3.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 173/19

(1)

Tratatul prevede că în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților comunitare trebuie să se asigure un nivel înalt al sănătății umane; articolul 3 alineatul (1) litera (p) al acestuia cere ca acțiunea Comunității să cuprindă o contribuție la atingerea unui nivel înalt de protecție a sănătății.

(2)

Acțiunea Comunității ar trebui să completeze politicile naționale care urmăresc îmbunătățirea stării de sănătate publică, înlăturând sursele de pericol pentru sănătatea umană.

(3)

Violența fizică, sexuală și psihologică împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor, inclusiv amenințările cu asemenea acte, constrângerea sau lipsirea arbitrară de libertate, indiferent că au loc în viața publică sau în cea privată, constituie o încălcare a drepturilor acestora la viață, siguranță, libertate, demnitate și integritate fizică și emoțională și o amenințare serioasă pentru sănătatea fizică și mintală a victimelor unei asemenea violențe. O astfel de violență, întrucât este atât de larg răspândită în Comunitate, constituie o adevărată încălcare a drepturilor fundamentale, un flagel pentru sănătate și un obstacol în calea exercitării cetățeniei într-un mod sigur, liber și echitabil.

(4)

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea ca o stare de deplină bunăstare fizică, mintală și socială, și nu doar ca absență a bolii sau a infirmității. Conform unei rezoluții din 1996 a Adunării OMS, violența reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la scară mondială. În raportul său cu privire la violență și sănătate din 3 octombrie 2002, OMS recomandă promovarea unor acțiuni de prevenire primară, întărirea măsurilor luate în favoarea victimelor violenței și intensificarea colaborării și a schimbului de informații privind prevenirea violenței.

(5)

Aceste principii sunt recunoscute în numeroase convenții, declarații și protocoale ale principalelor organizații și instituții internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, Organizația Internațională a Muncii (OIM), Conferința mondială privind femeile și Congresul mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial.

(6)

Lupta împotriva violenței ar trebui plasată în contextul protecției drepturilor fundamentale, astfel cum sunt acestea recunoscute de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (4) și în explicațiile însoțitoare, având în vedere statutul acesteia, care recunoaște, între altele, dreptul la demnitate, egalitate și solidaritate. Carta cuprinde un număr de articole speciale privind protecția și promovarea integrității fizice și mintale, egalitatea de tratament între femei și bărbați, drepturile copilului și nediscriminarea, recunoscând totodată interzicerea tratamentelor inumane sau degradante, a sclaviei și muncii forțate, precum și a exploatării prin muncă a copiilor. Carta recunoaște că un nivel înalt de protecție a sănătății umane este necesar în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților comunitare.

(7)

Comisia a fost chemată de Parlamentul European să elaboreze și să pună în aplicare programe de acțiune în vederea combaterii acestui tip de violență, între altele, prin rezoluțiile sale din 19 mai 2000 privind comunicarea Comisiei adresată Consiliului și Parlamentului European: „Pentru noi acțiuni în lupta împotriva traficului de femei” (5), din 20 septembrie 2001 privind mutilarea genitală a femeilor (6), din 17 ianuarie 2006 privind strategiile de prevenire a traficului de femei și copii care sunt vulnerabili la exploatarea sexuală (7), precum și din 2 februarie 2006 privind situația actuală a combaterii violenței împotriva femeilor și orice acțiune viitoare (8).

(8)

Programul de acțiune comunitară instituit prin Decizia nr. 293/2000/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 ianuarie 2000 de adoptare a programului de acțiune comunitară („programul Daphne”) (2000-2003) pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor (9) a contribuit la creșterea gradului de sensibilizare a opiniei publice din Uniunea Europeană pe această temă, precum și la intensificarea și consolidarea cooperării între organizațiile din statele membre care sunt active în domeniul combaterii violenței.

(9)

Programul de acțiune comunitară instituit prin Decizia nr. 803/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 de adoptare a unui program de acțiune comunitară (2004-2008) pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor și pentru protejarea victimelor și a grupurilor de risc („programul Daphne II”) (10) a dezvoltat în continuare rezultatele obținute deja de programul Daphne; în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia nr. 803/2004/CE, Comisia ia măsurile necesare pentru a asigura consecvența creditelor anuale cu noile perspective financiare.

(10)

Este de dorit să se asigure continuitatea proiectelor susținute de programele Daphne și Daphne II.

(11)

Este important și necesar să se recunoască consecințele grave, imediate și pe termen lung ale violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor pentru sănătatea fizică și mintală a acestora și pentru dezvoltarea lor psihologică și socială, precum și pentru egalitatea șanselor celor în cauză, pentru indivizi, familii și comunități, ca și costurile sociale și economice ridicate suportate de societate în ansamblul său.

(12)

Violența împotriva femeilor îmbracă multe forme, de la violența în familie, care este frecventă la toate nivelurile societății, până la practicile tradiționale vătămătoare asociate cu manifestările de violență fizică împotriva femeilor, cum ar fi mutilarea genitală și „crimele de onoare”, care constituie o formă specială de violență împotriva femeilor.

(13)

În conformitate cu programul stabilit prin prezenta decizie („programul”), copiii, tinerii sau femeile care sunt martorii agresării unei rude apropiate trebuie considerați victime ale violenței.

(14)

În ceea ce privește prevenirea violenței, inclusiv a abuzurilor și a exploatării sexuale a copiilor, a tinerilor și a femeilor, precum și protecția victimelor și a grupurilor expuse riscurilor, Uniunea Europeană poate aduce un plus de valoare la acțiunile care urmează să fie întreprinse cu precădere de către statele membre în următoarele moduri: difuzarea și schimbul de informații, experiență și bune practici; promovarea unei abordări inovatoare; stabilirea de comun acord a priorităților; crearea de rețele de întrajutorare acolo unde acest lucru este oportun; selecția de proiecte la scară comunitară, inclusiv proiecte de sprijinire a liniilor telefonice de asistență sau de urgență accesibile gratuite pentru copiii dispăruți și exploatați sexual; motivarea și mobilizarea tuturor părților implicate; și campanii de sensibilizare la scară europeană împotriva violenței. Aceste acțiuni trebuie să cuprindă, de asemenea, acordarea de sprijin copiilor, tinerilor și femeilor care sunt victime ale traficului de ființe umane.

(15)

Deoarece cauzele profunde și consecințele violenței pot fi adesea abordate în mod eficient de organizațiile locale și regionale în cooperare cu organizațiile omoloage din alte state membre, prezentul program trebuie să acorde importanța cuvenită măsurilor și acțiunilor preventive întreprinse la nivel local și regional în vederea sprijinirii victimelor.

(16)

Întrucât obiectivele prezentei decizii, și anume acelea de a preveni și combate toate formele de violență împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, datorită necesității de a avea un schimb de informații la nivelul Comunității, precum și o popularizare la scară europeană a bunelor practici în domeniu, iar acest lucru poate fi realizat mai bine la nivel comunitar datorită nevoii de a avea o abordare coordonată și multidisciplinară și având în vedere amploarea sau impactul programului, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(17)

Prezenta decizie stabilește, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care constituie referința principală pentru autoritatea bugetară, în cursul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (11).

(18)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (12), denumit în continuare „regulamentul financiar”, și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (13), care protejează interesele financiare ale Comunității, trebuie să fie aplicate ținând seama de principiile simplității și consecvenței în alegerea instrumentelor bugetare, de limitarea numărului de cazuri în care Comisiei îi revine responsabilitatea directă de a le pune în aplicare și gestiona, precum și de proporționalitatea necesară între valoarea resurselor și sarcina administrativă pe care o implică recurgerea la acestea.

(19)

De asemenea, trebuie luate măsuri adecvate pentru a preveni neregulile și fraudele și trebuie întreprinse acțiuni corespunzătoare pentru recuperarea fondurilor pierdute, achitate incorect sau utilizate neadecvat, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (14), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de către Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (15) și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (16).

(20)

Regulamentul financiar cere emiterea unui act de bază care să acopere subvențiile de funcționare.

(21)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (17).

(22)

Participarea echilibrată a femeilor și a bărbaților la procesul decizional reprezintă un element esențial pentru realizarea unei egalități reale între femei și bărbați. În consecință, statele membre ar trebui să facă tot posibilul pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați în componența comitetului menționat la articolul 10,

(a)

oferirea de asistență și încurajare organizațiilor neguvernamentale (ONG) și a altor organizații care activează în acest domeniu, astfel cum se menționează la articolul 7;

(b)

elaborarea și punerea în aplicare a activităților de sensibilizare orientate către grupuri speciale de destinatari, cum ar fi anumite profesii, autorități competente, segmente determinate ale publicului larg și ale grupurilor expuse riscurilor, cu scopul atât al îmbunătățirii înțelegerii și al promovării adoptării unei toleranțe zero în raport cu violența, cât și al încurajării sprijinirii victimelor și al aducerii cazurilor de violență la cunoștința autorităților competente;

(c)

difuzarea rezultatelor obținute în cadrul programelor Daphne și Daphne II, inclusiv adaptarea, transferul și utilizarea lor de către alți beneficiari sau în alte zone geografice;

(d)

identificarea și consolidarea activităților care contribuie la tratamentul pozitiv al persoanelor expuse riscului violenței, și anume alegerea unei abordări care încurajează respectul pentru aceste persoane și promovează bunăstarea și împlinirea acestora;

(e)

instituirea și susținerea unor rețele multidisciplinare în vederea consolidării cooperării dintre ONG-uri și alte organizații active în acest domeniu;

(f)

asigurarea lărgirii bazei de informații documentate și a bagajului de cunoștințe, a schimbului, identificării și difuzării de informații și de bune practici, inclusiv prin intermediul cercetării, al instruirii, al vizitelor de studiu și al schimbului de personal;

(g)

proiectarea și testarea de materiale de sensibilizare și educaționale privind prevenirea violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor și suplimentarea și adaptarea materialelor deja disponibile în alte zone geografice sau pentru alte grupuri țintă;

(h)

studierea fenomenelor referitoare la violență și impactul acesteia atât asupra victimelor, cât și asupra societății în ansamblu, inclusiv costurile sociale, economice și în materie de asistență medicală, cu scopul combaterii cauzelor profunde ale violenței la toate nivelurile societății;

(i)

dezvoltarea și punerea în aplicare a programelor de sprijin pentru victimele și persoanele expuse riscurilor și a programelor de intervenție adresate făptuitorilor, în condițiile asigurării siguranței victimelor.

(a)

acțiuni speciale întreprinse de către Comisie, cum ar fi studii și cercetări, sondaje de opinie și analize, elaborarea de indicatori și metodologii, colectarea, elaborarea și difuzarea de date și statistici, seminarii, conferințe și reuniuni ale experților, organizarea de campanii și evenimente publice, crearea și întreținerea unui serviciu de asistență și a websiturilor, întocmirea și difuzarea de materiale informative (inclusiv aplicații informatice și resurse de pregătire), crearea și facilitarea existenței unui centru de reflecție al părților interesate care să ofere consiliere de specialitate privind violența, sprijin acordat altor rețele de experți naționali, precum și activități de analiză, monitorizare și evaluare;

(b)

proiecte transnaționale specifice de interes comunitar, care implică cel puțin două state membre în condițiile enunțate de programele anuale de lucru;

(c)

sprijin oferit activităților ONG-urilor sau altor organizații care urmăresc un scop de interes general european privind obiectivele generale ale programului, prevăzute la articolul 2, în condițiile enunțate de programele anuale de lucru.

(a)

țări cu care Uniunea Europeană a semnat tratate de aderare;

(b)

țări candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și termenii și condițiile generale de participare a respectivelor țări la programele comunitare stabilite de acordul-cadru și, respectiv, de deciziile consiliilor de asociere;

(c)

statele AELS care sunt părți la Acordul SEE, în conformitate cu dispozițiile respectivului acord;

(d)

țările din Balcanii occidentali, în conformitate cu aranjamentele care urmează să fie stabilite cu țările respective în limitele acordurilor-cadru privind principiile generale de participare a acestora la programele comunitare.

—

subvenții;

—

contracte de achiziții publice.

(a)

obiectivele generale și speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolele 2 și 3, și măsurile luate în diferitele domenii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 3, și conformitatea cu programul anual de lucru;

(b)

calitatea acțiunii propuse privind conceperea, organizarea, prezentarea acesteia și rezultatele așteptate;

(c)

suma solicitată pentru finanțarea comunitară și rentabilitatea sa în materie de costuri în raport cu rezultatele așteptate;

(d)

impactul rezultatelor așteptate asupra obiectivelor generale și speciale ale programului, definite la articolele 2 și 3, precum și asupra măsurilor luate în diferitele domenii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 3;

(e)

inovația.

(a)

consecvența cu obiectivele programului;

(b)

calitatea activităților planificate;

(c)

posibilul efect de multiplicare a acestor activități asupra publicului;

(d)

impactul geografic al activităților desfășurate;

(e)

implicarea cetățenilor în organizarea organismelor în cauză;

(f)

rata de rentabilitate în materie de costuri a activității propuse.

(a)

un raport intermediar de evaluare cu privire la rezultatele obținute și la aspectele cantitative și calitative ale punerii în aplicare a programului, până la 31 martie 2011, însoțit de o listă cuprinzând proiectele și măsurile finanțate;

(b)

o comunicare cu privire la continuarea prezentului program, până la 31 mai 2012;

(c)

un raport de evaluare ex post cu privire la punerea în aplicare și la rezultatele programului, până la 31 decembrie 2014.