32006R1737

REGULAMENTUL (CE) NR. 1737/2006 AL COMISIEI

din 7 noiembrie 2006

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea pădurilor și interacțiunile ecologice în cadrul Comunității

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind supravegherea pădurilor și interacțiunile ecologice în cadrul Comunității (1), în special articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (5), articolul 6 alineatul (4), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (6), articolul 9 alineatul (6), articolul 10 alineatul (2), articolul 14 alineatul (5) și articolul 15 alineatul (4),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT

Articolul 1

Prezentul regulament definește normele de aplicare a articolului 4, a articolului 5 alineatele (1) și (2), a articolului 6 alineatele (1) și (2), a articolului 7 alineatele (1) și (2), a articolului 8, a articolului 9 alineatul (3), a articolelor 10 și 14 și a articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003.

CAPITOLUL II

SUPRAVEGHEREA EFECTELOR POLUĂRII ATMOSFERICE

SECȚIUNEA 1

REȚEAUA DE PUNCTE DE OBSERVAȚIE

[articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 2

Rețeaua sistematică de puncte de observație și de supraveghere

(1)   Rețeaua sistematică de puncte de observație, denumite în continuare „suprafețe de observație de nivel I”, care corespunde unei structuri în rețea alcătuită din unități care măsoară 16 × 16 km, acoperind întregul teritoriu al fiecărui stat membru, denumită în continuare „rețeaua”, este utilizată pentru realizarea anchetelor anuale privind starea de sănătate a coroanelor.

Aceste anchete sunt realizate pe baza metodelor definite la capitolul 2 din anexa I.

(2)   Observațiile se efectuează la fiecare punct de intersecție situat pe terenuri împădurite.

(3)   Statele membre pot utiliza rețele mai dense decât parcelele de nivel I, atunci când acest lucru este necesar pentru pregătirea rapoartelor lor anuale în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003 și pentru a obține date reprezentative la nivel național sau regional.

Articolul 3

Excepții în ceea ce privește densitatea rețelei

(1)   Pentru inventarul care acoperă celelalte terenuri împădurite există posibilitatea utilizării unui subeșantion din rețea alcătuit din unități care măsoară 32 × 32 km.

(2)   De asemenea, este posibilă utilizarea unui subeșantion din structura în rețea alcătuit din unități care măsoară 32 × 32 km pentru inventarul care acoperă zonele forestiere omogene vaste situate în Finlanda la mai mult de 65o30′ latitudine nordică și în Suedia la mai mult de 59o latitudine nordică.

Articolul 4

Transmiterea datelor

(1)   Până la data de 15 decembrie a fiecărui an, fiecare stat membru transmite Comisiei datele colectate în anul anterior pentru fiecare parcelă de nivel I, în conformitate cu metodele și formularele prevăzute în capitolul 14 din anexa I.

Statele membre prezintă, în afară de acestea, un raport complementar care furnizează informații generale privind metodele de supraveghere aplicate. Acest raport este întocmit în conformitate cu dispozițiile capitolului 13 și ale punctului IV.1 din capitolul 14 din anexa I.

Instrucțiunile și codurile prevăzute la capitolul 15 din anexa I sunt utilizate pentru transmiterea datelor colectate în conformitate cu primul paragraf.

(2)   Datele privind terenurile private sunt marcate geografic prin intermediul coordonatelor latitudinale și longitudinale exprimate cel puțin în grade și minute. Toate celelalte date sunt marcate geografic prin intermediul coordonatelor latitudinale și longitudinale exprimate în grade, minute și secunde.

(3)   Partea din raportul complementar care descrie metodele de supraveghere rămâne valabilă până la modificarea acestor metode.

SECȚIUNEA 2

REȚEAUA DE SUPRAFEȚE DE OBSERVAȚIE

[articolul 4 alineatul (1) litera (b) și articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 5

Crearea parcelelor în vederea supravegherii intensive

(1)   Rețeaua de suprafețe de observație permanente (denumite în continuare „parcele de nivel II”) pusă în aplicare de statele membre este utilizată pentru supravegherea intensivă și continuă a efectelor poluării atmosferice asupra ecosistemelor forestiere. Numărul maxim prevăzut de parcele de nivel II care trebuie selecționate pentru această rețea este stabilit la 15 pentru fiecare stat membru.

Statele membre pot selecționa, cu toate acestea, mai multe parcele de nivel II, cu condiția ca numărul de parcele să nu depășească 20 % din numărul de parcele de nivel I la nivel național.

(2)   Atunci când s-a stabilit o parcelă de nivel II nouă sau suplimentară, statele membre transmit Comisiei, într-o formă standardizată, odată cu prima expediție de date referitoare la această parcelă, o imagine de ansamblu a criteriilor de selecție și lista completă a parcelelor, însoțite de informații esențiale precum localizarea, și anume longitudinea, latitudinea și altitudinea, și speciile de arbori prezente, precum și informații generale privind fiecare parcelă de nivel II creată.

(3)   Parcelele de nivel II sunt selecționate pe baza metodelor comune definite în capitolul 1 din anexa I.

Articolul 6

Supraveghere

Supravegherea intensivă și continuă a ecosistemelor forestiere cuprinde următoarele activități:

Articolul 7

Transmiterea datelor

(1)   Până la data de 15 decembrie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei toate datele colectate în anul anterior pentru fiecare parcelă de nivel II, în conformitate cu metodele și formularele din capitolul 14 din anexa I.

Statele membre prezintă, în afară de acestea, un raport care furnizează informații generale privind metodele de supraveghere aplicate. Acest raport este întocmit în conformitate cu dispozițiile capitolului 13 și ale punctului IV.1 din capitolul 14 din anexa I.

Instrucțiunile și codurile prevăzute în capitolul 15 din anexa I sunt utilizate pentru transmiterea datelor colectate în conformitate cu primul paragraf.

(2)   Datele privind terenurile private sunt marcate geografic prin intermediul coordonatelor latitudinale și longitudinale exprimate cel puțin în grade și minute. Toate celelalte date sunt marcate geografic prin intermediul coordonatelor latitudinale și longitudinale exprimate în grade, minute și secunde.

(3)   Partea din raportul complementar care descrie metodele de supraveghere rămâne valabilă până la modificarea acestor metode.

CAPITOLUL III

SISTEMUL EUROPEAN DE INFORMARE PRIVIND INCENDIILE FORESTIERE

[articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 8

Informații înregistrate

(1)   Gestionarea sistemului european de informare privind incendiile forestiere (EFFIS: European Forest Fire Information System) este asigurată de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei.

(2)   Informațiile înregistrate în cadrul EFFIS sunt următoarele:

Articolul 9

Date esențiale comune

(1)   Până la data de 1 iulie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei datele esențiale comune privind fiecare incendiu forestier apărut pe teritoriul lor în cursul anului anterior. Datele esențiale comune cuprind, pentru fiecare incendiu forestier, cel puțin următoarele informații, prezentate astfel încât să poată fi comparabile la nivel comunitar:

(2)   Datele esențiale comune prevăzute la alineatul (1) sunt înregistrate pe baza specificațiilor tehnice din anexa II.

Articolul 10

Informații suplimentare

În cazul incendiilor forestiere care afectează zone cu o suprafață mai mare de 50 de hectare, statele membre au posibilitatea ca, pe lângă datele esențiale comune prevăzute la articolul 9, să comunice Comisiei, anual, informații suplimentare.

În cazul în care se comunică informații suplimentare, acestea cuprind nivelul daunelor (redus, mediu sau ridicat) și localizarea daunelor.

CAPITOLUL IV

STUDII, EXPERIMENTE ȘI PROIECTE DEMONSTRATIVE

[articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 11

Evaluarea propunerilor de proiecte

Propunerile de studii, experimente, proiecte demonstrative și de încercări pe baza unei faze-pilot prezentate de statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003, denumite în continuare „propuneri de proiecte”, sunt evaluate de către Comisie pe baza criteriilor definite în anexa III.

Articolul 12

Decizia privind clasificarea propunerilor de proiecte

Comisia clasifică, în ordinea priorității, propunerile de proiecte care trebuie să beneficieze de un sprijin comunitar.

CAPITOLUL V

ORGANISME COMPETENTE

[articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 13

Organisme competente

(1)   Organismul competent pe care trebuie să îl desemneze fiecare stat membru, în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003, denumit în continuare „organism competent”, este punctul de contact pentru Comisie.

(2)   Belgia, Germania și Portugalia pot desemna mai multe organisme competente.

Articolul 14

Criterii de selecție

(1)   Organismele competente sunt conforme cu normele prevăzute de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 și de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, precum și cu dispozițiile prezentului regulament.

(2)   Organismele competente îndeplinesc cel puțin următoarele criterii:

Articolul 15

Condiții suplimentare aplicabile entităților de drept privat

Atunci când statele membre desemnează, în temeiul articolului 14, entități de drept privat, entitățile menționate trebuie să dovedească următoarele pentru a primi aprobarea Comisiei:

Articolul 16

Acord

Comisia încheie un acord cu organismele competente în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 și articolele 35 și 41 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002.

Articolul 17

Sarcinile organismelor competente

Organismele competente îndeplinesc următoarele sarcini:

Articolul 18

Controale efectuate de către Comisie

Comisia poate verifica, prin examinarea documentelor la fața locului, existența, pertinența și buna funcționare a organismelor competente, în conformitate cu normele de bună gestiune financiară.

CAPITOLUL VI

PROGRAME NAȚIONALE ȘI ADAPTĂRI

SECȚIUNEA 1

PROGRAME NAȚIONALE

[articolul 7 alineatul (2) și articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 19

Conținut

(1)   Programele naționale și adaptările acestora în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003 cuprind informațiile și documentele justificative prevăzute în anexa IV.

Statele membre utilizează formularele prevăzute în această anexă pentru a prezenta Comisiei, pe suport hârtie și în format digital, programele naționale și adaptările acestora.

(2)   Toate activitățile prevăzute la articolele 4 și 5, la articolul 6 alineatele (2) și (3) și la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003 pentru care se solicită o contribuție financiară comunitară sunt cuprinse în program ca cereri individuale.

Articolul 20

Subprograme

Programele naționale ale Belgiei, Germaniei și Portugaliei pot fi alcătuite din subprograme prezentate de către organismele competente.

SECȚIUNEA 2

ADAPTARE

[articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 21

Adaptare

(1)   Adaptările programului național privesc numai studiile, experimentele, proiectele demonstrative și fazele de supraveghere pilot prevăzute la articolul 5 alineatul (2), la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003.

(2)   Cererile de adaptare a programului național sunt prezentate Comisiei prin intermediul formularelor prevăzute în anexa IV.

(3)   Cererile de adaptare a programelor naționale pentru 2005-2006 se prezintă Comisiei până la 31 octombrie 2005 pentru a fi luate în considerare în anul următor.

CAPITOLUL VII

GESTIUNE FINANCIARĂ ȘI SUPRAVEGHERE

SECȚIUNEA 1

COSTURI

Articolul 22

Definiția costurilor eligibile

Costurile eligibile sunt costurile care sunt imputabile direct și integral din programul național aprobat de către Comisie.

Statele membre pot aplica norme naționale mai stricte pentru a determina costurile eligibile.

Articolul 23

Justificarea cheltuielilor

Cheltuielile se justifică prin documentele originale corespunzătoare, precum facturi sau documente cu valoare probatorie echivalentă.

Documentele originale nu se anexează la situația cheltuielilor. Cu toate acestea, în cazul în care i se adresează o solicitare în acest sens, organismul competent comunică Comisiei toate detaliile, inclusiv facturile, care i-ar putea fi necesare pentru evaluarea cheltuielilor.

Articolul 24

Costuri considerate eligibile

(1)   Pentru a fi considerate eligibile, costurile trebuie prevăzute în programul național aprobat, trebuie să fie necesare și în legătură directă cu punerea acestuia în aplicare.

(2)   Costurile trebuie să fie rezonabile și să respecte principiile de bună gestiune financiară, în special în ceea ce privește economia și raportul cost/eficiență.

(3)   Costurile trebuie să fi fost efectuate în mod real în perioada de eligibilitate definită în decizia Comisiei de aprobare a programului național. Se consideră că un cost a fost efectuat în perioada de eligibilitate atunci când:

(4)   Costurile trebuie să fi fost achitate integral înainte de prezentarea documentației finale însoțite de situația finală a cheltuielilor și veniturilor.

Articolul 25

Cheltuieli de personal

Cheltuielile de personal pot fi considerate cheltuieli eligibile directe în ceea ce privește timpul real consacrat programului național. Acestea se calculează pe baza venitului sau a salariului brut real, la care se adaugă contribuțiile sociale obligatorii, excluzând orice alt cost.

Timpul de lucru al fiecărui angajat, inclusiv al funcționarilor publici și al angajaților agențiilor guvernamentale care lucrează pentru programul național, este consemnat în foile sau fișele de prezență în cadrul unui sistem de înregistrare a timpului, pus în aplicare și certificat de organismul competent și de partenerii eventuali ai acestuia.

Articolul 26

Cheltuieli de deplasare

Cheltuielile de deplasare pot fi considerate eligibile în cazul în care sunt imputabile direct și integral programului național aprobat. Cheltuielile de deplasare sunt imputate în conformitate cu normele interne ale organismului competent.

Articolul 27

Cheltuieli generale

(1)   Cheltuielile generale destinate să acopere cheltuielile generale indirecte necesare pentru angajarea, administrarea, cazarea și susținerea în mod direct sau indirect a personalului care efectuează lucrările prevăzute în cadrul programului național sau în legătură cu infrastructuri sau echipamente la fața locului sunt eligibile cu condiția să fie reale și justificabile și să nu cuprindă nici un cost imputabil unei alte linii bugetare.

(2)   Cheltuielile generale sunt eligibile până la concurența a 7 % din suma totală a costurilor directe eligibile.

(3)   Cheltuielile generale sunt imputate programului național în conformitate cu politica de contabilitate a costurilor autorizate de către organismul competent.

Articolul 28

Cheltuieli de investiții

Atunci când costurile cuprind amortizarea cheltuielilor de investiții privind bunurile a căror durată de viață depășește un an și al căror preț depășește 500 EUR, aceste costuri de amortizare se consideră eligibile cu condiția să se raporteze exclusiv la programul național și la perioada de eligibilitate a programului în cauză. În cazul investițiilor pentru construcții și infrastructură, aceste costuri fac obiectul unei amortizări lineare pe o perioadă de zece ani. Celelalte echipamente, inclusiv echipamentele informatice, fac obiectul unei amortizări lineare pe o perioadă de cinci ani.

Articolul 29

Costuri aferente achiziției de echipamente de ocazie

Costurile aferente achiziției de echipamente de ocazie sunt eligibile în următoarele trei condiții:

Articolul 30

Subcontractare

Cheltuielile legate de contracte de subcontractare încheiate cu intermediari sau consultanți au la bază costurile reale și sunt susținute cu facturi și alte documente justificative corespunzătoare. În mod excepțional, atunci când costul este definit ca procentaj din costul total al operațiunilor, acesta poate fi considerat eligibil, cu condiția ca organismul competent să poată justifica acest cost prin trimitere la valoarea reală a lucrărilor sau a serviciilor furnizate.

Articolul 31

Taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este considerată eligibilă atunci când organismul competent nu este în măsură să recupereze TVA plătită în temeiul programului național.

Organismul competent prezintă o declarație a autorităților naționale responsabile care atestă că TVA nu a putut fi recuperată pentru bunurile și serviciile necesare în cadrul măsurilor puse în aplicare în temeiul programelor naționale.

Articolul 32

Costuri neeligibile

(1)   Următoarele costuri nu sunt considerate eligibile:

Anumite costuri prevăzute la litera (d) pot fi considerate, cu toate acestea, eligibile, prin intermediul acordului Comisiei.

(2)   Costurile neeligibile prevăzute la alineatul (1) nu se iau în considerare de Comisie pentru calcularea costului total al programului.

Articolul 33

Cursul de schimb

(1)   Conversia între euro și monedele naționale se efectuează cu ajutorul cursului lunar al euro publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.

(2)   Cursul care se aplică pentru conversia între euro și monedele naționale este cursul de schimb publicat în ultima zi lucrătoare a lunii anterioare celei în care programul național sau, în ceea ce privește plățile, raportul financiar și cererea de plată, sunt semnate și prezentate Comisiei.

SECȚIUNEA 2

PLATA

[articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 34

Decizia cu privire la contribuția financiară

Decizia Comisiei privind contribuțiile financiare la costurile eligibile ale programelor naționale, denumită în continuare „decizia Comisiei”, se adoptă în două etape, și anume o decizie în fiecare an al perioadei de programare. Decizia Comisiei se adresează statului membru în cauză.

Articolul 35

Prefinanțare

Organismele competente pot solicita, după trei luni de la data la care decizia Comisiei a fost notificată, o prefinanțare de 50 % din sprijinul comunitar anual în favoarea programului național prevăzut în programul național. Acordarea prefinanțării face obiectul încheierii unui acord în conformitate cu articolul 16.

Articolul 36

Extrase recapitulative

(1)   Organismele competente prezintă Comisiei extrase recapitulative ale plăților efectuate în temeiul programului național, prin intermediul modelului din anexa V. Aceste extrase recapitulative sunt însoțite de o declarație privind starea de avansare a activităților întreprinse în cadrul programului național. Extrasele recapitulative se prezintă cel târziu după cincisprezece luni de la data la care decizia Comisiei a fost notificată și acoperă cheltuielile înregistrate în anul anterior.

(2)   Comisia deduce cheltuielile eligibile conforme cu dispozițiile secțiunii 1 din prezentul capitol și prevăzute în extrasul recapitulativ anual al prefinanțării plătite statelor membre în temeiul programelor naționale.

Atunci când extrasele depășesc prefinanțarea corespunzătoare, Comisia efectuează o plată intermediară.

Aceste plăți intermediare nu trebuie să reprezinte, în nici un caz, mai mult de 30 % din valoarea sprijinului comunitar anual în favoarea programului național.

Articolul 37

Punerea în aplicare tehnică și financiară

(1)   Fiecare dintre cele două etape prevăzute la articolul 34 trebuie finalizată integral din punct de vedere tehnic și financiar, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 și ale prezentului regulament, în termen de doi ani de la data la care este notificată decizia Comisiei.

Organismele competente prezintă cererea de plată a soldului cheltuielilor eligibile în termen de maximum douăzeci și șapte de luni de la data la care este notificată decizia Comisiei.

(2)   Soldul fiecărei etape se achită atunci când Comisia a primit o cerere de plată finală pentru fiecare etapă și a controlat extrasul care însoțește această cerere de plată.

Articolul 38

Coordonarea cererilor de plată

În conformitate cu legislația lor națională, statele membre se asigură că cererile de plată ale organismelor competente sunt coordonate și conforme cu decizia Comisiei.

Articolul 39

Cereri de prefinanțare și de plată

Organismele competente prezintă cereri Comisiei pentru prefinanțare și plată, utilizând modelele prevăzute în anexele VI, VII și VIII.

SECȚIUNEA 3

NEREGULI

[articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 40

Nereguli

(1)   Sumele pierdute în urma unor nereguli sau neglijențe se recuperează de statul membru și se restituie Comunității.

(2)   Atunci când, în termen de cinci ani de la plata finală a soldului aferent ultimului an al programului național, Comisia constată o neregulă în raport cu o operațiune finanțată de Comunitate și constată că suma în cauză nu a fost restituită Comunității în temeiul prezentului articol alineatul (1), aceasta informează statul membru în cauză cu privire la aceasta și îi acordă posibilitatea să își prezinte comentariile.

(3)   Atunci când, după analiza situației și a eventualelor comentarii ale statului membru în cauză, Comisia constată că neregula se confirmă, statul membru restituie sumele în cauză.

SECȚIUNEA 4

CONTROALE, AUDIT ȘI INSPECȚII TEHNICE

[articolul 14 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 41

Controlul financiar al Comisiei

(1)   Comisia sau orice reprezentant autorizat de aceasta poate supune unui audit, în orice moment al perioadei contractuale și pentru o perioadă de până la cinci ani de la plata finală a contribuției comunitare în favoarea programului național, organismele competente, contractanții sau subcontractanții responsabili cu punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în temeiul programului național.

(2)   Comisia sau orice reprezentant autorizat al acesteia trebuie să aibă acces la documentația necesară pentru stabilirea eligibilității costurilor suportate de participanții la programul național, precum facturi și extrase de fișe de remunerație.

(3)   Controlul se efectuează cu respectarea normelor de confidențialitate. Comisia adoptă măsurile adecvate pentru a se asigura că reprezentanții autorizați respectă confidențialitatea datelor la care au acces sau care le-au fost furnizate.

Comisia poate controla utilizarea contribuției financiare a Comunității de către organismele competente, contractanții sau subcontractanții responsabili cu punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în temeiul programului național.

(4)   Organismelor competente, contractanților și subcontractanților în cauză li se transmite un raport privind concluziile auditului cu privire la organismele competente și celelalte părți responsabile cu punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în temeiul programului național. Acestea pot comunica observațiile lor Comisiei, în luna următoare primirii acestui raport. Comisia poate decide să nu țină seama de observațiile comunicate după expirarea acestui termen.

(5)   Pe baza concluziilor controlului, Comisia adoptă toate măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv emiterea unui ordin de recuperare integrală sau parțială a sumelor pe care le-a plătit.

Articolul 42

Controale și inspecții tehnice

Organismele competente acordă personalului Comisiei și persoanelor mandatate de aceasta dreptul de acces la amplasamentele sau spațiile unde se pun în aplicare măsurile prevăzute de un program național, precum și la toate documentele privind gestiunea tehnică și financiară a acțiunii. Accesul persoanelor autorizate de către Comisie poate avea loc în condiții de confidențialitate care urmează să fie definite de Comisie și de organismul competent.

Controalele pot fi inițiate în perioada de punere în aplicare a programului și se efectuează în condiții de confidențialitate.

Organismele competente și părțile responsabile cu punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în temeiul programului național acordă asistență Comisiei și persoanelor mandatate de aceasta.

Articolul 43

Evaluări

[articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

(1)   Statele membre efectuează o evaluare ex ante, o evaluare intermediară și o evaluare ex post a programelor naționale în conformitate cu anexa IX.

(2)   Evaluarea ex ante cuprinde în special verificarea detaliată a pertinenței, fezabilității și durabilității activităților definite în cadrul programului național, precum și examinarea rezultatelor preconizate. Rezultatele evaluării ex ante se comunică Comisiei împreună cu programele naționale.

(3)   Evaluarea intermediară și evaluarea ex post cuprind o estimare a evoluției, eficacității și performanței activităților de supraveghere desfășurate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 2152/2003. Rezultatele evaluării intermediare se comunică Comisiei înainte de 1 iulie 2006 și rezultatele evaluării ex post se comunică Comisiei înainte de 1 iulie 2007.

CAPITOLUL VIII

GRUPUL ȘTIINȚIFIC CONSULTATIV

[articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 44

Sarcini

(1)   Grupul științific consultativ care urmează să fie instituit în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003 consiliază Comitetului permanent forestier cu privire la următoarele probleme:

(2)   Grupul științific consultativ poate emite un aviz cu privire la aspectele următoare:

(3)   Mandatul grupului științific consultativ se limitează la perioada de execuție a acțiunii definite la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003.

CAPITOLUL IX

ACCESUL LA DATE

[articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003]

Articolul 45

Accesul la date

În măsura în care este necesar pentru realizarea măsurilor prevăzute la articolul 9 alineatul (5) și la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003, Agenția Europeană de Mediu și Programul internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor pus în aplicare sub egida Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (PIC Păduri) au acces la datele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1) din regulamentul menționat.

CAPITOLUL X

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 46

Abrogare

Regulamentul (CEE) nr. 1696/87, Regulamentul (CE) nr. 804/94, Regulamentul (CE) nr. 1091/94, Regulamentul (CE) nr. 1727/1999 și Regulamentul (CE) nr. 2278/1999 se abrogă.

Articolul 47

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1)  JO L 324, 11.12.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 788/2004 (JO L 138, 30.4.2004, p. 17).

(2)  JO L 326, 21.11.1986, p. 2. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 804/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 132, 17.5.2002, p. 1).

(3)  JO L 217, 31.7.1992, p. 3. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 805/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 132, 17.5.2002, p. 3).

(4)  JO L 161, 22.6.1987, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2278/1999 (JO L 279, 29.10.1999, p. 3).

(5)  JO L 93, 12.4.1994, p. 11.

(6)  JO L 125, 18.5.1994, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2278/1999.

(7)  JO L 203, 3.8.1999, p. 41. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2121/2004 (JO L 367, 14.12.2004, p. 17).

(8)  JO L 279, 29.10.1999, p. 3. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2121/2004.

(9)  JO L 160, 26.6.1999, p. 80. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

(10)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(11)  JO L 357, 31.12.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1248/2006 (JO L 227, 19.8.2006, p. 3).

(12)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(13)  JO L 165, 15.6.1989, p. 14.

ANEXA I

Manual privind parametrii, metodele de supraveghere și formatele de date care trebuie utilizate în scopul supravegherii armonizate a efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor

Structura manualului

Prezentul manual cuprinde următoarele cincisprezece capitole:

Dispozițiile specifice ale fiecărui capitol se bazează pe recomandările tehnice formulate de către grupurile de experți ai Programului internațional concertat privind evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite. Se face o distincție între activitățile de supraveghere obligatorii și facultative (parametri, metode etc.).

Capitolele 1-8 și 14-15 se bazează pe descrierile tehnice prevăzute în anexele la Regulamentul (CE) nr. 1091/94 al Comisiei, precum și manualele specifice privind litiera, calitatea aerului ambiant, daunele vizibile cauzate de ozon și evaluările fenologice, care nu sunt cuprinse în regulamentul menționat anterior.

Capitolul 2 este consacrat modalităților tehnice de supraveghere a stării coroanelor pe parcelele de nivel I și II, aceasta fiind singura anchetă care trebuie efectuată periodic în cele două rețele. În rest, numai cele două capitole privind prezentarea și formatul datelor (capitolele 14 și 15) cuprind atât nivelul I, cât și nivelul II.

CAPITOLUL 1

METODE COMUNE PENTRU SELECTAREA PARCELELOR DE NIVEL II

I.   Selectarea parcelelor de nivel II

Selectarea parcelelor de supraveghere este în responsabilitatea statelor membre, cu condiția respectării următoarelor criterii de selecție:

II.   Stabilirea și caracterizarea parcelelor

Fiecare parcelă stabilită trebuie să fie descrisă detaliat. Datele generale privind parcelele noi sau suplimentare sunt definite și notificate Comisiei cu ocazia transmiterii periodice a următoarelor date. Descrierea detaliată a parcelei cuprinde localizarea exactă a parcelei (amplasarea centrului și a colțurilor parcelei), o schemă cartografică ce indică marcajul permanent al colțurilor și/sau al limitelor parcelei, numărul de arbori de pe parcelă, precum și orice alt element permanent identificabil, situat pe parcelă sau în apropierea acesteia (de exemplu, căi de acces, râuri, șanțuri, arbori mari). De asemenea, se precizează și amplasarea prelevatorilor și a siturilor de eșantionare (de exemplu, pentru colectori de depuneri sau fose pedologice) (GPS sau distanță și orientare în raport cu centrul parcelei), respectiva amplasare fiind marcată pe această hartă.

III.   Definiția subparcelei

În principiu, toți arborii de pe parcelă trebuie cuprinși în eșantion în vederea evaluării arborilor (de exemplu, inventarul coroanelor, evaluarea creșterii). În cazul în care parcela cuprinde un număr mare de arbori (în cazul unui arboret dens), este posibilă delimitarea unei subparcele pentru nevoile acestor anchete. Mărimea subparcelei în momentul stabilirii parcelei trebuie să fie suficient de mare pentru a furniza estimări fiabile în scopul anchetelor, timp de minimum douăzeci de ani și chiar, de preferință, pe întreaga durată de viață a arboretului. Ar trebui ca cel puțin douăzeci de arbori să fie disponibili pe parcelă în timpul acestei perioade.

IV.   Date generale privind fiecare parcelă

Pentru fiecare parcelă permanentă de supraveghere intensivă și continuă, următoarele date generale trebuie colectate în momentul stabilirii unei parcele noi și cu ocazia primelor anchete:

Atunci când sunt stabilite parcele suplimentare pentru completarea programului național de supraveghere intensivă, statele membre notifică Comisiei Europene, pentru fiecare parcelă stabilită, informațiile colectate în momentul stabilirii parcelei, prin intermediul unui fișier de date și rapoarte (până la sfârșitul anului în care s-a stabilit parcela).

Anual, se prezintă toate modificările privind rețeaua de supraveghere și celelalte date importante (operațiuni forestiere, furtuni și incidente provocate de organisme dăunătoare).

V.   Înlocuirea parcelelor distruse și parcele suplimentare

Parcelele distruse și parcelele suplimentare trebuie selectate dintre parcelele de nivel I existente, pe baza criteriilor de selecție definite în prezentul capitol. Parcelelor restabilite sau parcelelor suplimentare li se atribuie un număr nou. Statele membre transmit Comisiei, cu ocazia următoarei transmiteri periodice de date, informații privind motivele înlocuirii parcelelor, necesitatea unor parcele suplimentare, rezultatele ultimelor observații/măsurători realizate și criteriile aplicate pentru selectarea noilor parcele.

VI.   Transmiterea datelor

Statele membre transmit Comisiei datele prevăzute în prezentul capitol pentru fiecare parcelă de nivel II, utilizând formatele prevăzute în formularele 1 și 2 din capitolul 14.

CAPITOLUL 2

METODE COMUNE PENTRU ANCHETELE PRIVIND STAREA COROANELOR PE PARCELELE DE NIVEL I ȘI II

I.   Generalități

Anchetele privind starea coroanelor în sensul articolului 2 și al articolului 6 litera (a) sunt obligatorii, trebuie să se desfășoare pe toate parcelele de nivel I și pe toate parcelele de nivel II și trebuie repetate în fiecare an. Dispozițiile prezentate în continuare se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în starea coroanelor din cadrul Programului internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU.

II.   Selectarea arborilor eșantion

II.1.   Selectarea arborilor eșantion pe parcelele de nivel I

Pe fiecare parcelă de eșantionare, eșantioanele sunt selectate pe baza unei proceduri statistice obiective și riguros definite (de exemplu: patru subeșantioane a câte șase arbori situați la extremitățile unei forme în cruce ale cărei axe sunt orientate spre punctele cardinale; centrele parcelelor de subeșantionare sunt situate la o distanță de 25 m de punctul de intersecție al structurii în rețea; se utilizează o procedură definită pentru fiecare subeșantion în ceea ce privește selectarea arborilor; sau arborii eșantion sunt selectați sub forma unei spirale care pornește din centrul parcelei). La arboreturile tinere și dense, în care coroanele individuale nu se pot distinge, selectarea arborilor eșantion are loc pe baza unei proceduri geometrice definite. Această procedură se repetă până când se identifică un număr suficient de arbori a căror coroană poate fi observată cu ușurință. Se iau în considerare următoarele criterii de selecție:

II.2.   Selectarea arborilor eșantion pe parcelele de nivel II

Toți arborii predominanți, dominanți și codominanți (respectiv clasele Kraft 1, 2 și 3) de pe parcelă trebuie supravegheați. Atunci când parcela cuprinde un număr mare de arbori (de exemplu în cazul arboreturilor dense), numărul de arbori eșantion păstrați pentru evaluarea coroanei se poate reduce prin utilizarea subparcelelor. În acest caz, toți arborii predominanți, dominanți și codominanți (respectiv clasele Kraft 1, 2 și 3) de pe subparcelă trebuie supravegheați. În anumite cazuri, se poate admite utilizarea unui sistem diferit, dar obiectiv și nepărtinitor, pentru a reduce sau a selecta numărul de arbori pentru eșantionare. În fiecare an trebuie aplicate aceleași metode, în cadrul fiecărei anchete trebuind evaluați minimum 20 de arbori.

III.   Data evaluării

Inventarul se realizează între momentul în care formarea frunzișului s-a încheiat și înainte de decolorarea autumnală a acestuia.

IV.   Informații generale

Pe parcelele de nivel I trebuie evaluați următorii parametri referitori la parcelă și la arbori:

Pe parcelele de nivel II trebuie colectate următoarele informații cu privire la parcelă și la arbori:

V.   Evaluarea arborilor eșantion

V.1.   Evaluarea vizuală a defolierii

Defolierea se evaluează anual, în tranșe de 5 % în raport cu un arbore cu frunziș complet în condițiile sitului în cauză. Clasificarea arborilor în funcție de gradele de defoliere se efectuează în timpul observațiilor și se înregistrează pe tranșe de 5 %.

Un arbore încă viu, a cărui defoliere este cuprinsă între 95 % și 100 %, este notat cu 99. Nivelul 100 este rezervat arborilor morți.

V.2.   Evaluare vizuală a decolorării

Arborii se clasifică în funcție de gradul de decolorare.

Gradele de decolorare se definesc după cum urmează:

În cazul în care se combină clasele de defoliere cu cele de decolorare, este necesar să se utilizeze clasele de daune combinate următoare:

VI.   Evaluarea cauzelor care au provocat daunele

VI.1.   Selectarea arborilor eșantion

În mod facultativ, este posibilă efectuarea unei evaluări a cauzelor care au provocat daunele pentru a completa ancheta anuală privind starea coroanelor.

VI.2.   Frecvență și calendar

Nivel I + Nivel II: evaluarea cauzelor care au provocat daunele se efectuează în momentul evaluării normale a stării coroanelor, pe timp de vară.

Pe parcelele de nivel II care fac obiectul programului complet („parcele-cheie”) se efectuează o inspecție complementară pentru evaluarea daunelor atunci când se observă daune considerabile în afara perioadei de evaluare a stării coroanelor. Observațiile personalului responsabil cu eșantionarea depunerilor și observațiile fenologice pot îndeplini rolul de sistem de alertă rapidă. Această inspecție complementară se efectuează atunci când cauza principală presupusă a daunelor a atins nivelul maxim (de exemplu, primăvara în cazul defoliatorilor).

VI.3.   Parametrii care trebuie evaluați

Tabelul de mai jos furnizează o imagine de ansamblu asupra parametrilor care trebuie evaluați pe parcelele de nivel I/parcelele de nivel II.

VII.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 3-8 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 3

METODE COMUNE PENTRU ANALIZA FOLIARĂ PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Analiza foliară în sensul articolului 6 litera (a) se efectuează pe toate parcelele de nivel II și se repetă pe fiecare parcelă individuală la intervale de doi ani. Dispozițiile prezentate în continuare au la bază recomandările tehnice formulate de grupul de experți în analiză foliară din cadrul Programului internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU.

II.   Metoda de inventariere

II.1   Data prelevării de probe

Specii de arbori cu frunze căzătoare și zadă: eșantioanele trebuie prelevate atunci când frunzele tinere sunt complet dezvoltate, înainte de apariția primelor semne de îngălbenire și de senescență autumnale.

Specii de arbori sempervirescenți: prelevarea de probe trebuie efectuată pe parcursul perioadei de repaus vegetativ. Statele membre sunt solicitate să definească, pentru fiecare regiune și în interiorul regiunilor, pentru zonele de câmpie sau montane, perioada cea mai potrivită pentru prelevarea de probe și analiza eșantioanelor de la diverse specii și să respecte perioada astfel definită.

Analiza foliară se va efectua în timpul verii anului 2005 pentru speciile de arbori cu frunze căzătoare și pentru zadă și în timpul iernii 2005/2006 pentru speciile de arbori sempervirescenți. Inventarul se repetă pe fiecare parcelă individuală la intervale de doi ani.

II.2   Selectarea arborilor

Din doi în doi ani, se prelevează probe de la cel puțin cinci arbori din principalele specii prezente pe parcelă.

Arborii necesari pentru eșantionare sunt selectați astfel încât:

Arborii eșantion utilizați de-a lungul anilor trebuie să fie aceiași și trebuie numerotați. Pentru a evita deteriorarea arborilor eșantion, este permisă alternarea a două serii de câte cinci arbori. Fiecare serie trebuie să îndeplinească condițiile definite anterior.

Numai arborii din speciile principale fac obiectul unei prelevări de probe (a se vedea anexa I capitolul 15 punctul 16).

Arborii selectați în vederea unei prelevări de probe a frunzișului trebuie să facă obiectul unei evaluări a stării coroanei, cu ajutorul numerelor existente sau a celor atribuite în mod special.

II.3   Informații generale

Se colectează următoarele date:

II.4.   Selectarea și cantitatea de frunze și de ace

Arborii de pe parcelă nu trebuie doborâți, acest fapt putând influența metoda de eșantionare a frunzelor sau a acelor. Este important ca frunzele sau acele prelevate să se fi dezvoltat în plină lumină.

Frunzele sau acele prelevate trebuie să aparțină treimii superioare a coroanei, exceptând, cu toate acestea, primele verticile ale coniferelor.

În ceea ce privește speciile cu frunze căzătoare, prelevarea de probe se efectuează asupra frunzelor sau a acelor din anul respectiv.

În ceea ce privește speciile sempervirescente, se recomandă prelevarea atât de ace sau de frunze din anul supravegherii, cât și de ace sau de frunze de doi ani (anul în curs + 1).

În toate cazurile, trebuie procedat în așa fel încât frunzele prelevate să fi ajuns la maturitate, mai ales la speciile cu mai mulți vlăstari pe an (de exemplu, Pinus halepensis, Pseudotsuga menziesii, Eucalyptus sp., Quercus sp.). La speciile Larix sp. și Cedrus sp., eșantioanele se prelevează de pe crengile scurte din anul anterior.

În general, eșantionarea trebuie realizată astfel încât în gama arborilor eșantion să fie reprezentate toate expunerile. În caz de necesitate, este admisă prelevarea de eșantioane reprezentând expuneri multiple de la fiecare arbore eșantion din serie. Pe anumite situri, afectate în mod evident de influența unei anumite expuneri (de exemplu, pante abrupte sau vânturi dominante puternice), prelevările de probe privesc o singură expunere, care trebuie să fie de fiecare dată aceeași. În astfel de cazuri, este necesar să se justifice expunerea.

Pentru analiza principalelor elemente și a Fe, Mn, Zn, Cu, cantitatea recomandată este de 30 de grame de frunze sau de ace proaspete pe categorie de vârstă eșantionată.

Statele membre pot decide să preleveze cantități mai mari de material foliar, în funcție de necesitățile propriilor metode de analiză sau pentru a conserva eșantioane pentru utilizare ulterioară.

II.5.   Modalități de eșantionare

Dat fiind că arborii nu pot fi doborâți, orice metodă corespunzătoare de eșantionare este acceptabilă, ținând seama de tipul și de dimensiunea arboreturilor, cu condiția ca aceasta să nu antreneze contaminarea eșantionului, deteriorări grave ale arborilor sau riscuri pentru personalul responsabil de operațiuni.

II.6.   Tratarea prealabilă expedierii la laborator pentru analiză

Se prelevează eșantioane de la cel puțin cinci arbori din fiecare dintre speciile principale de pe parcelă, cele cinci eșantioane fiind conservate în pungi separate. Pentru analiză, se prepară un eșantion compozit, prin amestecarea în proporții egale a fiecăruia dintre cele cinci eșantioane (în cazul în care cei cinci arbori fac obiectul unei analize individuale, media se calculează pentru fiecare element).

Fiecare eșantion trebuie marcat cu atenție, în mod clar (pădurea, numărul parcelei, specia arborelui, vârsta acelor etc.), înainte de a fi expediat la laborator pentru analiză. Aceste indicații trebuie înscrise pe exteriorul pungii (direct pe aceasta, cu cerneală indelebilă sau prin aplicarea unei etichete).

II.7.   Tratarea prealabilă analizei

În scopul unei supravegheri intensive și continue pe suprafețele de observație permanente și al unei supravegheri a vlăstarelor crescute în anul respectiv, se determină masa a o sută de frunze sau a o mie de ace, precum și masa vlăstarelor.

Nu este necesar să se îndepărteze pețiolul frunzelor, dar, în cazul frunzelor compuse, este admisă separarea foliolelor de axă, în cazul în care acest lucru nu a fost deja efectuat în pădure. Pentru a evita orice contaminare, nu trebuie utilizate mănuși de plastic pudrate.

Nu este necesar ca eșantioanele să fie spălate sistematic, însă spălarea se poate dovedi utilă în regiunile cu poluare atmosferică puternică sau situate în apropierea mării. Eșantioanele se spală cu apă, fără a utiliza produse de curățare.

Uscarea în etuvă trebuie efectuată la o temperatură de maximum 80 °C, pe durata unei perioade minime de 24 de ore. Acele se desprind de pe crengi cu aceleași măsuri de precauție ca și cele adoptate la separarea foliolelor de pe axă în cazul frunzelor compuse.

II.8.   Analiza chimică

Se determină numai concentrația totală a elementelor.

Fiecare țară este autorizată să utilizeze metodele sale naționale. Cu toate acestea, este necesar să se compare concentrațiile totale obținute cu ajutorul metodelor naționale cu concentrațiile certificate pe eșantioanele de referință standardizate. Inventarul frunzișului stabilește o distincție între parametrii obligatorii și parametrii facultativi (a se vedea lista de mai jos).

III.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 9, 10 și 11 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile referitoare la fiecare parcelă.

CAPITOLUL 4

METODE COMUNE PENTRU MĂSURĂTORILE CREȘTERII PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Măsurătorile creșterii prevăzute la articolul 6 litera (a) trebuie efectuate pe toate parcelele pe durata perioadei de repaus vegetativ. Referința pentru primul inventar în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 este perioada de repaus vegetativ a iernii 2004/2005, inventarul trebuind să fie repetat la intervale de cinci ani.

Dispozițiile de mai jos se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în creșterea pădurilor din cadrul Programului internațional concertat privind evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU. Măsurarea parametrilor de creștere se împarte în două părți:

Metodele descrise la prezentul punct nu sunt adecvate pentru maquis și tipurile de vegetație similare.

Statele membre sunt libere să efectueze, pe lângă măsurătorile periodice legate de parametrii arborilor, măsurători permanente ale circumferinței cu ajutorul unor panglici gradate.

II.   Metodă de inventar

II.1.   Data măsurătorilor

Măsurătorile trebuie să aibă loc în perioada de repaus vegetativ.

II.2.   Selectarea arborilor eșantion

În principiu, toți arborii de pe parcelă trebuie supravegheați. În cazul în care parcela conține un număr mare de arbori (de exemplu, în cazul arboreturilor dense), se poate delimita o subparcelă pentru evaluarea arborilor. În acest caz, se supravegheează arborii din subparcelă. Mărimea subparcelei la momentul inventarului trebuie să fie suficientă pentru a permite stabilirea unor estimări fiabile ale creșterii arboretului pe toată perioada inclusă în măsurătoare. Mărimea exactă a parcelei trebuie determinată și indicată.

Toți arborii al căror diametru peste scoarță este de cel puțin 5 cm trebuie să poată fi identificați individual prin numerotare.

II.3.   Informații generale

Trebuie colectate următoarele date:

II.4.   Parametri care trebuie măsurați

III.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 12-16 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 5

METODE COMUNE PENTRU ANALIZA DEPUNERILOR PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Analiza depunerilor prevăzută la articolul 6 litera (b) se efectuează pe cel puțin 10 % din parcelele de nivel II.

Următoarele dispoziții se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în depuneri din cadrul Programului internațional concertat privind evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU.

II.   Metoda de supraveghere

Fiecare parcelă delimitată în scopul analizei depunerilor trebuie descrisă în detaliu. Anumite informații se găsesc deja în descrierile parcelelor delimitate în scopul supravegherii pădurilor (longitudine, latitudine, altitudine, expunere, specii etc.). Trebuie furnizate și alte informații, în special în ceea ce privește în mod specific depunerile (expunerea la surse de emisie locale, afectarea solurilor la nivel local, amplasarea față de liziere etc.). Informațiile privind factori cum sunt inegalitatea coronamentului, indicele suprafeței foliare etc. sunt foarte importante pentru interpretarea și înțelegerea procesului de depunere.

II.1.   Supravegherea precipitațiilor colectate sub coronament

Supravegherea depunerilor trebuie adaptată în funcție de sit. Măsurătorile trebuie efectuate astfel încât să garanteze o repartizare spațială omogenă pe întregul teritoriu al țării, după caz și pe toate parcelele de nivel II. Depunerile din precipitații neinterceptate trebuie măsurate pe parcela propriu—zisă. În cazul în care acest lucru este imposibil, măsurătorile trebuie efectuate în apropierea parcelei și în cadrul aceluiași arboret. În nici un caz nu trebuie să existe interferențe cu celelalte măsurători ale solului și ale vegetației. Ar trebui să se asigure faptul că nu se produce nici o daună asupra parcelei forestiere.

II.2.   Supravegherea în afara arboretului

Colectorii de depuneri umede și/sau totale sunt instalați în apropierea parcelei propriu-zise (la o distanță maximă de 2 km). Amplasamentul se alege astfel încât obiectele înconjurătoare să nu fie situate la o distanță mai mică decât dublul înălțimii acestora.

II.3.   Supravegherea poluării atmosferice

Măsurătorile poluării atmosferice trebuie adaptate în funcție de sit, dar pot fi efectuate la o anumită distanță, din motive practice sau în scopul coordonării cu alte proiecte. Situl de măsurare nu trebuie să fie sub influența surselor de emisii locale.

II.4.   Perioada de supraveghere

Măsurătorile se efectuează o dată la patru săptămâni, o dată pe săptămână sau cu o frecvență intermediară aleasă în special în funcție de condițiile meteorologice generale prezente pe parcela în cauză.

Atunci când este necesar să se aplice perioade de măsurare diferite pe parcursul anului (de exemplu, măsurări săptămânale vara și lunare iarna), se delimitează două perioade de supraveghere distincte, iar rezultatele se prezintă separat. Durata perioadei de măsurare trebuie să fie constantă în cadrul aceleiași perioade de supraveghere. Ar trebui să se utilizeze aceeași perioadă de măsurare pentru supravegherea sub coronament și pentru cea din afara arboretului.

II.5.   Eșantionare, tratarea eșantioanelor

Eprubetele de prelevare de probe și recipientele utilizate pentru colectarea eșantioanelor trebuie să fie curate. Echipamentele trebuie clătite cu apă demineralizată. Pe parcursul eșantionării și al transportului, recipientele trebuie păstrate la adăpost de lumină și la rece. În cazul în care vremea este caldă și însorită, se pot utiliza conservanți pentru a se evita creșterea algelor. În acest caz, ar trebui utilizați numai conservanți care nu interferează cu analiza ionilor ce fac obiectul supravegherii.

II.6.   Tratarea preliminară a eșantioanelor, transport și depozitare

Ar trebui să se determine volumul fiecărui eșantion care provine de la fiecare colector de precipitații sub coronament, din scurgerile de suprafață de pe trunchi sau din precipitațiile din afara arboretului. Eșantioanele pot fi analizate separat sau pot fi grupate cu alte eșantioane prelevate de pe aceeași parcelă pe parcursul aceleiași perioade. Eșantioanele din precipitații sub coronament, din scurgeri de suprafață de pe trunchi sau din precipitațiile din afara arboretului se analizează separat. Eșantioanele prelevate în cadrul măsurării scurgerilor de suprafață de pe trunchi se pot grupa numai pentru arborii de aceeași specie, dimensiune și statut de dominanță.

Eșantioanele prelevate pe perioade scurte pot fi analizate ca atare sau în amestec cu eșantioanele lunare înainte de analiză. În cazul în care eșantioanele se amestecă, amestecul trebuie să respecte proporția volumului de eșantionare total.

Eșantioanele trebuie transportate la laborator în cele mai scurte termene (de preferință în cutii frigorifice) și conservate la rece (4 °C) și la adăpost de lumină până în momentul analizei.

II.7.   Informații generale

Se colectează următoarele date:

Este posibil să se adune informații facultative complementare (densitatea coronamentului, indicele suprafeței foliare etc.), în cazul în care aceste informații sunt utile pentru interpretarea rezultatelor.

II.8.   Analiza chimică

Parametrii obligatorii și facultativi care trebuie analizați pentru eșantioanele și depunerile totale de precipitații sub coronament, din scurgeri de suprafață de pe trunchi sau din ceață sunt indicați în următorul tabel:

III.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 17-19 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 6

METODE COMUNE PENTRU MĂSURAREA DATELOR METEOROLOGICE PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Măsurarea datelor meteorologice prevăzută la articolul 6 litera (b) se efectuează pe cel puțin 10 % din suprafețele de observație. Următoarele dispoziții se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în meteorologie și fenologie din cadrul Programului internațional concertat privind evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU.

II.   Metoda de inventariere

II.1.   Amplasarea materialului de eșantionare

Pentru a fi reprezentative pentru situația climatică a zonelor împădurite, măsurătorile se realizează în interiorul zonei forestiere în cauză. În general (cu excepția temperaturii solului, a umidității solului și a precipitațiilor de la nivelul arboretului), măsurătorile se pot realiza deasupra coronamentului arboretului de pe parcelă sau într-o stație situată într-o zonă neîmpădurită a zonei forestiere, în apropierea (în general nu la mai mult de 2 km) arboretului în care este situată parcela. Distanța dintre punctul de măsurare al stațiilor aflate în afara arboretului și arboreturile din apropiere sau alte obstacole este cel puțin de două ori mai mare decât înălțimea unui arbore adult/a unui obstacol. Măsurarea temperaturii solului, a umidității solului și a precipitațiilor de la nivelul arboretului se efectuează în interiorul arboretului în care este situată parcela de observație permanentă.

În măsura posibilului, este necesar să se combine materialul utilizat cu echipamentul de măsurare a depunerilor. Pentru a se evita orice perturbare a sistemului radicular și a stării solului, echipamentul se instalează astfel încât să se poată ajunge la el și să fie întreținut fără a fi nevoie să se traverseze fizic parcela.

II.2.   Metode utilizabile pentru măsurarea datelor meteorologice efective pe parcelă sau în apropiere

Instalarea unei stații meteorologice într-o zonă neîmpădurită apropiată de parcelă sau instalarea unui turn în arboretul înconjurător trebuie să permită supravegherea condițiilor meteorologice în mod continuu. Echipamentul tehnic, senzorii și amplasarea lor trebuie să fie în conformitate cu standardele internaționale. Trebuie măsurate următoarele variabile:

II.3.   Colectarea, agregarea, stocarea și prezentarea informațiilor

Datele sunt transformate în valori zilnice (sumă sau valoare medie, minimă și, respectiv, maximă) înainte de a fi transmise.

Se adună și se colectează următoarele informații privind parcela:

LISTA DE PARAMETRI

III.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 20-23 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 7

METODE COMUNE PENTRU SUPRAVEGHEREA SOLUȚIILOR DE SOL PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Analiza soluțiilor de sol prevăzută la articolul 6 litera (b) se efectuează pe cel puțin 10 % din parcelele de nivel II.

Dispozițiile de mai jos se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în soluri din cadrul Programului internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU.

II.   Metoda de inventariere

II.1.   Selectarea amplasării prelevatoarelor

Prelevatoarele de soluții de sol trebuie instalate în apropierea locului în care se efectuează inventarierea stării coroanelor. Lizimetrele se pot amplasa în mod aleatoriu sau sistematic pe toată parcela, chiar dacă amplasarea lor poate fi limitată de prezența pietrelor sau a rădăcinilor (distanța față de arbori nu este precizată). Datorită perturbării solului pe care o cauzează, lizimetrele cu tensiune zero nu trebuie instalate în partea centrală a parcelei în care se supraveghează parametrii arborilor. Din motive practice, se poate recurge la subparcela reprezentativă. Lizimetrele instalate deja pot fi menținute, dar instalarea celor noi trebuie efectuată ținându-se seama de recomandările de mai jos.

II.2.   Adâncimea de eșantionare

Se recomandă instalarea lizimetrelor la adâncimi fixe, dar este admisă și instalarea la diferite orizonturi.

După caz, lizimetrele pot fi amplasate la cel puțin două adâncimi diferite, una în orizontul rădăcinii (adâncime sugerată: între 10 și 20 de cm) pentru a se aprecia concentrațiile de elemente nutritive și de elemente toxice din zona rădăcinilor fine (primul obiectiv) și a doua sub orizontul respectiv (adâncime sugerată: între 40 și 80 de cm), pentru a se aprecia producția de elemente (al doilea obiectiv). Un al treilea lizimetru se poate amplasa imediat lângă stratul de humus.

II.3.   Frecvența de eșantionare

Pe parcelele pe care se desfășoară și alte programe de supraveghere intensivă, cum este măsurarea depunerilor sau colectarea de date meteorologice, de exemplu, prelevarea soluțiilor de sol trebuie efectuată o dată sau de două ori pe lună. Eșantionarea trebuie efectuată în aceeași lună în fiecare an.

II.4.   Transport, depozitare și preparare

Eșantioanele se transportă astfel încât să se minimalizeze modificările chimice.

În cazul utilizării lizimetrelor, depozitarea soluției de sol la rece (4 °C) și la adăpost de lumină permite diminuarea activității biologice. În numeroase cazuri și în special pe parcursul sezonului rece, este suficient să se conserve recipientul la adăpost de lumină. Se pot utiliza conservanți organici sau anorganici, cu toate că aceștia pot să interfereze cu analiza. Pentru a limita modificările eventuale ale eșantioanelor, soluția de sol trebuie colectată cât mai repede posibil după ce s-a aplicat sucțiunea.

Se indică modalitățile de transport și de depozitare (inclusiv perioadele de așteptare). După caz, se indică în detaliu problemele și deviațiile de la proceduri care pot apărea.

Pentru determinarea urmelor de metale, părțile alicote ale eșantionului trebuie transportate la laborator în sticle spălate cu acid.

În cazul prelevării de eșantioane de sol, acestea trebuie conservate la rece în pungi de plastic sau de polietilenă și depozitate la 4 °C până la centrifugare sau la prepararea soluției saturate de sol. Centrifugarea sau extragerea trebuie să aibă loc în ziua (18-30 de ore) următoare zilei în care s-a efectuat colectarea eșantioanelor de sol.

II.5.   Date de bază generale

Se colectează următoarele informații:

II.6.   Metode de analiză

În scopul inventarierii soluțiilor de sol forestier, se stabilește o distincție între parametrii obligatorii și parametrii facultativi (a se vedea lista de mai jos).

LISTA DE PARAMETRI

III.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 24, 25 și 26 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 8

METODE COMUNE PENTRU INVENTARIEREA VEGETAȚIEI LA NIVELUL SOLULUI PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Inventarierea vegetației de la nivelul solului prevăzută la articolul 6 litera (b) se efectuează pe cel puțin 10 % din parcelele de nivel II.

Dispozițiile de mai jos se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în vegetația de la nivelul solului din cadrul Programului internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU.

II.   Metoda de inventariere

II.1.   Plan de eșantionare

Se poate recurge la două planuri distincte de eșantionare pentru a se obține o caracterizare mai degrabă calitativă, respectiv cantitativă, după caz:

Zona reținută pentru evaluarea vegetației trebuie să fie reprezentativă pentru parcelă, astfel încât să permită comparația cu ceilalți parametri înregistrați pe aceeași parcelă. Trebuie utilizate mai multe unități de eșantionare în scopul repetiției statistice.

În conformitate cu utilizarea fitosociologică, cerința minimă constă în eșantionarea speciilor de la nivelul parcelei. Pentru a garanta comparabilitatea rezultatelor între țări, este obligatoriu să se definească o parcelă de eșantionare comună (CSA- common sampling area) de 400 m2, care să fie reprezentativă pentru vegetația la nivelul solului de pe parcela de nivel II. Această parcelă se poate obține prin însumarea tuturor subparcelelor de dimensiune mai mică din interiorul parcelei de nivel II. Datele sunt prezentate pentru ansamblul CSA și nu pentru fiecare subparcelă (date agregate). Statele membre introduc rezultatele obținute pentru diferitele subparcele în bazele lor de date naționale.

Statele membre sunt libere să aleagă numărul și forma unităților de eșantionare.

În cazul în care unitățile de eșantionare nu sunt contigue, acestea trebuie să fie cât mai îndepărtate unele de celelalte în interiorul parcelei de nivel II sau în zona sa tampon, pentru a se reduce la maximum corelarea spațială între diferitele unități de eșantionare din aceeași parcelă. Ar trebui, de asemenea, să se elimine orice eterogenitate importantă la toate nivelurile de eșantionare (stânci și faleze, poteci și cărări, locuri de foc, pâraie și iazuri, canale și rigole, turbării).

Ar trebui să se aplice un sistem de marcaj permanent pentru unitățile de eșantionare.

II.2.   Informații generale

Se colectează următoarele informații generale:

II.3.   Măsurarea abundenței sau a întinderii speciilor

Statele membre sunt libere să aplice propria lor scară de măsurare, cu condiția ca aceasta să poată fi transformată direct în procentaj [limite cuprinse între 0,01 % (foarte rar) și 100 % (acoperire completă)].

II.4.   Specii

Este necesar să se țină seama de toate fanerogamele, criptogamele vasculare, briofitele și lichenii tericoli. Lista speciilor trebuie să fie completă pentru aceste grupuri. Speciile netericole și ciupercile pot, de asemenea, să fie menționate, dar ar trebui, în cazul ideal, să facă obiectul unor anchete separate. Speciile neidentificate ar trebui inventariate ca atare și, în cazul în care nu sunt specii rare în unitățile de eșantionare, ar trebui prelevate și depozitate într-un ierbar în vederea identificării ulterioare.

Speciile care sunt prezente numai în locuri specifice (de exemplu pe stânci, butuci, poteci și cărări, arbori morți etc.) trebuie inventariate separat.

II.5.   Frecvența și perioada de evaluare

Studiile privind vegetația se realizează o dată la cinci ani, pe cel puțin 10 % dintre parcele. În cazul în care compoziția vegetației se dovedește a fi complexă în cursul unui anumit sezon, ar putea fi necesar să se realizeze o a doua evaluare în cursul anului pentru a se estima totalul întinderii vegetale. Evaluările ulterioare ale vegetației la nivelul solului se efectuează în jurul aceleiași date.

II.6.   Analiză

Informațiile evaluate pe unitățile de eșantionare se exprimă la scara parcelei.

III.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 27 și 28 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei rezultatele evaluării vegetației de la nivelul solului.

CAPITOLUL 9

METODE COMUNE PENTRU EVALUAREA LITIEREI PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Supravegherea litierei prevăzută la articolul 6 litera (c) se efectuează în mod facultativ pe parcelele de nivel II, începând din 2005. Atunci când se procedează la supravegherea litierei, se recomandă aplicarea următoarelor dispoziții.

Următoarele dispoziții se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în litieră din cadrul Programului internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU.

II.   Metoda de inventariere

II.1.   Eșantionarea

În scopul evaluării litierei, se propune ca planul de eșantionare a parcelelor să reprezinte un evantai larg de soluri, climate și structuri de arboreturi pentru o anumită specie.

Evaluarea litierei se efectuează numai pe parcelele de nivel II pe care se procedează și la o supraveghere intensivă a datelor meteorologice, a depunerilor, a apei din sol și a fenologiei.

II.2.   Amplasarea și numărul locurilor de recoltare a solului

Locurile de recoltare a solului sunt dispuse astfel încât să permită comparația cu rezultatele supravegherii depunerilor și a apei din sol. Locurile de recoltare a solului sunt fixe și pot fi amplasate în mod aleatoriu sau sistematic, de exemplu la intervale regulate și în număr suficient pentru a reprezenta ansamblul parcelei și nu doar speciile dominante.

Locurile de recoltare a solului trebuie repartizate pe toată suprafața parcelei. Eșantionarea litierei trebuie efectuată cu cel puțin 10 până la 20 colectoare pe parcelă, în funcție de mărimea parcelei și de speciile incluse în evaluare.

Statele membre pot alege în mod liber tipul de prelevator utilizat pentru supravegherea litierei.

II.3.   Frecvența eșantionării

Litiera se colectează cel puțin o dată pe lună și chiar o dată la două săptămâni în perioadele de cădere a frunzelor. Eșantioanele dintr-o perioadă se grupează pentru analizele chimice. În regiunile în care, în perioada de iarnă, zăpada și gerul sunt prezente și în regiunile izolate, poate fi necesar să se lase prelevatoarele în pădure pe timpul iernii. Litiera se poate colecta o dată înainte de perioada de iarnă și o dată după topirea zăpezii, dat fiind că înghețul limitează drenajul și descompunerea litierei.

II.4.   Parametri și analiză

În momentul evaluării litierei, se stabilește o distincție între parametrii obligatorii și parametrii facultativi (a se vedea lista de mai jos).

LISTA DE PARAMETRI

În scopul analizei chimice, litiera se usucă într-un cuptor la o temperatură maximă de 80 °C (de preferință la 65 °C) până la obținerea unei greutăți constante. După uscare, se determină masa a 100 de frunze sau 1 000 de ace la 105 °C. Pe baza procentajului de umiditate prezent în subeșantioane, cantitatea totală a fiecărei fracțiuni se poate transforma în masă uscată la 80 °C. Eșantioanele uscate la maximum 80 °C sunt zdrobite pentru a se obține o pudră omogenă. Analiza chimică a litierei este asemănătoare cu analiza chimică a frunzelor. Rezultatele analizei chimice a litierei se calculează la 80 °C, ca și masa litierei.

III.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 29, 30 și 31 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 10

METODE COMUNE PENTRU EVALUAREA CALITĂȚII AERULUI AMBIANT PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Evaluarea calității aerului ambiant pe parcelele de nivel II este facultativă. Atunci când se evaluează calitatea aerului ambiant, este necesar să se aplice următoarele dispoziții.

Următoarele dispoziții se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în calitatea aerului ambiant din cadrul Programului internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU.

II.   Alegerea metodei și a echipamentului

Se recurge la eșantionare pasivă pe siturile pentru care nu se realizează, la ora actuală, supravegherea principalilor poluanți atmosferici prin intermediul unor prelevatoare active.

Fiecare țară este liberă să aleagă prelevatorul pasiv pe care îl va utiliza. Cu toate acestea, este necesar să se dovedească faptul că atât prelevatoarele, cât și procedurile utilizate dau rezultate conforme cu măsurătorile realizate prin intermediul unei metode de referință (prelevator activ).

III.   Perioada de supraveghere

Eșantionarea se efectuează de preferință cel puțin o dată la două săptămâni. Pe siturile izolate, perioada de măsurare se poate extinde la patru săptămâni, după caz. Pe siturile foarte poluate, aceasta se poate reduce la o săptămână. Pentru speciile cu frunze căzătoare, măsurarea ozonului se limitează la sezonul de vegetație. Măsurătorile privind ceilalți poluanți se efectuează în restul anului.

IV.   Selectarea parcelelor și amplasarea

Supravegherea calității aerului ambiant trebuie adaptată în funcție de sit și efectuată pe parcelele pentru care sunt disponibile date meteorologice și date privind depunerile. Ar trebui să se aleagă situri cu expunere variabilă, și anume situri foarte expuse, precum și stații de fond.

Concentrațiile de poluanți atmosferici se măsoară în apropierea pădurii, dar nu în pădure, pe un sit reprezentativ al parcelei. Supravegherea se efectuează în afara arboretului, de preferință pe un teren pe care sunt instalate prelevatoarele de depuneri umede și echipamentele meteorologice.

V.   Parametrii

Supravegherea facultativă a calității aerului ambiant conține următorii parametri.

VI.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 32, 33 și 34 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 11

METODE COMUNE PENTRU EVALUAREA DAUNELOR VIZIBILE CAUZATE DE OZON PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Evaluarea daunelor cauzate de ozon prevăzută la articolul 6 litera (c) se efectuează în mod facultativ, pe parcelele de nivel II. Atunci când se evaluează daunele cauzate de ozon, se recomandă aplicarea următoarelor dispoziții.

Următoarele dispoziții se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în calitatea aerului ambiant din cadrul Programului internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU. [Se face trimitere la manualul specific elaborat de acest grup de lucru, în care se găsesc informații complementare.]

II.   Sferă de aplicare

Evaluarea simptomelor daunelor cauzate de ozon se efectuează de preferință pe parcelele pe care s-a efectuat eșantionarea pasivă a ozonului.

III.   Apreciere și evaluare

III.1.   Evaluarea pe parcelele de nivel II

Evaluarea daunelor vizibile cauzate de ozon celor trei specii principale de pe parcela de supraveghere intensivă (Intensive Monitoring Plot – IMP) conține cel puțin ramurile a cinci arbori reținuți pentru eșantionarea frunzișului în scopul analizei chimice foliare.

Eșantioanele utilizate în scopul evaluării daunelor foliare trebuie prelevate o dată la doi ani din partea superioară a coroanei, care este expusă la soare.

Se preferă o evaluare anuală, însă această frecvență este facultativă.

III.2.   Evaluarea pe situl de eșantionare situat la lumină (Light Exposed Sampling Site – LESS)

Se stabilește un sit de eșantionare situat la lumină (denumit în continuare „LESS”), în apropierea locului de amplasare a prelevatorului pasiv de ozon. Evaluarea efectuată pe LESS are ca obiectiv furnizarea de estimări ale daunelor foliare cauzate de ozon vegetației de la liziera pădurii expuse la lumina care este cea mai apropiată de dispozitivul de măsurare a ozonului, pe o rază maximă de 500 m. Dispozitivul de eșantionare propus este un plan de eșantionare aleatoriu, astfel cum este descris în anexa I a manualului specific elaborat de grupul de lucru și în care sunt prevăzute informații complementare.

Evaluarea se referă la arbori, arbuști, plante cățărătoare și erbacee vivace (evaluarea erbaceelor anuale este facultativă).

Numai monocotiledonatele sunt excluse de la evaluare.

III.3.   Perioada de evaluare

Recensământul și cuantificarea daunelor vizibile cauzate de ozon pe parcela de nivel II se efectuează între octombrie și februarie pentru conifere și între iulie și începutul lui septembrie pentru foioase.

În general, recensământul daunelor vizibile cauzate de ozon arborilor, arbuștilor și erbaceelor de pe LESS și, pentru vegetația de la nivelul solului, de pe IMP (facultativ) se efectuează cel puțin o dată către sfârșitul verii (și la începutul verii, în cazul în care este posibil), înainte să înceapă decolorarea naturală și înainte ca senescența și/sau seceta să producă pierderi de frunziș.

III.4.   Evaluarea pentru principalele specii de foioase

Pentru speciile principale, se prelevează câte cinci crengi de la fiecare arbore (cât mai mici posibil, dar având frunze în toate stadiile de dezvoltare), situate în treimea superioară a coroanei care este expusă la soare, simultan cu eșantionarea bianuală a frunzișului destinată analizei compoziției chimice a acelor și a frunzelor sau, în măsura posibilului, în conformitate cu fenologia locală a simptomelor. După efectuarea prelevării, un număr reprezentativ de frunze pentru fiecare creangă (în jur de 30 de frunze pentru Fagus sylvatica) se examinează în condiții de luminozitate optimă și se atribuie frunzelor o notă, în funcție de prezența daunelor cauzate de ozon (da/nu).

III.5.   Evaluarea pentru principalele specii de conifere

În conformitate cu procedura de eșantionare foliară, se prelevează câteva crengi de la fiecare arbore [cinci crengi cât mai relevante, care conțin cel puțin acele din anul supravegherii (acele A) și din anul precedent (acele A + 1)], situate în partea superioară a coroanei, care este expusă la soare. În cazul în care această parte a arborelui nu este accesibilă, ar trebui să se utilizeze o parte din crengile prelevate pentru analiza foliară.

Prezența urmelor clorotice (chlorotic mottling) se notează pentru fiecare categorie de vârstă a acelor [de la acele din anul în curs (C) la acele de trei ani (C + 2)] ca procentaj din parcela totală obținută prin adunarea tuturor acelor din aceeași categorie de vârstă pentru a forma o parcelă continuă; nota (clasa) corespunzătoare acestui procentaj se atribuie ulterior în conformitate cu tabelul de mai jos.

Nota finală se calculează pentru fiecare clasă de ace; arborii (și speciile) vor primi, așadar, note distincte pentru acele din diferite categorii de vârstă C, C + 1, C + 2 etc. Nota finală a fiecărui arbore este nota care corespunde procentajului mediu de daune al unei anumite clase de ace (acest procentaj se obține prin calcularea mediei procentajelor de daune ale tuturor verticilelor dintr-o anumită categorie de vârstă a arborelui în cauză); de asemenea, nota finală pentru parcelă este nota care corespunde mediei procentajelor daunelor tuturor arborilor eșantionați.

III.6.   Recensământul simptomelor vizibile cauzate de ozon arborilor (pitici), arbuștilor și plantelor vivace de pe LESS și (facultativ) vegetației de la nivelul solului de pe parcela de nivel II

În scopul evaluării simptomelor prezentate de arborii (pitici), arbuștii și plantele vivace de pe LESS și (facultativ) de vegetația la nivelul solului de pe parcela de nivel II, ar trebui indicate următoarele informații pentru fiecare dintre unitățile spațiale de eșantionare selecționate în mod aleatoriu:

Umiditatea solului trebuie consemnată pe LESS și pe subparcelele facultative. Speciile trebuie eșantionate și fotografiate în conformitate cu recomandările tehnice ale grupului de lucru privind calitatea aerului ambiant.

IV.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 35, 36 și 37 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 12

METODE COMUNE PENTRU OBSERVAȚIILE FENOLOGICE PE PARCELELE DE NIVEL II

I.   Generalități

Evaluarea fenologiei prevăzută la articolul 6 litera (c) se efectuează în mod facultativ pe parcelele de nivel II. Atunci când se evaluează fenologia, ar trebui să se aplice următoarele dispoziții.

Dispozițiile de mai jos se bazează pe recomandările tehnice formulate de grupul de experți în meteorologie și fenologie din cadrul Programului internațional concertat pentru evaluarea și supravegherea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PIC Păduri) al CEE-ONU. [Se face trimitere la manualul elaborat de acest grup de lucru, în care sunt prevăzute informații complementare.]

II.   Sfera de aplicare

Se procedează la o examinare sumară a parcelei și a zonei-tampon numai pe parcelele de nivel II care fac obiectul observațiilor meteorologice și al măsurătorilor privind depunerile și litiera.

III.   Observații și înregistrări la nivelul parcelei

Înregistrarea celor mai evidente efecte ale evenimentelor biotice și abiotice (dăunătoare) și ale fenomenelor fenologice ar permite obținerea de informații generale complementare privind procesele ecologice de pe parcelă și punerea în funcțiune a unui sistem de alertă rapidă pentru evenimentele care afectează starea arborilor. Un astfel de exercițiu prezintă un interes special pentru evaluarea datelor de nivelul II la nivel național.

Observațiile și înregistrările trebuie să fie facile și simple și să se limiteze la următoarele elemente:

III.1.   Amplasare

Observațiile trebuie efectuate pe parcela și/sau zona-tampon de pe toate parcelele de nivel II care fac obiectul unor măsurători permanente.

III.2.   Frecvența

Datele observațiilor pot coincide cu prelevarea de probe destinate analizei depunerilor sau a soluțiilor de sol. Este necesară o frecvență de cel puțin o dată la două săptămâni în timpul perioadei de vegetație pentru supravegherea schimbărilor fenologice.

III.3.   Observație și înregistrare

Toate speciile prezente pe parcelele de supraveghere intensivă prezintă interes; cu toate acestea, este necesar să se acorde prioritate principalelor specii prezente. Statele membre pot să includă mai multe specii dacă doresc acest lucru. În acest caz, este necesar, cu toate acestea, să se înregistreze fiecare specie separat. Trebuie înregistrate numai evenimentele care s-au produs și/sau a căror frecvență/intensitate s-a(u) modificat de la ultima inspecție. Evaluările trebuie repetate pe măsură ce se derulează diferitele etape ale fenomenelor fenologice, până la încheierea etapei.

IV.   Supraveghere fenologică intensivă la nivelul arborelui

Etapele care trebuie să facă obiectul unei supravegheri (atunci când acestea se aplică speciei în cauză) sunt următoarele: apariția frunzelor/acelor, apariția mugurilor de vară, a mugurilor secundari, înflorirea, decolorarea autumnală, moartea frunzelor/acelor și căderea frunzelor/acelor.

IV.1.   Selectarea speciilor și a parcelelor

Ar trebui să se acorde prioritate:

IV.2.   Criteriile care trebuie aplicate pentru selectarea arborilor eșantion

Criteriile care trebuie să se aplice pentru selectarea arborilor sunt următoarele:

Arborii trebuie aleși dintre cei care fac obiectul evaluării stării coroanei. Se preferă arborii care sunt clar vizibili din exteriorul parcelei, dat fiind faptul că frecvența crescută a observațiilor poate să modifice starea vegetației la nivelul solului, prezentă pe parcelă.

În cazul în care numărul de arbori vizibili reținuți pentru evaluarea stării coroanelor este insuficient, ar trebui să se selecteze arbori suplimentari de pe parcelă sau din zona tampon. În acest caz:

Se selectează 10-20 de arbori din fiecare specie de pe parcelă în scopul eșantionării. Toți arborii trebuie să fie numerotați. În cazul în care aceștia au primit deja numere (atribuite, de exemplu, în cadrul evaluării stării coroanelor sau a creșterii), se păstrează și se folosesc numerele respective.

În cazul în care un arbore selectat moare sau este tăiat, acesta se poate înlocui. Noul arbore selectat primește un număr nou; acesta este înregistrat și notificat Comisiei.

IV.3.   Coroanele care trebuie evaluate

Este preferabil ca vârful coroanei (coroana iluminată) să fie vizibil dintr-un punct de observație. În cazul în care acest lucru este imposibil, evaluarea poate să includă partea mediană a coroanei. Ar trebui, în scopul observațiilor fenologice ulterioare din același an, precum și a celor din anii următori, să se utilizeze aceeași parte a coroanei.

IV.4.   Orientarea evaluării

Orientarea aleasă pentru observarea diverșilor arbori trebuie să fie întotdeauna aceeași. Aceasta trebuie înregistrată în conformitate cu opt modalități în momentul selectării arborilor și trebuie consemnată pe formularul 12a. Orice modificare a acestei poziții trebuie să fie, de asemenea, înregistrată și notificată.

IV.5.   Frecvența observațiilor

Pe parcursul perioadelor de la începutul până la sfârșitul etapelor fenologice în cauză, se procedează la observații săptămânale efectuate în aceeași zi a săptămânii.

IV.6.   Etapele care trebuie supravegheate

În principiu, toate etapele fenologice prezintă interes în scopul supravegherii fenologice. Cu toate acestea, în practică (efort financiar, ușurință și fiabilitate a supravegherii, comparabilitate la scară europeană, compatibilitate cu alte anchete, cum sunt cele referitoare la starea coroanelor), este necesară concentrarea asupra unei serii limitate de etape și asupra principalelor specii sau grupuri de specii.

Se stabilește o distincție între conifere și foioase:

În etapa de înflorire, trebuie înregistrat numai începutul deschiderii florilor masculine (caracterizat prin eliberarea de polen); celelalte etape trebuie să facă obiectul unei înregistrări cantitative. Ar trebui înregistrate, în plus, daunele cauzate acelor, frunzelor sau florilor de către înghețurile târzii de primăvară, precum și amploarea acestora. Definițiile și caracterizările diferitelor etape sunt descrise în continuare.

V.   Tehnici de supraveghere complementare

Tehnicile suplimentare (cum ar fi colectarea litierei sau măsurătorile realizate cu panglică gradată) pot furniza informații de sprijin și complementare.

Eșantionarea litierei furnizează date cantitative privind, de exemplu, înflorirea, producția de semințe, pierderea frunzelor/acelor etc.

Panglici gradate: măsurarea continuă a evoluției circumferinței poate să furnizeze informații privind începutul și întreruperea creșterii și reacția arborilor la fenomenele de stres.

Compoziția chimică a precipitațiilor la sol poate să furnizeze informații complementare privind supravegherea etapelor fenologice prin intermediul variațiilor observate în fluxul de substanțe nutritive.

VI.   Transmiterea datelor

Statele membre utilizează formularele 38, 39 și 40 din capitolul 14 pentru a transmite Comisiei informațiile privind fiecare parcelă.

CAPITOLUL 13

MODALITĂȚI DE PREZENTARE A INFORMAȚIILOR GENERALE PRIVIND METODELE DE SUPRAVEGHERE APLICATE ȘI A REZULTATELOR EVALUĂRII/INTERPRETĂRII LA NIVEL NAȚIONAL

I.   Observații generale

În afara datelor comunicate în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2152/2003, statele membre pregătesc și prezintă Comisiei un document cu informațiile generale privind metodele de supraveghere folosite pe parcelele de nivel I și II (raportul de însoțire).

Raportul de însoțire conține două părți: prima descrie metodele aplicate efectiv pentru procedura de eșantionare, echipamentul utilizat, evaluarea, analiza etc. (a se vedea detaliile la punctul II.1); a doua parte a raportului descrie excepțiile și perturbările întâlnite (a se vedea detaliile la punctul II.2).

II.   Raportul de însoțire

II.1.   Partea raportului care descrie metodele efectiv aplicate etc.

Această parte a raportului descrie metodele aplicate efectiv pentru procedura de eșantionare, echipamentul utilizat, evaluarea, analiza etc. Se precizează următoarele detalii:

Metode de inventariere/eșantionare

Multe dintre anchetele prevăzute în cadrul programului Forest Focus lasă o mare libertate în alegerea echipamentului, a adâncimii de eșantionare, a calendarului, a intensității anchetei etc. Ar trebui să se ofere detalii privind echipamentul utilizat, adâncimea efectivă, calendarul și frecvența de anchetare/de eșantionare. Cu ocazia fiecărei prelevări de probe, trebuie furnizate detalii privind eșantionarea, inclusiv privind depozitarea și transportul acestora.

Toate măsurătorile de control efectuate se descriu succint.

Metodele de analiză și de calculare a rezultatelor

În ceea ce privește analiza eșantioanelor, ar trebui să se furnizeze detalii privind prepararea eșantioanelor și metodele aplicate pentru analiza acestora. Trebuie oferite indicații precise în ceea ce privește metodele folosite și în special posibilitățile de re(calculare) a datelor obținute. Se descriu succint toate măsurătorile de control efectuate (participarea la teste circulare).

Informațiile transmise cu ajutorul acestor chestionare rămân valabile de-a lungul anilor, atâta vreme cât metodele aplicate nu se schimbă.

Se asigură în special semnalarea și documentarea modificărilor privind metodele de inventariere, de transport și de analiză aplicate. Diferențele regionale se menționează și se explică în detaliu (de exemplu, laboratoare de analiză diferite).

II.2.   Partea din raport referitoare la excepțiile și perturbările întâlnite (raportul anual de însoțire)

În completarea datelor de bază referitoare la metodele descrise cu ajutorul chestionarului de însoțire trebuie descrise problemele specifice, excepțiile, perturbările și problemele de validare a datelor transmise anual.

Excepții și perturbări

Se relatează situațiile excepționale și perturbările importante în raport cu situația normală. Pe lângă descrierea metodelor aplicate pentru eșantionare, analiză etc. prezentate în chestionarele de însoțire, este necesar să se anexeze o documentație completă privind excepțiile, situațiile excepționale și perturbările. Aceste informații se includ într-un raport anual de însoțire, prezentat Comisiei împreună cu datele transmise.

Validarea, gestionarea și calitatea datelor

Se indică procedurile aplicate pentru controlul datelor, inclusiv limitele de validare a datelor (verificări de verosimilitate), precum și procedurile aplicate pentru verificarea coerenței seturilor de date la nivel național.

În cazul în care lipsesc date, este posibil, în anumite cazuri, să se facă estimări pe baza rezultatelor provenite din alte surse. Se precizează estimările respective, iar ipotezele utilizate sunt argumentate cu atenție.

Ar trebui, de asemenea, să se descrie metodele folosite pentru asigurarea și controlul calității.

Comisia poate, în cazul în care consideră că este util, pe baza chestionarelor din raportul de însoțire, să solicite statelor membre informații complementare.

CAPITOLUL 14

INSTRUCȚIUNI COMUNE PRIVIND NOTIFICAREA REZULTATELOR ȘI FORMATELE DE DATE

I.   Informații tehnice generale privind prezentarea datelor

I.1.   Material informatic necesar

Suporturile utilizate pentru transmiterea datelor sunt discheta de 3,5 inch (DSDD sau HD) sau CD-ROM-ul. În cazul în care sunt disponibile sisteme de transmitere electronică a datelor, statele membre trebuie să le utilizeze începând cu anul 2005.

I.2.   Cerințe în materie de software, format de date

Dischetele se formatează la densitatea adecvată (DSDD = densitate slabă și HD = densitate mare), cu ajutorul sistemului DOS 2.1 sau al unei versiuni mai recente a acestuia; acestea trebuie să fie 100 % compatibile IBM. Toate informațiile de pe dischetă sau de pe CD-ROM sunt în caractere ASCII în conformitate cu structura definită în tabelele de la punctul V.

I.3.   Fișierele de date

Fiecare dischetă (sau serie de dischete) conține fișierul privind parcela și fișierele specifice, fișierul cu informațiile rezumative privind parcela și fișierul sau fișierele care conțin rezultatele inventarierii per anchetă.

II.   Validarea și gestionarea datelor

Se vor indica procedurile aplicate pentru controlul calității datelor, inclusiv limitele de validare a datelor (verificări de verosimilitate), precum și procedurile aplicate pentru verificarea coerenței seturilor de date la nivel național.

În cazul în care lipsesc date, este posibil, în anumite cazuri, să se facă estimări pe baza rezultatelor provenite din alte surse. Se precizează estimările respective, iar ipotezele utilizate se argumentează cu atenție.

III.   Raportul intermediar anual privind interpretarea/evaluarea rezultatelor la nivel național

Acest raport furnizează informații privind nivelul la care s-a ajuns în interpretarea/evaluarea rezultatelor la nivel național. Se indică următoarele detalii:

Statele membre realizează o evaluare și o interpretare a datelor la nivel național.

Statele membre au libertatea de a decide în privința evaluării sau a interpretării realizate la nivel național și transmise Comisiei.

IV.   Calendar pentru prezentarea raportului de însoțire și a raportului intermediar privind interpretarea/evaluarea rezultatelor la nivel național

IV.1.   Calendar pentru raportul de însoțire

Chestionarul de însoțire se completează și se transmite Comisiei împreună cu primele date. În cazul modificării metodelor aplicate, se furnizează informații privind modificările. Partea din raport consacrată descrierii perturbărilor și a excepțiilor se transmite Comisiei în același timp cu datele care trebuie transmise anual.

IV.2.   Calendar pentru raportul intermediar privind interpretarea/evaluarea rezultatelor la nivel național

Rapoartele intermediare privind interpretarea și evaluarea întocmite la nivel național trebuie transmise Comisiei înainte de data de 31 decembrie a fiecărui an.

V.   Prezentarea datelor în format digital – formulare

Formulare:

[Formularele sunt disponibile numai în format Excel.]

CAPITOLUL 15

LISTA CODURILOR ȘI A ELEMENTELOR EXPLICATIVE PENTRU DATELE DE ANCHETĂ PE PARCELELE DE NIVEL I ȘI II

Instrucțiunile și codurile de mai jos trebuie utilizate pentru transmiterea datelor adunate pe rețelele de nivel I și II în cadrul Regulamentului (CE) nr. 2152/2003. Eventualele modificări privind anumiții anii de referință se găsesc în specificațiile tehnice stabilite de CCR.

Informații generale privind parcela

1.   Țări

2.   Numărul suprafeței de observație

Numărul suprafeței de observație corespunde unui număr unic atribuit parcelei permanente la selectarea sau la stabilirea acesteia.

3.   Data observației, data evaluării, data analizei

Datele se indică în ordinea următoare: zi, lună și an.

4.   Coordonate latitudinale și longitudinale

Se indică prin șase cifre coordonatele latitudinale și longitudinale ale centrului suprafeței de observație (de exemplu):

Prima căsuță servește la desemnarea unei coordonate + sau –.

5.   Disponibilitatea apei pentru speciile principale (estimativ)

6.   Tipul de humus

7.   Altitudine

8.   Orientare

9.   Vârsta medie a arborilor din etajul dominant (ani)

10.   Unitate pedologică

Fluvisols

Gleysols

Regosols

Leptosols

Arenosols

Andosols

Vertisols

Cambisols

Calcisols

Gypsisols

Solonetz

Solonchaks

Kastanozems

Chernozems

Phaeozems

Greyzems

Luvisols

Lixisols

Planosols

Podzoluvisols

Podzols

Acrisols

Alisols

Nitisols

Ferralsols

Plinthosols

Histosols

Anthrosols

11.   Suprafața totală a parcelei, suprafața subparcelei

Suprafața totală a parcelei sau a subparcelei se indică în 0,0001 ha.

12.   Numărul de arbori de pe ansamblul parcelei

Eșantionul de arbori pentru cele două niveluri cuprinde toate speciile, cu condiția ca arborii să aibă o înălțime minimă de 60 cm.

13.   Estimarea randamentului

Estimările randamentului cuprind randamentul absolut și randamentul relativ.

Cifra absolută este randamentul mediu estimativ pentru toată durata de viață a arboretului. Cifra relativă indică dacă cifra absolută estimativă este considerată scăzută, normală sau ridicată pentru arboretul respectiv.

14.   Alte observații

Se indică orice altă informație pertinentă privind parcela.

Informații generale privind arborii

15.   Numărul arborelui eșantion

Numărul arborelui este cel care i-a fost atribuit la stabilirea parcelei.

16.   Specii (a se vedea Flora Europaea)

Foioase (* = specii care trebuie utilizate pentru inventarierea frunzișului)

Conifere (* = specii care trebuie utilizate pentru inventarierea frunzișului)

Informații privind ancheta privind starea coroanelor și măsurătorile de creștere

17.   Deficit foliar

Deficitul foliar al fiecărui arbore eșantion se exprimă în procentaj (în tranșe de 5 %) în raport cu un arbore cu frunziș complet. Se utilizează procentajul măsurat.

etc.

18.   Coduri de decolorare

19.   Identificarea tipului de daună

În cazul în care este posibil, se adaugă un element de identificare suplimentară a tipului de daună; de exemplu, pentru insecte, se indică specia sau grupul (de exemplu „cari”).

20.   Expunerea

21.   Arbori tăiați și mortalitate

Cod 0: arbore viu și măsurabil (nou; atenție, acesta este diferit de o valoare care lipsește)

Cod 1-: arbore tăiat, dispărut

Cod 2-: arbore viu și netăiat, dar lipsa măsurătorilor coroanei sau măsurătorile înălțimii nu trebuie luate în considerare la calcularea volumului pe picior sau a creșterii

Cod 3-: arbore mort pe picior (înalt de cel puțin 1,3 m)

Cod 4-: arbore căzut, viu sau mort (cu înălțime mai mică de 1,3 m, sau o parte a trunchiului sau a coroanei acestuia atinge solul)

Observații:

22.   Statut social

23.   Contact fizic între coroane

24.   Vizibilitate

25.   Diametru la înălțimea omului (DIO)

Diametrul la înălțimea omului (1,30 m), calculat peste scoarță, se exprimă în 0,1 cm.

În caz de utilizare a unei panglici gradate, este suficientă o singură valoare. În caz de utilizare a compasului forestier, trebuie calculate și înregistrate diametrul maxim și minim (peste scoarță) (diametrul 1 și diametrul 2).

26.   Scoarță

Grosimea scoarței la înălțimea de 1,30 m se exprimă în cm cu o zecimală.

27.   Înălțimea arborelui

Înălțimea arborelui exprimată în metri se rotunjește în sus cu o zecimală.

28.   Volumul arborelui

Pe baza diametrului (diametrelor) și a înălțimii măsurate, volumul arborelui se poate estima cu ajutorul factorilor de formă cunoscuți local sau cu ajutorul baremelor de volum recunoscute. Volumul arborelui se exprimă în metri cubi (m3) cu trei zecimale.

29.   Înălțimea până la coroană

Înălțimea până la coroană, rotunjită în sus cu o zecimală, se măsoară până la cea mai joasă creangă vie, fără a se include în măsurătoare lujerii.

30.   Lungimea coroanei

Lungimea coroanei, rotunjită în sus cu o zecimală, se măsoară de la vârful trunchiului până la cea mai joasă creangă vie, fără a se include în măsurătoare lujerii.

31.   Lățimea coroanei

Lățimea medie a coroanei se calculează pe baza mediei a cel puțin patru raze ale coroanei, înmulțite cu doi și rotunjite în sus cu o zecimală.

32.   Diametrul sub scoarță

Diametrul efectiv sub scoarță se calculează ca fiind diametrul peste scoarță din care se scade grosimea scoarței de pe fiecare parte. Diametrul sub scoarță din urmă cu cinci ani se calculează ca diametrul efectiv sub scoarță minus creșterea arborelui de fiecare parte în cursul ultimilor cinci ani. Diametrul sub scoarță se exprimă în cm, cu o zecimală.

33.   Suprafața de bază per parcelă

Suprafața de bază efectivă per parcelă se calculează ca suma suprafețelor de bază ale tuturor arborilor de pe parcelă. Suprafața de bază per parcelă din urmă cu cinci ani se calculează ca diametrul estimativ sub scoarță al tuturor arborilor de pe parcelă din urmă cu cinci ani. Suprafața de bază per parcelă este exprimată în m2 cu o zecimală.

34.   Volum per parcelă

Volumul efectiv per parcelă se calculează ca volumul total al tuturor arborilor de pe parcelă. Volumul per parcelă din urmă cu cinci ani se calculează pe baza diametrului sub scoarță estimativ al tuturor arborilor de pe parcelă din urmă cu cinci ani. Volumul per parcelă este exprimat în m3 cu o zecimală.

35.   Rărirea arborilor

În cazul în care se practică rărirea arborilor în cursul celor cinci ani dintre cei doi ani de determinare a diametrului, a suprafeței de bază per parcelă și a volumului per parcelă, acest lucru se indică (Da = 1 , Nu = 0 ). În afară de aceasta, se oferă detalii cât mai precise privind rărirea respectivă (în special metoda de rărire folosită, anul exact în care s-a efectuat rărirea, intensitatea acesteia, intensitatea răririi exprimată ca număr de arbori, parcela de bază per hectar, volumul per hectar).

Informații privind analiza foliară și evaluarea litierei

36.   Codul de eșantionare

Codul de eșantionare privind inventarierea frunzișului cuprinde codul speciei (a se vedea nota referitoare la punctul 15) urmat (după un punct) de codul frunzelor/acelor din anul respectiv (= 0) sau, în cazul acelor din anul precedent (ac din anul respectiv + 1), de codul (1); exemplu: eșantionul de ace de la specia Picea abies (118) din anul precedent este prin urmare 188.1.

37.   Numărul arborilor din eșantion

Dat fiind că, pentru anumite eșantionări (frunziș, creștere), arborii care trebuie utilizați trebuie să fie situați în afara parcelei (sau a subparcelei) normale, trebuie utilizate numere speciale. Numerele arborilor respectivi încep cu o literă [F (frunziș) = frunziș, R (ring analysis by increment boring) = analiza inelelor anuale pe nivele de creștere, D (disc section) = analiza secțiunilor de tulpină] urmată de un număr de ordine (de exemplu F001). Numerele trebuie înregistrate.

38.   Masa a 100 de frunze sau a 1 000 de ace

Se determină în grame masa a 100 de frunze sau a 1 000 de ace (uscate în etuvă).

Informații privind supravegherea depunerilor și supravegherea meteorologică

39.   Codul prelevatorului

Următoarele coduri se aplică prelevatoarelor de depuneri:

Echipamentele utilizate fac obiectul unei descrieri detaliate în anexa de însoțire a documentului care conține informațiile generale.

40.   Cantitatea eșantioanelor

Cantitatea totală a eșantionului (eșantioanelor) prelevat(e) se împarte pe zona (sau zonele) de captare a (ale) prelevatorului (prelevatoarelor) și se înregistrează în milimetri.

41.   Datele de început și de încheiere a perioadei de supraveghere

Data de început și data de încheiere a fiecărei perioade de supraveghere se indică în formulare cu același format în care se consemnează datele de observație, de evaluare și de analiză.

O perioadă de supraveghere se compune din una sau mai multe perioade de măsurare. Perioadele diferite de măsurare ale unei perioade de supraveghere trebuie să aibă aceeași durată. Durata unei perioade de măsurare este de minimum o săptămână și de maximum o lună.

Atunci când este necesar să se aplice perioade de măsurare diferite pe parcursul anului (de exemplu, o săptămână vara și o lună iarna), se delimitează două perioade de supraveghere distincte, iar rezultatele se notează separat în formulare.

42.   Numărul de perioade de măsurare

Numărul de perioade de măsurare din fiecare perioadă de supraveghere se indică în formulare.

43.   Perioada de măsurare

Este necesar să se indice numărul perioadei de măsurare pe parcursul căreia a fost prelevat eșantionul. O nouă serie de perioade de măsurare începe în fiecare an (la 1 ianuarie sau în jurul datei respective). Atunci când eșantioanele provenite din mai multe perioade de măsurare sunt combinate înaintea analizei, compoziția exactă a amestecului trebuie indicată în anexa care însoțește documentul cu informațiile generale. Numărul primei perioade de măsurare se utilizează pentru a indica perioada în scopul analizei (de exemplu, în cazul combinațiilor de eșantioane care provin din perioadele 9, 10, 11 și 12 pentru a obține un eșantion unic în vederea analizei, numărul perioadei atribuite eșantionului respectiv este 9).

Parametrii care trebuie evaluați în codul parcelei/instrumentului

Toate instrumentele instalate pe sau în apropierea parcelei primesc un cod de suprafață de observație/instrument. Acest cod este format din numărul parcelei (până la patru cifre) și din numărul de ordine al instrumentului (până la 99). Atunci când instrumentele sunt înlocuite sau se adaugă instrumente noi, se folosesc coduri noi (de exemplu, al cincilea instrument de pe parcela 1234 este identificat prin codul 1234.05).

44.   Amplasare

Amplasarea instrumentelor se indică după cum urmează:

45.   Variabile

Indicarea variabilei măsurate cu ajutorul instrumentului

Informații privind instrumentele

46.   Poziția verticală

Poziția verticală (înălțime sau adâncime) a instrumentelor se indică în metri, cu ajutorul unui semn plus (= înălțime deasupra solului) sau al unui semn minus (adâncime sub sol), conform unui format de două cifre cu o zecimală, precedată de semnul plus/minus (+/– 99,9).

47.   Codul instrumentului

Următoarele coduri se aplică prelevatoarelor și modului de înregistrare a datelor:

Informațiile detaliate privind echipamentul se furnizează în raportul de însoțire.

48.   Interval de scanare (numai pentru instrumentele automate)

Intervalul dintre două evaluări consecutive se indică în secunde.

49.   Intervalul dintre memorizări (numai pentru instrumentele automate)

Intervalul dintre două memorizări consecutive se indică în secunde.

50.   Precipitații și precipitații la sol

Suma precipitațiilor zilnice se indică în formatul de maximum patru cifre cu o zecimală (9999,9).

51.   Temperatura (aer și sol)

Temperatura se indică în grade Celsius, în formatul de două cifre cu o zecimală, precedate de semnul plus/minus (+/– 99,9). Se precizează temperatura medie, temperatura minimă și cea maximă zilnică.

52.   Umiditatea relativă

Valoarea medie, valoarea minimă și valoarea maximă zilnică se indică în formatul de trei cifre cu o zecimală (999,9).

53.   Viteza vântului

Valoarea medie și valoarea maximă zilnică se indică în formatul de două cifre cu o zecimală (99,9).

54.   Direcția vântului

Direcția vântului se indică precizându-se vântul dominant pentru fiecare zi. Roza vânturilor se împarte în opt secțiuni de 45°, începând la 22,5° [NE (= 45°), E (= 90°), SE (= 135°) etc., N (= 0°)]. Se indică direcția cea mai frecventă, precizându-se valoarea intermediară.

55.   Radiația solară și radiația UV-B

Valoarea medie zilnică se indică în formatul de maximum patru cifre cu o zecimală (9999,9).

56.   Scurgeri de suprafață de pe trunchi

Scurgerile de suprafață de pe trunchiuri se indică în milimetri de precipitații pe zi, în formatul de maximum patru cifre cu o zecimală (9999,9).

57.   Potențialul matricial al solului

Potențialul matricial al solului se indică în hPa, precizându-se valoarea medie, valoarea minimă și valoarea maximă zilnică, în formatul de maximum patru cifre cu o zecimală (9999,9).

58.   Conținutul de apă al solului

Conținutul de apă se indică în vol %, precizându-se valoarea medie, valoarea minimă și valoarea maximă zilnică, în formatul de maximum două cifre cu o zecimală (99,9).

59.   Exhaustivitatea

Rata de acoperire a procesului de scanare și de memorizare se indică în formatul de maximum trei cifre (100 % = acoperire completă).

Informații privind supravegherea soluțiilor de sol

60.   Numărul prelevatorului

Prelevatoarele instalate pe parcelă se numerotează o singură dată (de la 1 la 99).

61.   Codul prelevatorului

Următoarele coduri se aplică prelevatoarelor de soluții de sol:

62.   Adâncimea de eșantionare

Adâncimea de eșantionare se indică în metri sub parcelă (de exemplu, -0,40).

Informații privind evaluarea vegetației la nivelul solului

63.   Numărul parcelei/anchetei

Pentru fiecare măsurătoare (zilnică) sau fiecare situație (in interiorul/exteriorul îngrădirii) în care se efectuează o evaluare a vegetației de la nivelul solului pe o anumită parcelă se atribuie un număr de anchetă. Prin combinarea numărului parcelei cu numărul de anchetă se creează un număr de parcelă/anchetă unic.

64.   Îngrădire

Deoarece vegetația poate să fie foarte diferită în interiorul și în exteriorul unei îngrădiri, s-a decis ca vegetația de la nivelul solului să fie, în principiu, evaluată întotdeauna în exteriorul îngrădirilor. În cazul în care o anchetă se realizează și în interiorul unei îngrădiri, aceasta se prezintă separat și se indică codul îngrădirii:

65.   Parcela totală eșantionată

Parcela totală eșantionată se indică în metri pătrați (maximum patru cifre). În raportul de însoțire se furnizează informații precise privind numărul de eșantionări realizate, amplasarea/orientarea parcelelor de evaluare a vegetației de la nivelul solului și mărimea parcelelor respective.

66.   Înălțimea și întinderea straturilor

Înălțimea medie și întinderea estimativă a întregii vegetații de la nivelul solului, a stratului arbustiv, al stratului erbaceu și a stratului muscinal se indică după cum urmează:

Înălțimea medie a diferitelor straturi se indică în metri, cu ajutorul unei cifre cu două zecimale (9,99). Întinderea estimativă se indică sub formă de procentaj din parcela totală eșantionată.

67.   Straturi

Se definesc următoarele straturi:

Puietul forestier și arborii cu vlăstare păscute de animale, având o înălțime mai mică de 0,5 m, fac parte din stratul erbaceu.

68.   Codul speciei

Se utilizează un cod al speciei compus din trei grupuri de coduri de cifre separate prin puncte (.) pentru familie, gen și specie. Majoritatea codurilor sunt constituite dintr-un număr cu trei cifre.

69.   Întinderea speciilor vegetale

Statele membre dispun de libertate totală pentru evaluarea abundenței/întinderii speciilor vegetale. Întinderea se exprimă în procentaj de maximum trei cifre cu două zecimale (999,99). Metodele de evaluare și transformarea în % se precizează în raportul de însoțire.

Informații privind daunele cauzate de ozon

70.   Notația și definirea procentajului de frunze care prezintă simptome pe o creangă cu aproximativ 30 de frunze

71.   Notația și definirea notației pentru daunele vizibile cauzate de ozon, astfel cum sunt exprimate pentru fiecare serie de ace crescute de pe crengile de conifere prelevate

72.   Codul și definiția clasificării condițiilor de umiditate a solului de pe LESS și de pe subparcele

Informații privind observațiile fenologice

73.   Codurile de eveniment pentru efectele și fenomenele fenologice supravegheate

74.   Ocurența evenimentelor și a fenomenelor

În cazul în care se observă semne importante de daune la nivelul frunzelor sau al coroanelor (cod de eveniment 6) sau alte daune (cod de eveniment 7), trebuie să se procedeze la o evaluare suplimentară în conformitate cu manualul specific privind starea coroanelor și cu liniile directoare din acesta, pentru a se determina cauza daunelor.

75.   Partea observabilă din coroană

76.   Etapele înfloririi

Numărul de flori masculine care se găsesc în etapa descrisă sau au depășit-o trebuie menționat în conformitate cu următoarea clasificare:

77.   Apariția acelor, dezvoltarea frunzișului, colorația autumnală și căderea frunzelor

Proporția acelor sau a frunzelor din partea vizibilă a coroanei care se găsesc în etapa descrisă sau care au depășit-o deja trebuie menționate în conformitate cu următoarea clasificare:

78.   Căderea frunzelor verzi

Căderea frunzelor verzi, provocată, de exemplu, de grindină, furtuni, insecte sau secetă, trebuie menționată în conformitate cu următoarea clasificare [în conformitate cu „înregistrarea evenimentelor biotice și abiotice (prejudiciabile)”, dar la nivelul arborelui]: