(1)

În urma unei plângeri din partea unui concurent, Comisia a fost informată că Franța ar fi pus în practică ajutoare de stat în favoarea Laboratoire national de métrologie et d’essais (denumit în continuare „LNE”) (2).

(2)

Prin scrisorile din 3 septembrie 2003, 11 februarie 2004 și 7 iunie 2004, Comisia a invitat autoritățile franceze să îi furnizeze informații privitoare la asistența financiară a statului în favoarea LNE. Autoritățile franceze au înaintat informații prin scrisorile din 7 noiembrie 2003, 5 aprilie 2004 și 6 august 2004.

(3)

Prin scrisoarea din 5 iulie 2005, Comisia a informat Franța asupra deciziei sale de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu privire la anumite măsuri. Franța a înaintat informațiile solicitate în decizia de inițiere a procedurii prin scrisorile din 4 noiembrie 2005 și 19 aprilie 2006.

(4)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3). Comisia a invitat statele interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsura în cauză.

(5)

Comisia a primit observațiile în această chestiune din partea statelor interesate. Aceasta le-a transmis Franței, dându-i posibilitatea să facă comentarii asupra lor. Comentariile Franței au fost primite de către Comisie la 1 martie 2006.

(6)

Comisia a înaintat întrebări suplimentare la 6 iunie 2006. Răspunsurile autorităților franceze au fost înaintate la 2 august 2006 și înregistrate în aceeași zi de către Comisie.

(7)

Laboratoire national de métrologie et d’essais a fost creat în 1901 în cadrul Conservatoire National des Arts et Métiers, în calitate de instituție publică supusă controlului Ministerului Educației Naționale. În 1978, acesta a dobândit statutul de instituție publică cu caracter industrial și comercial (EPIC), în conformitate cu Legea nr. 78-23 din 10 ianuarie 1978 privind protecția și informarea consumatorilor de produse și servicii. Prin acest text, Laboratoire national de métrologie et d’essais are responsabilitatea „efectuării tuturor lucrărilor de studiu, cercetare, consultare, expertiză, testare și control, precum și a tuturor prestărilor de asistență tehnică utile protecției și informării consumatorilor sau ameliorării calității produselor”. Acesta a fost în egală măsură autorizat să „studieze, în beneficiul și la cererea ministerelor, metode de încercări necesare elaborării de regulamente și norme”, precum și să „elibereze certificate de calificare” și să asigure, în numele autorităților publice, relațiile cu organizațiile internaționale responsabile în domeniile în cauză. În 2005, Laboratoire national de métrologie et d’essais a primit o sarcină suplimentară: conducerea metrologiei științifice naționale (rol rezervat anterior grupului de interes public „Bureau national de métrologie” – denumit în continuare „BNM”) și a devenit Laboratoire national de métrologie et d’essais.

(8)

Pe lângă misiunea sa de serviciu în beneficiul administrațiilor publice, LNE oferă întreprinderilor o gamă largă de servicii pe care le distribuie în toate etapele vieții produselor, prin cele patru activități de bază ale sale: măsurarea, testarea, certificarea și formarea. Laboratorul dispune de mijloace prin care efectuează programe de testări, standardizate sau personalizate, în numeroase domenii (4). Clienții săi sunt întreprinderi industriale, societăți de distribuție, autorități publice, organizații de consumatori, experți în domeniul legal și instanțe judecătorești, companii de asigurări și administrația publică (5).

(9)

LNE întrebuințează simultan incintele și echipamentele atât în vederea executării sarcinilor atribuite de către stat, cât și în vederea prestării de servicii terților.

(10)

LNE are o participare activă în organizații europene și internaționale, precum CEN (Comitetul European pentru Standardizare), EUROLAB (Federația Europeană a Asociațiilor Naționale de Laboratoare pentru Măsurări, Testări și Analitice), EOTC (Organizația Europeană pentru Certificare și Testări) și ILAC (International Laboratory Accreditation Committee).

(11)

Acesta are 700 de colaboratori, împărțiți în 30 de echipe pluridisciplinare, și dispune de laboratoare cu o suprafață de 55 000 m2, dintre care 10 000 m2 la Paris și 45 000 m2 la Trappes.

(12)

LNE are reprezentanțe în Asia (LNE-Asia la Hong Kong (6) și în Statele Unite (filiala G-MED North America, la Washington). Aceste activități rămân totuși de o amploare restrânsă.

(13)

În 2005, încasările s-au ridicat la 65 MEUR, iar profitul, la 0,7 MEUR.

(14)

Din 1997, mandatul încredințat LNE de către stat este înscris în contractele de obiective încheiate între autoritățile franceze și instituție pentru o perioadă de 4 ani. Primul contract de obiective a fost în vigoare între 1997 și 2001, cel de-al doilea, între 2001 și 2004. Cel de-al treilea contract se semnează pentru perioada 2005-2008.

(15)

Aceste contracte includ sarcinile în calitate de laborator național de metrologie, sarcinile în calitate de organism de cercetare, sarcinile de asistență tehnică acordată autorităților publice, precum și sarcinile de „servicii de asistență acordate întreprinderilor” în domeniul testării și al atestării conformității.

(16)

Decretul nr. 78-280 din 10 martie 1978 privind LNE prevede că „resursele instituției cuprind în special: (…) subvențiile statului, ale autorităților publice locale, ale instituțiilor publice și ale tuturor organismelor publice sau private (…)” (7). În acest temei, LNE a primit până în prezent subvenții de exploatare (8) și subvenții de investiții:

(17)

Potrivit autorităților franceze, subvențiile de funcționare și subvențiile de investiții au fost acordate de Ministerul Industriei și de BNM „în schimbul sarcinilor de serviciu public” îndeplinite de către LNE. Acestea constituie în fond subvenții ce urmăresc acoperirea costurilor generate de executarea sarcinilor sus-menționate. Temeiul juridic al acestor subvenții îl constituie legea finanțelor votată în fiecare an de către Parlamentul francez.

(18)

Printre subvențiile de investiții se găsesc subvențiile asociate construirii a două complexe de laboratoare numite „Trappes 3” și „Trappes 4” (fazele 1 și 2), în funcție de localizarea acestora. Aceste subvenții au fost acordate de către Ministerul Industriei și cel al Mediului, de către BNM, precum și de către Regiunea Île-de-France și Consiliul General din Yvelines.

(19)

LNE beneficiază, de asemenea, de resurse ce rezultă din activitățile sale comerciale. Cifra de afaceri a domeniului comercial a reprezentat astfel întotdeauna mai mult de 50 % din încasările totale ale LNE în cursul perioadei evaluate, atingând 63 % în 2005.

(20)

LNE intervine pe piețele serviciilor de testări, metrologie, certificare, etalonare, formare și cercetare și dezvoltare. LNE furnizează serviciile sus-menționate în special în sectorul produselor de consum, în sectorul medical/al sănătății, al materialelor/ambalajelor/produselor, al construcției și al produselor industriale.

(21)

Aceste piețe sunt deschise concurenței în Comunitatea Europeană. LNE intră în concurență, în special cu alte organisme pe piața certificării impuse prin directivele europene, precum și cu miile de instituții de evaluare a conformității, în special din pricina autorizării acestuia de a acorda standardele naționale fixate de autoritățile altor state (precum, de exemplu, marca germană GS).

(22)

Comisia a menționat, la sfârșitul examenului său preliminar, că nu era posibilă, în acea etapă, aprecierea cu exactitate a caracterului de serviciu de interes general sau nu al unui anumit număr de sarcini atribuite LNE și, mai mult, tranșarea asupra naturii comerciale sau necomerciale a activităților în cauză.

(23)

Comisia și-a exprimat deci dubiile cu privire la justificarea sumei subvențiilor pentru funcționare și investiții acordate LNE în vederea compensării costurilor activităților sale sau ale proiectelor sale de investiții neeconomice sau a costurilor generate de executare a unui mandat al statului. În lipsa unei separări contabile între activități de diverse naturi care, pe deasupra, nu puteau fi delimitate exact, LNE ar fi putut dispune de o parte din subvențiile publice pentru gestionarea activităților sale exercitate în regim de concurență. Aceasta ar fi echivalat cu o subvenționare încrucișată a activităților menționate mai sus și ar fi constituit un ajutor de stat în sensul articolului 87 al Tratatului CE.

(24)

Potrivit Comisiei, avantajul oferit de o subvenționare încrucișată activităților concurențiale ar fi favorizat LNE în prestările sale pe piețele supuse regimului de concurență la scară europeană. Schimburile intracomunitare ar fi fost astfel afectate.

(25)

Ajutoarele ar putea fi considerate drept ajutoare ilegale în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (9).

(26)

Excepțiile de la această incompatibilitate, prevăzute la articolul 87 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE, nu s-ar aplica în speță.

(27)

În ceea ce privește articolul 86 alineatul (2) din Tratatul CE, acesta nu se aplică decât activităților economice cuprinse într-o misiune de interes general executată în beneficiul statului. Totuși, în urma unei analize preliminare a dosarului, Comisia a considerat că nu rezulta din informațiile de care dispunea în această etapă că sarcinile cu care LNE a fost însărcinat de către stat în cadrul contractului de obiective puteau fi considerate ca având absolut un caracter economic. Nu era evident nici că serviciile prestate în regim de concurență de către LNE ar fi făcut obiectul unei sarcini de serviciu de interes general diferite. Comisia a considerat astfel că, în această etapă, nu putea fi invocat, în favoarea compatibilității măsurilor în cauză, articolul 86 alineatul (2) din tratat.

(28)

Trei părți interesate au înaintat observații în cadrul procedurii:

(29)

Observațiile, adesea similare, sunt rezumate și grupate pe teme la considerentele 30-32.

(30)

În primul rând, misiunea de serviciu public cu care este însărcinat LNE nu ar fi definită în mod explicit. Ar fi astfel imposibil concurenților LNE să determine limita dintre eventualele obligații de serviciu public și activități comerciale. În plus, aceștia nu ar dispune de niciun mijloc prin care să verifice în mod obiectiv și transparent dacă LNE utilizează subvențiile pe care le primește de la stat doar în scopul obligațiilor de serviciu public. Astfel, au fost plătite subvenții de către colectivitățile teritoriale, de exemplu, pentru extinderea amplasării din Trappes, care adăpostește activități comerciale. LNE nu ar îndeplini nici anumite misiuni, precum reprezentarea puterilor publice în organele internaționale (INTERTEK indică, de exemplu, participarea la comisiile AFNOR – Asociația Franceză de Normalizare și CEN – Comitetul European pentru Standardizare fără indemnizare de către autoritățile publice). Pe de altă parte, ajutoarele în cauză ar fi fost acordate LNE fără notificare prealabilă; acestea ar fi deci ilegale și, cu acest titlu, atinse de nulitate.

(31)

În al doilea rând, LNE ar dispune, datorită statutului său de întreprindere publică, de un anumit număr de avantaje selective, precum autoasigurarea și, în general, neplata asigurărilor, un regim specific al dreptului muncii, în special privind pensiile și asigurarea pentru șomaj, dreptul de utilizare a documentelor cu antetul și logo-ul Republicii, utilizarea unei imagini oficiale sau de laborator oficial, aprobarea de fapt în cadrul creditului impozit-cercetare și arhivarea gratuită. De altfel, LNE ar fi favorizat de către administrația vamală, care ar utiliza serviciile furnizate de către LNE sau care ar obliga unele întreprinderi să recurgă la serviciile furnizate de către LNE, excluzând orice alt laborator.

(32)

În al treilea rând, subvențiile statului ar denatura jocul concurenței, în special la nivel internațional. De altfel, LNE ar deține numeroase stabilimente în străinătate.

(33)

Prin două scrisori, datate 4 noiembrie 2005 și 19 aprilie 2006, Franța a împărtășit Comisiei comentariile sale privitoare la decizia de deschidere a urmăririi judiciare formale în legătură cu asistența financiară acordată LNE și a furnizat informații suplimentare în ceea ce privește contabilizarea activităților LNE.

(34)

În primul rând, Franța subliniază faptul că criteriile menționate la articolul 4 alineatul (2) literele (a) și b) din Directiva 80/723/CEE a Comisiei din 25 iunie 1980 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice (10) sunt îndeplinite. Aceasta scutește LNE de obligația ținerii și păstrării unei contabilități separate.

(35)

Autoritățile franceze subliniază totuși că LNE dispune din 1990 de o contabilitate analitică, ce a fost revizuită în 2005 în scopul respectării contractului de obiective încheiat între stat și LNE pentru 2005-2008. Aceasta permite o separare completă a conturilor între domeniul comercial și cel public și demonstrează, în special, rentabilitatea prestațiilor comerciale efectuate de către LNE, făcând abstracție de subvenția anuală care îi este acordată și care este alocată sarcinilor de serviciu public.

(36)

Metoda utilizată este aceea a costurilor complete: LNE este organizat în centre de analiză, contribuind, direct sau indirect, la diverse misiuni și activități. Totalul cheltuielilor și al produselor este alocat în modul cel mai complet posibil:

(37)

Agenții LNE își atribuie orele printr-un soft de captură. În funcție de natura activității, orele sunt directe (secțiunile operaționale) sau indirecte (secțiunile operaționale și secțiunile funcționale, știindu-se că cheltuielile generale sunt constituite din costurile centrelor auxiliare (secțiuni funcționale și centre de costuri).

(38)

Costurile centrelor auxiliare sunt apoi distribuite între centrele principale în funcție de mai multe unități de cost sau chei de repartizare (efective, masă salarială, număr de posturi informatice, suprafața locațiilor, calitatea sistemelor lor de reglare termică și climatică).

(39)

În același timp, costurile totale ale principalelor centre de analiză sunt atribuite pe activități, pe baza a doi factori de cost:

(40)

Acest al doilea factor vizează alocarea adecvată a cheltuielilor de amortizare și de infrastructură activităților LNE (cheltuielile de infrastructură sunt reprezentate de cheltuieli indirecte ale unităților de întreținere, de atelier și de administrare imobiliară).

(41)

La nivelul unui centru de analiză principal (secțiune operațională medie de 6 persoane), este calculată o rată de utilizare pentru fiecare domeniu, ponderându-se rata de utilizare prin valoarea materialului. Cheltuielile de amortizare și de infrastructură, direct asociate echipamentelor, pot fi astfel atribuite, proporțional cu aceste rate, pe domeniul comercial și pe cel public.

(42)

Cheltuielile indirecte și celelalte cheltuieli generale ale centrului de analiză sunt alocate activităților comerciale sau publice cu cota-parte din atribuirile de ore directe ale agenților secțiunii.

(43)

În 2005, ratele de utilizare efective ale materialelor din domeniul comercial și cel public au permis o repartizare individuală a cheltuielilor de infrastructură și de amortizare ale fiecărui material proporțional cu cota-parte din utilizarea sa. Suma acestor repartizări furnizează cifrele totale pentru 2005.

(44)

Pentru anii 1993-2004, această repartizare individuală nu a fost practicabilă. S-a optat, în consecință, pentru un indice global de rată a utilizării. Acest indice global rezultă din ponderarea ratelor individuale de utilizare a fiecărui material prin valoarea materialului. Valoarea acestui indice în 2005 este de 44 % pentru domeniul comercial și de 56 % pentru domeniul public. Aceste rate de utilizare au fost furnizare, echipă cu echipă, pentru principalele echipamente ale laboratorului cu o valoare de achiziție mai mare sau egală cu 7 500 EUR, adică aproape 1 200 de materiale, reprezentând ca valoare 70 % din totalul materialelor și al echipamentelor LNE.

(45)

Franța utilizează totuși în calculele sale de repartizare a cheltuielilor și, deci, pentru estimarea rezultatelor din domeniul public și comercial un raport de repartizare mai prudent, de 50/50, în locul raportului 56/44. Aceasta corespunde unei marje de securitate de aproximativ 10 % (de fapt, de 6 puncte din 56).

(46)

Clădirile nu sunt integrate în eșantionarea sus-menționată, dar rapoartele de utilizare în contabilitatea analitică duc la o repartizare de 2/3-1/3 în favoarea domeniului public.

(47)

Conturile LNE privind perioada 1993-2004 au putut fi astfel revizuite, conform solicitării exprimate de către Comisie, în scopul alocării cheltuielilor generale fixe de producție fie domeniului comercial, fie domeniului public, chiar dacă erau considerate în contabilitate drept cheltuieli „mixte”. Metoda reținută se bazează pe un principiu elaborat în norma contabilă internațională IAS 2, conform căruia cheltuielile generale fixe de producție trebuie să fie atribuite costurilor de producție pe baza capacității normale a instalațiilor de producție.

(48)

În al doilea rând, Franța reamintește activitățile asociate sarcinilor de serviciu public încredințate LNE și precizează că acesta din urmă este o întreprindere publică industrială și comercială (EPIC) supusă respectării principiului specializării, care se aplică oricărei instituții publice special create în scopul gestionării unui serviciu public. Franța, fundamentându-se pe jurisprudența Curții de Justiție (11), susține în continuare că sarcinile de serviciu public ale întreprinderii LNE sunt misiuni de servicii de interes economic general, LNE punând în aplicare mijloace pe care nu le-ar angaja dacă ar avea în vedere doar interesul său comercial. Sarcinile enumerate în contractul de obiective 2005-2008 capătă astfel un caracter economic sigur și specific. În sfârșit, jurisprudența (12) subliniază, pe de o parte, că entitatea însărcinată cu un serviciu de interes economic general trebuie să fi fost investită cu această misiune printr-un act de putere publică ce definește în mod exact conținutul obligațiilor de serviciu public și, pe de altă parte, imposibilitatea Comisiei de a repune în discuție definiția serviciilor de interes economic general reținută de un stat membru decât în caz de eroare evidentă. Franța consideră că întreprinderile publice industriale și comerciale (EPIC) satisfac prin definiție criteriile sus-menționate.

(49)

În al treilea rând, potrivit Franței, compensația acordată LNE pentru obligațiile sale de serviciu public nu constituie un ajutor de stat interzis. Într-adevăr, cele patru condiții cumulative ale hotărârii Altmark (13) sunt satisfăcute. În plus, analiza demonstrează că dispozițiile cadrului comunitar al ajutoarelor de stat sub formă de compensații de serviciu public (14) (denumit în continuare „cadrul”) ar fi respectate. Pe lângă aceasta, orice sancțiune pronunțată împotriva Franței ar contraveni Deciziei 2005/842/CE a Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea dispozițiilor articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE ajutoarelor de stat sub formă de compensații de serviciu public acordate anumitor întreprinderi însărcinate cu gestionarea serviciilor de interes economic general (15). Într-adevăr, articolul 2 alineatul (1) litera (a) din prezenta decizie prevede compatibilitatea unor astfel de compensații în anumite condiții, pe care le îndeplinește LNE.

(50)

Subvențiile pentru locațiile din Trappes, acordate de către colectivitățile teritoriale și de către stat, au finanțat mijloace necesare realizării sarcinilor de serviciu public încredințate LNE.

(51)

În plus, întemeindu-se pe o analiză a piețelor vizate, Franța vrea să demonstreze că nu existau, în ziua sesizării, subvenții încrucișate neregulate, adică subvenții care să permită LNE practicarea de prețuri de prădare în sectoarele comerciale analizate.

(52)

În sfârșit, Franța consideră că LNE nu deține o cotă de piață semnificativă, aceasta fiind estimată la 4,2 % din nivelul național și la 1 % din nivelul european.

(53)

În al patrulea rând, Franța menționează că rabatul comercial acordat întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) din Île-de-France se înscrie în cadrul unui regim autorizat de către Comisie în 1989 (16), la care ar putea accede orice laborator, inclusiv reclamanții. Totalul subvențiilor acordate de Regiunea Île-de-France se ridică din 1995 la 61 000 de euro. Beneficiarii reali ai acestor subvenții au fost IMM-urile în cauză. De altfel, Franța nu a găsit urme ale unei subvenții destinate de Agenția de Mediu și Gestiune a Energiei (ADEME) către LNE.

(54)

În al cincilea rând, Franța notează că, în scopul realizării încercărilor sale, Direcția Generală a Vămilor și Drepturilor Indirecte (DGDDI) a recurs la propriile sale laboratoare sau la cele ale Direcției Generale a Concurenței, Consumului și Eliminării Fraudelor (DGCCRF) atunci când acestea dispuneau de competență tehnică adecvată (de exemplu, un număr mare de încercări pe jucării sunt realizate de un laborator vamal). În caz contrar, Direcția Generală a Concurenței, Consumului și Eliminării Fraudelor recurge la laboratoare externe, printre care figurează, în special, LNE. Alegerea laboratorului se face în funcție de competențele sale în aplicarea reglementării analizate. Astfel, Direcția Generală a Concurenței, Consumului și Eliminării Fraudelor poate recurge, de exemplu, la Institutul Național de Cercetare și Securitate pentru măștile de protecție sau la Centrul Științific și Tehnic pentru Construcții, pentru produsele de construcție.

(55)

Prezenta procedură are ca obiect subvențiile anuale pentru funcționare, precum și subvențiile de investiții acordate LNE de către autoritățile publice între 1993 și 2005.

(56)

Regulile de concurență nu se aplică activităților neeconomice. Se cuvine deci să se aprecieze inițial natura economică sau neeconomică a activităților întreprinse de către LNE (17) în domeniul public.

(57)

O activitate economică constituie orice activitate constând în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață dată (18). Potrivit avocatului general Jacobs, în concluziile sale privind cazul C-222/04, criteriul fundamental care permite să se aprecieze dacă o activitate deține un caracter economic este acela de a ști dacă activitatea ar putea fi, cel puțin în principiu, exersată de către o întreprindere privată, în vederea realizării unui scop lucrativ.

(58)

În acest context, Comisia consideră că lucrările de studiu, cercetare, consultare, expertiză, testare și control, precum și toate prestările de asistență tehnică utile protejării și informării consumatorilor sau ameliorării calității produselor pe care le execută LNE în cadrul misiunii sale de interes general corespund unei oferte de servicii pe piețele în cauză și că aceste servicii ar putea fi oferite în principiu de către o întreprindere urmărind un scop lucrativ. Sarcinile încredințate LNE de către stat au deci un caracter economic (19).

(59)

Conform articolului 87 primul punct, o măsură constituie un ajutor de stat dacă sunt îndeplinite următoarele patru condiții cumulative. În primul rând, trebuie să fie vorba de o intervenție a statului prin mijlocirea resurselor statului. În al doilea rând, măsura trebuie să acorde un avantaj beneficiarului său. În al treilea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe cu denaturarea concurenței, favorizând anumite întreprinderi. În al patrulea rând, această măsură trebuie să fie susceptibilă de a afecta schimburile între statele membre.

(60)

Dotațiile bugetare ale statului constituie incontestabil resurse de stat.

(61)

Înainte de a fi integrat în LNE în 2005, grupul de interes public „Biroul Național de Metrologie” era controlat de către stat (20). Resursele LNE asociate contractelor cu BNM (Biroul Național de Metrologie) sunt, în consecință, resurse ale statului.

(62)

Ajutoarele acordate de către entități regionale ale statelor membre, indiferent de statutul și numele acestora, sunt supuse examenului de conformitate cu articolul 87 din tratat (21). Subvențiile plătite de Consiliul Regional din Île-de-France și de către Consiliul General din Yvelines sunt resurse de stat.

(63)

În consecință, toate măsurile în cauză sunt finanțate cu ajutorul resurselor de stat.

(64)

Constituie avantaje în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE intervențiile care, sub diverse forme, micșorează cheltuielile care grevează în mod normal bugetul unei întreprinderi și care, prin aceasta, prezintă puncte comune cu o subvenție (22).

(65)

Subvențiile de funcționare și de investiții micșorează cheltuielile care ar apăsa în mod normal asupra bugetului LNE. Aceste subvenții constituie astfel un avantaj în favoarea LNE.

(66)

Articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE interzice ajutoarele care favorizează „anumite întreprinderi sau anumite producții”, adică ajutoarele selective.

(67)

Unicul beneficiar al măsurilor care fac obiectul prezentei proceduri fiind LNE, condiția de selectivitate este în mod evident satisfăcută.

(68)

În plus, se cuvine să reamintim faptul că ajutoarele care vizează scutirea unei întreprinderi de costurile pe care ar fi trebuit să le suporte în mod normal în cadrul gestionării sale curente sau al activităților sale obișnuite denaturează, în principiu, condițiile de concurență (23).

(69)

Din acest motiv, măsurile în cauză, care favorizează LNE, sunt susceptibile a denatura concurența.

(70)

Comisia constată că piețele în cauză fac obiectul unor schimburi intracomunitare. LNE a realizat în 2005, în cadrul Uniunii Europene, o cifră de afaceri de 4 milioane de euro (în afara Franței) și de 2,35 milioane de euro în afara Uniunii Europene. În 2000, potrivit Franței, LNE a realizat 13 % din cifra sa de afaceri în afara Franței, mai precis, 9 % în Uniunea Europeană și 4 % în afara granițelor acesteia.

(71)

În fond, în scopul îndeplinirii condiției de afectare a schimburilor, Comisia nu este obligată să stabilească o incidență reală a acestor ajutoare asupra schimburilor dintre statele membre și o distorsiune reală a concurenței, ci trebuie doar să examineze dacă aceste ajutoare sunt capabile să afecteze schimburile și să denatureze concurența.

(72)

În acest context, este de ajuns să se constate că piețe pe care LNE este activ au o dimensiune transfrontalieră și că LNE este în concurență cu întreprinderi implantate în alte state membre și cu întreprinderi franceze active pe piețele internaționale. În această privință, s-a prevăzut că orice acordare de ajutoare unei întreprinderi care își exercită activitățile pe piața comunitară poate cauza distorsiuni de concurență și afecta schimburile dintre statele membre (24).

(73)

În consecință, afirmațiile Franței, conform cărora schimburile nu ar fi afectate din cauza cotelor de piață slabe ale LNE, nu ar fi reținute, cu atât mai mult cu cât sumele alocate nu sunt nici pe departe neglijabile.

(74)

Măsurile în cauză cresc dificultatea activităților comerciale ale operatorilor comunitari (25) care ar dori să se dezvolte în Franța. Fără sprijinul public, operațiunile conduse de către LNE ar avea o dimensiune mai redusă, ceea ce ar face posibilă creșterea cifrei de afaceri a concurenților LNE.

(75)

Măsurile în cauză consolidând poziția LNE în comparație cu alți operatori concurenți în schimburile intracomunitare, se poate considera că acestea afectează schimburile dintre statele membre și sunt capabile să denatureze concurența dintre acești operatori.

(76)

În iulie 2003, în hotărârea Altmark (26), Curtea a decis că, în măsura în care o intervenție statală trebuie să fie considerată drept o compensare reprezentând contrapartida prestațiilor efectuate de către întreprinderile beneficiare în scopul executării obligațiilor de serviciu public, astfel încât aceste întreprinderi să nu profite, în realitate, de un avantaj financiar, intervenția sus-menționată neavând deci ca efect plasarea într-o poziție concurențială mai favorabilă în comparație cu întreprinderile concurente, o astfel de intervenție nu cade sub incidența articolului 87 alineatul (1) din tratat. În acest scop, cele patru condiții stipulate în hotărâre trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ.

(77)

Franța este de părere că nu reprezintă ajutoare de stat interzise compensațiile plătite către LNE pentru obligațiile sale de serviciu public, deoarece cele patru condiții cumulative menționate de către Curte în privința aceasta ar fi îndeplinite.

(78)

Comisia nu este de acord cu această părere.

(79)

Într-adevăr, potrivit celei de-a patra condiții enunțate în hotărârea Altmark, atunci când, într-un caz concret, alegerea întreprinderii însărcinate cu executarea obligațiilor de serviciu public nu se efectuează în cadrul unei proceduri de piață publică permițând selecționarea candidatului capabil să furnizeze serviciile la cel mai mic cost pentru colectivitate, nivelul compensării necesare trebuie să fie determinat pe baza unei analize a costurilor la care o întreprindere mijlocie, bine administrată și corespunzător echipată în scopul satisfacerii condițiilor de serviciu public solicitate s-ar fi expus în vederea executării acestor obligații, ținând cont de veniturile asociate, precum și de un beneficiu rezonabil pentru executarea acestor obligații.

(80)

Franța, în argumentația sa tinzând să demonstreze respectarea condiției enunțate la punctul precedent, se limitează la a remarca faptul că analiza costurilor pe care le-ar suporta o întreprindere mijlocie trebuie să țină seama de pluralitatea sarcinilor de serviciu public încredințate LNE, care se sprijină atât pe aplicații normative, cât și pe cercetarea fundamentală în diverse sectoare (metrologie, sănătate, mediu, industrie, bunuri de consum, produse pentru construcții, ambalare și condiționare a mărfurilor).

(81)

Nicio analiză a costurilor unei „întreprinderi mijlocii, bine administrate” nu este furnizată de către Franța. În plus, nu este prezentată nicio explicație în ceea ce privește eventuala imposibilitate de comparare a LNE cu o astfel de întreprindere mijlocie.

(82)

Comisia nu este în măsură să ia în considerare ex nihilo elementul de comparație solicitat de jurisprudența comunitară.

(83)

În consecință, Comisia consideră că nu este satisfăcut cel de-al patrulea criteriu enunțat în hotărârea Altmark.

(84)

Referirea abstractă pe care o face Franța la punctele 13 și 17 ale cadrului nu modifică cu nimic această apreciere.

(85)

Ținându-se cont de toate considerațiile precedente, Comisia apreciază că dotațiile bugetare, precum și subvențiile plătite de colectivitățile teritoriale în cauză constituie ajutoare în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat.

(86)

Comisia consideră că posibilitatea decretului din 1978 de a crea un regim de finanțare în sensul prezentei proceduri este fără incidență. Într-adevăr, acest decret este foarte general și deciziile privitoare la totalul subvențiilor acordate LNE de către statul francez și Biroul Național de Metrologie au fost luate anual, în funcție de motivații și în termeni ce puteau fi foarte diferiți de la un an la altul. Subvențiile anuale pentru funcționare, precum și subvențiile de investiții acordate LNE reprezintă, de asemenea, noi ajutoare individuale.

(87)

Aceste ajutoare au fost puse în aplicare fără a fi notificate în prealabil Comisiei. Acestea pot fi deci ilegale.

(88)

Derogările prevăzute la articolul 87 alineatul (2) din tratat privitoare la ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, ajutoarele urmărind combaterea calamităților naturale și a altor evenimente extraordinare, precum și ajutoarele acordate în anumite regiuni ale Republicii Federale Germania sunt evident lipsite de pertinență în cazul în speță.

(89)

În ceea ce privește derogările de la articolul 87 alineatul (3) din tratat, Comisia constată că ajutoarele în cauză nu sunt destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de viață este anormal de scăzut sau în care face ravagii o gravă subutilizare a forței de muncă, că acestea nu constituie un proiect de interes european și nu urmăresc remedierea unei perturbări grave a economiei franceze. Aceste ajutoare nu urmăresc promovarea culturii ori conservarea patrimoniului. În ceea ce privește derogarea de la articolul 87 alineatul (3) litera (c), Comisia consideră că îndoielile exprimate cu ocazia deschiderii procedurii nu au fost risipite: ajutoarele în cauză nu permit favorizarea dezvoltării economice a anumitor regiuni sau a anumitor producții.

(90)

Este cazul să se semnaleze în această privință că nici autoritățile franceze, nici părțile interesate nu au invocat derogările prevăzute la articolul 87 alineatele (2) și (3) cu ocazia procedurii administrative. În special, Franța a considerat că dispozițiile articolului 87 nu sunt aplicabile, deoarece măsurile evaluate nu ar crea o distorsiune a concurenței și nu ar afecta schimburile dintre statele membre.

(91)

Articolul 86 alineatul (2) prevede că întreprinderile însărcinate cu gestiunea serviciilor de interes economic general se supun regulilor prezentului tratat, în special regulilor concurenței, în limitele în care aplicarea acestor reguli nu face inaplicabilă îndeplinirea de drept sau de fapt a misiunii specifice care le-a fost atribuită. Dezvoltarea schimburilor nu trebuie să fie afectată într-o măsură contrară interesului Comunității.

(92)

Conform punctului 26 din cadru, Comisia aplică pentru ajutoarele care nu au fost notificate dispozițiile cadrului mai sus menționat, dacă ajutorul a fost acordat după 29 noiembrie 2005, și dispozițiile în vigoare în momentul acordării ajutorului, în celelalte cazuri.

(93)

Prezenta procedură are în vedere ajutoare acordate înainte de 29 noiembrie 2005.

(94)

În consecință, se cuvine să se aplice comunicarea Comisiei privind „Serviciile de interes general în Europa” (27), care era în vigoare în momentul acordării ajutorului. Potrivit acesteia, în momentul aplicării regulilor de concurență unui ajutor sub formă de compensație de serviciu public, compatibilitatea cu aceste reguli se fundamentează pe trei principii:

(95)

Respectul principiului neutralității nu pune nicio problemă în cazul în speță.

(96)

În ceea ce privește calificarea misiunii de serviciu public a LNE drept misiune de interes economic general, Comisia trebuie să aprecieze natura economică a activității în cauză și să verifice dacă statul membru nu a comis erori evidente de apreciere, calificând-o drept misiune de interes general.

(97)

S-a stabilit deja că activitățile LNE în domeniul public sunt activități economice.

(98)

Fiind vorba de calificarea de interes general, cu excepția sectoarelor în care această chestiune face deja obiectul unei reglementări comunitare, statele membre dispun de o mare putere de apreciere, sub rezerva unei erori evidente de apreciere remarcate de către Comisie.

(99)

În speță, Comisia consideră că definiția sarcinilor de serviciu ale LNE, așa cum decurge din textul fondator al acestuia din 1978 și din completările aduse în 2005, este suficient de clară (28) și nu este, în consecință, atinsă de o eroare evidentă de apreciere din partea autorităților franceze. În plus, întreprinderile însărcinate cu gestionarea unui serviciu de interes economic general trebuie să fi fost investite cu această misiune printr-un act al autorității publice. În speță, legea nr. 78-23 din 10 ianuarie 1978 și decretele din 2005 sunt acte oficiale ale autorității publice. În plus, începând cu 1997, contractele de obiective cosemnate de către stat expun în mod exact și detaliat sarcinile LNE.

(100)

Comentariile părților interesate, care indică în fond imposibilitatea concurenților LNE de a stabili limite între eventualele sale obligații de serviciu public și activitățile sale comerciale, nu infirmă această concluzie. Acestea se referă în realitate la condiția de separare contabilă dintre activitățile ținând de serviciul de interes economic general menționat mai sus și activitățile de tip comercial, în vederea evitării oricărei subvenții încrucișate incompatibile cu Tratatul CE. Aceste din urmă puncte sunt examinate în cele ce urmează.

(101)

Proporționalitatea, care decurge din articolul 86 alineatul (2), presupune că mijloacele utilizate pentru îndeplinirea misiunii de interes general nu creează distorsiuni comerciale inutile. Se cuvine mai ales să se garanteze că toate restricțiile impuse regulilor din Tratatul CE nu depășesc nivelul strict necesar care să asigure buna execuție a sarcinii. Prestarea serviciului de interes economic general trebuie să fie asigurată, iar întreprinderile cărora le-a fost atribuită misiunea trebuie să fie în stare să suporte cheltuiala specifică și costurile nete suplimentare implicate de această misiune.

(102)

Comisia consideră că ajutoarele în cauză se înscriu în cadrul misiunii de interes general a LNE.

(103)

În acest cadru, în cazul în care compensația anuală plătită autorităților publice este inferioară sau egală cu costurile nete suplimentare suportate de către LNE în executarea serviciului de interes economic general, principiul proporționalității este respectat. Acest fapt va fi verificat dacă, în lumina unei alocări corecte în contabilitatea analitică a produselor și a cheltuielilor aparținând domeniului public și comercial, rezultatul domeniului public incluzând totalul subvențiilor exercițiului este negativ sau nul sau generează un profit rezonabil, ținându-se seama în special de activitățile și de sectorul în care operează LNE.

(104)

Comisia a examinat metodologia reținută pentru contabilitatea analitică a LNE, în scopul verificării dacă aceasta ar permite identificarea eficientă a tuturor produselor și a cheltuielilor aferente serviciului de interes economic general pentru perioada 1993-2005 (29).

(105)

În 2005, contabilitatea analitică a LNE este întemeiată pe o contabilizare în costuri totale, care se fondează pe o evaluare exactă a activităților îndeplinite, datorită unui număr important de secțiuni operaționale (80) și funcționale (aproximativ 40).

(106)

Încasările LNE din domeniul comercial sunt constituite din cifra de afaceri a prestațiilor realizate și din alte produse, incluzând, de exemplu, punerea la dispoziție de bunuri personale facturate, taxele de transport facturate pentru clienți și provizioane pentru riscuri.

(107)

Încasările din domeniul public includ, în ceea ce privește cifra de afaceri „studii”, contractul de Metrologie (ex-BNM), încasări diverse (rezultate, de exemplu, din cooperarea tehnică internațională), subvenția de exploatare și cota-parte a subvențiilor de investiții virate în contul rezultatelor.

(108)

Cota-parte din subvențiile de investiții virate în contul rezultatelor include subvenții destinate investițiilor plătite de colectivitățile teritoriale. În consecință, subvențiile în discuție, care au contribuit la finanțarea mijloacelor necesare pentru realizarea sarcinilor de serviciu public încredințate LNE, sunt incluse în analiza sumei compensației acordate LNE pentru a face față costurilor sarcinilor de serviciu public de interes economic general. Repartizarea 2/3-1/3 între domeniul public și cel comercial a amortizărilor clădirilor este conformă alocărilor clădirilor „Trappes 3” și „Trappes 4”.

(109)

Cheltuielile sunt de aceeași natură între domeniul comercial și cel public. Acestea sunt distribuite în principal în manoperă directă, cumpărări/subtratare/cheltuieli directe, cheltuieli de sarcini directe, cheltuieli indirecte, cheltuieli generale, de infrastructură și amortizări.

(110)

În special în ceea ce privește cheltuielile de amortizare și de infrastructură pentru materialele utilizate în același timp în domeniul comercial și în cel public, tratările în contabilitate analitică se sprijină pe metode larg acceptate, în funcție de rata de utilizare a acestor materiale.

(111)

Comisia consideră că eșantionarea efectuată, reprezentând 70 % din valoarea materialelor și a echipamentelor LNE, care servește drept bază în elaborarea raportului de alocare 44/56, este satisfăcătoare. De altfel, aplicarea acestei rate de repartiție pe cele mai costisitoare echipamente poate fi extinsă la echipamentele mai ieftine, care intervin în completarea echipamentelor grele.

(112)

În plus, raportul 44/56 este acceptabil pentru toată perioada examinată, deoarece activitățile specifice domeniului prezintă în această perioadă o tendință de creștere (30). Este deci rezonabil să se considere că taxa de utilizare a echipamentelor din domeniul public, constatată în 2005, constituie minimul pentru intervalul 1993-2004.

(113)

Pe deasupra, Comisia consideră că marja de securitate de 10 % utilizată de către autoritățile franceze în revizuirile privitoare la perioada 1993-2004 are drept consecință o evaluare corectă a cheltuielilor alocate domeniului public și, deci, nejustificarea subvențiilor, în cazul în care acestea sunt excesive. Abordarea autorităților franceze este deci prudentă.

(114)

În consecință, Comisia conchide, pe de o parte, că contabilitatea analitică a LNE corespunde standardelor în cauză recunoscute în mod obișnuit și nu prezintă specificități importante și, pe de altă parte, că revizuirile efectuate în vederea stabilirii conturilor pe domeniu (31) în cursul perioadei 1993-2004 sunt acceptabile (32).

(115)

Rezultatele anuale în domeniul public, care includ subvenții publice, așa cum sunt stabilite prin contabilitatea analitică a LNE, sunt următoarele:

(116)

Din 1993, rezultatele din domeniul public, adică activitățile acoperite de serviciul de interes economic general, au fost cel mai adesea deficitare, în pofida acordării ajutoarelor în cauză. În momentul apariției unui excedent, acesta este inferior sau egal cu 2 % din cifra de afaceri realizată în domeniul public. Rezultatul ponderat pentru perioada 1993-2005 este o pierdere de 1,9 %.

(117)

Astfel de rezultate, în medie negative, sunt evident inferioare față de ceea ce poate constitui un profit rezonabil pentru o eventuală întreprindere comparabilă.

(118)

Mai în profunzime, Comisia a examinat în detaliu rezultatele și cifra de afaceri a LNE și a trei părți interesate, care desfășoară activități comparabile celor ale LNE, pentru intervalul 1998-2005 (33). Rezultă că raporturile „rezultat net/cifră de afaceri” erau mai scăzute în cazul LNE (– 3,2 % pentru activitățile LNE în domeniul public, 0,6 % pentru totalul activităților LNE) decât în cazul interesaților, ale căror raporturi se situează între 0 % și 4 %, ceea ce confirmă că profitul realizat de către LNE în domeniul public poate fi considerat drept unul rezonabil.

(119)

În consecință, Comisia conchide că LNE nu a beneficiat din 1993 de nicio supracompensare a cheltuielilor serviciului de interes economic general. Compensațiile de serviciu public plătite către LNE în perioada 1993-2005 constituie ajutoare de stat compatibile cu articolul 86 alineatul (2) din tratat.

(120)

Rezultă că nu este necesară verificarea subvențiilor încrucișate în favoarea LNE (34) pentru activitățile sale în domeniul comercial.

(121)

Se cuvine să se observe că, dacă anumite activități, de altfel limitate, ale LNE în domeniul public ar trebui să fie considerate drept necomerciale (35) și seamănă sarcinilor de putere publică, ar fi cazul să se verifice dacă compensațiile plătite de autoritățile publice rămân inferioare sau egale cu costurile nete suportate în scopul executării sarcinilor mai sus menționate (36).

(122)

Această analiză a fost deja efectuată la considerentele 115-120, în special, și rezultă că nu este cazul unei opoziții la compensațiile în cauză. Aceasta conduce totuși la considerarea faptului că finanțările activităților menționate mai sus nu reprezintă un ajutor de stat.

(123)

În observațiile pe care le-au prezentat în cadrul prezentei proceduri, anumiți concurenți au menționat alte ajutoare de care ar fi beneficiat LNE. Aceste măsuri nu au făcut obiectul prezentei proceduri. În funcție de răspunsurile autorităților franceze, Comisia se consideră totuși suficient de informată pentru a lua poziție în privința acestora.

(124)

Suma totală a subvențiilor plătite LNE de Regiunea Île-de-France în vederea finanțării rabatului comercial acordat de către LNE IMM-urilor din această regiune era de 61 000 EUR în 2003. În măsura în care aceste subvenții pot fi analizate ca ajutoare destinate LNE (și nu IMM-urilor cliente) și în care acestea nu depind de un regim de ajutor existent (a se vedea punctul 54), ele satisfac condițiile prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind punerea în aplicare a articolelor 87 și 88 din Tratatul CE la ajutoarele de minimis (37). În consecință, Comisia nu se va opune.

(125)

Comisia notează de altfel că ADEME nu a acordat niciun ajutor către LNE.

(126)

Nici utilizarea invocată a logo-urilor oficiale ale Republicii Franceze de către LNE, nici gradul său de participare la lucrările organelor internaționale nu par pertinente în speță. Logo-ul LNE este diferit de logo-ul oficial, a cărui utilizare este rezervată doar autorităților publice. În ceea ce privește reprezentarea puterilor publice în anumite instanțe europene și internaționale [grupuri de lucru ale Organizației Internaționale a Metrologiei Legale (OIML) și ale Comitetului de Cooperare Europeană de Metrologie Legală (WELMEC)], avantajul în termeni de imagine pe care acesta este susceptibil să îl ofere LNE nu ar fi similar unui ajutor de stat.

(127)

Avantajele invocate privind autoasigurarea, un regim specific de drept al muncii pentru salariați sau arhivarea gratuită lipsesc de fapt. Polițele de asigurare ale LNE, reprezentând de altfel cheltuieli de mai mult de 300 000 EUR în 2004, seamănă cu cele contractate de către întreprinderile private. Salariații LNE nu dețin un statut specific, precum cel al funcției publice, ci depind de dreptul privat, atât pentru asigurarea de șomaj, cât și pentru pensie. În sfârșit, LNE nu beneficiază de o arhivare gratuită; din contră, costurile directe corespondente au fost de 80 000 EUR în 2005.

(128)

Aprobarea de fapt de care dispune LNE în cadrul creditului de impozit cercetare nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1), îndeosebi deoarece această aprobare de fapt nu implică resurse de stat. Rezultă că LNE a făcut obiectul unei evaluări ad hoc a cercetătorilor săi în cadrul obligațiilor sale publice în materie de cercetare. De altfel, creditul de impozit cercetare este luat în considerare în veniturile și cheltuielile LNE.

(129)

În ceea ce privește sprijinul pe care l-ar aduce vămile instituției LNE, acesta nu este susținut de niciun element precis. Se dovedește astfel că DGDDI a recurs la propriile sale laboratoare, la cele ale DGCCRF sau la laboratoare externe, printre care figurează LNE, Institutul Național de Cercetare și Securitate sau Centrul Științific și Tehnic pentru Construcții (CSTB), pentru produsele de construcție.

(130)

Sub rezerva secțiunii 5.4, compensațiile de serviciu public sub formă de dotații bugetare ale statului și ale BNM, precum și subvențiile din partea colectivităților teritoriale acordate LNE între 1993 și 2005, sunt ajutoare de stat.

(131)

Comisia constată că Franța a pus în practică ilegal ajutoarele în discuție, încălcând articolul 88 alineatul (3) din tratat.

(132)

Totuși, aceste ajutoare sunt compatibile cu articolul 86 alineatul (2) din tratat.

(133)

Prezenta decizie nu privește garanția statului de care ar putea beneficia activitățile LNE în domeniul comercial, din pricina statutului de instituție publică cu caracter industrial și comercial (EPIC) al acestui organism. Acest aspect, care a cauzat o propunere de măsuri utile în baza articolului 88 alineatul (1) din tratat (38), va face obiectul unor decizii ulterioare,