24.5.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/5

REGULAMENTUL (CE) NR. 557/2007 AL COMISIEI

din 23 mai 2007

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1028/2006 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 al Consiliului din 19 iunie 2006 privind standardele de comercializare aplicabile ouălor (1), în special articolul 11,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 stabilește cerințele esențiale pe care ouăle trebuie să le îndeplinească pentru a fi comercializate în cadrul Comunității. Din motive de claritate, se impune stabilirea unor noi norme privind punerea în aplicare a acestor cerințe. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2295/2003 al Comisiei din 23 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului privind anumite standarde de comercializare aplicabile ouălor (2) trebuie abrogat și înlocuit cu un nou regulament.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3) și Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (4) se aplică în sectorul ouălor. Prin urmare, în măsura posibilului, ar trebui să se facă referire la aceste regulamente orizontale.

(3)

Trebuie stabilite caracteristicile de calitate pentru ouăle din categoria A în scopul de a garanta calitatea superioară a ouălor livrate direct consumatorului final și de a defini criterii care pot face obiectul controalelor efectuate de serviciile de inspecție. Aceste caracteristici de calitate trebuie să fie conforme cu Standardul nr. 42 al Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa (ONU/ECE) privind comercializarea și controlul calității comerciale a ouălor în coajă comercializate la nivel internațional între țările membre ale ONU/ECE și către acestea.

(4)

Ouăle refrigerate lăsate la temperatură ambiantă se pot acoperi de umezeală, ceea ce facilitează proliferarea bacteriilor pe coajă și, probabil, penetrarea acestora în interiorul oului. Prin urmare, este necesar ca ouăle să fie depozitate și transportate de preferință la temperatură constantă și, în general, să nu fie refrigerate înainte de vânzarea către consumatorul final.

(5)

În general, ouăle nu trebuie spălate sau curățate, întrucât aceasta poate determina deteriorarea cojii care, datorită caracteristicilor sale antimicrobiene, reprezintă o barieră eficientă împotriva contaminării bacteriene. Cu toate acestea, există anumite metode, cum ar fi tratarea ouălor cu raze ultraviolete, care nu trebuie considerate drept metode de curățare. În plus, întrucât barierele fizice, precum cuticula, ar putea fi deteriorate în timpul spălării sau după aceasta, ouăle din categoria A nu trebuie spălate. O deteriorare de acest tip poate favoriza contaminarea cu bacterii și pierderea umidității prin coajă, determinând, în consecință, creșterea riscurilor pentru consumatori, în special în cazul în care nu sunt asigurate condiții ulterioare optime de uscare și depozitare.

(6)

Cu toate acestea, utilizarea, în anumite state membre, a unor sisteme de spălare a ouălor, autorizate și aplicate în condiții atent supravegheate, dă rezultate bune. În conformitate cu avizul grupului științific pentru riscuri biologice al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară privind riscurile microbiologice aferente spălării ouălor pentru consum, emis la solicitarea Comisiei și adoptat la 7 septembrie 2005 (5), metodele de spălare a ouălor utilizate în anumite centre de ambalare sunt acceptabile din punct de vedere al igienei, cu condiția elaborării, printre altele, a unui cod de practici în domeniu.

(7)

Ouăle din categoria A trebuie clasificate în funcție de greutate. În acest sens, se impune stabilirea unui număr limitat de categorii de greutate, precum și a unor norme precise în ceea ce privește cerințele minime de etichetare, ceea ce nu exclude etichetarea voluntară suplimentară, cu condiția îndeplinirii cerințelor prevăzute în Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (6).

(8)

Numai întreprinderile care dispun de spații și de echipamente tehnice corespunzătoare importanței și tipului activității lor și care permit, așadar, manipularea ouălor în condiții satisfăcătoare trebuie să fie autorizate, în calitate de centre de ambalare, să clasifice ouăle pe categorii de calitate și de greutate.

(9)

Este necesară stabilirea unor termene limită maxime pentru clasificarea, marcarea, ambalarea ouălor, precum și pentru marcarea ambalajelor, în scopul de a facilita controalele prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006.

(10)

Pe lângă obligația generală, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (7), de a stabili trasabilitatea produselor alimentare, a furajelor și a oricăror alte substanțe destinate a fi integrate sau care ar putea fi integrate în produsele alimentare sau în furaje, în toate etapele producției, prelucrării și distribuției, se impune, în scopul efectuării controalelor, ca anumite informații să figureze pe containerele de transport care conțin ouă, precum și pe documentele de însoțire a acestora.

(11)

Atunci când ouăle sunt livrate către un alt stat membru, este esențial ca marcarea codului producătorului să se realizeze la locul de producție, în scopul asigurării eficienței controalelor prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006. În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, ouăle din categoria B poartă codul producătorului și/sau o altă indicație, în cazul în care sunt comercializate într-un alt stat membru. Trebuie precizat faptul că, în cazul în care codul producătorului nu este de ajuns pentru a permite recunoașterea clară a categoriei de calitate, pe ouăle din categoria B trebuie să figureze o altă indicație.

(12)

Trebuie stabilită structura codului producătorului prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006. Pe de altă parte, trebuie precizat că se poate realiza o exceptare de la cerința de marcare a codului producătorului în cazul în care echipamentele tehnice destinate acestei operațiuni nu permit marcarea ouălor crăpate sau murdare.

(13)

Trebuie definite caracteristicile celorlalte indicații care ar putea fi marcate pe ouăle din categoria B, menționate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006.

(14)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind unele standarde de comercializare a ouălor (8), dispozițiile privind marcarea nu se aplicau ouălor livrate direct întreprinderilor din industria alimentară pentru transformare. În scopul îmbunătățirii controalelor acestor livrări, statele membre trebuie să acorde derogări de la cerința de marcare numai operatorilor care solicită acest lucru. Cu toate acestea, pentru a permite statelor membre să acorde astfel de derogări, se impune stabilirea unei perioade de tranziție rezonabile de un an.

(15)

Directiva 2000/13/CE stabilește norme cu caracter general aplicabile tuturor produselor alimentare introduse pe piață. Cu toate acestea, se impune stabilirea unor cerințe speciale în ceea ce privește marcarea ambalajelor.

(16)

Articolul 9 din Directiva 2000/13/CE definește data de valabilitate minimă a unui produs alimentar ca fiind data până la care acest produs alimentar își păstrează proprietățile specifice în condiții de conservare corespunzătoare. Din motive de claritate, această dată trebuie stabilită la cel mult 28 de zile de la ouat.

(17)

Ouăle pot fi vândute însoțite de o mențiune care indică prospețimea deosebită a acestora. În acest scop, se impune stabilirea unui termen maxim în decursul căruia se poate utiliza o asemenea mențiune.

(18)

Ouăle pot fi vândute însoțite de o mențiune care indică formula specifică a furajelor cu care au fost hrănite găinile ouătoare. Se impune stabilirea cerințelor minime de utilizare a unor asemenea mențiuni.

(19)

Atunci când ouăle sunt vândute în vrac, anumite informații care figurează în mod normal pe ambalaj ar trebui să fie accesibile consumatorului.

(20)

Pe lângă cerințele generale de igienă în materie de împachetare și ambalare a produselor alimentare, trebuie definite anumite cerințe suplimentare în scopul de a reduce la minim riscul deteriorării sau contaminării ouălor în timpul depozitării și al transportului. Asemenea norme trebuie să fie conforme cu Standardul nr. 42 al ONU/ECE.

(21)

Ouăle industriale sunt improprii pentru consumul uman. Se impune, așadar, aplicarea unor benzi sau etichete speciale pentru identificarea cu ușurință a ambalajelor care conțin astfel de ouă.

(22)

Numai centrele de ambalare dispun de spații și de echipamente tehnice corespunzătoare reambalării ouălor. Prin urmare, este necesar ca toate activitățile de reambalare să fie limitate la centrele de ambalare.

(23)

Operatorii din sectorul alimentar au obligația de a stabili trasabilitatea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Trebuie prevăzută obligația pentru producători, unități de colectare și centre de ambalare de a ține registre suplimentare specifice, în scopul de a permite serviciilor de inspecție să verifice conformitatea cu standardele de comercializare.

(24)

Este necesară definirea metodelor și a criteriilor de efectuare a acestor controale.

(25)

Se impune verificarea conformității tuturor loturilor considerate cu standardele de comercializare; comercializarea unui lot considerat neconform trebuie interzisă, cu excepția cazului în care conformitatea poate fi dovedită.

(26)

Trebuie permise anumite toleranțe în momentul verificării respectării standardelor de comercializare. Aceste toleranțe trebuie să varieze în funcție de diferitele cerințe și stadii de comercializare.

(27)

Este posibil ca țările terțe să aplice cerințe de comercializare a ouălor diferite față de cele stabilite pentru Comunitate. Pentru a facilita exporturile, trebuie ca ouăle destinate exportului și ambalate în acest sens să poată corespunde acestor cerințe.

(28)

Este necesară stabilirea unor modalități precise privind evaluarea, realizată de Comisie la cererea țărilor terțe, a echivalenței standardelor de comercializare ale acestora cu legislația comunitară. Se impune stabilirea anumitor cerințe cu privire la marcarea și etichetarea ouălor importate din țările terțe.

(29)

Este util pentru Comisie să dispună de date privind numărul de crescătorii de găini ouătoare înregistrate.

(30)

Statele membre trebuie să comunice situațiile grave de nerespectare a standardelor de comercializare, astfel încât alte state membre care ar putea fi afectate de aceasta să fie informate în mod adecvat.

(31)

Aprovizionarea cu ouă a pieței de vânzare cu amănuntul din departamentele franceze de peste mări depinde parțial de ouăle provenite din Europa. Datorită timpului de transport și a condițiilor climatice, conservarea ouălor transportate către departamentele franceze de peste mări implică respectarea anumitor condiții speciale privind aprovizionarea, inclusiv posibilitatea de a expedia ouă refrigerate. Lipsa actuală a capacităților locale de producție a ouălor justifică crearea acestor condiții speciale. Se impune prelungirea acestor condiții speciale pe o perioadă rezonabilă de timp, până la crearea unor capacități locale de producție suficiente.

(32)

În temeiul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, statele membre pot excepta de la cerințele respectivului regulament ouăle vândute direct consumatorului final de către producători. În scopul de a ține seama de condițiile specifice de comercializare a ouălor în anumite regiuni din Finlanda, trebuie exceptată de la cerințele Regulamentului (CE) nr. 1028/2006 și de la cele ale prezentului regulament vânzarea de ouă de la producători către punctele de vânzare cu amănuntul din respectivele regiuni.

(33)

Statele membre se asigură că, de la 1 ianuarie 2012, în cotețele neîmbunătățite este interzisă creșterea găinilor ouătoare, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 1999/74/CE a Consiliului (9). Prin urmare, Comisia trebuie să evalueze punerea in aplicare, până la data menționată anterior, a dispozițiilor referitoare la etichetarea voluntară, prevăzute pentru cotețele neîmbunătățite, pentru a analiza necesitatea introducerii obligativității acestei cerințe privind etichetarea.

(34)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de pasăre și a ouălor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

Dispozițiile prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și la punctele 5 și 7.3 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 se aplică în mod corespunzător.

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

(a)

„ambalaj”, un ambalaj care conține ouă din categoria A sau B, cu excepția containerelor de transport și a recipientelor de ouă industriale;

(b)

„vânzare în vrac”, oferirea spre vânzarea cu amănuntul către consumatorul final a ouălor neambalate;

(c)

„unitate de colectare”, orice unitate înregistrată în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, autorizată să colecteze ouă de la producător și să le livreze către un centru de ambalare, către o piață pe care au acces numai vânzătorii cu ridicata ale căror întreprinderi sunt autorizate să funcționeze ca centre de ambalare sau către industria alimentară sau nealimentară;

(d)

„dată recomandată de vânzare”, perioada maximă în cursul căreia ouăle trebuie livrate consumatorului final, în conformitate cu punctul 3 din capitolul I secțiunea X din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(e)

„industrie alimentară”, orice unitate care fabrică produse din ouă destinate consumului uman, cu excepția colectivităților;

(f)

„industrie nealimentară”, orice întreprindere care fabrică produse din ouă care nu sunt destinate consumului uman;

(g)

„colectivități”, unitățile menționate la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE;

(h)

„ouă industriale”, ouă care nu sunt destinate consumului uman;

(i)

„lot”, ouă ambalate sau în vrac, provenite din același loc de producție sau centru de ambalare, situate într-un singur loc, aflate în același ambalaj sau în vrac în același recipient, având aceeași dată de ouat, aceeași dată de valabilitate minimă sau aceeași dată de ambalare, obținute conform aceleiași metode de creștere și, în cazul ouălor clasificate, incluse în aceeași categorie de calitate și greutate;

(j)

„reambalare”, transferul fizic al ouălor într-un alt ambalaj sau o nouă marcare a unui ambalaj de ouă.

Articolul 2

Caracteristici de calitate a ouălor

(1)   Ouăle din categoria A trebuie să prezinte următoarele caracteristici de calitate:

(a)

coaja și cuticula: normale, curate, intacte;

(b)

camera de aer: înălțimea să nu depășească 6 milimetri, imobilă; cu toate acestea, pentru ouăle comercializate cu mențiunea „extra”, ea nu trebuie să depășească 4 milimetri;

(c)

gălbenușul: vizibil în fascicul de lumină doar sub formă de umbră, fără contur precis, fără să se îndepărteze vizibil de poziția centrală în caz de învârtire a oului;

(d)

albușul: limpede, transparent;

(e)

pată germinativă: dezvoltare imperceptibilă;

(f)

corpuri străine: fără corpuri străine;

(g)

mirosuri străine: fără mirosuri străine.

(2)   Cu excepția dispozițiilor prevăzute la articolul 3, ouăle din categoria A nu se spală sau curăță, nici înainte, nici după clasificare.

(3)   Ouăle din categoria A nu sunt tratate în vederea conservării, nici nu sunt refrigerate în localuri sau instalații în care se menține în mod artificial o temperatură mai mică de 5 °C. Cu toate acestea, nu sunt considerate refrigerate ouăle care au fost păstrate timp de mai puțin de 24 de ore la o temperatură mai mică de 5 °C, în timpul unei operațiuni de transport, sau păstrate în localurile unde se practică vânzarea cu amănuntul sau în dependințele acestuia timp de maximum 72 de ore.

(4)   Ouăle din categoria B sunt ouăle care nu respectă caracteristicile de calitate prevăzute la alineatul (1). Ouăle din categoria A care nu mai prezintă respectivele caracteristici pot fi declasate în categoria B.

Articolul 3

Ouă spălate

(1)   Statele membre care, la 1 iunie 2003, au autorizat spălarea ouălor în centrele de ambalare pot menține această autorizație, cu condiția ca respectivele centre să funcționeze în conformitate cu ghidurile naționale privind sistemele de spălare a ouălor. Comercializarea ouălor spălate se poate efectua numai în statele membre care au eliberat astfel de autorizații.

(2)   Statele membre menționate la alineatul (1) promovează elaborarea de ghiduri naționale de bune practici în materie de sisteme de spălare a ouălor de către operatorii din industria alimentară, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

Articolul 4

Clasificarea în funcție de greutate a ouălor din categoria A

(1)   Ouăle din categoria A se clasifică după următoarele categorii de greutate:

(a)

XL-foarte mare: cel puțin 73 g;

(b)

L-mare: de la 63 la 73 g exclusiv;

(c)

M-mediu: de la 53 la 63 g exclusiv;

(d)

S-mic: mai puțin de 53 g.

(2)   Se indică pe ambalaje categoria de greutate cu ajutorul literelor corespunzătoare, al mențiunilor definite la alineatul (1) sau al unei combinații din amândouă, eventual completate cu indicarea tranșelor de greutate corespunzătoare. Se pot utiliza și alte indicații suplimentare, cu condiția ca acestea să nu poată fi confundate cu literele sau mențiunile definite la alineatul (1) și să respecte dispozițiile Directivei 2000/13/CE.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile enunțate la alineatul (1), atunci când, în același ambalaj, sunt împachetate ouă din categoria A de calibre diferite, greutatea minimă a acestor ouă este indicată în grame, iar mențiunea „Ouă de calibre diferite” sau o mențiune echivalentă figurează pe partea exterioară a ambalajului.

Articolul 5

Autorizarea centrelor de ambalare

(1)   Numai întreprinderile care îndeplinesc condițiile enunțate în prezentul articol sunt autorizate ca centre de ambalare, în sensul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006.

(2)   Autoritatea competentă atribuie centrului de ambalare un cod de centru de ambalare, începând cu cel atribuit statului membru în cauză, astfel cum se precizează la punctul 2.2 din anexa la Directiva 2002/4/CE a Comisiei (10).

(3)   Centrele de ambalare dispun de echipamentele necesare unei manipulări corecte a ouălor. Acestea trebuie sa conțină, după caz:

(a)

o instalație corespunzătoare pentru examinarea transparenței la un fascicul de lumină, automată sau dispunând în permanență de personal, care permite examinarea individuală a calității fiecărui ou, sau alte instalații corespunzătoare;

(b)

dispozitive de apreciere a înălțimii camerei de aer;

(c)

echipamente pentru clasificarea ouălor pe categorie de greutate;

(d)

unul sau mai multe cântare omologate pentru cântărirea ouălor;

(e)

echipamente de marcare a ouălor.

Articolul 6

Termene limită de clasificare, marcare și ambalare a ouălor, precum și de marcare a ambalajelor

(1)   Ouăle sunt clasificate, marcate și ambalate în termen de zece zile de la ouat.

(2)   Ouăle comercializate în conformitate cu articolul 14 sunt clasificate, marcate și ambalate în termen de patru zile de la ouat.

(3)   Data de valabilitate minimă menționată la articolul 12 alineatul (1) litera (d) este marcată în momentul ambalării, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE.

Articolul 7

Informații care figurează pe containerele de transport

(1)   Fără a aduce atingere articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, producătorul marchează la locul de producție, pe fiecare container de transport care conține ouă, următoarele informații necesare identificării:

(a)

numele și adresa producătorului;

(b)

codul producătorului;

(c)

numărul de ouă și/sau greutatea acestora;

(d)

data sau perioada ouatului;

(e)

data expedierii.

Atunci când centrele de ambalare primesc ouă neambalate de la propriile lor unități de producție, situate în aceeași loc, identificarea containerelor de transport se poate face la centrul de ambalare.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) sunt marcate pe ambalajele de transport și figurează în documentele de însoțire. Orice operator căruia îi sunt livrate ouăle păstrează o copie a acestor documente. Centrul de ambalare care clasifică ouăle păstrează exemplarele originale ale documentelor de însoțire.

Atunci când loturile primite de către o unitate de colectare sunt împărțite în subloturi în scopul livrării către mai mulți operatori, documentele de însoțire pot fi înlocuite prin etichete adecvate aferente recipientului de transport, cu condiția ca acesta din urmă să conțină informațiile menționate la alineatul (1).

(3)   Informațiile menționate la alineatul (1) și care figurează pe containerul de transport nu se modifică și continuă să figureze pe respectivul container până la preluarea ouălor în scopul clasificării, al marcării și al ambalării imediate.

Articolul 8

Marcarea ouălor destinate livrării transfrontaliere

(1)   Înainte de a părăsi locul de producție, ouăle livrate de către un loc de producție unei unități de colectare, unui centru de ambalare sau unei întreprinderi din industria nealimentară situate într-un alt stat membru trebuie marcate cu codul producătorului.

(2)   Un stat membru pe teritoriul căruia este situat un loc de producție poate acorda o derogare de la cerințele prevăzute la alineatul (1), atunci când producătorul a semnat un contract de livrare cu un centru de ambalare dintr-un alt stat membru care prevede marcarea în conformitate cu prezentul regulament. O astfel de derogare poate fi acordată numai la cererea celor doi operatori implicați și cu acordul scris prealabil al statului membru în care este situat centrul de ambalare. Într-un asemenea caz, o copie a contractului de livrare însoțește marfa expediată.

(3)   Durata minimă pe care sunt încheiate contractele de livrare menționate la alineatul (2) trebuie să fie de cel puțin o lună.

(4)   Serviciile de inspecție menționate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, aparținând statelor membre în cauză sau oricăror state membre de tranzit, sunt informate înainte de acordarea unei derogări în temeiul alineatului (2) de mai sus.

(5)   Ouăle din categoria B comercializate într-un alt stat membru sunt marcate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 și, după caz, poartă o indicație în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament, astfel încât să poată fi ușor diferențiate de ouăle din categoria A.

Articolul 9

Codul producătorului

(1)   Codul producătorului este format din codurile și literele prevăzute la punctul 2 din anexa la Directiva 2002/4/CE. Acesta trebuie să fie vizibil cu ușurință și perfect lizibil și să aibă o înălțime de cel puțin 2 mm.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, atunci când, din motive tehnice, nu este posibilă marcarea ouălor sparte sau murdare, marcarea codului producătorului nu este obligatorie.

Articolul 10

Indicații privind ouăle din categoria B

Mențiunea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 reprezintă un cerc cu diametrul de cel puțin 12 mm în jurul literei „B” înalte de cel puțin 5 mm sau un punct de culoare vizibil cu ușurință, cu un diametru de cel puțin 5 mm.

Articolul 11

Marcarea ouălor livrate direct industriei alimentare

(1)   Până la 30 iunie 2008, cerințele privind marcarea prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 nu se aplică ouălor produse în Comunitate, colectate de operatorul din industria alimentară autorizat în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 direct de la furnizorii săi obișnuiți. În acest caz, responsabilitatea livrării îi revine în întregime operatorului din industria alimentară, care se angajează, în consecință, să utilizeze ouăle numai pentru prelucrare.

(2)   Începând cu 1 iulie 2008, statele membre pot excepta operatorii, la cerere, de la cerințele privind marcarea prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, atunci când ouăle sunt livrate industriei alimentare direct de la locul de producție.

Articolul 12

Marcarea ambalajelor

(1)   Ambalajele care conțin ouă din categoria A prezintă pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil:

(a)

codul centrului de ambalare;

(b)

categoria de calitate; ambalajele sunt identificate fie prin cuvintele „Categoria A”, fie prin litera „A”, singură sau însoțită de mențiunea „proaspăt”;

(c)

categoria de greutate, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament;

(d)

data de valabilitate minimă, în conformitate cu articolul 13 din prezentul regulament;

(e)

mențiunea „ouă spălate”, în cazul ouălor spălate în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament;

(f)

ca o condiție specială de depozitare în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 6 din Directiva 2000/13/CE, o indicație prin care consumatorii sunt sfătuiți să păstreze ouăle la frigider după cumpărare.

(2)   Pe lângă cerințele menționate la alineatul (1), pe partea exterioară a ambalajelor care conțin ouă din categoria A figurează, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil, metoda de creștere.

Pentru identificarea metodei de creștere, se folosesc numai următorii termeni:

(a)

pentru agricultura tradițională și numai în cazul în care condițiile aferente enunțate în anexa II sunt îndeplinite, termenii menționați în partea A din anexa I;

(b)

pentru producția ecologică, termenii menționați la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului (11).

Semnificația codului producătorului este explicată pe partea exterioară sau în interiorul ambalajului.

În cazul în care găinile ouătoare sunt ținute în exploatații, în conformitate cu cerințele prevăzute în capitolul III din Directiva 1999/74/CE a Consiliului, identificarea metodei de creștere poate fi însoțită de una dintre indicațiile menționate în partea B din anexa I la prezentul regulament.

(3)   Dispozițiile alineatului (2) se aplică fără a aduce atingere măsurilor tehnice naționale care depășesc cerințele minime enunțate în anexa II și care se aplică numai producătorilor din statul membru în cauză, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu dreptul comunitar.

(4)   Ambalajele care conțin ouă din categoria B prezintă pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil:

(a)

codul centrului de ambalare;

(b)

categoria de calitate; ambalajele sunt identificate fie prin mențiunea „Categoria B”, fie prin litera „B”;

(c)

data ambalării.

(5)   În ceea ce privește ambalajele de ouă produse pe teritoriul lor, statele membre pot solicita lipirea etichetelor în așa fel încât acestea să se rupă la deschiderea ambalajelor.

Articolul 13

Menționarea datei de valabilitate minime

Data de valabilitate minimă menționată la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2000/13/CE nu poate depăși 28 de zile de la ouat. Atunci când se indică perioada de ouat, data de valabilitate minimă se stabilește începând cu prima zi a respectivei perioade.

Articolul 14

Ambalaje pe care figurează mențiunea „extra”

(1)   Mențiunile „extra” sau „extra proaspăt” pot fi utilizate drept indicații suplimentare de calitate pe ambalajele care conțin ouă din categoria A, până la a noua zi de la ouat.

(2)   Atunci când se utilizează indicațiile menționate la alineatul (1), data ouatului și perioada de nouă zile figurează pe ambalaj în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil.

Articolul 15

Indicarea modului de nutriție a găinilor ouătoare

În cazul unei indicații a modului de nutriție a găinilor ouătoare, se aplică următoarele cerințe minime:

(a)

se autorizează menționarea cerealelor ca parte componentă a furajelor numai în cazul în care acestea au o pondere de cel puțin 60 % în formula prezentată, din care cel mult 15 % subproduse de cereale;

(b)

fără a aduce atingere ponderii minime de 60 % menționate la litera (a), atunci când se menționează o anumită cereală, aceasta trebuie să aibă o pondere de cel puțin 30 % din formula alimentară utilizată. În cazul menționării specifice a mai multor cereale, fiecare dintre acestea trebuie să aibă o pondere de cel puțin 5 % din formula alimentară.

Articolul 16

Informații care trebuie comunicate cu privire la vânzarea ouălor în vrac

În ceea ce privește ouăle vândute în vrac, trebuie comunicate consumatorului următoarele informații, vizibile cu ușurință și perfect lizibile:

(a)

categoria de calitate;

(b)

categoria de greutate, în conformitate cu articolul 4;

(c)

o referire la metoda de creștere, echivalentă cu cea menționată la articolul 12 alineatul (2);

(d)

o explicație a semnificației codului producătorului;

(e)

data de valabilitate minimă.

Articolul 17

Calitatea ambalajelor

Fără a aduce atingere cerințelor menționate în capitolul X din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004, ambalajele trebuie să fie rezistente la șoc, uscate, curate și în stare bună, fabricate din materiale care protejează oul de mirosuri străine și de riscul alterării calității.

Articolul 18

Ouă industriale

Ouăle industriale sunt comercializate în recipiente prevăzute cu o bandă sau o etichetă roșie.

Pe banda sau eticheta în cauză figurează:

(a)

numele și adresa operatorului căruia îi sunt destinate ouăle;

(b)

numele și adresa operatorului care a expediat ouăle;

(c)

mențiunea „ouă industriale” în litere majuscule de 2 cm înălțime, precum și mențiunea „impropriu pentru consumul uman” în litere de cel puțin 8 mm înălțime.

Articolul 19

Reambalare

Ouăle din categoria A care au fost ambalate nu pot fi reambalate decât de centrele de ambalare. Fiecare ambalaj conține doar ouă dintr-un singur lot.

Articolul 20

Registre care trebuie ținute de către producători

(1)   Producătorii înregistrează informații cu privire la metodele de creștere, precizând pentru fiecare dintre acestea:

(a)

data instalării, vârsta în momentul instalării și numărul de găini ouătoare;

(b)

data și numărul de tăieri de găini efectuate;

(c)

producția zilnică de ouă;

(d)

numărul și/sau greutatea ouălor vândute sau livrate zilnic prin alte metode;

(e)

numele si adresele cumpărătorilor.

(2)   Atunci când se indică metoda de nutriție în conformitate cu articolul 15 din prezentul regulament, fără a aduce atingere cerințelor menționate în partea A.III din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 852/2004, producătorii înregistrează următoarele informații, precizând pentru fiecare metodă utilizată:

(a)

cantitatea și tipul de furaje furnizate și/sau amestecate pe loc;

(b)

data livrării furajelor.

(3)   Atunci când, în același loc de producție, se practică diferite moduri de creștere, informațiile prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt defalcate pe coteț de păsări.

(4)   În sensul prezentului articol, în loc să țină registre de vânzări sau de livrări, producătorii pot să păstreze facturile și bonurile de livrare în dosare care să poarte mențiunile prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 21

Registre care trebuie ținute de către unitățile de colectare

(1)   Unitățile de colectare înregistrează separat, pe mod de creștere și pe zi:

(a)

cantitățile de ouă colectate, defalcate pe producător, numele, adresa și codul producătorului, data sau perioada ouatului;

(b)

cantitățile de ouă livrate centrelor de ambalare corespunzătoare, defalcate pe producător, numele, adresa și codul centrului de ambalare, data sau perioada ouatului.

(2)   În sensul prezentului articol, în loc să țină registre de vânzări sau de livrări, unitățile de colectare pot să păstreze facturile și bonurile de livrare în dosare care să poarte mențiunile prevăzute la alineatul (1).

Articolul 22

Registre care trebuie ținute de către centrele de ambalare

(1)   Centrele de ambalare înregistrează separat, pe mod de creștere și pe zi:

(a)

cantitățile de ouă neclasificate pe care le primesc, defalcate pe producător, numele, adresa și codul producătorului, data sau perioada ouatului;

(b)

după clasificarea ouălor, cantitățile pentru fiecare categorie de calitate și greutate;

(c)

cantitățile de ouă clasificate primite de la alte centre de ambalare, codul acestor centre de ambalare și data de valabilitate minimă;

(d)

cantitățile de ouă neclasificate livrate altor centre de ambalare, defalcate pe producător, codul acestor centre de ambalare și data sau perioada ouatului;

(e)

numărul și/sau greutatea ouălor livrate, defalcate pe categorie de calitate și greutate, data ambalării în cazul ouălor din categoria B sau data de valabilitate minimă în cazul ouălor din categoria A, precum și defalcarea pe cumpărător, numele și adresa acestuia din urmă.

Centrele de ambalare își actualizează săptămânal stocul fizic.

(2)   Atunci când pe ouăle din categoria A și pe ambalajele acestora figurează o mențiune a modului de nutriție a găinilor ouătoare în conformitate cu articolul 15, centrele de ambalare care utilizează asemenea indicații țin registre separate ale acestora, în conformitate cu alineatul (1).

(3)   În sensul prezentului articol, în loc să țină registre de vânzări sau de livrări, centrele de ambalare pot să păstreze facturile și bonurile de livrare în dosare care să poarte mențiunile prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 23

Perioada de păstrare a registrelor

Registrele și dosarele menționate la articolul 7 alineatul (2) și la articolele 20, 21 și 22 trebuie păstrate timp de cel puțin douăsprezece luni de la data creării.

Articolul 24

Controlul operatorilor

(1)   In afară de controalele prin sondaj, operatorii sunt supuși controalelor cu o frecvență care trebuie stabilită de serviciile de inspecție pe baza unei analize a riscurilor, astfel cum este precizat la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, luând in considerare cel puțin:

(a)

rezultatele controalelor anterioare;

(b)

complexitatea debușeelor de comercializare a ouălor;

(c)

gradul de segmentare a unității de producție sau de ambalare;

(d)

cantitatea de ouă produse sau ambalate;

(e)

orice schimbări semnificative față de anii anteriori survenite cu privire la tipul de ouă produse sau prelucrate sau cu privire la metoda de comercializare.

(2)   Controalele se realizează în mod regulat și nu sunt anunțate. Registrele menționate la articolele 20, 21 și 22 trebuie puse la dispoziția serviciilor de inspecție, la prima cerere a acestora în acest sens.

Articolul 25

Decizii privind cazurile de neconformitate

(1)   În cazul unei neconformități cu prezentul regulament, constatate de serviciile de inspecție în urma controalelor efectuate în temeiul articolului 24, deciziile acestor servicii pot fi luate numai cu privire la întregul lot care a fost verificat.

(2)   Atunci când lotul verificat nu este considerat conform cu prezentul regulament, serviciul de inspecție interzice comercializarea sau, în cazul în care lotul provine dintr-o țară terță, importul acestuia, sub rezerva prezentării unei dovezi de punere în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(3)   Serviciul de inspecție care a efectuat controlul verifică dacă lotul respins a fost pus în conformitate cu prezentul regulament sau dacă această operațiune este în curs de desfășurare.

Articolul 26

Toleranța pentru defectele de calitate

(1)   Se admit următoarele toleranțe cu ocazia efectuării controlului unor loturi de ouă din categoria A:

(a)

la centrul de ambalare, chiar înainte de expediere: 5 % din ouă prezintă defecte de calitate;

(b)

în celelalte etape de comercializare: 7 % din ouă prezintă defecte de calitate.

(2)   Nu se admite nicio toleranță pentru înălțimea camerei de aer a ouălor comercializate cu mențiunea „extra” sau „extra proaspăt”, cu ocazia controlului efectuat la ambalare sau la import.

(3)   Procentele menționate la alineatul (1) se dublează atunci când lotul controlat conține mai puțin de 180 de ouă.

Articolul 27

Toleranța pentru greutatea ouălor

(1)   Cu excepția cazului prevăzut la articolul 4 alineatul (3), la controlul loturilor de ouă din categoria A se aplică o toleranță pentru greutatea unitară a ouălor. Un asemenea lot poate să conțină cel mult 10 % de ouă din categoriile de greutate apropiate de cea marcată pe ambalaj, dar nu mai mult de 5 % din categoria de greutate imediat inferioară.

(2)   Procentele menționate la alineatul (1) se dublează atunci când lotul controlat conține mai puțin de 180 de ouă.

Articolul 28

Toleranța pentru marcarea ouălor

La controlul loturilor și al ambalajelor se admite o toleranță de 20 % de ouă purtând marcaje ilizibile.

Articolul 29

Ouă destinate exportului către țările terțe

Ouăle ambalate și destinate exportului pot să corespundă altor cerințe decât cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 și de prezentul regulament, în ceea ce privește calitatea, marcarea, etichetarea sau alte cerințe suplimentare.

Articolul 30

Ouă de import

(1)   Orice evaluare a echivalenței normelor, astfel cum este prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, include o evaluare a respectării efective de către operatorii din țările terțe în cauză a cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Aceasta este actualizată în mod regulat.

Comisia publică rezultatele evaluării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Ouăle importate din țări terțe sunt marcate în mod clar și lizibil în țara de origine, în conformitate cu codul de țară ISO 3166.

(3)   Ambalajele care conțin ouă importate din țări care nu prezintă suficiente garanții cu privire la echivalența normelor, astfel cum este prevăzut la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, poartă pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și lizibil, indicații privind:

(a)

țara de origine;

(b)

metoda de creștere considerată „neconformă cu standardul CE”.

Articolul 31

Raportare

Până la data de 1 aprilie a fiecărui an, statele membre informează Comisia pe cale electronică cu privire la numărul de locuri de producție de care dispun, defalcate pe metode de creștere, precizând capacitatea maximă a fiecărei exploatații, exprimată prin numărul de păsări prezente în același timp.

Articolul 32

Notificarea infracțiunilor

În termen de cinci zile lucrătoare, statele membre informează Comisia pe cale electronică cu privire la orice infracțiune – sau suspiciune foarte serioasă în acest sens – constatată de serviciile de inspecție și care ar putea afecta comerțul intracomunitar din sectorul ouălor. Se consideră că aceste schimburi comerciale sunt perturbate în special în cazul unor infracțiuni grave comise de operatorii care produc sau comercializează ouă destinate vânzării într-un alt stat membru.

Articolul 33

Excepții acordate departamentelor franceze de peste mări

(1)   Prin derogare de la articolul 2 alineatul (3), ouăle destinate comerțului cu amănuntul în departamentele franceze de peste mări pot fi expediate către acestea în stare refrigerată. În acest caz, data de vânzare recomandată poate fi prelungită până la 33 de zile.

(2)   În cazul menționat la alineatul (1) din prezentul articol, pe lângă cerințele prevăzute la articolele 12 și 16, pe partea exterioară a ambalajului trebuie să figureze mențiunea „ouă refrigerate”, precum și informații privind refrigerarea.

Marca distinctivă pentru „ouă refrigerate” este un triunghi echilateral cu latura de cel puțin 10 mm.

Articolul 34

Excepții acordate anumitor regiuni din Finlanda

Ouăle vândute direct de către producător punctelor de vânzare cu amănuntul din regiunile enunțate în anexa III sunt exceptate de la cerințele Regulamentului (CE) nr. 1028/2006 și de la cele ale prezentului regulament. Cu toate acestea, metoda de creștere trebuie identificată în mod corespunzător în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și cu articolul 16 litera (c) din prezentul regulament.

Articolul 35

Evaluarea practicilor referitoare la anumite sisteme de etichetare voluntară

Până cel târziu la 31 decembrie 2009, Comisia evaluează modul de aplicare a sistemului de etichetare voluntară în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) ultimul paragraf, în scopul introducerii obligativității acestuia, după caz.

Articolul 36

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2295/2003 se abrogă cu efect de la 1 iulie 2007.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 37

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2007.

Articolul 33 se aplică până la 30 iunie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 mai 2007.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei

(1)  JO L 186, 7.7.2006, p. 1.

(2)  JO L 340, 24.12.2003, p. 16. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2001/2006 (JO L 379, 28.12.2006, p. 39).

(3)  JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

(4)  JO L 139, 30.4.2004, p. 55. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(5)  Jurnalul AESA (2005) 269, 1-39.

(6)  JO L 109, 6.5.2000, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/142/CE a Comisiei (JO L 368, 23.12.2006, p. 110).

(7)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).

(8)  JO L 173, 6.7.1990, p. 5. Regulament abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, cu efect de la 1 iulie 2007.

(9)  JO L 203, 3.8.1999, p. 53. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(10)  JO L 30, 31.1.2002, p. 44.

(11)  JO L 198, 22.7.1991, p. 1.

ANEXA I

PARTEA A

Mențiuni indicate la articolul 12 alineatul (2) paragraful al doilea litera (a)

Cod limbi utilizate

1

2

3

BG

„яйца от кокошки – свободно отглеждане на открито”

„яйца от кокошки – подово отглеждане”

„яйца от кокошки – клетъчно отглеждане”

ES

„Huevos de gallinas camperas”

„Huevos de gallinas criadas en el suelo”

„Huevos de gallinas criadas en jaula”

CS

„Vejce nosnic ve volném výběhu”

„Vejce nosnic v halách”

„Vejce nosnic v klecích”

DA

„Frilandsæg”

„Skrabeæg”

„Buræg”

DE

„Eier aus Freilandhaltung”

„Eier aus Bodenhaltung”

„Eier aus Käfighaltung”

ET

„Vabalt peetavate kanade munad”

„Õrrekanade munad”

„Puuris peetavate kanade munad”

EL

„Αυγά ελεύθερης βοσκής”

„Αυγά αχυρώνα ή αυγά στρωμνής”

„Αυγά κλωβοστοιχίας”

EN

„Free range eggs”

„Barn eggs”

„Eggs from caged hens”

FR

„Oeufs de poules élevées en plein air”

„Oeufs de poules élevées au sol”

„Oeufs de poules élevées en cage”

GA

„Uibheacha saor-raoin”

„Uibheacha sciobáil”

„Uibheacha ó chearca chúbarnaí”

IT

„Uova da allevamento all'aperto”

„Uova da allevamento a terra”

„Uova da allevamento in gabbie”

LV

„Brīvās turēšanas apstākļos dētās olas”

„Kūtī dētas olas”

„Sprostos dētas olas”

LT

„Laisvai laikomų vištų kiaušiniai”

„Ant kraiko laikomų vištų kiaušiniai”

„Narvuose laikomų vištų kiaušiniai”

HU

„Szabad tartásban termelt tojás”

„Alternatív tartásban termelt tojás”

„Ketreces tartásból származó tojás”

MT

„Bajd tat-tiġieg imrobbija barra”

„Bajd tat-tiġieġ imrobbija ma’l-art”

„Bajd tat-tiġieġ imrobbija filgaġeġ”

NL

„Eieren van hennen met vrije uitloop”

„Scharreleieren”

„Kooieieren”

PL

„Jaja z chowu na wolnym wybiegu”

„Jaja z chowu ściółkowego”

„Jaja z chowu klatkowego”

PT

„Ovos de galinhas criadas ao ar livre”

„Ovos de galinhas criadas no solo”

„Ovos de galinhas criadas em gaiolas”

RO

„Ouă de găini crescute în aer liber”

„Ouă de găini crescute în hale la sol”

„Ouă de găini crescute în baterii”

SK

„Vajcia z chovu na voľnom výbehu”

„Vajcia z podostieľkového chovu”

„Vajcia z klietkového chovu”

SL

„Jajca iz proste reje”

„Jajca iz hlevske reje”

„Jajca iz baterijske reje”

FI

„Ulkokanojen munia”

„Lattiakanojen munia”

„Häkkikanojen munia”

SV

„Ägg från utehöns”

„Ägg från frigående höns inomhus”

„Ägg från burhöns”


PARTEA B

Mențiuni indicate la articolul 12 alineatul (2) paragraful al patrulea

Cod limbi utilizate

 

BG

„уголемени клетки”

ES

„Jaulas acondicionadas”

CS

„Obohacené klece”

DA

„Stimulusberigede bure”

DE

„ausgestalteter Käfig”

ET

„Täiustatud puurid”

EL

„Αναβαθμισμένοι/Διευθετημένοι κλωβοί”

EN

„Enriched cages”

FR

„Cages aménagées”

GA

„Cásanna Saibhrithe”

IT

„Gabbie attrezzate”

LV

„Uzlaboti būri”

LT

„Pagerinti narveliai”

HU

„Feljavított ketrecek”

MT

„Gaġġeg arrikkiti”

NL

„Aangepaste kooi” of „Verrijkte kooi”

PL

„Klatki ulepszone”

PT

„Gaiolas melhoradas”

RO

„Cuști îmbunătățite”

SK

„Obohatené klietky”

SL

„Obogatene kletke”

FI

„Varustellut häkit”

SV

„Inredd bur”

ANEXA II

Cerințe minime pentru sistemele de producție care utilizează diverse metode de creștere a găinilor

1.

„Ouăle de găini crescute în aer liber” trebuie să fie produse în cadrul unor sisteme de producție care îndeplinesc cel puțin condițiile menționate la articolul 4 din Directiva 1999/74/CE.

Următoarele condiții trebuie îndeplinite, în special:

(a)

găinile trebuie să aibă în timpul zilei acces nelimitat la spații deschise. Cu toate acestea, această cerință nu exclude faptul ca un producător să restrângă, pentru o perioadă limitată de timp din cursul dimineții, accesul la aceste spații, în conformitate cu bunele practici agricole, inclusiv cu bunele practici de creștere a animalelor.

Atunci când alte restricții, inclusiv restricțiile veterinare adoptate în temeiul legislației comunitare pentru a proteja sănătatea populației și a animalelor, au ca efect restrângerea accesului găinilor la spațiile deschise, ouăle pot fi comercializate în continuare drept „ouă de găini crescute în aer liber” pe durata aplicării restricției, dar în niciun caz pe o perioadă mai lungă de douăsprezece săptămâni;

(b)

terenul deschis accesibil găinilor este, în cea mai mare parte, acoperit de vegetație și nu face obiectul niciunei alte utilizări, cu excepția livezilor, a zonelor împădurite sau a pășunilor, cu condiția ca această ultimă opțiune să fie autorizată de autoritățile competente;

(c)

densitatea maximă a stocului pe spațiile deschise nu trebuie să depășească 2 500 de găini pe hectar de pământ arabil accesibil găinilor sau o găină la 4 m2. Cu toate acestea, atunci când fiecare găină dispune de cel puțin 10 m2, când se practică o rotație și când găinile au acces liber pe întreg spațiul pe toată perioada de viață a cârdului, fiecare îngrăditură utilizată trebuie să permită în fiecare moment cel puțin 2,5 m2 pentru fiecare găină;

(d)

spațiile exterioare nu trebuie să se întindă dincolo de o rază de 150 m de la cea mai apropiată trapă de ieșire din clădire. Cu toate acestea, se autorizează o extindere de până la 350 m de la cea mai apropiată trapă de ieșire din clădire, cu condiția ca un număr suficient de adăposturi, prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 3 litera (b) punctul (ii) din Directiva 1999/74/CE, să fie repartizate uniform, pe toată suprafața spațiului exterior, adică cel puțin patru adăposturi pe hectar.

2.

„Ouăle de găini crescute în hale la sol” trebuie să fie produse în cadrul unor exploatații care îndeplinesc cel puțin condițiile menționate la articolul 4 din Directiva 1999/74/CE.

3.

„Ouăle de găini crescute în coteț” trebuie să fie produse în exploatații care îndeplinesc cel puțin:

—

condițiile stabilite la articolul 5 din Directiva 1999/74/CE, până la 31 decembrie 2011, sau

—

condițiile stabilite la articolul 6 din Directiva 1999/74/CE.

4.

În ceea ce privește unitățile de mai puțin de 350 găini ouătoare sau crescătoriile de găini ouătoare de reproducere, statele membre pot autoriza derogări de la punctele 1 și 2 din prezenta anexă cu privire la obligațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (d) teza a doua, la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (e), la articolul 4 alineatul (1) punctul 2, la articolul 4 alineatul (1) punctul 3 litera (a) punctul (i) și la articolul 4 alineatul (1) punctul 3 litera (b) punctul (i) din Directiva 1999/74/CE.

ANEXA III

Regiunile din Finlanda menționate la articolul 34

Provinciile:

—

Lappi;

—

Oulu;

—

regiunile Karelia de Nord și Savo de Nord din provincia Finlanda de est;

—

Åland.

ANEXA IV

Tabel de corespondență menționat la articolul 36

Regulamentul (CE) nr. 2295/2003

Prezentul regulament

Articolul 1

—

Articolul 2

—

Articolul 3

Articolul 5

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 2 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 6

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 7

Articolul 4

Articolul 8 alineatele (1)-(4)

Articolul 6

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 8

Articolul 8 alineatul (6)

—

Articolul 8 alineatul (7)

Articolul 11

Articolul 9

Articolul 13

Articolul 10

Articolul 12 alineatul (4) litera (c)

Articolul 11

—

Articolul 12

Articolul 14

Articolul 13 alineatele (1) și (3)

Articolul 12

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 16

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 15

—

Articolul 16

Articolul 30

Articolul 17

Articolul 12

Articolul 18

—

Articolul 19

Articolul 18

Articolul 20

Articolul 14

Articolul 21

Articolul 19

Articolul 22

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 23

—

Articolul 24

Articolul 20

Articolul 25 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 21

Articolul 25 alineatul (4)

Articolul 24

Articolul 26

Articolul 23

Articolul 27

Articolul 7 alineatul (2) și articolul 22

Articolul 28

—

Articolul 29

Articolul 32

Articolul 30

—

Articolul 31

—

Articolul 32

—

Articolul 33

Articolul 26

Articolul 34

Articolul 27

Articolul 35

Articolul 4

Articolul 36

Articolul 17

Articolul 37

—

Articolul 38

Articolul 36

Articolul 39

Articolul 37

ANEXA I

—

ANEXA II

ANEXA I

ANEXA III

ANEXA II

ANEXA IV

Articolul 15

ANEXA V

—