6.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 144/45

(1)

În scopul stabilirii treptate a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, tratatul prevede atât adoptarea de măsuri cu scopul de a asigura libera circulaţie a persoanelor, corelate cu măsuri complementare privind controlul frontierelor externe, azilul şi imigraţia, precum şi adoptarea de măsuri privind azilul, imigraţia şi protecţia drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe.

(2)

Consiliul European şi-a reafirmat hotărârea de a crea un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în cadrul reuniunii sale de la Tampere din 15-16 octombrie 1999. În acest scop, o politică europeană comună în domeniul azilului şi migraţiei ar trebui să aibă ca obiectiv atât asigurarea unui tratament echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe, cât şi ameliorarea gestionării fluxurilor migratorii.

(3)

O politică de returnare eficientă la nivelul Comunităţii reprezintă o completare necesară a unei politici credibile în domeniul imigraţiei ilegale şi al azilului fiind, în acelaşi timp, o componentă importantă în lupta împotriva imigraţiei ilegale. Statele membre alocă fonduri bugetare importante în vederea punerii în aplicare a unor programe de returnare şi a unor operaţiuni de returnare forţată. Acţiunile comune ale Uniunii Europene în acest domeniu, însoţite de mijloace financiare adecvate din partea Comunităţii ar putea să sprijine statele membre, să evidenţieze necesitatea returnării rezidenţilor ilegali şi să contribuie la creşterea solidarităţii între statele membre.

(4)

Consiliul a adoptat, la 28 februarie 2002, Planul global pentru combaterea imigraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane în Uniunea Europeană (4) în care a subliniat faptul că politicile de readmisie şi returnare reprezintă o componentă integrantă şi esenţială în lupta împotriva imigraţiei ilegale şi a identificat două elemente care ar trebui să stea la baza unei politici comunitare privind returnarea, şi anume principiile comune şi măsurile comune, în cadrul eforturilor de îmbunătăţire a cooperării administrative dintre statele membre.

(5)

Programul de acţiune privind returnarea al Consiliului din 28 noiembrie 2002, având la bază Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2002 referitoare la o politică a Comunităţii de returnare a rezidenţilor ilegali priveşte întreaga serie de acţiuni privind gestionarea returnării în statele membre, acoperind atât returnarea forţată şi voluntară a resortisanţilor ţărilor terţe, precum şi etapele principale ale returnării, inclusiv pregătirea şi acţiunile consecutive.

(6)

Consiliul European, în cadrul reuniunii sale de la Salonic din 19-20 iunie 2003, a chemat Comisia să analizeze toate aspectele referitoare la un instrument comunitar separat privind returnarea, cu scopul de a susţine în special priorităţile stabilite în Programul de acţiune privind returnarea.

(7)

Reamintind, de asemenea, că în concluziile sale privind priorităţile pentru elaborarea cu succes a unei politici comune privind readmisia, din 2 noiembrie 2004, Consiliul a subliniat faptul că acordurile de readmisie au o contribuţie importantă în gestionarea comună eficientă a migraţiei şi joacă un rol semnificativ în lupta împotriva imigraţiei ilegale. Acestea reprezintă un element important în cadrul dialogului şi cooperării între Uniunea Europeană şi ţările de origine, ţările de reşedinţă anterioară şi ţările de tranzit ale imigranţilor ilegali.

(8)

În urma concluziilor din 8 iunie 2004, prin care Consiliul a solicitat autorităţii bugetare să iniţieze acţiuni pregătitoare şi a invitat Comisia să aibă în vedere opinia sa privind elaborarea unor planuri integrate de returnare, în strânsă cooperare cu statele membre, au fost iniţiate acţiuni pregătitoare pentru perioada 2005 şi 2006.

(9)

Consiliul European, în cadrul reuniunii sale de la Bruxelles din 4-5 noiembrie 2004, a recurs la „Programul de la Haga” în vederea lansării etapei pregătitoare a Fondului European de Returnare (denumit în continuare „fondul”) şi a înfiinţării fondului în anul 2007, luând în considerare evaluarea etapei pregătitoare.

(10)

În noiembrie 2004, Consiliul a luat notă de raportul preşedinţiei asupra unei analize a celor mai bune practici cunoscute în ceea ce priveşte returnarea către anumite ţări. Raportul a evidenţiat ample posibilităţi, precum şi nevoia unei cooperării mai practice între statele membre în ceea ce priveşte desfăşurarea acţiunilor de returnare. Raportul a semnalat existenţa unor posibilităţi pentru o abordare mai integrată a politicii de returnare şi a politicilor generale, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul Comunităţii. De asemenea, raportul a identificat cele mai bune practici la nivelul statelor membre în ceea ce priveşte returnarea voluntară sau forţată a cetăţenilor ţărilor terţe în ţările lor de origine sau de tranzit, precum promovarea programelor de returnare voluntară asistată pentru asigurarea unei returnări durabile, a consilierii privind returnarea şi a organizării de operaţiuni comune de returnare, inclusiv a unor zboruri cu curse charter.

(11)

Este necesară înzestrarea Comunităţii un instrument menit să sprijine şi să încurajeze eforturile depuse de statele membre pentru o mai bună gestionare a acţiunilor de returnare sub toate aspectele sale, pe baza principiului unei gestionări integrate a returnării şi în vederea sprijinirii unei implementări echitabile şi eficientă a standardelor comune privind returnarea, după cum s-a stabilit în cadrul legislaţiei comunitare privind returnarea.

(12)

Nu ar trebui prevăzute fonduri pentru 2007 în cadrul prezentei decizii, pentru a putea lua în considerare rezultatele acţiunilor pregătitoare privind returnarea din 2005 şi 2006, pe baza unui raport întocmit de către Comisie asupra evaluării acţiunilor pregătitoare.

(13)

Standardele comune avute în vedere sunt în special Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoaşterea reciprocă a deciziilor de expulzare a resortisanţilor ţărilor terţe (5) şi corolarul acesteia, Decizia 2004/191/CE a Consiliului din 23 februarie 2004 de stabilire a criteriilor şi sistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea Directivei 2001/40/CE privind recunoaşterea reciprocă a deciziilor de expulzare a resortisanţilor ţărilor terţe (6) şi Decizia 2004/573/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind organizarea de zboruri comune pentru expulzarea de pe teritoriul a două sau mai multe state membre a resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul măsurilor individuale de îndepărtare (7).

(14)

Acest lucru se referă de asemenea şi la instrumente comunitare viitoare, cum ar fi un instrument privind standarde comune referitoare la procedurile aplicate în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe a căror şedere este ilegală, instrument care ar trebui să ducă la crearea unei situaţii uniforme în cadrul Uniunii Europene privind procedurile în materie de returnare, definind astfel condiţiile în care statele membre pot lua măsuri de returnare, precum şi marja de libertate de care dispun în acest sens.

(15)

Statele membre trebuie să se asigure că acţiunile desfăşurate în cadrul fondului respectă obligaţiile care decurg din drepturile fundamentale, prevăzute în special de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia europeană a drepturilor omului), de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951, astfel cum a fost completată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, precum şi din alte instrumente internaţionale relevante, acolo unde este cazul, cum ar fi Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1989 privind drepturile copilului.

(16)

Având în vedere faptul că expulzarea colectivă este interzisă în temeiul Protocolului 4 la Convenţia europeană a drepturilor omului, ar trebui returnate prin operaţiuni comune de returnare care pot beneficia de finanţare în conformitate cu prezenta decizie numai acele persoane care fac obiectul măsurilor individuale de îndepărtare.

(17)

Având în vedere domeniul de aplicare şi scopul fondului, acesta nu poate în nici un caz să susţină acţiuni privind zone şi centre de reţinere a persoanelor situate în ţări terţe.

(18)

După cum se menţionează în Programul de acţiune privind returnarea, aprobat de către Consiliu la 28 noiembrie 2002, şi după s-a reafirmat în mod constant în cadrul instrumentelor Uniunii Europene în domeniu, cum ar fi, îndeosebi, concluziile Consiliului privind returnarea voluntară din 2 noiembrie 2005, returnarea voluntară reprezintă un element important al unei abordări echilibrate, eficiente şi durabile a returnării.

(19)

Acţiunile eligibile din domeniul de aplicare al gestionării integrate a returnării trebuie să ţină seama de situaţia specifică a persoanelor vulnerabile.

(20)

Pentru a spori eficienţa gestionării activităţilor de returnare la nivel naţional, fondul ar trebui să acopere, de asemenea, acţiuni legate de returnarea voluntară a persoanelor care nu sunt suspuse unei obligaţii de a părăsi teritoriul, cum ar fi solicitanţii de azil care nu au primit încă o decizie negativă sau persoanele care beneficiază fie de o formă de protecţie internaţională, în sensul Directivei 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate (8), ori persoanele care se bucură de protecţie temporară în sensul Directivei 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecţiei temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate şi măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane şi suportarea consecinţelor acestei primiri (9).

(21)

Un obiectiv esenţial al prezentei decizii ar trebui să îl reprezinte promovarea gestionării integrate a returnării la nivel naţional. Statele membre sunt încurajate să pună în aplicare operaţiuni de returnare ţinând seama de planurile de acţiune integrate pentru returnare, care analizează situaţia din statele membre în ceea ce priveşte populaţia-ţintă, stabilesc obiective pentru operaţiunile avute în vedere şi, în cooperare cu factorii interesaţi relevanţi, precum Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (ICNUR) şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), oferă scheme de returnare care urmăresc să asigure returnări eficiente şi durabile prin intermediul a diferite măsuri. Acolo unde este cazul, planurile integrate de returnare ar trebui evaluate şi adaptate la intervale regulate.

(22)

Pentru a susţine returnarea voluntară a persoanelor, în special a celor care nu sunt supuse unei obligaţii de a părăsi teritoriul, ar trebui prevăzute anumite măsuri de stimulare, cum ar fi tratamentul preferenţial sub forma unei asistenţe sporite la returnare. Acest tip de returnare voluntară este atât în interesul unei returnări în condiţii de demnitate a persoanelor returnate, cât şi în interesul autorităţilor, sub aspectul rentabilităţii. Statele membre ar trebui încurajate să acorde preferinţă returnării voluntare.

(23)

Cu toate acestea, din punct de vedere al politicilor, returnarea voluntară şi returnarea forţată sunt strâns legate între ele şi se sprijină reciproc, iar statele membre ar trebui încurajate să consolideze complementaritatea acestor două forme, în cadrul gestionării acţiunilor de returnare. În mod evident, este necesară desfăşurarea unor returnări forţate cu scopul de a menţine integritatea politicilor Uniunii Europene în domeniul imigraţiei şi al azilului, precum şi a sistemelor de imigraţie şi azil ale statelor membre. Astfel, posibilitatea de a recurge la returnări forţate este o condiţie necesară pentru a garanta necompromiterea acestei politici şi pentru a impune respectarea supremaţiei legii, care reprezintă, la rândul său, un element esenţial în vederea creării unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să sprijine acţiunile statelor membre menite să faciliteze returnările forţate.

(24)

Mai mult decât atât, dificultăţile majore cu care se confruntă statele membre în ceea ce priveşte returnarea apar deseori în legătură cu returnările forţate. O dificultate importantă o reprezintă lipsa de certitudine în ceea ce priveşte identitatea persoanei respective şi/sau absenţa documentelor de călătorie necesare. În vederea depăşirii acestor probleme, statele membre ar trebui încurajate să îşi îmbunătăţească relaţiile de cooperare cu serviciile consulare ale ţărilor terţe şi să sporească schimburile de informaţii şi cooperarea operaţională între ele în ceea ce priveşte cooperarea cu astfel de servicii.

(25)

Este de asemenea imperios necesar ca prezenta decizie să susţină, în acele state membre care consideră acest lucru adecvat, anumite măsuri specifice de care să beneficieze persoanele repatriate în ţara de origine, ceea ce are ca scop, în primul rând asigurarea unei reveniri eficiente şi în bune condiţii în oraşul sau în regiunea lor de origine şi, în al doilea rând, sporirea şanselor unei reintegrări durabile în cadrul comunităţii lor. Astfel de măsuri nu ar trebui să constea în furnizarea de asistenţă ţării terţe ca atare şi ar trebui să fie eligibile pentru finanţare doar atunci când şi în măsura în care este necesară o continuare a acelor activităţi care au fost iniţiate şi care s-au derulat în cea mai mare parte pe teritoriul statelor membre, în cadrul unui plan integrat de returnare.

(26)

Mai mult, aceste măsuri ar trebui să vină în sprijinul acţiunilor susţinute de instrumentele comunitare axate pe asistenţa externă, în special de programul tematic privind azilul şi migraţia.

(27)

Prezenta decizie este concepută să facă parte dintr-un cadru coerent, care cuprinde de asemenea Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului European pentru Refugiaţi pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (10), Decizia nr. 574/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului pentru Frontierele Externe pentru perioada 2007-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (11) şi Decizia 2007/…/CE a Consiliului din … de instituire a Fondului European de Integrare a resortisanţilor ţărilor terţe pentru perioada 2007-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (12), al cărui scop îl reprezintă abordarea problemei distribuirii echitabile a responsabilităţilor între statele membre în ceea ce priveşte obligaţiile financiare generate de introducerea unui sistem de gestionare integrată a frontierelor externe ale Uniunii şi de punerea în aplicare a politicilor comune în domeniul azilului şi al imigraţiei, dezvoltate în conformitate cu titlul IV al părţii a treia din tratat.

(28)

Una dintre sarcinile Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, înfiinţate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 (13) (denumită în continuare „agenţia”) este aceea de a oferi asistenţa necesară organizării operaţiunilor comune de returnare întreprinse de statele membre şi de a identifica cele mai bune practici pentru obţinerea documentelor de călătorie şi îndepărtarea resortisanţilor ţărilor terţe care se află în situaţie de şedere ilegală pe teritoriile statelor membre. În consecinţă, agenţia ar trebui să se asigure că sunt îndeplinite condiţiile pentru realizarea unor eforturi de returnare eficiente şi coordonate între statele membre, lăsând în acelaşi timp punerea în aplicare şi organizarea operaţiunilor comune de returnare în grija serviciilor naţionale competente. Prin urmare, agenţia ar trebui să poată utiliza resursele puse la dispoziţie prin acţiunile comunitare din cadrul prezentei decizii.

(29)

Sprijinul oferit de fond ar fi mai eficient şi mai bine focalizat în cazul în care cofinanţarea acţiunilor eligibile se bazează pe o programare strategică multianuală, întocmită de fiecare stat membru în dialog cu Comisia.

(30)

Pe baza unor orientări strategice adoptate de către Comisie, fiecare stat membru ar trebui să întocmească un document de programare multianuală care să ţină seama de situaţia şi de necesităţile sale specifice şi să enunţe strategia sa de dezvoltare care ar trebui să constituie cadrul de pregătire a punerii în aplicare a acţiunilor care urmează să fie enumerate în programele anuale.

(31)

În contextul gestionării partajate menţionate la articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (14) (denumit în continuare „regulamentul financiar”), condiţiile care permit Comisiei să îşi exercite responsabilităţile privind execuţia bugetului general al Uniunii Europene trebuie să fie specificate, iar obligaţiile de cooperare ale statelor membre ar trebui să fie clarificate. Aplicarea acestor condiţii ar permite Comisiei să se convingă că statele membre folosesc fondul în mod legal şi corect şi în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare în înţelesul articolelor 27 şi 48 alineatul (2) din regulamentul financiar.

(32)

Comisia ar trebui să stabilească defalcarea orientativă a creditelor de angajament disponibile, folosind o metodă obiectivă şi transparentă.

(33)

Statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a garanta funcţionarea corectă a sistemului de gestionare şi control, precum şi calitatea punerii în aplicare. În acest scop, este necesar să se stabilească principiile generale şi funcţiile necesare pe care ar trebui să le îndeplinească toate programele.

(34)

În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, statele membre ar trebui să aibă responsabilitatea principală pentru punerea în aplicare şi controlul intervenţiilor fondului.

(35)

Pentru a garanta punerea în aplicare eficientă şi corectă a programelor multianuale şi anuale ale statelor membre, ar trebui precizate obligaţiile acestora cu privire la sistemele de gestionare şi control, certificarea cheltuielilor şi prevenirea, depistarea şi corectarea neregulilor şi a încălcărilor dreptului comunitar. În ceea ce priveşte gestionarea şi controlul, este necesar să se stabilească în special modalităţile prin care statele membre se asigură că sistemele relevante există şi funcţionează satisfăcător.

(36)

Fără a aduce atingere competenţelor Comisiei în ceea ce priveşte controlul financiar, ar trebui încurajată cooperarea între statele membre şi Comisie în acest domeniu.

(37)

Eficienţa şi impactul acţiunilor sprijinite de fond depind, de asemenea, de evaluarea acţiunilor respective şi de difuzarea rezultatelor lor. Ar trebui precizate în mod formal responsabilităţile statelor membre şi ale Comisiei în această privinţă, precum şi modalităţile de garantare a fiabilităţii evaluării şi a calităţii informaţiilor conexe.

(38)

Acţiunile ar trebui evaluate ţinând seama de reanalizare lor la jumătatea perioadei şi de evaluarea impactului, iar procesul de evaluare ar trebui inclus în modalităţile de monitorizare a proiectului.

(39)

Având în vedere importanţa vizibilităţii finanţării comunitare, Comisia ar trebui să ofere îndrumări pentru a facilita procesul prin intermediul căruia orice autoritate, organizaţie neguvernamentală, organizaţie internaţională sau altă entitate care primeşte o subvenţie din partea prezentului fond confirmă în mod corespunzător sprijinul primit, ţinând seama de practica aplicată în cazul altor instrumente care sunt gestionate în comun, cum ar fi fondurile structurale.

(40)

Prezenta decizie stabileşte un pachet financiar pe întreaga durată a programului, care constituie referinţa principală pentru autoritatea bugetară, în cursul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (15).

(41)

Întrucât obiectivul prezentei decizii, respectiv promovarea returnării resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală în cadrul standardelor comune şi al principiului gestionării integrate a returnării, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta decizie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(42)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (16).

(43)

Întrucât măsura referitoare la adoptarea orientărilor strategice, prevăzută de prezenta decizie, are un domeniu general de aplicare şi este destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentei decizii, între altele prin eliminarea unora dintre aceste elemente sau prin completarea prezentei decizii prin adăugarea de elemente noi neesenţiale, aceasta ar trebui adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Din motive de eficienţă, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui să fie reduse pentru adoptarea orientărilor strategice.

(44)

În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta şi nu i se aplică.

(45)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Irlanda şi-a notificat, printr-o scrisoare din 6 septembrie 2005, dorinţa de a participa la adoptarea şi aplicarea prezentei decizii.

(46)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Regatul Unit şi-a notificat, printr-o scrisoare din 27 octombrie 2005, dorinţa de a participa la adoptarea şi aplicarea prezentei decizii.

(47)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) a doua liniuţă din tratat, Decizia 2004/927/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 stabilind ca anumite domenii reglementate de partea a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene să fie reglementate de procedura prevăzută la articolul 251 din tratatul menţionat (17) a extins aplicabilitatea procedurii menţionate la articolul 251 din tratat la domeniile reglementate de articolul 62 alineatele (1), (2) litera (a) şi (3) şi articolul 63 alineatul (2) litera (b) şi alineatul (3) litera (b) din tratat,

(a)

introducerea şi îmbunătăţirea organizării şi punerii în aplicare a gestionării integrate a returnării de către statele membre;

(b)

aprofundarea cooperării între statele membre în cadrul gestionării integrate a returnării şi al punerii sale în aplicare;

(c)

promovarea unei aplicări eficiente şi uniforme a standardelor comune privind returnarea, în conformitate cu evoluţia politicilor în acest domeniu.

(a)

au la bază o evaluare cuprinzătoare a situaţiei din statele membre cu privire la populaţia-ţintă sau la o anumită chestiune specifică privind returnarea, precum şi la dificultăţile legate de operaţiunile avute în vedere (precum cele referitoare la obţinerea documentelor de călătorie şi la alte dificultăţi în calea returnării), ţinând seama, acolo unde este cazul, de numărul de cazuri care trebuie rezolvate. Evaluarea aprofundată se realizează în cooperare cu toate autorităţile şi partenerii implicaţi;

(b)

au ca scop punerea în aplicare a unei serii vaste de măsuri menite să susţină programele de returnare voluntară a resortisanţilor ţărilor terţe, în special a persoanelor care nu îndeplinesc sau care au încetat a îndeplini condiţiile privind intrarea şi şederea pe teritoriul statului respectiv şi, atunci când este necesar, desfăşurarea unor operaţiuni de returnare forţată a unor asemenea persoane, cu respectarea deplină a principiilor umanitare şi a demnităţii acestor persoane;

(c)

cuprind un plan şi/sau un calendar de activităţi şi, acolo unde este cazul, prevăd un mecanism de evaluare periodică ce permite adaptarea activităţilor planificate şi evaluarea impactului punerii în aplicare a planului respectiv;

(d)

cuprind, în cazul în care statele membre consideră acest lucru oportun, măsuri menite să faciliteze cooperarea între autorităţile administrative, organele de ordine şi organele judiciare competente, la diferite niveluri ale administraţiei, după caz.

(a)

instituirea sau îmbunătăţirea unei cooperări operaţionale eficiente, stabile şi durabile între autorităţile statelor membre şi autorităţile consulare şi serviciile de imigrare ale ţărilor terţe, în vederea obţinerii documentelor de călătorie pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe şi a desfăşurării cu succes şi rapiditate a acţiunilor de îndepărtare;

(b)

promovarea unor modalităţi şi a unor mijloace care să permită furnizarea cât mai devreme posibil a informaţiilor privind returnarea, în cadrul procedurilor de azil şi imigraţie, precum şi încurajarea în mod individual a resortisanţilor ţărilor terţe să recurgă la posibilitatea returnării voluntare;

(c)

facilitarea returnărilor voluntare ale resortisanţilor ţărilor terţe, în special prin intermediul programul de returnare voluntară asistată, cu scopul de a asigura eficienţa şi durabilitatea returnărilor;

(d)

dezvoltarea unor modalităţi de cooperare între autorităţile naţionale, regionale, locale, municipale şi între alte autorităţi publice, la diferite niveluri, care să permită persoanelor oficiale să dobândească rapid informaţii cu privire la experienţele şi practicile privind returnarea dintr-o altă zonă şi, în cazurile în care este posibil, să utilizeze resursele în comun;

(e)

simplificarea şi punerea în aplicare a operaţiunilor de returnare forţată a resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau care au încetat a îndeplini condiţiile privind intrarea şi şederea pe teritoriul unui stat, cu scopul de a spori credibilitatea şi integritatea politicilor de imigrare şi de a reduce perioada de custodie a persoanelor care se află în aşteptarea îndepărtării forţate.

(a)

cooperarea în vederea colectării de informaţii privind ţara de origine, ţara de reşedinţă anterioară sau ţara de tranzit şi a furnizării acestor informaţii potenţialelor persoane returnate;

(b)

cooperarea în vederea dezvoltării unor relaţii de lucru eficiente, stabile şi durabile între autorităţile statelor membre şi autorităţile consulare şi serviciile de imigrare ale ţărilor terţe, cu scopul de a facilita asistenţa consulară în vederea obţinerii documentelor de călătorie pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe şi a desfăşurării cu succes şi rapiditate a acţiunilor de îndepărtare;

(c)

elaborarea unor planuri comune integrate de returnare şi punerea în aplicare a acestora, inclusiv a unor programe comune de returnare voluntară referitoare la anumite ţări sau regiuni specifice de origine, de reşedinţă anterioară sau de tranzit;

(d)

studii privind situaţia actuală şi posibilităţile de sporire a cooperării administrative în domeniul returnării între statele membre, precum şi rolul pe care organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale trebuie să îl aibă în acest context;

(e)

schimburi de informaţii şi de bune practici, sprijin şi consiliere în desfăşurarea acţiunilor de returnare a persoanelor care fac parte din grupuri deosebit de vulnerabile;

(f)

organizarea de seminarii pentru practicieni privind cele mai bune practici, focalizate asupra anumitor ţări terţe şi/sau regiuni;

(g)

măsuri comune care să permită primirea persoanelor readmise în ţările de origine, de reşedinţă anterioară sau de tranzit;

(h)

elaborarea în comun a unor acţiuni care să asigure returnare durabilă a persoanelor în ţara de origine sau în ţara de reşedinţă anterioară.

(a)

întărirea capacităţii autorităţilor competente de a lua decizii de înaltă calitate în materie de returnare, într-un timp cât mai scurt posibil;

(b)

întărirea capacităţii autorităţilor administrative competente de a pune rapid în aplicare sau de a asigura rapid respectarea deciziilor de îndepărtare, cu respectarea deplină a demnităţii umane şi a standardelor europene de securitate aplicabile unor astfel operaţiuni;

(c)

întărirea capacităţii organelor judiciare de a evalua cu mai multă rapiditate deciziile de returnare atacate în instanţă;

(d)

organizarea de seminarii şi cursuri de pregătire comune pentru personalul autorităţilor competente de la nivel naţional, regional, local, municipal, precum şi al altor organisme administrative, organe de ordine şi organe judiciare competente, având ca temă aspectele juridice şi practice legate de operaţiunile de returnare;

(e)

întărirea capacităţii autorităţilor administrative competente de a pune în aplicare în mod eficient acordurile comune privind recunoaşterea reciprocă şi operaţiunile comune de returnare, inclusiv recomandările, standardele operaţionale şi bunele practici definite de agenţie în materie de returnare.

1.

în toate cazurile de returnare, informaţiile oferite resortisanţilor ţărilor terţe cu privire la returnare în general, consilierea persoanelor cu privire la posibilităţile de returnare voluntară, costurile de traducere, obţinerea documentelor de călătorie obligatorii, costurile examenelor medicale necesare înaintea returnării, costurile de călătorie şi hrană pentru persoanele returnate şi escorte, inclusiv personalul medical şi interpreţi, costurile de cazare pentru escorte, inclusiv pentru personalul medical şi interpreţi, costurile de transport pe teritoriul statului membru şi până în ţara de returnare şi cooperarea cu autorităţile din ţara de origine, din ţara de reşedinţă anterioară sau din ţara de tranzit;

2.

în toate cazurile de returnare, asistenţa specifică acordată persoanelor vulnerabile cum ar fi minorii, minorii neînsoţiţi, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, femeile gravide, părinţii singuri cu copii minori şi persoanele care au fost victimele torturii sau violului sau ale altor forme grave de violenţă psihologică, fizică sau sexuală;

3.

de asemenea, în cazul returnării forţate a resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau care au încetat a îndeplini condiţiile privind intrarea şi şederea pe teritoriul unui stat, costurile de călătorie, hrană şi cazare temporară pentru persoanele returnate şi pentru escortele din statele membre participante, în statele membre organizatoare, înainte de plecare, în cazul operaţiunilor comune de returnare;

4.

de asemenea, în cazul returnării voluntare a resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau care au încetat a îndeplini condiţiile privind intrarea şi şederea, asistenţa acordată persoanelor returnate în vederea pregătirii pentru returnare, precum şi cheltuielile indispensabile suportate înaintea returnării;

5.

de asemenea, în cazul returnării voluntare a resortisanţilor ţărilor terţe care nu sunt suspuşi unei obligaţii de a părăsi teritoriul statelor membre, precum şi în alte cazuri în care statele membre consideră oportun acest lucru, o contribuţie financiară limitată pentru cheltuieli iniţiale efectuate ulterior returnării, transportarea bunurilor personale ale persoanei returnate, cazare temporară adecvată, în primele zile după sosirea în ţara de returnare, într-un centru de primire sau într-un hotel, dacă este necesar, cursuri de pregătire şi asistenţă în vederea angajării şi sprijin limitat pentru iniţierea unor activităţi economice, după caz;

6.

pregătirea şi instruirea personalului organelor administrative, al organelor de ordine publică şi al organelor judiciare competente, detaşări ale acestor categorii de personal din alte state membre, pentru a asigura aplicarea eficientă şi uniformă a standardelor comune în materie de returnare, precum şi respectarea obligaţiilor prevăzute în cadrul instrumentelor internaţionale cu efect asupra tratamentului persoanelor returnate şi pentru a întări cooperarea, precum şi misiuni în vederea evaluării rezultatelor politicilor de returnare în ţările terţe;

7.

în cazul cooperării operaţionale cu autorităţile consulare şi serviciile de imigrare ale ţărilor terţe, în vederea obţinerii documentelor de călătorie şi a desfăşurării cu rapiditate a procedurilor de îndepărtare, costurile de transport şi cazare în statele membre pentru personalul autorităţilor şi serviciilor responsabile cu identificarea resortisanţilor ţărilor terţe şi cu verificarea documentelor de călătorie ale acestora;

8.

în cazul acţiunilor de reintegrare destinate resortisanţilor ţărilor terţe care nu sunt suspuşi unei obligaţii de a părăsi teritoriul statelor membre, stimulente financiare şi alte măsuri pe termen scurt necesare iniţierii procesului de reintegrare în vederea dezvoltării personale a persoanei returnate, cum ar fi cursuri de pregătire, asistenţă în vederea plasării şi a angajării, sprijin pentru iniţierea unor activităţi economice şi acordarea de asistenţă şi consiliere ulterior returnării;

9.

în cazul acţiunilor de reintegrare destinate resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau care au încetat a îndeplini condiţiile privind intrarea şi şederea pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care statul membru respectiv consideră oportun acest lucru, stimulente financiare şi alte măsuri pe termen scurt necesare iniţierii procesului de reintegrare în vederea dezvoltării personale a persoanei returnate, cum ar fi cursuri de pregătire, asistenţă în vederea plasării şi a angajării, sprijin pentru iniţierea unor activităţi economice şi acordarea de asistenţă şi consiliere ulterior returnării, precum şi măsuri care să le permită statelor membre să întreprindă acţiuni corespunzătoare în vederea întâmpinării persoanelor returnate în ţările terţe, la sosirea acestora.

(a)

să aprofundeze cooperarea privind punerea în aplicare a legislaţiei comunitare şi a bunelor practici;

(b)

să susţină înfiinţarea de reţele transnaţionale de cooperare şi de proiecte pilot bazate pe parteneriate transnaţionale între organisme din două sau mai multe state membre, menite să stimuleze inovaţia, să faciliteze schimburile de experienţă şi de bune practici şi să îmbunătăţească calitatea politicilor în domeniul returnării;

(c)

să susţină campanii transnaţionale de sensibilizare;

(d)

să susţină studiile, difuzarea şi schimbul de informaţii privind cele mai bune practici şi toate celelalte aspecte ale politicilor în domeniul returnării, inclusiv utilizarea tehnologiei de ultimă generaţie, în special cu scopul de a încuraja realizarea unor cercetări comparative mai aprofundate în ceea ce priveşte impactul programelor de returnare atât din trecut, cât şi din prezent;

(e)

să susţină proiectele-pilot şi studiile privind posibilitatea instituirii unor noi forme de cooperare şi legislaţie comunitară în acest domeniu;

(f)

să susţină dezvoltarea şi aplicarea de către statele membre a unor instrumente statistice, metode şi indicatori comuni pentru cuantificarea progreselor înregistrate în cadrul politicilor în domeniul returnării, în special în vederea difuzării statisticilor care conţin date separate privind returnările voluntare şi returnările forţate;

(g)

să susţină elaborarea şi adaptarea regulată, în cooperare cu agenţia, a unui manual comun privind cele mai bune practici în domeniul returnării, inclusiv în ceea ce priveşte escortele;

(h)

să ofere servicii de asistenţă statelor membre, în cazul unor situaţii de urgenţă corect justificate, care necesită acţiuni urgente.

(a)

toţi resortisanţii ţărilor terţe care nu au primit încă o decizie negativă definitivă în urma solicitării lor de a primi protecţie internaţională într-un stat membru şi care pot opta pentru returnare voluntară, cu condiţia de a nu fi dobândit o nouă cetăţenie şi de a nu fi părăsit teritoriul respectivului stat membru;

(b)

toţi resortisanţii ţărilor terţe care beneficiază de protecţie internaţională în sensul Directivei 2004/83/CE sau de protecţie temporară în sensul Directivei 2001/55/CE, într-un stat membru, şi care optează pentru returnare voluntară, cu condiţia de a nu fi dobândit o nouă cetăţenie şi de a nu fi părăsit teritoriul respectivului stat membru;

(c)

toţi resortisanţii ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau care au încetat a îndeplini condiţiile privind intrarea şi/sau şederea pe teritoriul unui stat membru şi care apelează la returnarea voluntară, în conformitate cu obligaţia de a părăsi teritoriul respectivului stat membru;

(d)

toţi ceilalţi resortisanţi ai ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau care au încetat a îndeplini condiţiile privind intrarea şi/sau şederea pe teritoriul unui stat membru.

(a)

verificarea existenţei şi funcţionării adecvate a sistemelor de gestionare şi control din statele membre, în conformitate cu procedurile descrise la articolul 32;

(b)

reţinerea sau suspendarea integrală sau parţială a plăţilor, în conformitate cu procedurile descrise la articolele 41 şi 42, dacă sistemele naţionale de gestionare şi control nu funcţionează corespunzător, precum şi aplicarea oricărei alte măsuri financiare de corecţie necesare, în conformitate cu procedurile descrise la articolele 45 şi 46.

(a)

50 % în funcţie de numărul total de resortisanţi ai ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau care au încetat a îndeplini condiţiile privind intrarea şi şederea pe teritoriul unui stat membru şi care fac obiectul unei decizii de returnare în temeiul legislaţiei naţionale şi/sau comunitare, cum ar fi o hotărâre sau un act administrativ sau judiciar care stabileşte sau declară ilegalitatea şederii şi care impune obligaţia de returnare, în ultimii trei ani;

(b)

50 % în funcţie de numărul resortisanţilor ţărilor terţe care au părăsit efectiv teritoriul statului membru, în urma unei dispoziţii administrative sau judecătoreşti de părăsire a teritoriului, în mod voluntar sau prin constrângere, în ultimii trei ani.

(a)

resortisanţi ai ţărilor terţe cărora, fiind prezenţi într-o zonă de tranzit a unui stat membru, li s-a refuzat intrarea;

(b)

resortisanţi ai ţărilor terţe care urmează să fie returnaţi de către un stat membru unui alt stat membru, în special în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe (18).

(a)

situaţia şi cerinţele din statele membre în cauză;

(b)

rentabilitatea cheltuielilor, având în vedere, printre altele, numărul de persoane vizate de proiect;

(c)

experienţa, competenţa, fiabilitatea şi contribuţia financiară a organizaţiei care solicită finanţare şi a oricărei organizaţii partenere;

(d)

măsura în care proiectele completează alte acţiuni finanţate din bugetul general al Uniunii Europene sau în cadrul programelor naţionale.

(a)

studii, evaluări, expertize şi statistici, inclusiv cele cu caracter general, privind funcţionarea fondului;

(b)

măsuri de informare pentru statele membre, beneficiarii finali şi publicul larg, inclusiv campanii de sensibilizare şi o bază de date comună privind proiectele finanţate de fond;

(c)

instalarea, funcţionarea şi interconectarea sistemelor informatice de gestionare, monitorizare, inspecţie şi evaluare;

(d)

elaborarea unui cadru comun de evaluare şi monitorizare, precum şi a unui sistem de indicatori, ţinând seama, după caz, de indicatorii naţionali;

(e)

îmbunătăţirea metodelor de evaluare şi schimbul de informaţii privind practicile din acest domeniu;

(f)

acţiuni de informare şi formare pentru autorităţile desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 25, complementare eforturilor statelor membre de a oferi îndrumare autorităţilor lor în conformitate cu articolul 31 alineatul (2).

(a)

pentru perioada 2008-2010, 7 % din suma anuală totală de cofinanţare alocată statului membru respectiv, la care se adaugă 30 000 EUR şi

(b)

pentru perioada 2011-2013, 4 % din suma anuală totală de cofinanţare alocată statului membru respectiv, la care se adaugă 30 000 EUR.

(a)

returnării resortisanţilor ţărilor terţe care nu dispun de paşapoarte sau alte documente de identitate;

(b)

returnării resortisanţilor ţărilor terţe care nu intră sub incidenţa acordurilor comunitare de readmisie sau a acordurilor bilaterale de readmisie, în vederea întăririi obligaţiei unui stat impuse de dreptul internaţional de a readmite proprii resortisanţi;

(c)

returnării într-o anumită ţară a resortisanţilor ţărilor terţe şi a apatrizilor care au venit din acea ţară sau care au avut reşedinţa în acea ţară, fără a fi resortisanţii ţării respective;

(d)

returnării persoanelor care nu sunt suspuse unei obligaţii de a părăsi teritoriul statelor membre, cum ar fi solicitanţii de azil care nu au primit încă o decizie negativă şi persoanele care beneficiază de o formă de protecţie internaţională, în sensul Directivei 2004/83/CE sau de protecţie temporară în sensul Directivei 2001/55/CE;

(e)

returnării unor grupuri deosebit de vulnerabile.

(a)

o descriere a situaţiei actuale din statul membru respectiv cu privire la principiul gestionării integrate a returnării, cooperarea cu autorităţile consulare şi cu serviciile de imigrare ale ţărilor terţe, măsurile şi politicile în domeniul returnării voluntare şi al returnării forţate, furnizând date separate, privind returnările voluntare şi returnările forţate, în măsura în care astfel de date sunt disponibile, modalităţile de stabilire a unor măsuri de reintegrare şi de asigurare a caracterului durabil al returnării, consolidarea capacităţii autorităţilor administrative şi judiciare competente şi cooperarea cu alte state membre în legătură cu cele menţionate mai sus;

(b)

o analiză a cerinţelor din statul membru respectiv cu privire la cooperarea cu autorităţile consulare şi cu serviciile de imigrare ale ţărilor terţe, măsurile şi politicile în domeniul returnării voluntare şi al returnării forţate, modalităţile de stabilire a unor măsuri de reintegrare şi de asigurare a caracterului durabil al returnării, consolidarea capacităţii autorităţilor administrative şi judiciare competente şi cooperarea cu alte state membre în legătură cu cele menţionate mai sus, precum şi o indicare a obiectivelor operaţionale care au drept scop îndeplinirea acestor cerinţe în decursul perioadei acoperite de programul multianual;

(c)

prezentarea unei strategii adecvate destinate atingerii obiectivelor respective şi realizării priorităţilor asociate acestora, precum şi o descriere a acţiunilor prevăzute pentru punerea în aplicare a acestor priorităţi;

(d)

indicarea nivelului de compatibilitate a strategiei respective cu alte instrumente regionale, naţionale şi comunitare;

(e)

informarea cu privire la priorităţi şi la obiectivele specifice ale acestora. Aceste obiective sunt cuantificate pe baza unui număr limitat de indicatori pentru a ţine seama de principiul proporţionalităţii. Indicatorii trebuie să permită cuantificarea progresului înregistrat raportat la situaţia iniţială, precum şi a eficienţei obiectivelor asociate realizării priorităţilor;

(f)

o descriere a abordării alese pentru aplicarea principiului parteneriatului prevăzut la articolul 12;

(g)

o proiect de plan de finanţare care prevede, pentru fiecare prioritate şi pentru fiecare program anual, contribuţia financiară propusă din partea fondului şi suma totală asigurată prin cofinanţare publică sau privată;

(h)

dispoziţiile prevăzute pentru a asigura aducerea la cunoştinţa publicului a programului multianual.

(a)

concordanţa proiectului de program multianual cu obiectivele fondului şi cu orientările strategice menţionate la articolul 18;

(b)

relevanţa acţiunilor avute în vedere în proiectul de program multianual în lumina strategiei propuse;

(c)

conformitatea cu dispoziţiile prezentei decizii a modalităţilor de gestionare şi control instituite de statul membru pentru punerea în aplicare a intervenţiilor fondului;

(d)

conformitatea proiectului de program multianual cu dreptul comunitar şi, în special, cu dispoziţiile dreptului comunitar privind asigurarea liberei circulaţii a persoanelor, corelată cu măsurile complementare direct legate de aceasta şi care privesc controalele la frontierele externe, azilul şi imigraţia.

(a)

regulile generale de selecţie a proiectelor care urmează să fie finanţate în cadrul programului anual;

(b)

o descriere a acţiunilor care urmează să fie sprijinite în cadrul programului anual;

(c)

propunerea de defalcare financiară a contribuţiei fondului între diferitele acţiuni din cadrul programului şi indicarea sumei necesare pentru asigurarea asistenţei tehnice în temeiul articolului 17, în scopul punerii în aplicare a programului anual.

(a)

definirea funcţiilor organismelor în cauză în cadrul gestionării şi controlului, precum şi repartizarea funcţiilor în interiorul fiecărui organism;

(b)

respectarea principiului separării funcţiilor între organismele respective şi în interiorul lor;

(c)

resurse adecvate pentru fiecare organism, care să îi permită să-şi îndeplinească funcţiile care i-au fost repartizate pe toată perioada de aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond;

(d)

proceduri de asigurare a corectitudinii şi regularităţii cheltuielilor declarate în cadrul programelor anuale;

(e)

sisteme contabile, de monitorizare şi de raportare financiară fiabile, în format electronic;

(f)

un sistem de raportare şi monitorizare, în cazul în care organismul responsabil încredinţează îndeplinirea sarcinilor unui alt organism;

(g)

manuale de proceduri privind funcţiile care urmează a fi îndeplinite;

(h)

modalităţi pentru auditarea funcţionării sistemului;

(i)

sisteme şi proceduri care să asigure o pistă de audit adecvată;

(j)

proceduri de raportare şi monitorizare a neregulilor şi de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat.

(a)

o autoritate responsabilă: un organism funcţional al statului membru, o autoritate sau un organism naţional public desemnat de către statul membru sau un organism de drept privat din statul membru îndeplinind o misiune de serviciu public, care are responsabilitatea gestionării programului multianual şi a programelor anuale sprijinite de fond, precum şi a întregii comunicări cu Comisia;

(b)

o autoritate de certificare: o autoritate sau un organism naţional public sau o persoană fizică acţionând în calitate de organism sau de autoritate de acest fel, desemnată de statul membru să certifice declaraţiile de cheltuieli înaintea transmiterii acestora către Comisie;

(c)

o autoritate de audit: o autoritate sau un organism naţional public, cu condiţia să fie independent din punct de vedere funcţional în raport cu autoritatea responsabilă şi cu cea de certificare, desemnat de statul membru şi responsabil de verificarea funcţionării eficiente a sistemului de gestionare şi control;

(d)

după caz, o autoritate delegată.

(a)

dispune de personalitate juridică, cu excepţia cazurilor în care este un organism funcţional al statului membru;

(b)

dispune de infrastructura necesară pentru comunicarea facilă cu o gamă largă de utilizatori şi cu organismele responsabile din celelalte state membre, precum şi cu Comisia;

(c)

îşi desfăşoară activitatea într-un context administrativ care îi permite să îşi îndeplinească sarcinile corect şi să evite orice conflict de interese;

(d)

este în măsură să aplice reguli de gestionare a fondurilor comunitare;

(e)

dispune de o capacitate financiară şi administrativă proporţională cu volumul fondurilor comunitare pe care este chemată să le gestioneze;

(f)

are la dispoziţie personal posedând calificări profesionale adecvate pentru munca administrativă într-un mediu internaţional.

(a)

desfăşoară consultări cu partenerii în conformitate cu articolul 12;

(b)

prezintă Comisiei propuneri de programe multianuale şi anuale, la care se referă articolele 19 şi 21;

(c)

organizează şi asigură publicitatea anunţurilor de participare şi a ofertelor, după caz;

(d)

organizează selecţia proiectelor în vederea cofinanţării lor din cadrul fondului, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 15 alineatul (5);

(e)

este destinatara plăţilor efectuate de Comisie şi face plăţi către beneficiarii finali;

(f)

asigură coerenţa şi complementaritatea dintre cofinanţarea din fond şi din alte instrumente financiare naţionale şi comunitare relevante;

(g)

monitorizează livrarea produselor şi prestarea serviciilor cofinanţate, verificând dacă cheltuielile declarate pentru acţiuni au fost cu adevărat efectuate şi dacă se respectă normele comunitare şi naţionale;

(h)

asigură existenţa unui sistem de înregistrare şi stocare pe suport electronic a înregistrărilor contabile aferente fiecărei acţiuni din cadrul programelor anuale, precum şi colectarea datelor privind punerea în aplicare necesară pentru gestiunea financiară, monitorizare, control şi evaluare;

(i)

se asigură că beneficiarii finali şi alte organisme implicate în punerea în aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond au fie un sistem contabil separat, fie un cod contabil adecvat pentru toate tranzacţiile asociate acţiunii respective, fără să aducă atingere normelor contabile naţionale;

(j)

asigură că evaluările fondului menţionate la articolul 49 respectă termenele prevăzute la articolul 50 alineatul (2) şi standardele de calitate convenite între Comisie şi statul membru;

(k)

instituie proceduri care să asigure păstrarea în conformitate cu cerinţele menţionate la articolul 43 a tuturor documentelor privind cheltuielile şi auditul, necesare pentru a oferi o pistă de audit adecvată;

(l)

se asigură că autoritatea de audit primeşte, în scopul desfăşurării auditurilor definite la articolul 30 alineatul (1), toate informaţiile necesare privind procedurile de gestionare utilizate şi proiectele cofinanţate de fond;

(m)

se asigură că autoritatea de certificare primeşte, în scopul certificării, toate informaţiile necesare privind procedurile şi verificările legate de cheltuieli;

(n)

elaborează şi prezintă Comisiei rapoarte intermediare şi finale privind punerea în aplicare a programelor anuale, declaraţii de cheltuieli certificate de către autoritatea de certificare şi cereri de plăţi sau, după caz, declaraţii de restituire;

(o)

desfăşoară acţiuni informative şi consultative şi difuzează rezultatele acţiunilor susţinute;

(p)

cooperează cu Comisia şi cu autorităţile responsabile din celelalte state membre;

(q)

verifică punerea în aplicare de către beneficiarii finali a orientărilor menţionate la articolul 33 alineatul (6).

(a)

confirmă că:

(b)

se asigură, în scopul certificării, că a primit din partea autorităţii responsabile informaţii corespunzătoare privind procedurile şi verificările efectuate în raport cu cheltuielile cuprinse în declaraţiile de cheltuieli;

(c)

ţine seama, în scopul certificării, de rezultatele tuturor auditurilor efectuate de către autoritatea de audit sau sub responsabilitatea acesteia;

(d)

ţine registre contabile computerizate ale cheltuielilor declarate Comisiei;

(e)

verifică recuperarea oricărei finanţări comunitare care s-a dovedit a fi plătită nejustificat ca urmare a unor nereguli constatate, la care se adaugă o dobândă, dacă este cazul;

(f)

ţine contabilitatea sumelor de recuperat şi a sumelor recuperate la bugetul general al Uniunii Europene prin deducerea acestora, dacă este posibil, din următoarea declaraţie de cheltuieli.

(a)

asigură că sunt efectuate audituri cu scopul de a verifica funcţionarea eficientă a sistemului de gestionare şi control;

(b)

asigură că sunt efectuate audituri privind acţiunile, pe baza unui eşantion corespunzător, pentru a verifica cheltuielile declarate; eşantionul trebuie să reprezinte cel puţin 10 % din totalul cheltuielilor eligibile pentru fiecare program anual;

(c)

prezintă Comisiei, în termen de şase luni de la data aprobării programului multianual, o strategie de audit care vizează organismele care vor efectua auditurile menţionate la literele (a) şi (b), pentru a se asigura de auditarea principalilor beneficiari ai cofinanţării din partea fondului şi de repartizarea uniformă a auditurilor în decursul întregii perioade de programare.

(a)

un raport de audit anual care expune concluziile auditurilor efectuate în conformitate cu strategia de audit privind programul anual şi care indică orice lacună constatată în sistemele de gestionare şi control ale programului;

(b)

un aviz, redactat pe baza controalelor şi a auditurilor care au fost efectuate sub responsabilitatea autorităţii de audit, care să indice dacă funcţionarea sistemului de gestionare şi control poate garanta într-o măsură rezonabilă că declaraţiile de cheltuieli prezentate Comisiei sunt corecte şi că tranzacţiile pe care acestea se bazează sunt legale şi se desfăşoară cu regularitate;

(c)

o declaraţie care să evalueze validitatea cererii de plată sau o declaraţie de restituire a soldului final, precum şi legalitatea şi regularitatea cheltuielilor în cauză.

(a)

o declaraţie certificată de cheltuieli şi o cerere de plată a soldului sau o declaraţie de restituire redactată corespunzător în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 35;

(b)

raportul final privind punerea în aplicare a programului anual, astfel cum este stabilit la articolul 51;

(c)

raportul anual de audit, avizul şi declaraţia prevăzute la articolul 30 alineatul (3).

(a)

într-un raport al unui organism de audit naţional sau comunitar există dovezi care indică o deficienţă semnificativă în funcţionarea sistemelor de gestionare şi control;

(b)

respectivul ordonator trebuie să efectueze verificări suplimentare în urma obţinerii de informaţii care indică faptul că cheltuielile cuprinse într-o declaraţie certificată de cheltuieli sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată.

(a)

există o deficienţă gravă în sistemul de gestionare şi control al programului, care afectează fiabilitatea procedurii de certificare a plăţilor şi pentru care nu au fost luate măsuri de corecţie sau

(b)

cheltuielile cuprinse într-o declaraţie certificată de cheltuieli sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată sau

(c)

unul dintre statele membre nu a respectat obligaţiile care decurg din articolele 31 şi 32.

(a)

există o deficienţă gravă în sistemul de gestionare şi control al programului care pune în pericol contribuţia comunitară plătită deja în cadrul programului;

(b)

cheltuielile conţinute într-o anumită declaraţie certificată de cheltuieli sunt neregulamentare şi nu au fost corectate de statul membru înainte de iniţierea procedurii de corecţie în conformitate cu prezentul alineat;

(c)

un stat membru nu a respectat obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 31 înainte de iniţierea procedurii de corecţie în conformitate cu prezentul alineat.

(a)

până la 30 iunie 2010, un raport de evaluare privind punerea în aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond;

(b)

până la 30 iunie 2012 pentru perioada 2008-2010 şi, respectiv, până la 30 iunie 2015 pentru perioada 2011-2013, un raport de evaluare a rezultatelor şi a impactului acţiunilor cofinanţate de fond.

(a)

până la 30 iunie 2010, un raport privind punerea în aplicare a criteriilor prevăzute la articolul 15 pentru defalcarea anuală a resurselor între statele membre, împreună cu propuneri de modificare, dacă este necesar;

(b)

până la 31 decembrie 2010, un raport intermediar privind rezultatele obţinute şi aspectele calitative şi cantitative ale punerii în aplicare a fondului, împreună cu o propunere privind dezvoltarea viitoare a fondului;

(c)

până la 31 decembrie 2012 pentru perioada 2008-2010 şi, respectiv, până la 31 decembrie 2015 pentru perioada 2011-2013, un raport de evaluare ex post.

(a)

punerea în aplicare a programului anual din punct de vedere financiar şi operaţional;

(b)

progresele realizate în punerea în aplicare a programului multianual şi a priorităţilor acestuia privind obiectivele sale specifice verificabile, însoţite de o cuantificare a indicatorilor, în cazul în care aceasta este posibilă;

(c)

măsurile luate de către autoritatea responsabilă pentru a asigura calitatea şi eficienţa punerii în aplicare şi, în special:

(d)

măsurile luate pentru a furniza informaţii şi pentru a aduce la cunoştinţa publicului programele anuale şi multianuale.