(1)

În urma unei plângeri, Comisia a interogat autorităţile franceze, în legătură cu măsurile care fac obiectul prezentei decizii, prin scrisorile din 19 iulie 1999, 16 decembrie 1999, 24 august 2000 şi 9 decembrie 2000. Franţa a răspuns Comisiei prin scrisorile din 19 august 1999, 24 februarie 2000 şi 25 ianuarie 2001. Comisia a întâlnit autorităţile franceze la 26 ianuarie 2000 şi o delegaţie a Comitetului interprofesional al vinurilor dulci naturale (CIVDN) la 31 martie 2000.

(2)

Deoarece au fost puse în aplicare fără autorizaţia prealabilă a Comisiei, măsurile în cauză au fost înscrise în registrul ajutoarelor nenotificate, cu numărul NN 139/2002.

(3)

Prin scrisoarea din 21 ianuarie 2003, Comisia a informat Franţa cu privire la decizia sa de a deschide procedura prevăzută în articolul 88 alineatul (2) din tratat în ceea ce priveşte acest ajutor.

(4)

Decizia Comisiei de a deschide procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). Comisia a invitat celelalte state membre şi părţi interesate să-şi prezinte observaţiile cu privire la ajutoarele în cauză.

(5)

Autorităţile franceze şi-au trimis comentariile prin scrisorile din 16 şi 18 iunie 2003. Comisia a primit observaţii de la reclamant, care au fost trimise autorităţilor franceze prin scrisoarea din 6 august 2004. Autorităţile franceze au răspuns, la rândul lor, prin scrisoarea din 10 septembrie 2004.

(6)

În 1996, CIVDN a decis introducerea unei acţiuni de reconversie viticolă vizând să înlocuiască, prin desţelenirea şi replantarea varietăţilor viticole de calitate, o parte din producţia de vinuri dulci naturale din departamentul Pirineii Orientali, pentru a remedia criza structurală prin care trecea această producţie şi care se manifesta printr-o scădere bruscă regulată a debuşeurilor. Ajutorul avea drept scop să finanţeze ameliorarea calitativă a repartiţiei soiurilor de viţă cultivate în această regiune. El a încetat, mai târziu, la 1 august 2000.

(7)

Pentru a duce la bun sfârşit acest plan de reconversie (cunoscut sub numele de „Planul Rivesaltes”) producătorii din regiune au avut acces la două tipuri de ajutoare:

(8)

Prin decizia 96-1 din 5 iulie 1996, CIVDN cu denumire de origine controlată (DOC), a instaurat o cotizaţie interprofesională pentru finanţarea planului de reconversie „Rivesaltes” şi „Grand Roussillon”.

(9)

Cotizaţia, care se ridica la 50 de franci francezi (FRF) (3) pe hectolitru produs în departamentul Pirineii Orientali, producătoare de vinuri dulci naturale vizate, era destinată să finanţeze plata unei prime („primă de scoatere temporară din circuitul agricol”) pentru orice parcelă care, producând „Rivesaltes” sau „Grand Roussillon” în 1995, ar produce, de la recolta 1996 până la recolta 2000 inclusiv, vin de masă sau „vins de pays”. Produsul perceperii cotizaţiei a fost alocat unui fond special.

(10)

Prima de scoatere temporară din circuitul agricol a fost acordată efectiv producătorilor care s-au angajat să nu revendice DOC „Rivesaltes” sau „Grand Roussillon” timp de cinci ani. Această primă viza astfel să compenseze pierderile de venituri, legate de impactul asupra preţului rezultând din încetarea utilizării celor două denumiri. Prima nu implica o stopare a producţiei sau o reducere a acesteia, ci numai o compensaţie pentru utilizarea producţiei în afara DOC. Obiectivul era, deci, reducerea rapidă a potenţialului de punere în vânzare a vinurilor sub DOC.

(11)

Valoarea totală a primei de scoatere temporară din circuitul agricol era de 5 000 FRF pe an la hectar scos temporar din circuitul agricol. Orice parcelă care beneficia de un ajutor înceta să beneficieze de primă în anul reconversiei sale.

(12)

Comisia nu a primit informaţii cu privire la valoarea globală a ajutoarelor plătite în cadrul acestei măsuri. Nu a fost furnizată nici o informaţie referitoare la valoarea veniturilor provenite din cotizaţia interprofesională creată, nici la numărul de hectare care au beneficiat de măsură.

(13)

Conform autorităţilor franceze, planul de reconversie a podgoriei DOC Rivesaltes, astfel cum a fost adoptat în 1996, avea drept obiect 3 250 hectare: 1 250 hectare pentru o producţie de „Muscat de Rivesaltes”; 1 000 hectare pentru o producţie de „Côtes du Roussillon” şi „Côtes du Roussillon Villages” (varietăţi Syrah, Mourvèdre, Roussanne, Marsanne şi Vermentino) şi 1 000 hectare pentru o producţie de „vins de pays” de soi (varietăţi Chardonnay, Cabernet, Merlot…).

(14)

În sprijinul acestui plan, autorităţile franceze acceptaseră să aducă o susţinere financiară de 111 milioane de FRF, repartizate astfel: 85 milioane de FRF prin intermediul Oficiului naţional interprofesional al vinurilor şi 26 milioane de FRF prin colectivităţile locale (Languedoc-Roussillon şi consiliul general al departamentului Pirineii Orientali).

(15)

Această susţinere prevedea un ajutor de 25 000 FRF/ha pentru reconversia în DOC „Muscat de Rivesaltes” şi un ajutor de 40 000 FRF/ha pentru reconversia în DOC „Côtes du Roussillon Villages” şi în „vins de pays”.

(16)

Conform autorităţilor franceze, costurile reale de reconversie în regiune puteau fi estimate la 110 000 FRF/ha. Autorităţile franceze au confirmat că planurile de reconversie au fost în mare măsură realizate (2 350 ha din cele 3 250 ha prevăzute).

(17)

Costul total al reconversiei realizate a fost, conform autorităţilor franceze, de 258,5 milioane de FRF (39,4 milioane de euro). În ceea ce priveşte autorităţile publice, acestea ar fi contribuit cu 75,250 milioane de FRF (11,01 milioane de euro) din cele 111 milioane de FRF (16,9 milioane de euro) prevăzute la început. Conform informaţiilor furnizate de autorităţile franceze, punând laolaltă toate finanţările, autorităţile publice ar fi contribuit cu 29,11 % la costurile reconversiei efectiv realizate.

(18)

Autorităţile franceze au amintit că transmit anual Oficiului statistic al Comunităţilor Europene, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 al Consiliului din 16 martie 1987 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (4), lista suprafeţelor cultivate cu viţă de vie, clasificate pe departament şi pe tip de struguri produşi (struguri de vin din care vinuri de calitate produse în regiuni determinate (VQPRD), viţe de vie cu struguri de masă), precum şi lista desţelenirilor şi plantărilor de viţe de vie prezentată conform aceluiaşi mod de clasificare pe departament şi pe tip de struguri produşi. Autorităţile franceze au anexat copia tabelelor trimise pentru anul de comercializare 1997/1998.

(19)

Prin decizia 97-3 din 29 decembrie 1997, CIVDN a instituit, începând cu 1 ianuarie 1998, o cotizaţie interprofesională vizând finanţarea acţiunilor de publicitate-promovare şi de funcţionare în favoarea următoarelor DOC: „Rivesaltes”, „Grand Roussillon”, „Muscat de Rivesaltes” şi „Banyuls”.

(20)

Valoarea pe hectolitru, fără taxe, a fost stabilită după cum urmează: „Banyuls şi Banyuls Grand Cru”, 25 FRF/hl; „Grand Roussillon”, 30 FRF/hl; „Muscat de Rivesaltes”, 50 FRF/hl; „Rivesaltes”, 30 FRF/hl.

(21)

Aceste cotizaţii au fost alocate în modul următor: „Rivesaltes”, 25 FRF/hl pentru publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare; „Grand Roussillon”, 45 FRF/hl pentru publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare; „Banyuls”, 20 FRF/hl pentru publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare.

(22)

Prin decizia 98-1 din 10 iulie 1998, CIVDN a instituit, începând cu 1 septembrie 1998, o cotizaţie interprofesională vizând finanţarea acţiunilor de publicitate-promovare şi de funcţionare în favoarea următoarelor DOC: „Rivesaltes”, „Grand Roussillon” şi „Maury”.

(23)

Valorile cotizaţiei pe hectolitru, fără taxe, au fost fixate după cum urmează: „Grand Roussillon”, 25 FRF/hl; „Maury”, 5 FRF/hl; „Rivesaltes”, 35 FRF/hl.

(24)

Aceste cotizaţii au fost alocate în modul următor: „Rivesaltes”, 30 FRF/hl pentru publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare; „Grand Roussillon”, 20 FRF/hl pentru publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare; „Maury”, 5 FRF/hl pentru funcţionare.

(25)

Cele două cotizaţii precedente au fost abrogate prin decizia 99-1 din 17 decembrie 1999, prin care CIVDN a instituit o cotizaţie interprofesională vizând finanţarea acţiunilor de publicitate-promovare şi de funcţionare în favoarea următoarelor DOC: „Banyuls”, „Banyuls Grand Cru”, „Muscat de Rivesaltes”, „Rivesaltes”, „Grand Roussillon” şi „Maury”.

(26)

Valorile pe hectolitru, fără taxe, au fost fixate după cum urmează: „Grand Roussillon”, 25 FRF/hl; „Rivesaltes”, 35 FRF/hl; „Banyuls” şi „Banyuls Grand Cru”, 25 FRF/hl; „Muscat de Rivesaltes”, 55 FRF/hl; „Maury”, 0 FRF/hl.

(27)

Aceste cotizaţii au fost alocate în modul următor: „Rivesaltes”, 30 FRF/hl pentru publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare; „Grand Roussillon”, 20 FRF/hl pentru publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare; „Muscat de Rivesaltes”, 50 FRF/hl pentru publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare; „Banyuls şi Banyuls Grand Cru”, 20 FRF/hl publicitate-promovare şi 5 FRF/hl pentru funcţionare.

(28)

Această cotizaţie a continuat, cu uşoare modificări, prin decizia 00-1. Comisia nu dispunea, în momentul deschiderii procedurii de examinare, de informaţii referitoare la durata acestui ultim sistem sau la eventuala continuare a acestuia.

(29)

Comisia a notat, în ceea ce priveşte în primul rând natura cotizaţiilor în speţă, că acestea au fost aprobate direct de Guvernul francez conform procedurii prevăzute de legea nr. 200 din 2 aprilie 1943 privind crearea unui comitet interprofesional al vinurilor dulci naturale şi al vinurilor licoroase cu denumiri controlate. Prin urmare, aprobarea guvernului constituie o condiţie prealabilă pentru adoptarea unor astfel de cotizaţii. Legea nr. 200 prevede în special obligativitatea cotizaţiilor pentru toţi membrii profesiilor interesate chiar din momentul aprobării de către guvern sau, în cazul de faţă, de către Comisar. Prin urmare, acest tip de cotizaţii necesită un act al autorităţii publice pentru a produce toate efectele. De aceea, Comisia a considerat, în stadiul procedurii de examinare, că era vorba de taxe parafiscale, adică de resurse publice.

(30)

În ceea ce priveşte „prima de scoatere temporară din circuitul agricol” prevăzută de sistemul de ajutor francez, astfel de prime nu erau prevăzute de organizarea comună a pieţelor (OCM) şi, mai concret, de Regulamentul (CEE) nr. 456/80 al Consiliului din 18 februarie 1980 privind acordarea primelor de abandonare temporară şi definitivă a anumitor suprafeţe cultivate cu viţă de vie, precum şi a primelor de renunţare la replantare (5). Acest regulament prevedea doar o primă pentru abandonarea temporară sau definitivă a producţiei, plătibilă atunci când un producător decidea să contribuie la diminuarea potenţialului viticol comunitar, mai ales prin desţelenirea viţelor de vie. Deoarece nu a intervenit nicio diminuare a potenţialului şi nu a fost finanţată cu primă nicio acţiune de abandonare, măsura nu părea, în stadiul deschiderii procedurii de examinare, să intre în domeniul de aplicare al vechii OCM vitivinicole, prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 822/87.

(31)

Ajutorul ar fi avut drept scop să uşureze, din punct de vedere financiar, producătorii care, în calitate de antreprenori, ar fi decis în mod liber să se angajeze într-un demers pur comercial, ale cărui taxe par să constituie cheltuieli legate de exercitarea activităţii economice. Conform practicii constante aplicabile a Comisiei şi conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (6), ajutoarele la funcţionare sunt cele care vizează scutirea unei întreprinderi de costurile pe care, în mod normal, ar fi trebuit să le suporte în cadrul gestiunii sale curente sau al activităţilor sale obişnuite. Această idee este reluată la punctul 3.5 din orientările comunitare referitoare la ajutoarele de stat în sectorul agricol (7) (denumite în continuare „orientările agricole”), conform căruia este vorba, intrinsec, de ajutoare susceptibile să interfereze cu mecanismele care guvernează OCM.

(32)

Comisia a constatat în acest punct că ajutorul a fost acordat la hectar pe an şi că este, deci, strâns legat de cantitatea de vin produsă. Comisia a reamintit că nu poate în niciun caz să aprobe un ajutor care ar fi incompatibil cu dispoziţiile care reglementează o OCM sau care ar contracara buna funcţionare a OCM avută în vedere. În stadiul de deschidere a procedurii de examinare, Comisia a considerat că prima de scoatere temporară din circuitul agricol pare să constituie un ajutor la funcţionare, susceptibil să interfereze cu mecanismele care guvernează OCM vitivinicolă şi că, din acest motiv, ar putea fi incompatibilă cu regulile de piaţă şi de concurenţă aplicabile.

(33)

În ceea ce priveşte costurile de reconversie, articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 prevedea că orice ajutor naţional pentru plantarea de viţă de vie ar fi interzis începând cu 1 septembrie 1988, cu excepţia cazurilor în care o astfel de plantare îndeplinea criteriile referitoare, în special, la atingerea obiectivului de reducere a producţiei sau de ameliorare calitativă, fără a antrena creşterea producţiei. Astfel, ar fi admise numai varietăţile de viţă de vie care ar aduce o îmbunătăţire şi care nu aveau o productivitate ridicată pe suprafaţa cultivată în cauză.

(34)

Regulamentul (CEE) nr. 2741/89 al Comisiei din 11 septembrie 1989, care fixează criteriile de reţinut în cadrul articolului 14 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 al Consiliului în ceea ce priveşte ajutoarele naţionale la plantarea suprafeţelor viticole (8), stabileşte criteriile de la care se porneşte în examinarea proiectelor de ajutoare naţionale la plantarea suprafeţelor viticole admisibile în numele articolelor 87, 88 şi 89 din Tratat. Articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2741/89 prevede că proiectele de ajutoare naţionale trebuie să demonstreze de manieră satisfăcătoare respectarea obiectivului de diminuare a cantităţii producţiei sau de ameliorare calitativă fără a antrena creşterea producţiei.

(35)

Articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2741/89 prevedea că valoarea ajutorului atribuit la hectar de viţă de vie plantată nu putea să depăşească 30 % din costurile reale de desţelenire şi de plantare. Conform autorităţilor franceze, din moment ce costul total al reconversiei realizate ar fi fost de 258 500 000 FRF şi autorităţile publice ar fi contribuit cu 75 250 000 FRF, se poate concluziona că, punând laolaltă toate finanţările, autorităţile publice ar fi contribuit cu 29,11 % din costurile reconversiei efectiv realizate. Or, articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2741/89 prevedea că elementul pertinent pentru calcularea costurilor de reconversie era ajutorul efectiv atribuit la hectar de viţă de vie plantată. În stadiul procedurii de examinare, această logică părea să excludă calculele globale la nivelul exerciţiului de reconversie luat în totalitatea sa şi, în consecinţă, calculele bazate pe media la hectar a costurilor totale. În plus, autorităţile franceze calculau această medie în raport cu acţiuni de reconversie diferenţiate.

(36)

În stadiul procedurii de examinare, Comisia a considerat, că ţinând seama de costurile la hectar avansate de autorităţile franceze (110 000 FRF/ha), ajutoarele acordate în acest caz ar fi trebuit să fie limitate la 33 000 FRF/ha şi la 30 % din costurile reale suportate de producători la nivel individual. Prin urmare, orice depăşire a acestui plafon, respectiv orice depăşire a valorii de 30 % din costurile reale la nivel individual, ar putea constitui un ajutor incompatibil cu normele aplicabile.

(37)

În virtutea drepturilor de care dispune în baza articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (9), Comisia a solicitat autorităţilor franceze să îi trimită toate informaţiile necesare referitoare la cele două reconversii efectuate. Acestea trebuiau să conţină în special: informaţiile privind numărul de viticultori care au beneficiat de ajutoare naţionale la plantarea suprafeţelor viticole; suprafaţa vizată, clasificată pe categorie de sol; partea din această suprafaţă în care plantarea a fost precedată de o desţelenire; partea din această suprafaţă recunoscută ca fiind adecvată pentru producţia de VQPRD; destinaţia suprafeţelor plantate (struguri de vin, struguri de masă, struguri pentru uscat, pepinieră sau viţă de portaltoi etc.); varietăţile utilizate; dovada autorizaţiei prealabile a autorităţilor franceze pentru utilizarea varietăţilor menţionate; evoluţia potenţialului de producţie; orice informaţie oportună referitoare la nivelul ajutorului.

(38)

În ceea ce priveşte ajutoarele pentru publicitate-promovare instituite de anumite DOC, autorităţile franceze au semnalat că sistemul de reglementare relativ la taxa parafiscală destinată finanţării CIVDN a făcut obiectul unor notificări regulate şi fusese deja examinat şi aprobat de către Comisie. Într-adevăr, Comisia aprobase în final, în cadrul ajutorului de stat nr. N 184/97 (10) („Ajutoare şi taxe parafiscale în favoarea CIVDN”) şi pentru o perioadă până la sfârşitul lui 2002, un ajutor de stat finanţat printr-o taxă parafiscală pentru a acoperi, între altele, acţiuni de publicitate-promoţionale şi de funcţionare în favoarea CIVDN. Or, conform informaţiilor primite, cotizaţiile în acest caz sunt percepute de către CIVDN în plus faţă de taxa parafiscală destinată acţiunilor de comunicare şi de promovare deja autorizate de Comisie. De aceea, Comisia a considerat, în stadiul procedurii de examinare, că autorizaţia acordată anterior nu constituia o autorizaţie implicită pentru orice modificare sau orice altă măsură adăugată ajutorului autorizat anterior.

(39)

Comisia a solicitat autorităţilor franceze să îi trimită informaţiile necesare referitoare la aceste sisteme de ajutor, inclusiv sistemele nemenţionate şi nenotificate, care pot fi în prezent în vigoare, pentru a-i permite să aprecieze compatibilitatea lor în special cu criteriile negative şi pozitive aplicabile în materie de publicitate şi de promovare şi nivelul maxim de ajutor care poate fi autorizat. Aceste informaţii ar trebui, de asemenea, să permită estimarea repercusiunilor unui eventual cumul de ajutoare între sistemul autorizat anterior şi sistemele nenotificate care fac obiectul prezentei decizii.

(40)

Comisia a constatat, de asemenea, că taxele parafiscale în cazul de faţă erau, în ceea ce priveşte mecanismele lor, foarte asemănătoare cu taxa deja autorizată de Comisie. Din mai multe texte care instituie taxele din cazul de faţă, rezultă că acestea afectau numai producţia viticolă dintr-o regiune determinată. Prin urmare, s-a putut concluziona, în stadiul procedurii de examinare, că niciun produs importat nu era supus, respectiv nu a fost supus, taxelor parafiscale vizate în acest caz.

(41)

Reclamantul a prezentat comentariile care urmează, solicitând confidenţialitatea identităţii sale. După ce a examinat motivele invocate, Comisia consideră oportună respectarea voinţei sale.

(42)

În opinia reclamantului, prima de scoatere temporară din circuitul agricol şi ajutorul la reconversie nu ar fi decât două componente ale unui sistem unic de ajutoare care vizează reducerea comercializării unice a unei producţii specifice. Ajutoarele acordate pentru scoaterea temporară din circuitul agricol a parcelelor şi cele acordate pentru reconversie ar trebui să fie cumulate pentru a evalua conformitatea lor cu dreptul comunitar.

(43)

Reclamantul consideră că gestionarea financiară autonomă a Planului Rivesaltes prevăzută în decizia CIVDN 96-1 din 5 iulie 1996 nu ar fi fost respectată, deoarece prima de scoatere temporară din circuitul agricol ar fi fost finanţată din fonduri care nu proveneau numai din cotizaţia interprofesională instituită în 1996. Prin urmare, prima de scoatere temporară din circuitul agricol ar fi fost finanţată, cu peste 11 milioane de FRF, din fondurile proprii ale CIVDN. În afară de aceasta, o parte a fondurilor obţinute prin cotizaţia de publicitate-promovare ar fi fost utilizată pentru a finanţa planul, în special prima de scoatere temporară din circuitul agricol.

(44)

Conform reclamantului, consiliul general al departamentului Pirineii Orientali ar fi acordat CIVDN 2 milioane de FRF la începutul exerciţiului financiar 2000, destinate să finanţeze prima de scoatere temporară din circuitul agricol. În plus, consiliul general amintit ar fi pretins, în revista sa „L’accent Catalan” din luna martie 2003, faptul de a fi plătit direct viticultorilor, pe lângă ajutoarele acordate pentru prima de scoatere temporară din circuitul agricol şi pentru reconversie, un ajutor la hectar în valoare totală de 761 euro, ulterior de 1 293 euro, în cadrul Planului Rivesaltes. Acest ajutor nu ar fi fost notificat Comisiei.

(45)

În ceea ce priveşte ajutoarele pentru publicitate-promovare, reclamantul consideră că venitul din taxele parafiscale aferente în favoarea CIVDN ar fi fost utilizate pentru finanţarea campaniilor de promovare a propriilor produse, adică a anumitor întreprinderi, şi nu pentru finanţarea campaniilor de promovare a diferitelor categorii de DOC în general. Aceste practici ar fi aplicate încă în prezent de către comitetul interprofesional al vinurilor din Roussillon (CIVR), entitate care a luat locul CIVDN, aflat în lichidare. Aceste ajutoare ar fi fost contrare dispoziţiilor comunitare, neavând un obiectiv de interes general.

(46)

În opinia reclamantului, în decursul anilor 2001 şi 2002, CIVDN ar fi continuat să pretindă comercianţilor să plătească taxe parafiscale, chiar dacă organizaţia care i-a succedat, CIVR, începea, de asemenea, să factureze cotizaţii, ceea ce ar constitui o ilegalitate în raport cu legislaţia internă.

(47)

Prin scrisoarea din 16 iunie 2003, autorităţile franceze şi-au prezentat observaţiile cu privire la decizia Comisiei de a deschide procedura prevăzută în articolul 88 alineatul (2) din tratat împotriva ajutorului notificat.

(48)

Iniţial, autorităţile franceze au confirmat că sistemele în cauză nu au continuat să funcţioneze după perioada stabilită iniţial, şi anume cinci ani de la anul de comercializare 1996/1997. În orice caz, prin scrisorile din 14 decembrie 2000 şi 6 decembrie 2001, Comisia fusese informată cu privire la dizolvarea CIVDN. CIVR care a înlocuit CIVDN nu a luat nici o măsură de acelaşi tip.

(49)

Autorităţile franceze explică că măsura nu avea ca obiectiv diminuarea potenţialului viticol, deoarece angajamentul beneficiarilor consta în a accepta să comercializeze producţia parcelelor scoase temporar din circuitul agricol în vin de masă sau „vins de pays” şi nu în DOC. În plus, această primă nu ar putea fi asimilată, cum susţine Comisia, unui simplu ajutor la funcţionare care ar fi constituit o uşurare necuvenită a bugetului.

(50)

Într-adevăr, prima avea drept obiectiv să asigure beneficiarilor o compensaţie pentru angajamentul de a nu comercializa sub formă de DOC producţia parcelelor scoase temporar din circuitul agricol. Prin urmare, aceasta nu antrena, pentru beneficiari, nicio completare a venitului, ci o simplă compensaţie a unui deficit la venit.

(51)

Astfel, în momentul aplicării măsurii, un hectar de viţă de vie DOC Rivesaltes ar genera, pe baza randamentului maxim autorizat de 40 hl, o producţie repartizată în 25 hl de vinuri dulci naturale la 1 140 FRF/hl şi 15 hl de vinuri de masă sau „vins de pays” la 350 FRF/hl, dând o cifră de afaceri cuprinsă între 32 250 FRF şi 33 000 FRF/ha. După retragerea din circuitul agricol, hectarul de viţă de vie a putut produce 50 hl în vin de masă sau „vins de pays” (medie agronomică departamentală), adică o cifră de afaceri cuprinsă între 12 500 FRF şi 17 500 FRF/ha.

(52)

Diferenţa medie după scoaterea temporară din circuitul agricol (deficitul la venit pentru producători) se situa deci la aproximativ 15 000 FRF/ha, din care, trebuie, pentru acurateţe, să se deducă costul alcoolului utilizat la producerea vinurilor dulci naturale (VDN), adică 2 000 FRF pentru 25 hl, ceea ce aduce diferenţa netă la 13 000 FRF/ha.

(53)

Chiar dacă se ţine seama de faptul că, din 1999, din cauza diminuării preţului la producţia de VDN (900 FRF/hl), diferenţa s-a redus, aceasta se ridica în toate cazurile la 6 500 FRF/ha [26 000 FRF (cifră de afaceri/ha DOC) -17 500 FRF (cifră de afaceri/ha în vin de masă sau „vins de pays”) -2 000 FRF (costul alcoolului pentru producerea VDN)].

(54)

În aceste condiţii, autorităţile franceze consideră că prima de scoatere temporară din circuitul agricol nu a putut în niciun fel să constituie un ajutor la funcţionare care să constituie pentru beneficiari o completare necuvenită a venitului sau o uşurare a bugetului.

(55)

În plus, autorităţile franceze subliniază că prima de scoatere temporară din circuitul agricol nu a afectat mecanismele OCM vitivinicole prin eventualele perturbări pe care le-ar fi putut antrena pe piaţă. Astfel, în departamentul Pirineii Orientali, pentru anii de comercializare 1996/1997-1999/2000, nu a fost distilat nici un volum în cadrul distilării obligatorii. Pe de altă parte, volumele la care s-a făcut distilare preventivă pentru anii de comercializare avuţi în vedere indică o funcţionare normală a pieţei de vinuri de masă şi „vins de pays”.

(56)

Cu titlu subsidiar, autorităţile franceze insistă asupra caracterului solidar al acestei măsuri, care nu ar fi fost finanţată prin credite de la bugetul de stat, ci printr-o cotizaţie interprofesională achitată chiar de producători.

(57)

Potrivit autorităţilor franceze, această măsură constituia o completare excepţională a ajutorului naţional acordat pentru reînnoirea viţei de vie, care a fost instituit în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 2741/89.

(58)

Autorităţile franceze amintesc că ajutorul pentru ameliorarea soiurilor de viţă cultivate este un dispozitiv a cărui primă notificare datează din 1993 (ajutor nr. N 769/93) şi care a făcut obiectul unei fişe (FR/XXX/05.00/017) în inventarele succesive ale ajutoarelor naţionale. În ceea ce priveşte raportul anual, autorităţile franceze explică că trimiterea menţionată la articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 2741/89 poate fi făcută „în cadrul comunicării anuale făcute de statele membre în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87”. Or, articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 prevede că „în fiecare an înainte de 1 septembrie statele membre adresează Comisiei… o comunicare privind evoluţia potenţialului viticol care conţine o listă a suprafeţelor cultivate cu viţă de vie pe teritoriul lor”, precum şi „înainte de 1 decembrie… un raport privind evoluţia potenţialului viticol”.

(59)

Autorităţile franceze reamintesc că transmit anual Oficiului statistic al Comunităţilor Europene, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87, lista suprafeţelor cultivate cu viţă de vie, clasificate pe departament şi pe tip de struguri produşi (struguri de vin din care VQPRD, viţe de vie cu struguri de masă), precum şi lista desţelenirilor şi plantărilor de viţă de vie potrivit aceluiaşi mod de clasificare pe departament şi pe tip de struguri produşi. Autorităţile franceze au anexat o copie a tabelelor trimise pentru anul de comercializare 1997/1998. În aceste condiţii, autorităţile franceze consideră că nu li se poate reproşa că s-ar fi sustras obligaţiilor care decurg din Regulamentul (CEE) nr. 822/87.

(60)

Pentru a stabili un bilanţ exact şi exhaustiv al ajutorului la reconversie „Planul Rivesaltes”, se cuvine, potrivit autorităţilor franceze, să se ia în calcul faptul că suprafeţele în Muscat de Rivesaltes fuseseră excluse din completarea la ajutorul pentru reînnoirea prevăzută de plan. Ele au beneficiat doar de ajutorul la reînnoire cu o dobândă corespunzând baremului naţional. Cu toate acestea, suma totală de 85 milioane de FRF de care autorităţile franceze au ţinut seama în notele lor precedente include 31 milioane de FRF de ajutor naţional la reînnoirea viţei de vie corespunzând suprafeţelor în Muscat.

(61)

La final, bilanţul ajutorului la reconversie, în cadrul Planului Rivesaltes, pentru suprafeţele cu „vins de pays” de soi şi pentru Côtes du Roussillon villages, se stabileşte în felul următor:

(62)

În ansamblu, în cadrul planului, o sumă totală de 36,623 milioane de FRF a fost vărsată pentru reînnoirea viţei de vie pe o suprafaţă de 1 238 ha şi la 875 de producători.

(63)

Numărul cazurilor depăşind 33 000 FRF/ha este de 221, priveşte o suprafaţă de 166 ha şi corespunde unei sume totale de 0,883 milioane de FRF.

(64)

Autorităţile franceze au trimis lista varietăţilor utilizate în reconversii, precum şi diferitele decizii care fixează anual dobânda ajutorului.

(65)

Autorităţile franceze precizează, întâi de toate, că aceste acţiuni nu au fost continuate după 31 decembrie 2000.

(66)

Fiind vorba despre acţiuni de publicitate-promovare finanţate din încasările provenite din cotizaţia voluntară obligatorie (CVO), ele au fost de aceeaşi natură ca cele finanţate din venitul provenit taxa parafiscală, notificată şi aprobată de Comisie (ajutoare nr. N 230/90 (11) şi N 184/97).

(67)

Creditele generate de perceperea CVO au permis, deci, realizarea acţiunilor finanţate din taxa parafiscală. De fapt, s-a dovedit necesară accentuarea promovării acestor vinuri, pentru a dezvolta pieţe de desfacere pentru acestea, dacă se ţine seama de situaţia pieţei care avea efecte grave asupra economiei viticole locale.

(68)

În această privinţă, autorităţile franceze notează că, fiind vorba de ajutoare pentru promovare, finanţarea acestora este autorizată până la 100 %. În cazul ajutoarelor pentru publicitate, autorităţile franceze subliniază faptul că a fost vorba de campanii în favoarea produselor sub DOC, finanţate prin colectarea de taxe parafiscale şi de contribuţii voluntare.

(69)

Ca răspuns la solicitarea Comisiei, autorităţile franceze au trimis exemple din materialul publicitar-promoţional folosit.

(70)

Prin scrisoarea din 10 septembrie 2004, autorităţile franceze au răspuns observaţiilor depuse de terţi. Ele explică, că s-a făcut aluzie, în special, la faptul că ajutoarele ar fi fost deturnate de la obiectivul lor iniţial în profitul unei societăţi concurente a terţilor interesaţi. Autorităţile franceze şi-au manifestat dezaprobarea cu privire la astfel de acuzaţii, care ar incrimina direct probitatea diferitelor administraţii implicate şi, prin urmare, au invitat Comisia să nu ţină seama de astfel de argumente.

(71)

În conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din tratat, „cu excepţia derogărilor prevăzute de prezentul tratat [menţionat], sunt incompatibile cu piaţa comună ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producţie, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”

(72)

Articolul 76 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87, aplicabil în momentul acordării ajutoarelor, prevedea că, exceptând dispoziţiile contrare din regulamentul menţionat, articolele 92, 93 şi 94 din tratat (devenite articolele 87, 88 şi 89) erau aplicabile producţiei şi comerţului cu produse viticole.

(73)

Sunt considerate ajutoare acele intervenţii care, sub orice formă ar fi, sunt susceptibile să favorizeze direct sau indirect întreprinderi sau care trebuie să fie considerate un avantaj economic pe care întreprinderea beneficiară nu l-ar fi obţinut în condiţii normale de piaţă.

(74)

În ceea ce priveşte natura cotizaţiilor în cazul de faţă, Comisia notează că acestea au necesitat adoptarea unui act al autorităţii publice pentru a-şi produce toate efectele şi că resursele astfel produse au servit ca instrument pentru stabilirea unei politici sprijinite de stat. În plus, nu s-a stabilit că beneficiarii ajutoarelor sunt încă supuşi plătirii taxelor corespunzătoare. Din aceste motive, ele nu îndeplinesc criteriile propuse de Curtea de Justiţie în jurisprudenţa sa, pentru a nu cădea sub incidenţa articolului 87 alineatul (1) din tratat (12). De aceea, Comisia consideră că este vorba, în acest caz, de taxe parafiscale, adică de resurse publice.

(75)

În plus, conform jurisprudenţei Curţii, sunt considerate ajutoare acele intervenţii care, sub diverse forme, reduc taxele incluse în mod normal în bugetul unei întreprinderi şi care, astfel, fără a fi subvenţii în sensul strict al cuvântului, sunt de aceeaşi natură şi au efecte identice (13).

(76)

În ceea ce priveşte existenţa, respectiv natura ajutorului, acesta trebuie să fie stabilit la nivelul beneficiarilor potenţiali ai Planului Rivesaltes, ca şi cotizaţiile interprofesionale pentru publicitate-promovare şi funcţionarea anumitor DOC şi a finanţării lor. În cazul de faţă, sprijinul acordat a favorizat anumite întreprinderi din moment ce ajutorul a fost acordat numai producătorilor DOC care operează în anumite regiuni stabilite.

(77)

Pentru a stabili dacă ajutorul intră în domeniul de aplicare a articolului 87 alineatul (1) din tratat, trebuie stabilit dacă acesta este susceptibil să afecteze schimburile comerciale între statele membre.

(78)

Curtea a constatat că, atunci când un avantaj acordat de un stat membru consolidează poziţia unei categorii de întreprinderi în raport cu alte întreprinderi concurente în schimburile comerciale intracomunitare, acestea din urmă trebuie să fie considerate ca fiind influenţate de acest avantaj (14).

(79)

Faptul că există schimburi între statele membre în sectorul vitivinicol pare să fie bine demonstrat de existenţa unei OCM în sectorul respectiv.

(80)

Tabelul următor indică, cu titlu exemplificativ, nivelul schimburilor comerciale de produse viticole între Franţa şi celelalte state membre în decursul ultimilor doi ani ai reconversiilor menţionate în Franţa.

(81)

Prin urmare, ajutoarele acordate pot afecta schimburile comerciale între statele membre şi pot denatura sau pot ameninţa să denatureze concurenţa în măsura în care ele favorizează anumite producţii viticole naţionale în detrimentul producţiei altor state membre. Într-adevăr, sectorul viticol este extrem de deschis concurenţei la nivel comunitar şi, prin urmare, foarte sensibil la orice măsură în favoarea producţiei într-unul sau altul dintre statele membre.

(82)

Comisia consideră, având în vedere explicaţiile de mai sus, că măsurile în favoarea întreprinderilor producătoare de DOC care funcţionează în anumite regiuni specifice constituie un avantaj finanţat din resurse publice, care le este conferit şi de care alţi operatori nu pot beneficia, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa, favorizând anumite întreprinderi şi sectoare de producţie, din moment ce este susceptibil să afecteze schimburile comerciale între statele membre. Prin urmare măsura constituie un ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat.

(83)

Articolul 87 din tratat cunoaşte, totuşi, excepţii de la principiul general de incompatibilitate a ajutoarelor de stat cu tratatul, deşi unele dintre ele nu sunt aplicabile în cazul de faţă în mod evident, în special cele prevăzute la alineatul (2) din articolul menţionat. Acestea nu au fost invocate de către autorităţile franceze.

(84)

În ceea ce priveşte derogările prevăzute la articolul 87 alineatul (3) din tratat, ele trebuie să fie interpretate strict în timpul examinării oricărui program de ajutor cu finalitate regională sau sectorială sau în orice caz individual de aplicare a sistemelor de ajutoare generale. Ele nu pot, în special, să fie acordate decât în cazul în care Comisia ar putea să stabilească faptul că ajutorul este necesar pentru realizarea unuia dintre obiectivele în cauză. Acordarea beneficiului derogărilor amintite cu ajutoare care nu implică o astfel de compensaţie ar însemna să se permită prejudicii aduse schimburilor comerciale între statele membre şi denaturări nejustificate ale concurenţei faţă de interesul comunitar şi, prin urmare, avantaje necorespunzătoare pentru operatorii din anumite state membre.

(85)

Comisia consideră că ajutoarele în cauză nu sunt destinate să favorizeze dezvoltarea economică a unei regiuni în care nivelul de viaţă este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forţei de muncă extrem de scăzut în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) litera (a) din tratat. Ele nu sunt destinate nici să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) litera (b) din tratat. Ajutoarele nu sunt destinate să promoveze cultura sau conservarea patrimoniului în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) litera (d) din tratat.

(86)

Articolul 87 alineatul (3) litera (c) din tratat prevede că pot fi considerate ca fiind compatibile cu piaţa comună ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu aduc modificări condiţiilor schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Pentru a putea beneficia de derogarea vizată în punctul amintit, ajutoarele trebuie să contribuie la dezvoltarea sectorului în discuţie.

(87)

Comisia remarcă faptul că autorităţile franceze nu au notificat Comisiei proiectele care au instituit ajutoarele din cazul de faţă, aşa cum prevede articolul 88 alineatul (3) din tratat. Articolul 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 defineşte ajutorul ilegal ca pe un ajutor de stat nou, pus în aplicare cu încălcarea condiţiilor prevăzute la articolul 93 alineatul (3) din tratat. Obligaţia de notificare a ajutoarelor de stat a fost consacrată articolului 1 litera (c), din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 (15).

(88)

Dat fiind faptul că măsurile puse în aplicare de către Franţa conţin elemente de ajutor de stat, rezultă că este vorba despre ajutoare noi, nenotificate Comisiei şi, prin urmare, ilegale în sensul tratatului.

(89)

Conform punctului 23.3 din liniile directoare agricole şi comunicării Comisiei privind stabilirea normelor aplicabile evaluării ajutoarelor de stat ilegale (16), orice ajutor ilegal în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 trebuie să fie evaluat conform normelor şi orientărilor în vigoare în momentul acordării ajutorului.

(90)

Orientările agricole se aplică de la 1 ianuarie 2000. Prin urmare, orice ajutor acordat după această dată va trebui să fie analizat pe baza orientărilor menţionate. În schimb, orice ajutor acordat înainte de această dată va trebui, după caz, să fie analizat pe baza dispoziţiilor şi practicii aplicabile înainte de 1 ianuarie 2000.

(91)

Punctul 3.2 din orientările agricole prevede că, deşi articolele 87, 88 şi 89 din tratat sunt pe deplin aplicabile sectoarelor acoperite de OCM, aplicarea lor rămâne, totuşi, supusă dispoziţiilor stabilite de regulamentele vizate. Altfel spus, recurgerea de către un stat membru la dispoziţiile articolelor 87, 88 şi 89 din tratat nu poate prevala asupra aplicării dispoziţiilor din regulamentul care reglementează OCM în cauză (17). De asemenea, Comisia trebuie să examineze dacă un ajutor nu ar fi contrar bunei funcţionări a pieţelor avute în vedere şi nu ar fi, în consecinţă, incompatibil cu piaţa comună.

(92)

În ceea ce priveşte ajutoarele prevăzute de Planul Rivesaltes, acestea au fost acordate între 1 ianuarie 1997 şi 31 iulie 2000, adică înainte de intrarea în vigoare, la 1 august 2000, a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole. Din moment ce este vorba despre măsuri intră în domeniul de aplicare a OCM vitivinicole, ele trebuie să fie examinate pe baza legislaţiei în vigoare la momentul respectiv, adică Regulamentul (CEE) nr. 822/87.

(93)

În ceea ce priveşte ajutoarele pentru publicitate-promovare utilizate pentru anumite DOC, care, potrivit autorităţilor franceze, nu au fost continuate după 31 decembrie 2000, compatibilitatea ajutoarelor acordate trebuie să fie verificată pe baza orientărilor aplicabile ajutoarelor de stat pentru publicitatea produselor care figurează în anexa I la tratatul CE şi pentru anumite produse care nu figurează în anexa I (18), care, la punctul 70, prevede că orice ajutor ilegal în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 este evaluat în conformitate cu normele şi orientările aplicabile în momentul în care este acordat ajutorul.

(94)

În ceea ce priveşte ajutoarele de stat finanţate printr-o taxă parafiscală, acţiunile finanţate de ajutoare, precum şi normele însele de finanţare ale ajutoarelor, trebuie să facă obiectul unei examinări a Comisiei.

(95)

Prima de scoatere temporară din circuitul agricol a fost finanţată printr-o cotizaţie interprofesională, obligatorie conform autorităţilor publice, pentru reconversia viticolă. Prima avea drept scop să indemnizeze producătorii pentru pierderile de venituri antrenate de angajamentul lor de a nu mai revendica DOC „Rivesaltes” şi de a-şi reorienta producţia spre vinuri de masă şi „vins de pays”.

(96)

Or, primele de scoatere temporară din circuitul agricol precum cele prevăzute de sistemul de ajutor france nu erau prevăzute de OCM şi, mai concret, de Regulamentul (CEE) nr. 456/80. Acest regulament prevedea doar o primă la abandonarea temporară sau definitivă a producţiei, plătibilă atunci când un producător decidea să contribuie la diminuarea potenţialului viticol comunitar îndeosebi prin desţelenirea viţelor de vie.

(97)

Comisia remarcă faptul că măsura franceză nu avea ca obiect diminuarea producţiei de vin, ci numai nerevendicarea DOC Rivesaltes. Astfel, din moment ce nu a intervenit nicio diminuare a potenţialului viticol şi nicio acţiune de abandonare nu a fost finanţată de primă, măsura nu intră în domeniul de aplicare a vechii OCM vitivinicole.

(98)

Deşi aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 456/80 pare să fie exclusă din moment ce nu există o abandonare a producţiei, măsura trebuie examinată pe baza altor dispoziţii orizontale în materie de ajutoare de stat. Într-adevăr, articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 456/80 preciza că dispoziţiile din regulamentul menţionat nu reprezentau un obstacol pentru acordarea de ajutoare prevăzute de reglementările interne, destinate îndeplinirii unor obiective analoage obiectivelor urmărite de acest regulament, sub rezerva unei examinări în temeiul articolelor 92, 93 şi 94 din tratat (devenite articolele 87, 88 şi 89).

(99)

Măsura din cazul de faţă nu prevedea abandonarea producţiei. Prin urmare, ea nu poate fi asimilată unei măsuri destinate îndeplinirii unor obiective analoage obiectivelor urmărite de Regulamentul (CEE) nr. 456/80, altfel spus diminuarea potenţialului viticol.

(100)

Autorităţile franceze au explicat ele însele că măsura nu urmărea diminuarea potenţialului viticol, deoarece angajamentul beneficiarilor consta în a accepta să comercializeze producţia parcelelor scoase temporar din circuitul agricol în vin de masă sau „vin de pays”, şi nu în DOC.

(101)

Autorităţile franceze precizează că prima avea ca obiectiv să asigure beneficiarilor o compensaţie a angajamentului lor de a nu comercializa în DOC producţia parcelelor scoase temporar din circuitul agricol. Astfel, potrivit acestor autorităţi, ea nu antrena, deci, pentru beneficiari nici o completare a venitului, ci o simplă compensaţie a unei pierderi la venit. De aceea, această primă nu ar putea fi asimilată unui simplu ajutor de funcţionare care, în mod necorespunzător, ar fi constituit o uşurare a bugetului.

(102)

Or, contrar preconizărilor autorităţilor franceze, Comisia consideră că ajutorul naţional a avut drept scop să uşureze financiar producătorii care, în calitate de antreprenori, ar fi decis liber să se angajeze într-un demers pur comercial, ale cărui taxe care derivau de aici constituiau cheltuieli legate de exercitarea activităţii economice. Într-adevăr, compensarea de către stat a unui deficit la venit liber asumat de către operatorii economici constituie un ajutor public care are drept consecinţă atenuarea repercusiunilor economice ale unui astfel de demers.

(103)

Conform practicii constante a Comisiei, aplicabile înainte de adoptarea orientărilor agricole la 1 ianuarie 2000 şi conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie (19), ajutoarele la funcţionare sunt cele care vizează să elibereze o întreprindere de costurile pe care, în mod normal, ar fi trebuit să le suporte ea însăşi, în cadrul gestiunii sale curente sau a activităţilor sale normale. Tribunalul reaminteşte că, în conformitate cu jurisprudenţa constantă, ajutoarele la funcţionare nu pot în nici un caz să fie declarate compatibile cu piaţa comună, în aplicarea articolului 87 alineatul (3) litera (c) din tratat, în măsura în care ele riscă, prin chiar natura lor, să modifice condiţiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun.

(104)

Această idee este reluată la punctul 3.5 din orientările agricole, care prevede că ajutoarele de stat unilaterale, destinate doar ameliorării situaţiei financiare a producătorilor, dar care nu contribuie în nici un fel la dezvoltarea sectorului, în special cele acordate doar pe baza a preţului, a cantităţii, a unităţii de producţie sau a unităţii mijloacelor de producţie sunt asimilate ajutoarelor la funcţionare, incompatibile cu piaţa comună. Punctul 3.5 menţionat adaugă faptul că este vorba, în mod intrinsec, despre ajutoare susceptibile să interfereze cu mecanismele care guvernează OCM.

(105)

Comisia notează că ajutorul a fost acordat la hectar pe an pe baza unei continuări a producţiei şi că era, prin urmare, strâns legat de cantitatea de vin produsă.

(106)

Comisia consideră, astfel, că prima de scoatere temporară din circuitul agricol constituie un ajutor la funcţionare susceptibil să interfereze cu mecanismele care guvernează OCM vitivinicolă şi că, din acest motiv, ea este incompatibilă cu regulile de piaţă şi de concurenţă aplicabile.

(107)

Articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 prevedea că orice ajutor naţional pentru plantaţiile de viţă de vie ar fi interzis începând cu 1 septembrie 1988, cu excepţia ajutoarelor care răspund criteriilor care permit atingerea obiectivului de diminuare a cantităţii producţiei sau de ameliorare calitativă fără a antrena creşterea producţiei.

(108)

Regulamentul (CEE) nr. 2741/89 stabileşte criteriile pornind de la care sunt examinate proiectele de ajutoare naţionale acordate la plantarea de suprafeţe viticole admisibile în temeiul articolelor 92, 93 şi 94 din tratat (devenite articolele 87, 88 şi 89).

(109)

Articolul 2 din regulamentul menţionat prevede că proiectele de ajutoare naţionale trebuie să demonstreze, într-o manieră satisfăcătoare, respectarea obiectivului menţionat la articolul 14 alineatul (2) a doua liniuţă din Regulamentul (CEE) nr. 822/87, de diminuare a cantităţii producţiei sau de ameliorare calitativă fără a antrena creşterea producţiei.

(110)

Articolul 3 din regulamentul menţionat prevede că plantarea trebuie să fie făcută cu o varietate care, pe suprafaţa vizată, nu este considerată ca având o productivitate ridicată, este recunoscută ca fiind amelioratoare şi este în mod specific autorizată de către autorităţile naţionale în cadrul proiectului de ajutor în cauză.

(111)

Autorităţile franceze au reamintit că ele transmit anual Oficiului statistic al Comunităţilor Europene, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87, lista suprafeţelor cultivate cu viţă de vie, clasificate pe departament şi pe tip de struguri produşi (struguri de vin din care VQPRD, viţe de vie cu struguri de masă), precum şi lista desţelenirilor şi plantărilor de viţelor de vie prezentată conform aceluiaşi mod de clasificare pe zonă şi pe tip de struguri produşi. Autorităţile franceze au anexat copia tabelelor trimise pentru anul de comercializare 1997/1998.

(112)

Într-adevăr, Comisia a primit din partea autorităţilor franceze informaţii privind varietăţile utilizate în reconversii, care îi permit să constate respectarea condiţiilor reamintite la considerentele 107-110. Aceste informaţii au permis deja Comisiei, în trecut, să constate că aceste varietăţi corespund caracteristicilor impuse de reglementarea comunitară aplicabilă în momentul acordării ajutoarelor.

(113)

Articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2741/89 prevedea că valoarea totală a ajutorului atribuit la hectar de viţă de vie plantată nu putea să depăşească 30 % din costurile reale de desţelenire şi plantare. Costurile care trebuiau luate în considerare la acordarea ajutorului puteau fi determinate în mod forfetar în fiecare regiune, în special în funcţie de caracteristicile geomorfologice.

(114)

Potrivit primelor informaţii furnizate de către autorităţile franceze, punând laolaltă toate finanţările, autorităţile publice ar fi contribuit cu 29,11 % din costurile reconversiei efectiv realizate. Astfel, autorităţile franceze concluzionează că valoarea totală a ajutorului nu a depăşit plafonul de 30 % prevăzut de legislaţia comunitară.

(115)

Articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2741/89 prevedea că elementul pertinent pentru calcularea costurilor de reconversie era ajutorul acordat efectiv la hectar de viţă de vie plantată. Această logică exclude calculele globale la nivelul exercitării reconversiei luată în totalitatea sa şi, în consecinţă, calculele bazate pe media la hectar a costurilor totale.

(116)

Comisia consideră că, ţinând seama de costurile la hectar prezentate de autorităţile franceze (110 000 FRF/ha), ajutoarele acordate în cazul de faţă ar fi trebuit să fie limitate la 33 000 FRF/ha şi la 30 % din costurile reale suportate producători la nivel individual.

(117)

Noile informaţii furnizate de către autorităţile franceze explică faptul că, în ansamblu, în cadrul planului, o sumă totală de 36,623 milioane de FRF ar fi fost plătită pentru reînnoirea viţei de vie pe o suprafaţă de 1 238 ha şi la 875 de producători. Numărul cazurilor depăşind 33 000 FRF/ha ar fi fost de 221 şi privea o suprafaţă de 166 ha corespunzând unei sume totale de 883 000 FRF.

(118)

Comisia concluzionează că orice depăşire de 30 % a costurilor reale şi/sau a plafonului de 33 000 FRF/ha, în cazuri individuale, constituie un ajutor de stat incompatibil cu normele aplicabile.

(119)

Comisia a aprobat în final, în cadrul ajutorului de stat nr. N 184/97 şi pentru o perioadă până la sfârşitul anului 2002, un ajutor de stat finanţat printr-o taxă parafiscală pentru a acoperi, între altele, acţiuni de publicitate-promovare şi de funcţionare în folosul CIVDN. Sistemul iniţial fusese aprobat de către Comisie în 1990, în cadrul ajutorului de stat nr. N 230/90. Comisia concluzionase în acel moment că ajutoarele pentru promovarea colectivă vizând ameliorarea şi consolidarea imaginii de marcă a vinurilor dulci naturale în faţa consumatorului şi dezvoltarea vânzărilor erau acordate în conformitate cu dispoziţiile de încadrare a ajutoarelor naţionale pentru publicitatea produselor agricole şi a anumitor produse care nu figurează în anexa II la Tratatul CEE, dar cu excepţia produselor de pescuit (20), aplicabilă acestui tip de ajutoare. În plus, Comisia a considerat că sumele legate de cheltuielile administrative ale CIVDN nu trebuiau să fie considerate ajutoare ca atare.

(120)

Comisia consideră că autorizaţia acordată în cadrul ajutorului de stat nr. N 184/97 nu constituie o autorizaţie implicită pentru orice modificare, respectiv pentru orice altă măsură, precum cea din cazul de faţă, care s-ar adăuga ajutorului autorizat anterior.

(121)

Or, autorităţile franceze au confirmat că acţiunile de publicitate-promovare finanţate din încasările provenind din CVO au fost de aceeaşi natură ca cele finanţate din venitul provenit din taxa parafiscală notificată şi aprobată de Comisie. Potrivit autorităţilor franceze, era vorba doar de o creştere a bugetului global al măsurii.

(122)

Având în vedere că aceleaşi condiţii ar fi fost aplicate în acordarea acestor ajutoare, Comisia, referindu-se la decizia sa din cadrul ajutorului de stat nr. N 184/97, este deci în măsură să concluzioneze că ajutoarele pentru publicitate-promovare şi de funcţionare ale DOC finanţate prin noile cotizaţii sunt compatibile cu normele aplicabile privind concurenţa.

(123)

Comisia ia notă de comentariile terţului, potrivit cărora acţiunile finanţate ar fi încălcat normele privind concurenţa aplicabile ajutoarelor pentru publicitatea produselor agricole, deoarece ar fi fost plătite întreprinderilor particulare. Or, elementele prezentate în sprijinul acestei afirmaţii subliniază mai degrabă că acţiunile menţionate sunt măsuri de promovare asimilabile acţiunilor de asistenţă tehnică, ai căror beneficiari pot foarte bine să fie viticultorii.

(124)

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie (21), Comisia consideră normal că finanţarea unui ajutor de stat prin taxele obligatorii poate afecta ajutorul, având un efect protector care depăşeşte ajutorul propriu-zis. Cotizaţiile în cauză constituie, într-adevăr, taxe obligatorii. În conformitate cu aceeaşi jurisprudenţă, Comisia consideră că un ajutor nu poate fi finanţat prin taxe parafiscale care grevează, de asemenea, produse importate de alte state membre.

(125)

Comisia a concluzionat deja, în special în cadrul ajutorului de stat nr. N 184/97, că sistemul instituit de autorităţile franceze nu avea efect asupra produselor importate.

(126)

Din textele care instituie taxele parafiscale din cazul de faţă rezultă că acestea afectează numai producţia de vinuri dulci naturale DOC din regiunea Pirineii Orientali. În ceea ce priveşte prima de scoatere temporară din circuitul agricol, aceasta a fost finanţată printr-o cotizaţie având efect numai asupra producţiei regionale de vinuri vizate de măsură, prin urmare excluzând orice produs importat.

(127)

Prin urmare, se poate concluziona că niciun produs importat nu este supus, respectiv nu a fost supus, taxelor parafiscale vizate în cazul de faţă.

(128)

Ajutorul de stat pe care Franţa l-a pus în aplicare sub formă de primă de scoatere temporară din circuitul agricol acordat producătorilor viticoli francezi care se angajează să nu revendice DOC „Rivesaltes” sau „Grand Roussillon” începând cu recolta 1996 până la recolta 2000 inclusiv, este incompatibil cu piaţa comună.

(129)

Ajutorul de stat pe care Franţa l-a pus în aplicare sub formă de plan de reconversie a podgoriei DOC Rivesaltes, începând cu recolta 1996 până la recolta 2000 inclusiv, acordat prin depăşirea a 30 % din costurile reale şi/sau a plafonului de 5 030,82 euro/ha (33 000 FRF/ha) în cazuri individuale, este incompatibil cu piaţa comună.

(130)

Ajutorul de stat pe care Franţa l-a pus în aplicare în perioada 1 ianuarie 1998–31 decembrie 2000, sub formă de acţiuni de publicitate-promovare şi funcţionare în favoarea DOC „Rivesaltes”, „Grand Roussillon”, „Muscat de Rivesaltes” şi „Banyuls” este compatibil cu piaţa comună în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(131)

Măsurile în cauză nu au fost notificate Comisiei în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din tratat şi constituie, în consecinţă, ajutoare ilegale în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(132)

Comisia regretă că Franţa a pus în aplicare ajutoarele menţionate, încălcând articolul 88 alineatul (3) din tratat.

(133)

Fiind vorba despre ajutoare puse în aplicare fără a aştepta decizia finală a Comisiei, trebuie subliniat faptul că, dat fiind caracterul imperativ al normelor de procedură definite la articolul 88 alineatul (3) din tratat, norme cărora Curtea de Justiţie le-a recunoscut efectul direct în hotărârile sale din 19 iunie 1973 în cauza 77/72, Carmine Capolongo împotriva Azienda Agricola Maya (22), 11 decembrie 1973 în cauza 120/73, Gebrueder Lorenz GmbH împotriva Germaniei (23) şi 22 martie 1977 în cauza 78/76, Steinicke şi Weinlig împotriva Germaniei (24), nu se poate remedia a posteriori ilegalitatea ajutorului vizat (hotărâre din 21 noiembrie 1991 în cauza C-354/90, Federaţia naţională a comerţului exterior de produselor alimentare şi altele împotriva Franţei) (25).

(134)

Curtea de Justiţie a reamintit că, atunci când o măsură de ajutor al cărui mod de finanţare este parte integrantă din aceasta a fost pusă în aplicare nerespectându-se obligaţia de notificare, autorităţile judiciare naţionale sunt obligate, în principiu, să ordone rambursarea taxelor sau a cotizaţiilor percepute în mod specific pentru finanţarea ajutorului respectiv. Ea reaminteşte, de asemenea, că autorităţile judiciare naţionale trebuie să protejeze drepturile justiţiabililor în faţa unei eventuale nerespectări, din partea autorităţilor naţionale, a interdicţiei de punere în aplicare a ajutoarelor, menţionată la articolul 88 alineatul (3) ultima teză din tratat şi care are un efect direct. O astfel de nerespectare, invocată de către justiţiabilii care pot să se prevaleze de aceasta şi constatată de către autorităţile judiciare naţionale, trebuie să le conducă pe acestea să tragă toate consecinţele, în conformitate cu legislaţia lor internă, în ceea ce priveşte atât validitatea actelor care comportă punerea în aplicare a măsurilor de ajutor vizate, cât şi recuperarea ajutoarelor financiare acordate (26).

(135)

În caz de incompatibilitate a ajutoarelor ilegale cu piaţa comună, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 prevede că Comisia decide ca statul membru vizat să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiarul său. Această rambursare este necesară în vederea restabilirii situaţiei anterioare, suprimând toate avantajele financiare de care beneficiarul ajutorului acordat în mod ilegal a putut beneficia în mod necorespunzător de la data acordării acestui ajutor.

(136)

Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 prevede că recuperarea include dobânda calculată pe baza unei rate adecvate, fixate de Comisie. Dobânda se datorează de la data la care ajutorul ilegal a fost pus la dispoziţia beneficiarului.

(137)

Ajutoarele trebuie să fie rambursate în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia franceză. Sumele totale includ dobânzile datorate de la data la care ajutorul a fost plătit până la data recuperării sale efective. Ele sunt calculate pe baza ratei de referinţă a Comisiei, prevăzută prin metoda de fixare a ratelor de referinţă şi de actualizare (27).

(138)

Comisia nu dispune de informaţii privind valoarea totală a ajutoarelor acordate în cadrul „primei de scoatere temporară din circuitul agricol”, din cauza necunoaşterii valorii veniturilor, precum şi a numărului de hectare care au beneficiat de ajutoare. Precizând că acestea nu modifică cu nimic concluziile Comisiei, Comisia ia notă de comentariile terţilor potrivit cărora prima de scoatere temporară din circuitul agricol ar fi făcut obiectul unei finanţări şi al unor ajutoare publice complementare nedeclarate de autorităţile franceze. Potrivit informaţiilor de care dispune Comisia, valoarea ajutoarelor publice destinate să finanţeze „ajutorul la reconversie” a fost de 11,01 milioane de euro.

(139)

Prezenta decizie nu aduce atingere concluziilor pe care le va trage Comisia, după caz, în ceea ce priveşte finanţarea politice agricole comune prin Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA),