12.7.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 182/19

DIRECTIVA 2007/43/CE A CONSILIULUI

din 28 iunie 2007

de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

întrucât:

(1)

Protocolul privind protecția și bunăstarea animalelor anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene impune ca statele membre și Comunitatea să acorde toată atenția cerințelor privind bunăstarea animalelor atunci când formulează și pun în aplicare politicile agricole, respectând în același timp actele cu putere de lege și normele administrative, precum și cutumele din statul membru respectiv legate în special de anumite rituri religioase, tradiții culturale și patrimoniu regional.

(2)

Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (3), elaborată în temeiul Convenției Europene privind protecția animalelor de fermă (4) (denumită în continuare „convenția”) stabilește standardele minime de protecție a animalelor de fermă, incluzând dispoziții referitoare la furnizarea de adăpost, hrană, apă și îngrijiri adecvate nevoilor fiziologice și etologice ale animalelor.

(3)	Comunitatea este parte la convenție, iar o recomandare specifică cu privire la găinile domestice (Gallus gallus), care include dispoziții suplimentare cu privire la păsările domestice destinate producției de carne, a fost adoptată în cadrul convenției.

(4)

Raportul Comitetului științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor din 21 martie 2000 privind bunăstarea puilor destinați producției de carne (pui de carne) a concluzionat că rata de creștere rapidă a speciilor de pui folosite în prezent în acest scop nu permite asigurarea unui nivel corespunzător de bunăstare și sănătate a animalelor și că efectele negative generate de densitatea de populare mare din crescătorii sunt mai mici în clădirile care beneficiază de condiții climatice bune.

(5)

Dispoziții specifice pentru suprafețele neacoperite de așternut, destinate reducerii la minim a incidenței parametrilor genetici sau includerii de indicatori de bunăstare, pe lângă cel al pododermatitei, vor fi formulate atunci când vor fi disponibile avizele în materie emise de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA).

(6)

Este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, norme referitoare la protecția puilor destinați producției de carne pentru a se evita denaturarea concurenței care ar putea afecta buna funcționare și organizare a pieței comune în acest sector, cât și pentru a garanta dezvoltarea rațională a acestui sector.

(7)

În conformitate cu principiul proporționalității, în vederea îndeplinirii obiectivului de bază care constă în îmbunătățirea bunăstării animalelor în cadrul creșterii intensive de pui, este necesar și adecvat să se stabilească norme minime cu privire la protecția puilor destinați producției de carne. Prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele urmărite în conformitate cu articolul 5 al treilea alineat din tratat.

(8)	Aceste norme ar trebui să se concentreze în special asupra problemelor de bunăstare din sistemele de creștere intensivă. Pentru a se evita aplicarea de măsuri disproporționate creșterii unor loturi mici de pui, ar trebui stabilit un prag minim pentru aplicarea prezentei directive.

(9)	Este important ca persoanele care se ocupă de păsări să înțeleagă cerințele referitoare la bunăstarea animalelor și să beneficieze de o instruire corespunzătoare pentru a-și putea îndeplini sarcinile care le revin sau să fi acumulat o experiență echivalentă unei astfel de instruiri.

(10)

Atunci când se stabilesc regulile referitoare la protecția puilor destinați producției de carne, ar trebui păstrat un echilibru între diferitele aspecte care trebuie luate în considerare în materie de sănătate și bunăstare animală, atât din punct de vedere economic și social, cât și din punctul de vedere al impactului asupra mediului.

(11)

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (5) și Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (6), stabilesc deja un cadru pentru controalele oficiale, inclusiv în ceea ce privește conformitatea cu anumite norme referitoare la bunăstarea animalelor. De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 prevede că statele membre au obligația de a prezenta Comisiei rapoarte anuale privind punerea în aplicare a planurilor naționale multianuale de control, inclusiv rezultatele controalelor și ale auditurilor efectuate. În acest scop, sprijinul financiar este prevăzut atât în aceste regulamente cât și în Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (7).

(12)	În diferite state membre există deja diverse sisteme voluntare de etichetare a cărnii de pui, sisteme bazate pe respectarea standardelor în domeniul bunăstării animalelor și a altor parametri.

(13)

Este indicat ca, în lumina experienței dobândite în aplicarea unor astfel de scheme voluntare de etichetare, Comisia să prezinte un raport privind posibila introducere la nivel comunitar a unei scheme armonizate de etichetare obligatorie, specifice pentru carnea de pui și produsele preparate pe bază de carne de pui care să fie conformă cu standardele de bunăstare a animalelor, raport care să examineze inclusiv posibilele implicații socio-economice, efectele asupra partenerilor economici ai Comunității și conformitatea cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului.

(14)

Este indicat ca, pe baza noilor dovezi științifice, Comisia să prezinte un raport care să ia în considerare alte cercetări și experiența practică în vederea îmbunătățirii bunăstării puilor destinați producției de carne, inclusiv a loturilor parentale ale unor astfel de pui, în special în ce privește aspectele care nu sunt acoperite de prezenta directivă. Acest raport ar trebui să analizeze în special posibilitatea introducerii de limite pentru a indica condițiile deficitare de bunăstare identificate în urma examinărilor post-mortem, precum și influența parametrilor genetici asupra deficiențelor identificate care au efecte negative asupra bunăstării puilor destinați producției de carne.

(15)	Statele membre ar trebui să stabilească reguli privind sancțiunile aplicabile încălcărilor dispozițiilor prezentei directive și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficace, adecvate și descurajante.

(16)

În conformitate cu alineatul (34) din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (8), Consiliul trebuie să încurajeze statele membre să elaboreze, pentru ele și în interesul Comunității, propriile tabele care, pe cât posibil, să ilustreze corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(17)	Măsurile care se impun pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (9),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică puilor destinați producției de carne.

Cu toate acestea, aceasta nu se aplică:

(a)	exploatațiilor cu mai puțin de 500 de pui;

(b)	exploatațiilor în care sunt crescuți doar pui pentru reproducție;

(c)	stațiilor de incubare;

(d)

puilor crescuți în adăpost în sistem extensiv și nici puilor crescuți în aer liber menționați la literele (b), (c), (d) și (e) din anexa IV la Regulamentul (CEE) nr. 1538/91 al Comisiei din 5 iunie 1991 de stabilire a normelor metodologice pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1906/90 privind unele standarde de comercializare a cărnii de pasăre (10); și

(e)	puilor crescuți în mod ecologic în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind producția ecologică de produse agricole și indicațiile referitoare la aceasta, aplicate pe produsele agricole și alimentare (11).

(2) În cazul exploatațiilor care au și loturi reproducătoare și loturi destinate consumului, directiva se aplică loturilor destinate consumului.

Statele membre pot lua măsuri mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Răspunderea principală pentru bunăstarea animalelor revine proprietarului sau crescătorului de animale.

Articolul 2

Definiții

(1) În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

(a)	„proprietar” înseamnă orice persoană fizică sau juridică proprietară a exploatației în care sunt crescuți puii;

(b)	„crescător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică însărcinată sau responsabilă temporar sau permanent cu puii în temeiul unui contract sau în temeiul legii;

(c)	„autoritate competentă” înseamnă autoritatea centrală a unui stat membru responsabilă cu efectuarea de controale veterinare, zootehnice și referitoare la bunăstarea animalelor, sau orice altă autoritate căreia i-a fost conferită această autoritate la nivel regional, local sau alt nivel;

(d)	„medic veterinar oficial” înseamnă un medic veterinar autorizat, în conformitate cu anexa I secțiunea III capitolul IV (A) la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 (12) să acționeze în această calitate și numit de către autoritatea competentă;

(e)	„pui” înseamnă un animal din specia Gallus gallus crescut pentru producția de carne;

(f)	„exploatație” înseamnă un loc de producție unde sunt crescuți puii;

(g)	„coteț” înseamnă o construcție dintr-o exploatație în care se crește un lot de pui;

(h)	„suprafață utilizabilă” înseamnă o suprafață acoperită cu litieră accesibilă în permanență puilor;

(i)	„densitate de populare” înseamnă greutatea totală în viu a puilor prezenți într-un adăpost în același timp pe metru pătrat de suprafață utilizabilă;

(j)	„lot” înseamnă un grup de pui care sunt plasați într-un adăpost dintr-o exploatație și care sunt prezenți în acest adăpost în același timp;

(k)	„rata mortalității zilnice” înseamnă numărul de pui care au murit într-un adăpost în aceeași zi, inclusiv aceia care au fost uciși sau sacrificați fie din motiv de boală, fie din alte motive, împărțit la numărul de pui prezenți în adăpost în acea zi și înmulțit cu 100;

(l)	„rata mortalității zilnice cumulate” înseamnă suma ratelor mortalității zilnice.

(2) Definiția termenului „suprafață utilizabilă” de la alineatul (1) litera (h) poate fi completată în conformitate cu procedura menționată la articolul 11, în ceea ce privește suprafețele fără așternut, în funcție de rezultatele unui aviz științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor în ceea ce privește impactul suprafețelor fără așternut asupra bunăstării puilor.

Articolul 3

Cerințe referitoare la creșterea puilor

(1) Statele membre se asigură că:

(a)	toate adăposturile respectă cerințele enunțate în anexa I;

(b)	autoritatea competentă sau medicul veterinar oficial realizează inspecția, monitorizarea și urmărirea, inclusiv cele prevăzute în anexa III.

(2) Statele membre se asigură că densitatea maximă de populare dintr-o exploatație sau un adăpost al unei exploatații nu depășește niciodată 33 kg/m2.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot prevedea o densitate de populare mai mare pentru pui, cu condiția ca proprietarul sau crescătorul să respecte cerințele enunțate în anexa II pe lângă cerințele enunțate în anexa I.

(4) Statele membre se asigură că, atunci când se acordă o derogarea în temeiul alineatului (3), densitatea maximă de populare dintr-o exploatație sau dintr-un adăpost al unei exploatații nu depășește niciodată 39 kg/m2.

(5) Atunci când criteriile prevăzute în anexa V sunt îndeplinite, statele membre pot permite ca densitatea maximă de populare menționată la alineatul (4) să crească cu cel mult 3 kg/m2.

Articolul 4

Instruire și consiliere pentru persoanele care se ocupă de pui

(1) Statele membre se asigură că crescătorii care sunt persoane fizice au beneficiat de suficientă instruire cu privire la sarcinile ce le revin și că există suficiente cursuri de instruire în domeniu.

(2) Cursurile de instruire menționate la alineatul (1) se concentrează asupra aspectelor legate de bunăstare și acoperă în special aspectele enumerate în anexa IV.

(3) Statele membre se asigură că este stabilit un sistem de control și aprobare a cursurilor de instruire. Crescătorul puilor trebuie să dețină un certificat care este recunoscut de către o autoritate competentă din statul membru în cauză, care să ateste efectuarea unui astfel de curs de instruire sau dobândirea unei experiențe echivalente unui astfel de curs.

(4) Statele membre pot recunoaște experiența dobândită înainte de 30 iunie 2010 ca echivalând cu participarea la astfel de cursuri de instruire și emit certificate care să ateste o astfel de echivalare.

(5) Statele membre pot prevedea ca cerințele enunțate la alineatele (1)-(4) să se aplice și proprietarilor.

(6) Proprietarul sau crescătorul pregătesc instrucțiuni și ghiduri cu privire la cerințele relevante în domeniul bunăstării animalelor, inclusiv la cele referitoare la metodele de ucidere și sacrificare folosite în exploatații pentru salariați sau pentru persoanele angajate să se ocupe de pui sau să-i prindă și să-i încarce.

Articolul 5

Etichetarea cărnii de pasăre

Comisia prezintă, până la 31 decembrie 2009, un raport Parlamentului European și Consiliului privind posibila introducere a unei scheme armonizate de etichetare obligatorie, concepută pentru carnea de pui, produsele și preparatele din carne, pe baza conformității cu standardele referitoare la bunăstarea animalelor.

Acest raport analizează eventualele implicații socio-economice, efectele avute asupra partenerilor economici ai Comunității și conformitatea unei astfel de scheme de etichetare cu normele Organizației Mondiale a Comerțului.

Raportul este însoțit de propuneri legislative corespunzătoare, care țin seama de aceste aspecte și de experiența dobândită de către statele membre în aplicarea schemelor voluntare de etichetare.

Articolul 6

Raportul Comisiei prezentat Parlamentului European și Consiliului

(1) Pe baza avizului științific al Autorității europene pentru siguranța alimentară, Comisia prezintă, până la 31 decembrie 2010, un raport Parlamentului European și Consiliului privind influența parametrilor genetici asupra deficiențelor identificate care au drept rezultat un nivel scăzut de bunăstare pentru pui. În cazul în care este necesar, raportul poate fi însoțit de propuneri legislative corespunzătoare.

(2) Statele membre prezintă Comisiei rezultatele colectării de date pe baza monitorizării unui eșantion reprezentativ de loturi sacrificate pe parcursul unei perioade minime de un an. Pentru a se permite realizarea unei analize relevante, prevederile referitoare la prelevare și la date, menționate în anexa III, ar trebui elaborate pe baza unor norme științifice, obiective și comparabile, stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 11.

Statele membre ar putea avea nevoie de o contribuție financiară din partea Comunității pentru colectarea datelor în sensul prezentei directive.

(3) Pe baza datelor disponibile și ținând seama de noile dovezi științifice, până la 30 iunie 2012, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, cu privire la aplicarea prezentei directive și la influența acesteia asupra bunăstării puilor, precum și asupra dezvoltării indicatorilor de bunăstare. Raportul ține cont de diferitele condiții și metode de producție. De asemenea, aceasta ia în considerare și implicațiile socio-economice și administrative ale prezentei directive, inclusiv aspectele regionale.

Articolul 7

Inspecțiile

(1) Autoritatea competentă efectuează inspecții nediscriminatorii pentru a controla conformitatea cu cerințele prezentei directive.

Aceste inspecții se efectuează pe un număr corespunzător de animale crescute în fiecare stat membru, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și pot fi efectuate în același timp cu alte controale, efectuate în scopuri diferite.

Statele membre pun în aplicare proceduri adecvate de stabilire a densității de populare.

(2) Statele membre prezintă Comisiei, până la data de 30 iunie a fiecărui an, un raport anual cu privire la inspecțiile desfășurate în anul precedent în conformitate cu alineatul (1). Raportul este însoțit de o listă cu cele mai relevante acțiuni întreprinse de către autoritatea competentă în vederea soluționării principalelor probleme de bunăstare detectate.

Articolul 8

Ghidurile de bună practică

Statele membre încurajează elaborarea de ghiduri de bună practică care cuprind îndrumări pentru respectarea dispozițiilor prezentei directive. Se încurajează difuzarea și utilizarea unor astfel de ghiduri.

Articolul 9

Sancțiunile

Statele membre stabilesc normele de sancționare aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și întreprind toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, adecvate și descurajante. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la 30 iunie 2010, notificând fără întârziere și orice alte modificări ulterioare care le afectează.

Articolul 10

Competențele de executare

Măsurile necesare pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11.

Articolul 11

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală înființat prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (13) (denumit în continuare „comitetul”).

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

Articolul 12

Transpunerea

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2010.

În cazul în care statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea trebuie să cuprindă o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 14

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 28 iunie 2007.

Pentru Consiliu

Președintele

S. GABRIEL

(1) Avizul din 14 februarie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 26 octombrie 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO L 221, 8.8.1998, p. 23. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(4) JO L 323, 17.11.1978, p. 14. Convenție, astfel cum a fost modificată printr-un Protocol de modificare (JO L 395, 31.12.1992, p. 22).

(5) JO L 139, 30.4.2004, p. 206. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(6) JO L 165, 30.4.2004, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului.

(7) JO L 224, 18.8.1990, p. 19. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006.

(8) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(9) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(10) JO L 143, 7.6.1991, p. 11. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2029/2006 al Comisiei (JO L 414, 30.12.2006, p. 29).

(11) JO L 198, 22.7.1991, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 394/2007 al Comisiei (JO L 98, 13.4.2007, p. 3).

(12) JO L 139, 30.4.2004, p. 206.

(13) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).

ANEXA I

CERINȚE REFERITOARE LA EXPLOATAȚII

Pe lângă dispozițiile corespunzătoare din alte acte legislative comunitare în domeniu, se aplică următoarele cerințe:

Adăpătoarele

1.	Adăpătoarele se poziționează și se întrețin astfel încât să se reducă la minimum vărsarea accidentală.

Hrănirea

2.	Hrana este disponibilă fie în permanență, fie sub formă de tain, puii neputând sta nehrăniți mai mult de 12 ore înainte de ora de sacrificare prevăzută.

Așternutul

3.	Toți puii au acces permanent la așternut, care este uscat și friabil la suprafață.

Ventilația și încălzirea

4.	Ventilația este suficientă pentru a evita supraîncălzirea și, după caz, se combină cu sisteme de încălzire pentru a se elimina umezeala excesivă.

Zgomotul

5.	Nivelul sonor se reduce la minim. Ventilatoarele, dispozitivele de distribuire a hranei sau orice alte echipamente se construiesc, se amplasează, se manipulează și se întrețin astfel încât să genereze cât mai puțin zgomot posibil.

Iluminatul

6.	Toate clădirile dispun de iluminat la o intensitate de cel puțin 20 lux în timpul perioadelor de iluminare, măsurat la nivelul ochiului păsării și au iluminată cel puțin 80 % din suprafața utilizabilă. Poate fi permisă o reducere temporară a nivelului luminii la recomandarea medicului veterinar.

În termen de șapte zile de la data la care puii sunt instalați în clădire și până la trei zile înainte de data prevăzută pentru sacrificare, iluminatul trebuie să respecte un ritm de 24 de ore și să includă perioade de întuneric care să dureze cel puțin șase ore în total, cu cel puțin o perioadă neîntreruptă de cel puțin patru ore, excluzând perioadele de întunecare.

Inspecția

8.	Toți puii crescuți în exploatație trebuie să fie inspectați cel puțin de două ori pe zi. Trebuie să se acorde o atenție deosebită semnelor care indică un nivel scăzut al bunăstării și/sau sănătății animalelor.

Puii care sunt grav răniți sau care prezintă semne evidente de tulburări de sănătate, cum ar fi aceia care prezintă dificultăți la mers, ascită severă sau malformații severe și care par să sufere, primesc tratamentul corespunzător sau sunt sacrificați de îndată. Un veterinar este consultat ori de câte ori este nevoie.

Curățenia

10.

Acele părți ale clădirii, echipamentelor sau ustensilelor care sunt în contact cu puii se curăță și se dezinfectează în întregime după depopularea finală, înainte de introducerea în adăpost a unor loturi noi. După depopularea finală a unui adăpost se îndepărtează întregul așternut și se asigură alt așternut curat.

Ținerea evidențelor

11.

Proprietarul sau crescătorul ține, pentru fiecare adăpost al unei exploatații, un registru în care figurează:

(a)	numărul de pui introduși;

(b)	suprafața utilizabilă;

(c)	hibridul sau rasa din care fac parte puii, în cazul în care acestea sunt cunoscute;

(d)	la fiecare control, numărul păsărilor găsite moarte, indicarea cauzelor, în cazul în care acestea sunt cunoscute, precum și numărul păsărilor ucise sau sacrificate motivat;

(e)	numărul puilor care rămân în lot în urma înlăturării puilor în vederea vânzării sau a sacrificării.

Registrele respective sunt păstrate pentru o perioadă de cel puțin trei ani și sunt puse la dispoziția autorității competente atunci când se efectuează o inspecție sau atunci când este necesar în alte scopuri.

Intervențiile chirurgicale

12.

Toate intervențiile chirurgicale efectuate în alte scopuri decât cele terapeutice sau de diagnostic, care provoacă vătămarea sau pierderea unei părți sensibile a corpului sau alterarea structurii osoase, sunt interzise.

Cu toate acestea, debecarea poate fi permisă de către statele membre în cazul în care s-au epuizat celelalte măsuri de prevenire a smulgerii penelor și a canibalismului. În astfel de cazuri, aceasta se va efectua numai după consultarea unui veterinar și la recomandarea acestuia și se va efectua de către personal calificat să lucreze cu puii care nu au atins vârsta de zece zile. De asemenea, statele membre pot autoriza castrarea puilor masculi. Castrarea se efectuează numai sub supravegherea veterinarului, de către personal special pregătit în acest scop.

ANEXA II

CERINȚE DE PRACTICARE A UNEI DENSITĂȚI DE POPULARE SPORITE

Notificarea și documentarea

Se aplică cerințele următoare:

Proprietarul sau crescătorul comunică autorității competente intenția de a aplica o densitate de populare mai mare de 33 kg/m2 greutate în viu.

Acesta indică cifra exactă și informează autoritatea competentă cu privire la orice schimbare în aplicarea densității de populare cu cel puțin 15 zile înainte de plasarea lotului în adăpost.

La cererea autorității competente, notificarea respectivă este însoțită de un document care rezumă informațiile conținute în documentația solicitată la punctul 2.

Proprietarul sau crescătorul păstrează și pune la dispoziție în interiorul unității documentația care descrie în detaliu sistemele de producție. Aceasta include, în special, informații cu privire la detaliile tehnice ale adăpostului și ale echipamentelor acestuia, cum ar fi:

(a)	un plan al adăpostului care cuprinde dimensiunile suprafețelor ocupate de către pui;

(b)	sistemul de ventilație și, dacă este cazul, sistemul de răcire și de încălzire, inclusiv amplasarea acestora, o schemă a ventilației care detaliază parametrii-țintă ai calității aerului, cum ar fi debitul, viteza și temperatura aerului;

(c)	informații cu privire la sistemele de hrănire și de adăpare și amplasarea acestora;

(d)	sisteme de alarmă și sisteme auxiliare în cazul avarierii unui echipament automat sau mecanic esențial pentru sănătatea și bunăstarea animalelor;

(e)	tipul de pardoseală și așternut utilizate în mod obișnuit.

Documentația se pune la dispoziția autorității competente la cerere și se actualizează periodic. În special, se înregistrează inspecțiile tehnice ale sistemelor de alarmă și de ventilație.

Proprietarul sau crescătorul comunică fără întârziere autorității competente orice modificări ale adăpostului, echipamentelor sau ale procedurilor susceptibile de a influența bunăstarea păsărilor.

Cerințe referitoare la exploatații – verificarea parametrilor de mediu

Proprietarul sau crescătorul se asigură că fiecare adăpost ce aparține unei exploatații este echipat cu sisteme de ventilație și, în cazul în care este necesar, cu sisteme de încălzire sau de răcire concepute, construite și exploatate astfel încât

(a)	concentrația de amoniac (NH3) să nu depășească 20 ppm și concentrația de dioxid de carbon (CO2) să nu depășească 3 000 ppm, valori măsurate la înălțimea capetelor puilor;

(b)	temperatura interioară să nu depășească temperatura exterioară cu mai mult de 3 °C, atunci când temperatura exterioară măsurată la umbră depășește 30 °C;

(c)	umiditatea relativă medie măsurată în interiorul adăpostului timp de 48 de ore să nu depășească 70 % atunci când temperatura exterioară este sub 10 °C.

ANEXA III

MONITORIZAREA ȘI URMĂRIREA ÎN ABATOR

[menționate la articolul 3 alineatul (1)]

1. Mortalitatea

1.1.	În cazul densității de populare mai mare de 33 kg/m2, documentația aferentă lotului include mortalitatea zilnică și rata mortalității zilnice cumulate, calculată de către proprietar sau crescător împreună cu hibridul sau rasa din care fac parte puii.

1.2.

Sub supravegherea medicului veterinar oficial, se înregistrează aceste date, precum și numărul puilor de carne morți la sosire, cu indicarea exploatației și a adăpostului. Caracterul plauzibil al datelor și al ratelor mortalității zilnice cumulate se verifică ținând seama de numărul puilor de carne sacrificați și de numărul puilor de carne morți la sosirea la abator.

2. Inspecția post-mortem

În contextul controalelor efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004, medicul veterinar oficial evaluează rezultatele examinării post-mortem pentru a detecta alte indicii posibile ale deficiențelor în materie de bunăstare, cum ar fi nivele anormale ale dermatitei de contact, ale parazitismului și ale bolilor sistemice în exploatația sau în adăpostul exploatației de origine.

3. Comunicarea rezultatelor

În cazul în care rata mortalității, prevăzută la punctul 1, sau rezultatele inspecției post-mortem, prevăzută la punctul 2, indică deficiențe în materie de bunăstare a animalelor, medicul veterinar oficial comunică datele respective proprietarului sau crescătorului animalelor, precum și autorității competente. Proprietarul sau crescătorul animalelor și autoritatea competentă iau măsurile care se impun.

ANEXA IV

FORMAREA

Cursurile de formare menționate la articolul 4 alineatul (2) cuprind cel puțin legislația comunitară referitorare la protecția puilor și în special următoarele aspecte:

(a)	anexele I și II;

(b)	fiziologia, în special necesitățile de apă și de hrană, comportamentul animalelor și conceptul de stres;

(c)	aspectele practice ale manipulării atente a puilor, precum și ale capturării, încărcării și transportului;

(d)	îngrijirile de urgență destinate puilor, sacrificarea și uciderea de urgență;

(e)	măsuri preventive de biosecuritate.

ANEXA V

CRITERIILE DE UTILIZARE A UNEI DENSITĂȚI DE POPULARE SPORITE

[menționate la articolul 3 alineatul (5)]

1. Criterii

(a)	monitorizarea exploatației de către autoritatea competentă în ultimii doi ani nu a identificat deficiențe cu privire la cerințele prezentei directive; și

(b)	proprietarul sau crescătorul exploatației efectuează monitorizarea utilizând ghidurile de bună practică menționate la articolul 8; și

(c)	în cazul a cel puțin șapte loturi consecutive verificate ulterior într-un adăpost, rata cumulativă a mortalității zilnice s-a situat sub 1 % + 0,06 % înmulțit cu vârsta de sacrificare a lotului, exprimată în zile.

În cazul în care autoritatea competentă nu a efectuat monitorizarea exploatației în ultimii doi ani, trebuie să se realizeze cel puțin un exercițiu de monitorizare pentru a se verifica îndeplinirea cerinței (a).

2. Circumstanțe excepționale

Prin derogare de la punctul 1 litera (c), autoritatea competentă poate decide ca densitatea de populare să se mărească în cazul în care proprietarul sau crescătorul a furnizat explicații suficiente pentru situația excepțională a ratei mortalității zilnice cumulate ridicate sau că motivele acesteia sunt independente de voința acestuia.