsit nicio dovadă privind faptul că subcotarea prețurilor industriei comunitare prin prețurile importurilor care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză s-a datorat în special unui nivel artificial al prețurilor, rezultat al unui comportament anticoncurențial.

(45)

Se reține de asemenea faptul că Comisia nu a emis nicio decizie finală, conform căreia industria comunitară ar fi participat într-un cartel.

(46)

În urma elementelor menționate anterior, Comisia consideră că investigația antidumping actuală nu a găsit nicio dovadă că prețurile industriei comunitare și indicatorii prejudiciului ar fi fost afectați de vreo practică anticoncurențială sau de practici comerciale restrictive. Prin urmare, acest argument se respinge.

(47)

Mai multe părți interesate au susținut că în examinarea legăturii de cauzalitate ar trebui inclus și impactul condițiilor atmosferice. Mai exact, aceste părți s-au referit la: (i) canicula din vara anului 2003 și (ii) inundațiile din Ungaria din perioada mai-august 2005.

(48)

S-a examinat cu atenție dacă atât canicula din 2003 din Europa [argumentul (i) de mai sus], cât și inundațiile din Ungaria din 2005 [argumentul (ii) de mai sus] ar fi putut avea un impact asupra situației negative a industriei comunitare.

(49)

S-a constatat că atât canicula din 2003, cât și inundațiile din 2005 nu au avut nici un impact asupra cantității de porumb dulce recoltate la nivel global și asupra industriei comunitare. Într-adevăr, datele obținute de la producătorii comunitari în cadrul investigației au arătat recolte stabile (tone de porumb dulce recoltate la hectar) pe parcursul perioadei analizate. Comisia a constatat, astfel cum se prezintă în considerentele 86 și 87 din regulamentul provizoriu, creșterea costului de producție pe unitate în industria comunitară cu doar 5 % în perioada 2002-PI, în principal datorită creșterii prețului oțelului (cutia de conservă fiind cel mai important element de cost). Pe baza acestor elemente se resping argumentele (i) și (ii).

(50)

Prin urmare, se consideră că legătura cauzală dintre importurile care fac obiectul dumpingului și prejudiciul suferit de industria comunitară nu a putut fi afectată de condițiile atmosferice.

(51)

În absența oricăror altor observații referitoare la legătura de cauzalitate, considerentele 77-99 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(52)

În absența unor observații noi și întemeiate cu privire la interesul comunitar, considerentele 100-118 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(53)

Mai multe părți interesate au susținut că: (i) Comisia ar trebui să clarifice modul de calcul al profitului de 14 % care s-ar fi putut obține în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, astfel cum se menționează în considerentul 121 din regulamentul provizoriu, și că (ii) profitul de 14 % menționat anterior este prea ridicat. Referitor la acest din urmă argument, s-a făcut referire la proceduri recente de salvgardare și antidumping cu privire la produse agricole procesate în mod similar, cum ar fi fructele citrice (7) și căpșunele congelate (8), în cazul cărora s-au folosit marje de profit de 6,8 % și, respectiv, 6,5 %. În acest context, o altă parte interesată a argumentat că (iii) profitul de 14 % este prea scăzut și că ar trebui fixat la 17 % pentru a reflecta rentabilitatea vânzărilor produselor de marcă ale detailistului atinsă în 2002.

(54)

În ceea ce privește argumentele (i) și (iii) de mai sus, considerentul 121 din regulamentul provizoriu explică faptul că profitul de 21,4 % din 2002 al vânzărilor produselor de marcă proprie și a detailistului a fost ajustat la 14 % pentru a reflecta diferența dintre marca industriei comunitare și a importurilor din Thailanda. Comisia a notat faptul că, astfel cum se menționează în considerentul 66 din regulamentul provizoriu, rentabilitatea vânzărilor prin circuitul de marcă al detailistului a fost de 17,0 % în 2002 și 11,1 % în 2003, când s-a înregistrat cel mai scăzut volum de importuri care au făcut obiectul unui dumping. Comisia a considerat de cuviință să ia în considerare media acestor două rate de profit, care reprezintă 14 %.

(55)

În ceea ce privește argumentul (ii) de mai sus, se consideră că în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, profitul trebuie, pe cât posibil, să reflecte specificitatea industriei comunitare în cauză. Numai în absența acestor informații sunt relevante datele altor industrii care aparțin aceluiași sector vast. Această abordare aplicată de Comisie în mod constant a fost susținută de Tribunalul de Primă Instanță în cauza EFMA  (9).

(56)

Prin urmare, argumentele (i), (ii) și (iii) se resping și se confirmă constatarea conform căreia se putea atinge profitul de 14 % în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping.

(57)

Având în vedere concluziile cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul comunitar și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui impusă o taxă antidumping definitivă la nivelul marjei de dumping, însă aceasta nu ar trebui să fie mai ridicată decât marja de prejudiciu prezentată în considerentul 123 din regulamentul provizoriu și confirmată în prezentul regulament. Având în vedere nivelul ridicat de cooperare, taxa antidumping pentru societățile care nu au cooperat în investigație se stabilește la nivelul celei mai ridicate taxe antidumping impuse societăților cooperante în investigație. Prin urmare, taxa reziduală se stabilește la nivelul de 12,9 %.

(58)

În consecință, taxele definitive se stabilesc după cum urmează:

(59)

În urma impunerii măsurilor provizorii, un anumit număr de producători-exportatori cooperanți și-au exprimat interesul de a oferi anumite angajamente privind prețurile. Cu toate acestea, ulterior comunicării definitive (cu excepția celor două societăți menționate în considerentul 60, aceștia nu au făcut oferte de angajament în termenul prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(60)

Un producător-exportator cooperant nu a reușit să depună o ofertă de angajament privind prețurile suficient de bine justificată în termenele prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia nu a putut să accepte nicio ofertă de angajament din partea acestui producător-exportator. Cu toate acestea, având în vedere complexitatea problemei pentru operatorul economic în cauză și pentru alți producători-exportatori cooperanți aflați într-o situație similară (industrie fragmentată, producători-exportatori situați într-o țară în curs de dezvoltare și care adesea operează atât în calitate de comercianți, cât și în calitate de producători-exportatori, ceea ce face mai complexă operațiunea de formulare a unei oferte acceptabile de angajament), precum și disponibilitatea crescută pentru cooperare pe parcursul investigației, Consiliul consideră că producătorilor-exportatori menționați ar trebui să li se permită, în mod excepțional, să își finalizeze ofertele de angajament și după expirarea termenului, dar nu mai târziu de zece zile calendaristice de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Comisia are dreptul să propună o modificare în consecință a prezentului regulament.

(61)

În urma comunicării definitive, doi producători-exportatori cooperanți au oferit anumite angajamente acceptabile privind prețurile, combinate cu un prag cantitativ în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază. Aceștia s-au oferit să vândă produsul în cauză în limitele pragului cantitativ la nivelurile de preț sau peste aceste niveluri, eliminând efectele dăunătoare ale dumpingului. Importurile care depășesc pragul cantitativ vor face obiectul taxelor antidumping. Societățile vor furniza Comisiei cu regularitate informații detaliate cu privire la exporturile lor în Comunitate, angajamentul putând fi astfel monitorizat eficient de Comisie. Pe lângă aceasta, structura de vânzări a acestor societăți este de așa natură, încât Comisia consideră că riscul de eludare a angajamentelor stabilite este limitat.

(62)

Comisia, prin Decizia 2007/424/CE (10) a acceptat oferta de angajament menționată mai sus. Decizia stabilește în detaliu motivele pentru acceptarea acestor angajamente.

(63)

În vederea monitorizării eficiente de către Comisie și autoritățile vamale a respectării de către societăți a angajamentelor luate, atunci când se solicită autorității vamale punerea în liberă circulație, scutirea de taxa antidumping este condiționată de (i) prezentarea unei facturi privind angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele enumerate și declarația menționată în anexa II; (ii) faptul că bunurile importate sunt fabricate, transportate și facturate direct de către societățile menționate pentru primul client independent din Comunitate; și (iii) faptul că bunurile declarate și prezentate la vamă corespund exact descrierii de pe factura privind angajamentul. În cazul în care condițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite, se aplică taxa de antidumping în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație.

(64)

În cazul în care Comisia își retrage acceptul privind un anumit angajament, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, în urma unei încălcări cu privire la anumite tranzacții, și declară ca nefiind valabile facturile relevante privind respectivul angajament, se aplică o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație a acestor tranzacții.

(65)

Importatorii ar trebui să aibă în vedere faptul că datoria vamală se poate aplica, ca risc comercial normal, în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație, astfel cum este descris în motivele 62 și 63, chiar dacă angajamentul oferit de producătorul de la care aceștia au cumpărat direct sau indirect a fost acceptat de Comisie.

(66)

Conform articolului 14 alineatul (7) din regulamentul de bază, autoritățile vamale trebuie să informeze Comisia de îndată ce descoperă indicii de încălcare a angajamentului.

(67)

Pe baza motivelor enunțate mai sus, angajamentele oferite de producătorii-exportatori thailandezi sunt, prin urmare, considerate acceptabile de Comisie, iar societățile în cauză au fost informate cu privire la faptele, analizele și obligațiile esențiale pe care se bazează acceptul.

(68)

În cazul unei încălcări a angajamentelor sau al retragerii acestora, precum și în cazul retragerii acceptării unui angajament de Comisie, taxa antidumping care a fost impusă de Consiliu în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) se aplică automat în temeiul articolului 8 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(69)

Având în vedere amploarea marjelor de dumping pentru producătorii-exportatori din Thailanda și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei comunitare, este necesar ca sumele reținute prin intermediul taxei antidumping provizorii impuse prin regulamentul provizoriu să fie percepute definitiv până la valoarea taxelor definitive.

(70)

Nivelurile taxei antidumping pentru societăți individuale specificate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei investigații. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților în cauză în cursul acestei investigații. Aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de cele la nivel național aplicabile „tuturor celorlalte societăți”) sunt aplicabile exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză și fabricate de societățile menționate, entități legale specifice. Produsele importate fabricate de o altă societate care nu este menționată cu nume și adresă în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv entitățile relaționate cu cele menționate în mod explicit, nu pot beneficia de aceste niveluri și sunt supuse nivelului taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(71)

Orice solicitare privind aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping pentru societăți individuale (de exemplu, în urma schimbării numelui entității sau în urma înființării de noi entități de producție sau vânzare) trebuie înaintată de îndată Comisiei și trebuie să conțină toate informațiile relevante, în special orice modificare a activităților societății legate de producție, vânzări pe piața internă și la export, aferente, de exemplu, respectivei schimbări a numelui sau respectivei înființări a entităților noi de producție sau vânzare. Dacă este necesar, regulamentul va fi modificat în consecință prin actualizarea listei societăților care beneficiază de taxe individuale,

—

acestea sunt fabricate, transportate și facturate direct de către societățile menționate pentru primul client independent din Comunitate;

—

astfel de importuri sunt însoțite de o factură privind angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele și declarația menționate în anexa II la prezentul regulament; și

—

bunurile declarate și prezentate la vamă corespund exact descrierii de pe factura privind angajamentul.

—

în cazul în care se constată faptul că, în ceea ce privește importurile prezentate la alineatul 1, una sau mai multe dintre condițiile menționate în respectivul alineat nu sunt îndeplinite; sau

—

atunci când Comisia își retrage acceptul referitor la angajament în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, în cadrul unui regulament sau al unei decizii care se referă la anumite tranzacții, și declară ca nefiind valabile facturile relevante privind angajamentul.