—

IAS 34 Raportarea financiară intermediară

—

IAS 36 Deprecierea activelor

—

IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și evaluare

1.

O entitate trebuie să evalueze deprecierea fondului comercial la data fiecărei raportări, să evalueze investițiile în instrumentele de capitaluri proprii și în activele financiare înregistrate la costul istoric al deprecierii la data fiecărui bilanț și, dacă i se cere, să recunoască orice pierdere rezultată ca urmare a deprecierii la data respectivă, în conformitate cu IAS 36 și IAS 39. Cu toate acestea, cu ocazia unei raportări ulterioare sau la data bilanțului, condițiile s-ar putea schimba într-o asemenea măsură încât pierderea rezultată ca urmare a deprecierii ar fi putut fi redusă sau evitată dacă evaluarea deprecierii ar fi fost realizată numai la acea dată. Prezenta interpretare oferă o orientare pentru a decide dacă astfel de pierderi rezultate ca urmare a deprecierii ar trebui eventual reluate în situațiile financiare la o dată ulterioară.

2.

Interpretarea privește interacțiunea dintre cerințele IAS 34 și recunoașterea pierderilor rezultate din deprecierea fondului comercial menționată în IAS 36 și din deprecierea anumitor active financiare menționată în IAS 39, precum și efectele acestei interacțiuni asupra situațiilor financiare intermediare și anuale.

3.

IAS 34 alineatul 28 prevede că o entitate trebuie să aplice aceleași politici contabile în privința situațiilor sale financiare intermediare pe care le aplică în cazul situațiilor financiare anuale. Acesta prevede, de asemenea, că „frecvența raportării realizată de către entitate (anual, semestrial, trimestrial) trebuie să nu aducă atingere măsurării rezultatelor anuale ale acesteia. Pentru a îndeplini acest obiectiv, măsurările efectuate în scopul raportării intermediare se realizează pe o bază anuală actualizată”.

4.

IAS 36 alineatul 124 prevede că „O pierdere recunoscută rezultată ca urmare a deprecierii fondului comercial nu poate fi reluată într-o perioadă ulterioară”.

5.

IAS 39 alineatul 69 prevede că „pierderile rezultate ca urmare a deprecierilor recunoscute în contul de profit și pierderi pentru o investiție într-un instrument de capitaluri proprii clasificat drept disponibil pentru vânzare nu pot fi corectate prin profit sau pierderi”.

6.

IAS 39 alineatul 66 prevede că pierderile rezultate ca urmare a deprecierilor pentru activele financiare înregistrate la costul istoric (cum ar fi o pierdere rezultată ca urmare a deprecierii unui instrument de capitaluri proprii netranzacționat la bursă care nu este stabilită la valoarea justă, întrucât valoarea sa justă nu poate fi măsurată în mod fiabil) nu ar trebui recuperate.

7.

Interpretarea vizează următoarea chestiune:

În condițiile în care pierderea nu ar fi fost recunoscută sau pierderea recunoscută ar fi fost mai redusă, iar evaluarea deprecierii ar fi fost realizată numai la o dată ulterioară a bilanțului, ar mai trebui entitatea respectivă să reia în situații financiare ulterioare pierderile survenite ca urmare a deprecierii recunoscute într-o perioadă intermediară cu privire la fondul comercial și la investițiile în instrumente de capitaluri proprii și în active financiare înregistrate la costul istoric?

8.

O entitate nu reia în situațiile sale financiare nicio pierdere rezultată ca urmare a deprecierii, recunoscută într-o perioadă intermediară cu privire la fondul comercial sau la o investiție realizată fie într-un instrument de capitaluri proprii, fie într-un activ financiar, ambele înregistrate la costul istoric.

9.

Entitatea nu poate extinde acest consens, prin analogie, asupra altor domenii sau conflicte potențiale între IAS 34 și alte standarde.

10.

Entitățile vizate aplică interpretarea pentru perioade anuale începând cu sau după data de 1 noiembrie 2006. Se recomandă ca interpretarea să fie pusă în aplicare înainte de această dată. În cazul în care o entitate aplică interpretarea pentru o perioadă anterioară datei de 1 noiembrie 2006, trebuie să notifice acest lucru. O entitate aplică interpretarea în privința fondului comercial într-o manieră prospectivă de la data la care a aplicat pentru prima dată IAS 36; în ceea ce privește investițiile în instrumente de capitaluri proprii sau active financiare înregistrate la costul istoric, entitatea aplică interpretarea în mod prospectiv de la data la care entitatea a aplicat pentru prima dată criteriile de măsurare IAS 39.