06/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

135

L 241/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2004/39/CE stabilește cadrul pentru un regim de reglementare a piețelor financiare în Comunitate, reglementând, printre alte aspecte, condițiile de funcționare aferente furnizării de servicii de investiții și, după caz, de servicii auxiliare și de activități de investiții de către întreprinderile de investiții; cerințele organizatorice pentru întreprinderile de investiții care asigură serviciile și activitățile respective și pentru piețele reglementate; cerințele de raportare privind tranzacțiile cu instrumente financiare și cerințele privind transparența tranzacțiilor cu acțiuni admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

(2)

Normele de punere în aplicare a regimului care reglementează cerințele de organizare a întreprinderilor de investiții care furnizează cu titlu profesional servicii de investiții și, după caz, servicii auxiliare și activități de investiții, precum și cerințele de organizare a piețelor reglementate ar trebui să fie compatibile cu obiectivul Directivei 2004/39/CE. Normele respective ar trebui să fie astfel concepute încât să asigure un nivel ridicat de integritate, competență și soliditate în rândul întreprinderilor de investiții și al entităților active pe piețe reglementate sau MTF și să poată fi aplicate în mod uniform.

(3)

Pentru întreprinderile de investiții care furnizează serviciile sau activitățile respective, este necesar să se stabilească cerințe și proceduri concrete de organizare. În special, ar trebui să se stabilească proceduri stricte cu privire la probleme cum ar fi verificarea conformității, gestionarea riscurilor, tratarea reclamațiilor, tranzacții personale, externalizarea și identificarea, gestionarea și divulgarea conflictelor de interese.

(4)

Cerințele de organizare și condițiile de autorizare a întreprinderilor de investiții ar trebui stabilite sub forma unui set de norme care asigură aplicarea uniformă a dispozițiilor pertinente ale Directivei 2004/39/CE. Acest lucru este necesar pentru a garanta că întreprinderile de investiții au acces egal și în condiții echivalente pe toate piețele din Comunitate și pentru a elimina barierele legate de proceduri de autorizare care obstrucționează activitățile transfrontaliere în domeniul serviciilor de investiții.

(5)

Normele de punere în aplicare a regimului care reglementează condițiile de funcționare privind furnizarea serviciilor de investiții și a serviciilor auxiliare, precum și a activităților de investiții ar trebui să reflecte obiectivul care stă la baza regimului respectiv. În consecință, normele ar trebui să fie astfel concepute încât să asigure un nivel ridicat de protecție a investitorilor care să fie aplicat în mod uniform prin introducerea unor standarde și cerințe clare care să reglementeze relația dintre o întreprindere de investiții și clientul acesteia. Pe de altă parte, în ceea ce privește protecția investitorilor, în special furnizarea de informații pentru investitori sau solicitarea de informații de la investitori, ar trebui să se țină seama de natura profesională sau obișnuită a clientului sau a potențialului client.

(6)

Este necesară forma unei directive pentru ca dispozițiile de punere în aplicare să poată fi adaptate caracteristicilor unei piețe specifice și sistemului juridic din fiecare stat membru.

(7)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a diferitelor dispoziții ale Directivei 2004/39/CE, este necesar să se stabilească un cadru armonizat de cerințe de organizare și condiții de funcționare ale întreprinderilor de investiții. În consecință, statele membre și autoritățile competente nu ar trebui să adauge norme obligatorii suplimentare atunci când transpun și aplică normele prevăzute de prezenta directivă, cu excepția cazului în care prezenta directivă conține dispoziții exprese în acest sens.

(8)

Cu toate acestea, în situații excepționale, statele membre ar trebui să poată solicita întreprinderilor de investiții cerințe suplimentare pe lângă cele prevăzute de normele de aplicare. Cu toate acestea, astfel de intervenții ar trebui să se limiteze la cazurile în care legislația comunitară nu a abordat în mod corespunzător riscurile specifice privind protecția investitorilor sau integritatea pieței, inclusiv riscurile legate de stabilitatea sistemului financiar și ar trebui să fie strict proporționale.

(9)

Eventualele cerințe suplimentare menținute sau impuse de statele membre în conformitate cu prezenta directivă nu ar trebui să restricționeze sau să afecteze în alt fel drepturile întreprinderilor de investiții prevăzute la articolele 31 și 32 din Directiva 2004/39/CE.

(10)

Riscurile specifice abordate de eventualele cerințe suplimentare impuse de statele membre la data punerii în aplicare a prezentei directive, ar trebui să aibă o importanță semnificativă pentru structura pieței statului în cauză, inclusiv comportamentul întreprinderilor și al consumatorilor de pe piața respectivă. Evaluarea acestor riscuri specifice ar trebui să se facă în contextul regimului de reglementare stabilit de Directiva 2004/39/CE și de normele detaliate de punere în aplicare a acesteia. Orice decizie de menținere a unor cerințe suplimentare ar trebui să aibă în vedere obiectivele directivei în cauză privind eliminarea barierelor din calea furnizării transfrontaliere a serviciilor de investiții prin armonizarea cerințelor inițiale de autorizare și de funcționare a întreprinderilor de investiții.

(11)

Întreprinderile de investiții sunt foarte variate în ceea ce privește dimensiunea, structura și natura activităților acestora. Regimul de reglementare ar trebui adaptat acestei diversități și în același timp ar trebui să solicite anumite cerințe esențiale de reglementare care să fie adecvate pentru toate întreprinderile. Entitățile reglementate ar trebui să se conformeze nivelului înalt al obligațiilor lor și să conceapă și să adopte măsurile cele mai adecvate naturii lor și împrejurărilor specifice.

(12)

Cu toate acestea, un regim de reglementare care implică prea multă incertitudine pentru întreprinderile de investiții poate diminua eficiența. Se așteaptă ca autoritățile competente să emită orientări de interpretare a dispozițiilor prezentei directive, în special, în scopul de a clarifica aplicarea practică a cerințelor prezentei directive pentru anumite categorii de întreprinderi și împrejurări specifice. Orientările neobligatorii de acest gen ar putea, printre altele, să explice modul în care dispozițiile prezentei directive și ale Directivei 2004/39/CE se aplică având în vedere evoluțiile pieței. Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentei directive și a Directivei 2004/39/CE, Comisia poate emite orientări prin intermediul comunicărilor de interpretare sau a altor mijloace. În plus, Comitetul Reglementatorilor Europeni de Valori Mobiliare poate emite orientări pentru a asigura aplicarea convergentă de către autoritățile competente a prezentei directive și a Directivei 2004/39/CE.

(13)

Cerințele de organizare prevăzute de Directiva 2004/39/CE nu aduc atingere sistemelor instituite de legislația internă privind înregistrarea persoanelor fizice care lucrează în cadrul întreprinderilor de investiții.

(14)

În sensul dispozițiilor prezentei directive care solicită unei întreprinderi de investiții să instituie, să aplice și să mențină o politică adecvată de gestionare a riscurilor, riscurile privind activitățile, procesele și sistemele întreprinderii ar trebui să includă riscuri asociate cu externalizarea funcțiilor esențiale sau importante sau a serviciilor sau activităților de investiții. Riscurile respective ar trebui să includă riscuri legate de relația întreprinderii cu furnizorul de servicii și riscuri potențiale care pot apărea atunci când activitățile externalizate ale mai multor întreprinderi de investiții sau ale altor entități reglementate sunt concentrate la un număr limitat de furnizori de servicii.

(15)

Faptul că funcția de gestionare a riscurilor și funcția de verificare a conformității sunt efectuate de aceeași persoană nu pune neapărat în pericol funcționarea separată a fiecărei funcții. Este posibil ca, în cazul întreprinderilor mici de investiții, condițiile potrivit cărora persoanele implicate în sarcini de verificare a conformității nu ar trebui să fie implicate în sarcinile pe care le supraveghează, iar metoda de stabilire a remunerației persoanelor respective nu ar trebui să le compromită obiectivitatea sau să fie disproporțională. Cu toate acestea, pentru întreprinderile mari de investiții, condițiile ar fi disproporționale numai în situații excepționale.

(16)

Anumite dispoziții ale Directivei 2004/39/CE solicită întreprinderilor de investiții să colecteze și să păstreze informații privind clienții și serviciile furnizate acestora. Atunci când aceste cerințe presupun colectarea și prelucrarea datelor personale, întreprinderile de investiții ar trebui să garanteze că respectă măsurile de drept intern de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie (2) 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

(17)

Atunci când, în conformitate cu instrucțiunile prealabile ale unei persoane, se efectuează în numele respectivei persoane tranzacții personale succesive, obligațiile prevăzute de prezenta directivă privind tranzacțiile personale nu ar trebui să se aplice separat pentru fiecare tranzacție succesivă în parte, cu condiția ca instrucțiunile respective să fie în vigoare și nemodificate. În mod similar, obligațiile respective ar trebui să se aplice la anularea sau revocarea instrucțiunilor respective, cu condiția ca instrumentele financiare care au fost achiziționate anterior în conformitate cu instrucțiunile respective să nu fie cedate simultan cu anularea sau revocarea instrucțiunilor. Cu toate acestea, obligațiile respective se aplică în cazul unei tranzacții personale sau începerii unor tranzacții personale succesive, efectuate în numele aceleiași persoane, în cazul în care instrucțiunile respective sunt modificate sau în cazul în care se emit noi instrucțiuni.

(18)

Autoritățile competente nu ar trebui să supună autorizarea furnizării de servicii sau activități de investiții unei interdicții generale de externalizare a uneia sau mai multor funcții esențiale sau importante sau a serviciilor sau activităților de investiții. Întreprinderile de investiții ar trebui să își poată externaliza astfel de activități în cazul în care acordurile de externalizare încheiate de întreprindere respectă anumite condiții.

(19)

În sensul dispozițiilor prezentei directive de stabilire a condițiilor de externalizare a funcțiilor operaționale esențiale sau importante sau a serviciilor sau activităților de investiții, se consideră că externalizarea care implică delegarea de funcții în măsura în care întreprinderea devine întreprindere cu adresă la o cutie poștală subminează condițiile pe care întreprinderea de investiții ar trebui să le respecte pentru a putea fi sau a putea rămâne autorizată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/39/CE.

(20)

Externalizarea serviciilor sau activităților de investiții sau a funcțiilor esențiale și importante poate să constituie o schimbare semnificativă a condițiilor de autorizare a întreprinderii de investiții, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE. În cazul în care procedurile de externalizare se încheie după ce întreprinderea de investiții a obținut o autorizație în conformitate cu dispozițiile capitolului I titlul II din Directiva 2004/39/CE, atunci autoritatea competentă ar trebui notificată cu privire la procedurile respective în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE.

(21)

Prezenta directivă solicită întreprinderilor de investiții să notifice în prealabil autoritatea competentă responsabilă cu privire la orice acord de externalizare a serviciului de administrare a portofoliilor clienților obișnuiți, pe care intenționează să îl încheie cu un furnizor de servicii dintr-o țară terță, atunci când nu se respectă anumite condiții. Cu toate acestea, autoritățile competente nu ar trebui să autorizeze sau să aprobe în vreun fel acordul respectiv sau condițiile acestuia. Scopul notificării autorității competente este, mai degrabă, acela de a garanta că respectiva autoritate are posibilitatea să intervină în situațiile corespunzătoare. Întreprinderea de investiții are responsabilitatea de a negocia condițiile oricărui acord de externalizare și de a se asigura că termenii acordului sunt compatibili cu obligațiile întreprinderii prevăzute de prezenta directivă și de Directiva 2004/39/CE, fără intervenția formală a autorității competente.

(22)

În sensul transparenței reglementării și pentru a asigura un grad adecvat de certitudine pentru întreprinderile de investiții, fiecare autoritate competentă ar trebui, în conformitate cu prezenta directivă, să publice o declarație a politicii acesteia privind acordurile de externalizare a serviciului de administrare a portofoliilor clienților obișnuiți, încheiate cu furnizori de servicii din țări terțe. Declarația respectivă ar trebui să ofere exemple de cazuri în care este puțin probabil ca autoritatea competentă să obiecteze la externalizarea respectivă și să explice de ce este puțin probabil ca externalizarea în situațiile respective să prejudicieze capacitatea întreprinderii de respectare a condițiilor generale de externalizare prevăzute de prezenta directivă. Atunci când furnizează explicația respectivă, autoritatea competentă ar trebui să specifice întotdeauna motivele pentru care, în situația respectivă, externalizarea nu ar împiedica accesul eficient la informațiile privind serviciul externalizat, informații care sunt necesare pentru ca autoritatea în cauză să își poată îndeplini funcțiile de reglementare în raport cu întreprinderea de investiții.

(23)

Atunci când o întreprindere de investiții investește fonduri pe care le deține în numele unui client la un fond specializat în instrumente ale pieței monetare, titlurile de participare la fondul respectiv de pe piața monetară ar trebui deținute în conformitate cu cerințele privind deținerea de instrumente financiare care aparțin clienților.

(24)

Se consideră situații generatoare de conflicte de interese cazurile în care intervine un conflict între interesele întreprinderii sau ale anumitor persoane aflate în legătură cu întreprinderea sau ale grupului întreprinderii, pe de o parte, și obligația întreprinderii față de un client, pe de altă parte; sau între interesele divergente a doi sau mai mulți clienți, față de care întreprinderea are o obligație. Nu este suficient ca întreprinderea să aibă de câștigat în cazul în care nu există și un dezavantaj posibil pentru client și nu este, de asemenea, suficient ca un client față de care întreprinderea are o obligație să aibă un câștig sau să evite o pierdere fără ca un alt client să suporte o pierdere în același timp.

(25)

Conflictele de interese ar trebui să fie reglementate numai atunci când este vorba despre un serviciu de investiții sau un serviciu auxiliar furnizat de o întreprindere de investiții. Statutul clientului căruia i se furnizează serviciul — client obișnuit, profesional sau contrapartidă eligibilă — nu are importanță în acest sens.

(26)

Atunci când își îndeplinește obligația de a elabora o politică referitoare la conflictul de interese în conformitate cu Directiva 2004/39/CE, care să identifice situațiile care constituie sau pot genera un conflict de interese, întreprinderea de investiții trebuie să acorde o atenție deosebită activităților de cercetare și de consultanță în materie de investiții, tranzacționării în cont propriu, administrării portofoliului și serviciilor financiare către întreprinderi, inclusiv subscrierea sau vânzarea într-o ofertă de valori mobiliare și consultanța în materie de fuziuni și achiziții. În special, ar trebui să se acorde o atenție deosebită atunci când întreprinderea sau o persoană direct sau indirect legată de întreprindere printr-o relație de control desfășoară o combinație de două sau mai multe din activitățile menționate anterior.

(27)

Întreprinderile de investiții ar trebui să urmărească identificarea și gestionarea conflictelor de interese apărute în legătură cu diferitele ramuri de activitate ale acestora și cu activitățile grupului lor, în conformitate cu o politică globală de gestionare a conflictelor de interese. În special, divulgarea de către o întreprindere de investiții a conflictelor de interese nu o scutește de obligația de a menține și de a aplica dispozițiile eficiente de organizare și administrare prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE. Chiar dacă divulgarea conflictelor de interese specifice este prevăzută de articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE, nu se admite o încredere excesivă în divulgare fără o abordare corespunzătoare a modalității adecvate de gestionare a conflictelor.

(28)

Analiza financiară ar trebui considerată o subcategorie a tipului de informații definite ca recomandare în Directiva 2003/125/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 privind modalitățile de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește prezentarea echitabilă a recomandărilor de investiții și menționarea conflictelor de interese (3), dar se aplică instrumentelor financiare definite de Directiva 2004/39/CE. Cu toate acestea, recomandările astfel definite, care nu reprezintă cercetare pentru investiții, astfel cum este definită de prezenta directivă, intră sub incidența dispozițiilor Directivei 2003/125/CE în ceea ce privește prezentarea echitabilă a recomandărilor de investiții și dezvăluirea conflictelor de interese.

(29)

Măsurile și acordurile adoptate de o întreprindere de investiții pentru gestionarea conflictelor de interese care pot apărea în urma redactării și difuzării materialelor prezentate ca cercetare pentru investiții ar trebui să protejeze obiectivitatea și independența analiștilor financiari și a cercetărilor pentru investiții întocmite de aceștia. Măsurile și aranjamentele respective ar trebui să asigure un grad corespunzător de independență a analiștilor financiari în raport cu interesele persoanelor ale căror responsabilități sau interese comerciale intră în conflict cu interesele persoanelor cărora li se difuzează cercetările pentru investiții.

(30)

În categoria persoanelor ale căror responsabilități sau interese comerciale sunt considerate în mod rezonabil ca fiind în conflict cu interesele persoanelor cărora li se transmit cercetări pentru investiții, ar trebui să includă personalul angajat în activități de vânzare și tranzacționare în numele clienților sau al întreprinderii.

(31)

Situațiile excepționale în care analiștii financiari și alte persoane aflate în legătură cu întreprinderea de investiții care se ocupă de efectuarea cercetărilor pentru investiții pot, cu acord prealabil scris, să efectueze tranzacții personale cu instrumente financiare care apar în cercetările pentru investiții, ar trebui să includă situațiile în care, din motive personale datorate unor dificultăți financiare, analistul financiar sau o altă persoană are obligația de a lichida o poziție.

(32)

Cadourile și manifestările nesemnificative de ospitalitate aflate sub nivelul stabilit în politica întreprinderii privind conflictele de interese și menționat în rezumatul acestei politici pus la dispoziția clienților nu ar trebui considerate stimulente în sensul dispozițiilor privind cercetările pentru investiții.

(33)

Conceptul de difuzare a cercetărilor pentru investiții către clienți sau public nu ar trebui să includă difuzarea exclusivă către persoanele din cadrul grupului întreprinderii de investiții.

(34)

Se consideră recomandări actuale acele recomandări incluse în cercetările pentru investiții care nu au fost retrase sau care nu sunt perimate.

(35)

Aceleași cerințe aplicabile pentru elaborarea cercetărilor pentru investiții se aplică și în cazul modificărilor substanțiale ale cercetărilor pentru investiții întocmite de un terț.

(36)

Analiștii financiari nu ar trebui să se implice în alte activități în afara pregătirii cercetărilor pentru investiții, atunci când activitățile respective le afectează obiectivitatea. Se consideră în mod normal că următoarele activități afectează obiectivitatea persoanei respective: participarea la activități de investiții bancare, cum ar fi servicii financiare către întreprinderi și subscrieri, participarea la prezentări („pitches”) ale noilor activități sau la acțiuni itinerante de promovare („road shows”) pentru noi emisiuni de instrumente financiare; sau implicarea în vreun fel în pregătirea strategiilor de comercializare ale emitentului.

(37)

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive privind elaborarea sau difuzarea cercetărilor pentru investiții, se recomandă ca autorii cercetărilor pentru investiții care nu sunt întreprinderi de investiții să ia în considerare adoptarea unor politici și proceduri interne concepute astfel încât să garanteze că respectă, de asemenea, principiile stabilite de prezenta directivă privind protecția independenței și obiectivității cercetării pentru investiții respective.

(38)

Cerințele impuse de prezenta directivă, inclusiv cele privind tranzacțiile personale, tranzacțiile folosind informații din cercetările pentru investiții și elaborarea și difuzarea cercetărilor pentru investiții, se aplică fără a aduce atingere altor cerințe ale Directivei 2004/39/CE și ale Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (4), și dispozițiilor de punere în aplicare ale acestora.

(39)

În sensul dispozițiilor prezentei directive privind stimulentele, primirea de către o întreprindere de investiții a unui comision pentru consultanța de investiții sau pentru recomandările generale, atunci când consultanța sau recomandările nu sunt influențate de primirea comisionului, ar trebui considerată metodă de îmbunătățire a calității consultanței de investiții oferite clientului.

(40)

Prezenta directivă permite întreprinderilor de investiții să ofere sau să primească anumite stimulente numai în anumite condiții și în măsura în care respectivele stimulente sunt aduse la cunoștința clientului, sunt oferite clientului sau de către client sau de o altă persoană în numele clientului.

(41)

Prezenta directivă solicită întreprinderilor de investiții care furnizează servicii de investiții, altele decât servicii de consultanță de investiții, pentru clienți obișnuiți noi, să încheie cu clientul respectiv un contract de bază scris care stabilește drepturile și obligațiile fundamentale ale întreprinderii și ale clientului. Cu toate acestea, nu se solicită alte cerințe decât cele privind forma, conținutul și executarea contractelor de furnizare de servicii de investiții sau de servicii auxiliare.

(42)

Prezenta directivă stabilește cerințele privind difuzarea unui material publicitar numai în ceea ce privește obligația menționată la articolul 19 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE ca informațiile adresate clienților, inclusiv difuzarea materialelor publicitare, să fie corecte, clare și să nu inducă în eroare.

(43)

Nicio dispoziție a prezentei directive nu solicită autorităților competente să aprobe conținutul și forma materialelor publicitare. Cu toate acestea, prezenta directivă nu interzice autorităților competente acest lucru, în măsura în care aprobarea prealabilă respectă obligația prevăzută de Directiva 2004/39/CE ca informațiile adresate clienților, inclusiv materialele publicitare, să fie corecte, clare și să nu inducă în eroare.

(44)

Ar trebuie să se stabilească cerințe adecvate și proporționale privind informațiile, care să țină seama de calitatea de client obișnuit sau client profesional. Un obiectiv al Directivei 2004/39/CE este acela de a asigura un echilibru corect între protecția investitorilor și obligațiile de informare care revin întreprinderilor de investiții. În acest scop, se recomandă ca prezenta directivă să conțină cerințe specifice privind informațiile, mai puțin stricte pentru clienții profesionali decât pentru clienții obișnuiți. Clienții profesionali, cu câteva excepții limitate, ar trebui să poată identifica informațiile necesare luării unei decizii în cunoștință de cauză și să poată solicita întreprinderii de investiții furnizarea acestor informații. Atunci când solicitările respective sunt acceptabile și proporționale, întreprinderile de investiții ar trebui să furnizeze informații suplimentare.

(45)

Întreprinderile de investiții ar trebuisă ofere clienților sau potențialilor clienți informații adecvate privind natura instrumentelor financiare și riscurile asociate investiției în aceste instrumente, astfel încât clienții să poată lua fiecare decizie de investiții în deplină cunoștință de cauză. Nivelul detaliilor oferite variază în funcție de clasificarea clientului în cauză, respectiv client obișnuit sau client profesional, și de natura și profilul de risc al instrumentelor financiare oferite, dar, în orice caz, nu ar trebui să fie atât de generale încât să omită elemente esențiale. Este posibil ca pentru anumite instrumente financiare să fie suficiente numai informațiile privind tipul instrumentului, în timp ce pentru alte instrumente financiare să fie necesare informații specifice produsului.

(46)

Condițiile pe care informațiile adresate de întreprinderile de investiții clienților sau potențialilor clienți trebuie să le respecte pentru a fi corecte, clare și pentru a nu induce în eroare, ar trebui să se aplice și comunicărilor destinate clienților obișnuiți într-un mod adecvat și proporțional, care să ia în considerare, de exemplu, mijloacele de comunicare și informațiile pe care comunicarea respectivă intenționează să le transmită clienților sau potențialilor clienți. În special, nu se recomandă aplicarea condițiilor respective materialelor publicitare care includ numai unul sau mai multe din următoarele elemente: denumirea întreprinderii, emblema sau altă imagine asociată întreprinderii, un punct de contact, o referire la tipurile serviciilor de investiții oferite de întreprindere sau la taxele și comisioanele acesteia.

(47)

În sensul Directivei 2004/39/CE și al prezentei directive, se consideră că informațiile induc în eroare în cazul în care au tendința de a induce în eroare persoana sau persoanele cărora le sunt adresate sau care ar putea să le primească, indiferent dacă persoana care furnizează informațiile respective le consideră de natură să inducă în eroare sau intenționează ca acestea să inducă în eroare.

(48)

Pentru a stabili ce anume reprezintă furnizarea informațiilor în timp util înainte de un termen stabilit de prezenta directivă, întreprinderea de investiții ar trebui să ia în considerare, în funcție de urgența situației sau timpul necesar clientului să își însușească și să reacționeze la informațiile specifice furnizate, perioada de timp necesară clientului pentru a citi și înțelege informațiile înainte de a lua o decizie de investiție. Este probabil ca un client să aibă nevoie de mai puțin timp pentru a analiza informațiile privind un produs sau un serviciu simplu sau standardizat sau un produs sau un serviciu similar unuia achiziționat anterior decât pentru un produs sau un serviciu mai complex sau care nu îi este familiar.

(49)

Prezenta directivă nu obligă întreprinderile de investiții să furnizeze imediat și simultan toate informațiile solicitate privind întreprinderea de investiții, instrumentele financiare, costurile și alte taxe asociate sau privind păstrarea în siguranță a instrumentelor financiare sau a fondurilor clienților, cu condiția ca întreprinderile de investiții să respecte obligația generală privind furnizarea informațiilor importante în timp util înainte de termenul stabilit de prezenta directivă. Cu condiția ca informațiile să fie comunicate clientului în timp util înainte de furnizarea serviciului, prezenta directivă nu obligă întreprinderile să furnizeze informațiile separat în cadrul unor comunicări de marketing sau în cadrul unui contract încheiat cu clientul.

(50)

În cazurile în care întreprinderea de investiții trebuie să furnizeze informații clientului înainte de furnizarea unui serviciu, nu ar trebui să se considere că fiecare tranzacție referitoare la același tip de instrument financiar reprezintă furnizarea unui serviciu nou sau a unui serviciu diferit.

(51)

În cazul în care o întreprindere de investiții care furnizează servicii de administrare a portofoliului trebuie să furnizeze clienților obișnuiți sau potențialilor clienți obișnuiți informații privind tipurile de instrumente financiare care pot fi incluse în portofoliul clientului și tipurile de tranzacții care pot fi efectuate cu instrumentele respective, informațiile în cauză ar trebui să precizeze separat dacă întreprinderea de investiții este împuternicită să investească în instrumente financiare care nu sunt admise pentru tranzacționare pe o piață reglementată, în instrumente derivate sau în instrumente nelichide sau cu volatilitate mare; sau dacă este împuternicită să efectueze vânzări pe termen scurt, achiziții cu fonduri împrumutate, tranzacții de finanțare cu valori mobiliare sau tranzacții care implică plăți de marjă, depozite de garanție sau risc al cursului de schimb.

(52)

Atunci când o întreprindere de investiții pune la dispoziția unui client o copie a unui prospect care a fost întocmit și publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare (5), nu ar trebui să se considere că întreprinderea de investiții furnizează clientului informații în sensul condițiilor de funcționare prevăzute de Directiva 2004/39/CE, care se referă la calitatea și conținutul informațiilor respective, în cazul în care întreprinderea nu răspunde, în conformitate cu directiva menționată, pentru informațiile incluse în prospect.

(53)

Informațiile pe care o întreprindere de investiții ar trebuisă le ofere unui client obișnuit privind costurile și alte taxe asociate includ informații privind condițiile de plată sau executarea contractului de furnizare de servicii de investiții și a oricărui alt contract privind un instrument financiar oferit. În acest sens, condițiile de plată sunt în general pertinente atunci când un contract privind un instrument financiar este reziliat prin decontare în numerar. Condițiile de executare sunt în general relevante atunci când, la data rezilierii contractului, un instrument financiar necesită livrarea de acțiuni, obligațiuni, a unui warrant, lingouri sau alte instrumente sau mărfuri.

(54)

În ceea ce privește organismele de plasament colectiv care fac obiectul Directivei 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (6), prezenta directivă nu urmărește să reglementeze conținutul prospectului simplificat, astfel cum este definit la articolul 28 din Directiva 85/611/CEE. Nu trebuie adăugată nicio altă informație la prospectul simplificat ca rezultat al punerii în aplicare a prezentei directive.

(55)

Prospectul simplificat oferă, în special, informații suficiente privind costurile și alte taxe asociate referitoare la OPCVM. Cu toate acestea, întreprinderile de investiții care distribuie titluri de participare la OPCVM ar trebui să își informeze clienții cu privire la toate celelalte costuri și taxe asociate aferente furnizării de servicii de investiții în raport cu titluri de participare la OPCVM.

(56)

Este necesar să se prevadă dispoziții distincte pentru aplicarea testului privind caracterul adecvat prevăzut la articolul 19 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE și a testului de pertinență prevăzut la articolul 19 alineatul (5) din respectiva directivă. Testele menționate anterior au domenii de aplicare diferite în ceea ce privește serviciile de investiții la care se referă și au funcții și caracteristici diferite.

(57)

În sensul articolului 19 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE, o tranzacție poate fi inadecvată pentru client sau potențialul client din cauza riscurilor asociate instrumentelor financiare în cauză, a tipului de tranzacție, a caracteristicilor comenzii sau a frecvenței de tranzacționare. O serie de tranzacții, care sunt adecvate atunci când sunt considerate separat, pot fi inadecvate în cazul în care recomandarea sau deciziile de tranzacționare se fac cu o frecvență care nu este în cel mai bun interes al clientului. În cazul administrării portofoliului, tranzacția poate fi, de asemenea, inadecvată, în cazul în care are ca rezultat un portofoliu inadecvat.

(58)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE, o întreprindere de investiții trebuie să evalueze caracterul adecvat al serviciilor de investiții și al instrumentelor financiare oferite unui client numai atunci când furnizează respectivului client consultanță de investiții sau servicii de administrare a portofoliului. În cazul altor servicii de investiții, întreprinderea trebuie, în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) din directiva menționată anterior, să evalueze pertinența unui serviciu de investiții sau a unui produs oferit clientului numai în cazul în care produsul nu se oferă exclusiv pe baza unei executări în temeiul articolului 19 alineatul (6) din respectiva directivă (care se aplică produselor non-complexe).

(59)

În sensul dispozițiilor prezentei directive care prevăd că întreprinderile de investiții trebuie să evalueze caracterul adecvat al serviciilor sau produselor de investiții oferite sau solicitate, se presupune că un client, care s-a implicat într-o serie de tranzacții cu un anumit tip de produs sau serviciu înainte de data punerii în aplicare a Directivei 2004/39/CE, are experiența și cunoștințele necesare pentru a înțelege riscurile aferente produsului sau serviciului de investiții în cauză. Atunci când un client se angajează într-o serie de tranzacții de acest gen prin intermediul serviciilor unei întreprinderi de investiții, după data de aplicare a directivei în cauză, întreprinderea nu ar trebuisă facă o nouă evaluare pentru fiecare tranzacție în parte. Întreprinderea își îndeplinește obligațiile în temeiul articolului 19 alineatul (5) din respectiva directivă în măsura în care efectuează evaluarea necesară a pertinenței înainte de inițierea furnizării serviciului.

(60)

Recomandarea, solicitarea pe care o face sau consultanța pe care o oferă un administrator de portofoliu unui client pentru ca respectivul client să acorde sau să modifice mandatul administratorului de portofoliu, care stabilește limita competențelor acordate acestuia, ar trebui să fie considerată recomandare în sensul articolului 19 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE.

(61)

Pentru a stabili dacă o unitate dintr-un organism de plasament colectiv care nu îndeplinește cerințele Directivei 85/611/CE și care a fost autorizată pentru comercializare către public ar trebui să fie considerată unitate non-complexă, ar trebui să se țină seama în vederea evaluării independenței sistemelor de evaluare față de emitent dacă sistemul respectiv este controlat sau nu de un depozitar care, în conformitate cu reglementările dintr-un stat membru, are calitatea de furnizor de servicii de depozitare.

(62)

Prezenta directivă nu obligă autoritățile competente să aprobe conținutul acordului de bază încheiat între o întreprindere de investiții și clienții obișnuiți ai acesteia. Cu toate acestea, prezenta directivă nu interzice autorităților competente acest lucru, în măsura în care aprobarea respectivă are la bază numai respectarea de către întreprindere a obligațiilor care îi revin în conformitate cu Directiva 2004/39/CE, respectiv să acționeze cu onestitate, corectitudine și profesionalism, care să corespundă cel mai bine intereselor clientului și să păstreze o înregistrare care să consemneze drepturile și obligațiile întreprinderii și ale clienților, precum și celelalte condiții pe baza cărora întreprinderile furnizează servicii către clienți.

(63)

Înregistrările pe care o întreprindere de investiții trebuie să le păstreze ar trebui să fie adaptate tipului activității desfășurate și gamei de servicii și activități de investiții furnizate, cu condiția îndeplinirii obligațiilor de păstrarea evidenței și înregistrărilor prevăzute de Directiva 2004/39/CE și de prezenta directivă. În sensul obligațiilor de raportare privind administrarea portofoliului, o tranzacție cu angajamente condiționale este o tranzacție care implică orice obligație reală sau potențială a clientului care depășește costul de achiziție al instrumentului.

(64)

În sensul dispozițiilor privind raportarea către clienți, o trimitere la tipul ordinului ar trebui înțeleasă ca trimitere la statutul său de ordin limită, de comandă la prețul pieței sau de alt tip specific de comandă.

(65)

În sensul dispozițiilor privind raportarea către clienți, o trimitere la natura ordinului ar trebui interpretată ca trimitere la ordinele de subscriere pentru valori mobiliare, de exercitare a unei opțiuni sau la alte ordine similare ale clienților.

(66)

Atunci când elaborează propria politică de executare în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE, o întreprindere de investiții ar trebui să stabilească importanța relativă a factorilor menționați la articolul 21 alineatul (1) din respectiva directivă sau cel puțin să stabilească procedura pe baza căreia stabilește apoi importanța relativă a factorilor respectivi, astfel încât să poată oferi clienților cele mai bune rezultate. Pentru a pune în aplicare politica menționată anterior, o întreprindere de investiții ar trebui să aleagă locurile de tranzacționare a ordinelor care îi permit să obțină cele mai bune rezultate posibile pentru executarea ordinelor clienților. Întreprinderea de investiții ar trebui să își aplice politica de executare pentru fiecare ordin executat al clientului, în scopul obținerii celui mai bun rezultat pentru client în conformitate cu politica respectivă. Obligația prevăzută de Directiva 2004/39/CE privind adoptarea tuturor măsurilor rezonabile pentru a obține cele mai bune rezultate pentru client nu ar trebui înțeleasă ca solicitând întreprinderii de investiții să includă în politica sa de executare toate locurile de tranzacționare a ordinelor disponibile.

(67)

Pentru a garanta că o întreprindere de investiții obține cele mai bune rezultate pentru client atunci când execută ordinul unui client obișnuit în absența unor instrucțiuni exprese din partea clientului, întreprinderea respectivă ar trebui să ia în considerare toți factorii care îi vor permite să obțină cel mai bun rezultat în termeni de preț total, care reprezintă prețul instrumentului financiar și costurile de executare. Este posibil să se acorde întâietate unor factori cum ar fi rapiditatea, probabilitatea de executare și de decontare, dimensiunea și natura ordinului, impactul pe piață și orice alte costuri implicite ale tranzacției în defavoarea prețului imediat și a costurilor, numai în măsura în care factorii menționați anterior sunt indispensabili pentru obținerea celui mai bun rezultat pentru clientul obișnuit în ceea ce privește prețul total.

(68)

Atunci când o întreprindere de investiții execută un ordin pe baza unor instrucțiuni exprese din partea clientului, se consideră ca întreprinderea și-a îndeplinit obligațiile privind cea mai bună executare numai în ceea ce privește elementul sau aspectul ordinului la care se referă instrucțiunile clientului. Faptul că respectivul client a dat instrucțiuni exprese cu privire la un anumit element sau aspect al ordinului nu scutește întreprinderea de investiții de obligațiile sale privind cea mai bună executare pentru celelalte elemente sau aspecte ale ordinului clientului care nu intră sub incidența acestor instrucțiuni. O întreprindere de investiții nu ar trebui să determine clientul să îi ofere anumite instrucțiuni, indicând-i expres sau sugerându-i acestuia conținutul instrucțiunilor, atunci când întreprinderea ar trebui să știe în mod normal că există probabilitatea ca instrucțiunea respectivă să constituie un obstacol în calea obținerii celui mai bun rezultat pentru client. Cu toate acestea, o întreprindere poate să invite un client să aleagă între două sau mai multe locuri de tranzacționare, în măsura în care respectivele locuri sunt compatibile cu politica de executare a întreprinderii.

(69)

Tranzacționarea pe cont propriu cu clienții de către o întreprindere de investiții se consideră executare a ordinelor clienților și, în consecință, intră sub incidența cerințelor prevăzute de Directiva 2004/39/CE și de prezenta directivă și, în special, a obligațiilor privind cea mai bună executare. Cu toate acestea, în cazul în care întreprinderea de investiții comunică clientului un preț, iar prețul respectiv îndeplinește obligațiile întreprinderii de investiții în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE și în cazul în care întreprinderea respectivă a executat ordinul la data la care a comunicat prețul, atunci întreprinderea trebuie să respecte aceleași obligații și în cazul în care execută ordinul după ce clientul a acceptat prețul, cu condiția ca, luând în considerare condițiile schimbătoare ale pieței și perioada de timp cuprinsă între prezentarea prețului și acceptarea acestuia, prețul să nu fie în mod evident perimat.

(70)

Obligația de obținere a celui mai bun rezultat atunci când se execută ordine ale clienților este valabilă pentru toate tipurile de instrumente financiare. Cu toate acestea, datorită diferențelor existente în structurile pieței sau ale instrumentelor financiare, este dificil să se identifice și să se adopte un standard și o procedură uniforme privind cea mai bună executare, care să fie valabile și eficiente pentru toate categoriile de instrumente financiare. În consecință, obligațiile pentru cea mai bună executare ar trebui să se aplice într-un mod în care să se țină seama de situațiile diferite asociate executării de ordine privind anumite categorii de instrumente financiare. De exemplu, tranzacțiile cu un instrument financiar OTC pe măsură care implică un raport contractual unic adaptat situației clientului și întreprinderii de investiții, nu pot fi comparate în ceea ce privește cea mai bună executare cu tranzacțiile cu acțiuni tranzacționate la locuri de tranzacționare centralizate.

(71)

În sensul stabilirii celei mai bune executări atunci când se execută ordine pentru clienții obișnuiți, costurile executării respective ar trebui să includă comisioanele și taxele percepute clientului de către întreprinderea de investiții în scopuri limitate, în cazul în care mai multe locuri de executare indicate în politica de executare a întreprinderii sunt în măsură să execute ordinul respectiv. În astfel de situații, ar trebui să se ia în considerare comisioanele și costurile întreprinderii pentru executarea ordinului în cauză pe fiecare dintre locurile eligibile de executare pentru a putea evalua și compara rezultatele pentru client care ar putea fi obținute pe fiecare dintre locurile de executare respective. Cu toate acestea, intenția nu este aceea de a solicită unei întreprinderi de investiții să compare rezultatele pe care le-ar putea obține pentru client pe baza propriei politici de executare și a comisioanelor și taxelor sale cu rezultatele care ar putea fi obținute pentru același client de oricare altă întreprindere de investiții pe baza unei politici diferite de executare sau a unei structuri diferite a comisioanelor sau taxelor. Intenția nu este nici aceea de a solicită unei întreprinderi să compare diferențele dintre comisioanele sale care se datorează diferențelor aferente naturii serviciilor pe care întreprinderea le furnizează clienților.

(72)

Dispozițiile prezentei directive care prevăd că cheltuielile de executare ar trebui să includă comisioanele sau taxele pe care întreprinderea le percepe clienților pentru furnizarea unui serviciu de investiții nu ar trebui să se aplice și stabilirii locurilor de executare care ar trebui incluse în politica de executare a întreprinderii în sensul articolului 21 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE.

(73)

Se consideră că o întreprindere de investiții își stabilește și percepe propriile comisioane într-un mod care discriminează inechitabil între locurile de executare în cazul în care percepe clienților comisioane sau marje diferite pentru executarea ordinului în diferite locuri de executare, iar diferența respectivă nu reflectă diferențele reale din costurile întreprinderii pentru executarea în locurile respective.

(74)

Dispozițiile prezentei directive privind politica de executare nu aduc atingere obligației generale care revine întreprinderii de investiții în temeiul articolului 21 alineatul (4) din Directiva 2004/39/CE privind monitorizarea eficienței aranjamentelor și politicii de executare a ordinelor sale, precum și evaluarea periodică a locurilor de executare incluse în politica sa de executare.

(75)

Prezenta directivă nu urmărește să solicite o duplicare a eforturilor privind cea mai bună executare între întreprinderi de investiții care furnizează serviciul de acceptare și transmitere a unui ordin sau de administrare a portofoliului și orice altă întreprindere de investiții care execută ordinele transmise de întreprinderea menționată anterior.

(76)

Obligația privind cea mai bună executare în temeiul Directivei 2004/39/CE solicită întreprinderilor de investiții să adopte toate măsurile rezonabile pentru a obține cel mai bun rezultat pentru clienții lor. Calitatea executării, care cuprinde aspecte privind rapiditatea, probabilitatea de executare (rata de răspuns), disponibilitatea și incidența îmbunătățirii prețului, reprezintă un factor important pentru cea mai bună executare. Disponibilitatea, comparabilitatea și consolidarea datelor privind calitatea executării realizate în diferite locuri de executare este esențială pentru întreprinderile de investiții și pentru investitori, permițându-le să identifice locurile de executare care oferă clienților cel mai ridicat nivel calitativ al executării. Prezenta directivă nu solicită locurilor de executare publicarea de date privind calitatea lor de executare, deoarece locurile de executare și furnizorii de date ar trebui să aibă posibilitatea de a elabora soluții privind furnizarea datelor referitoare la calitatea executării. Până la 1 noiembrie 2008, Comisia ar trebui să prezinte un raport privind evoluțiile în acest domeniu, la inițiativa actorilor de pe piață, pentru a putea evalua disponibilitatea, comparabilitatea și consolidarea la nivel european a informațiilor privind calitatea executării.

(77)

În sensul dispozițiilor prezentei directive privind tratarea ordinelor clienților, se consideră că realocarea tranzacțiilor este în dezavantajul clienților în cazul în care, ca urmare a realocării, se acordă incorect prioritate întreprinderii de investiții sau unui anumit client.

(78)

Fără a aduce atingere Directivei 2003/6/CE, în sensul dispozițiilor prezentei directive privind tratarea ordinelor clienților, ordinele clienților nu ar trebui să fie considerate comparabile din alt punct de vedere în cazul în care sunt primite prin diverse canale de comunicare și, din motive practice, nu pot fi tratate consecutiv. În sensul acelorași dispoziții, este vorba despre o utilizare abuzivă de informații atunci când o întreprindere de investiții utilizează informații privind un ordin în curs de executare al unui client pentru a tranzacționa în cont propriu cu instrumentele financiare care fac obiectul ordinului respectiv sau cu instrumente financiare conexe. Cu toate acestea, simplul fapt că formatorii de piață sau organismele autorizate să acționeze în calitate de contrapartide se limitează la a desfășura activități legale de cumpărare și vânzare de instrumente financiare sau că persoanele autorizate să execute ordine în numele terților se limitează la executarea cu scrupulozitate a unui ordin nu ar trebui considerat ca fiind o utilizare abuzivă de informații.

(79)

Consultanța privind instrumentele financiare furnizată în ziare, jurnale, reviste sau alte publicații destinate marelui public (inclusiv prin Internet) sau în emisiuni de radio sau de televiziune nu se consideră ca fiind consultanță personală în sensul definiției termenului „consultanță de investiții” menționată de Directiva 2004/39/CE.

(80)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 11 și articolul 10 din CEDO. În acest sens, prezenta directivă nu împiedică în vreun fel statele membre să aplice normele constituționale proprii privind libertatea presei și libertatea de exprimare în mass-media.

(81)

Consultanța generală cu privire la un tip de instrument financiar nu se consideră consultanță în materie de investiții în sensul Directivei 2004/39/CE, deoarece prezenta directivă prevede că, în sensul Directivei 2004/39/CE, consultanța de investiții se limitează exclusiv la consultanța privind anumite instrumente financiare. Cu toate acestea, în cazul în care o întreprindere de investiții acordă unui client consultanță generală cu privire la un tip de instrument financiar pe care o prezintă ca fiind adecvată pentru respectivul client sau bazată pe examinarea situației personale a acestuia, iar în realitate consultanța respectivă nu este adecvată pentru clientul în cauză sau nu este bazată pe particularitățile situației clientului respectiv, în funcție de împrejurările cazului particular, este probabil că întreprinderea încalcă dispozițiile articolului 19 alineatele (1) sau (2) din Directiva 2004/39/CE. În special, este foarte probabil ca întreprinderea care acordă unui client consultanță generală să încalce cerințele articolului 19 alineatul (1) de a acționa cu onestitate, corectitudine și profesionalism, care să corespundă cel mai bine intereselor clientului. În mod similar sau alternativ, este probabil ca respectiva consultanță să încalce cerința prevăzută la articolul 19 alineatul (2) ca informațiile adresate de o întreprindere unui client ar trebui să fie echitabile, clare și să nu inducă în eroare.

(82)

Acțiunile preliminare efectuate de o întreprindere de investiții înainte de furnizarea unui serviciu de investiții sau de desfășurarea unei activități de investiții se consideră că fac parte integrantă din serviciul sau activitatea respectivă. Acestea includ, de exemplu, furnizarea de consultanță generală de către o întreprindere de investiții pentru clienți sau potențiali clienți înainte de sau în cursul furnizării serviciului de consultanță de investiții sau a oricărui alt serviciu sau a oricărei alte activități de investiții.

(83)

Furnizarea unei consultanțe generale (respectiv o consultanță destinată canalelor de distribuție sau publicului) cu privire la o tranzacție cu un instrument financiar sau cu un tip de instrument financiar constituie furnizare a unui serviciu auxiliar în sensul anexei I secțiunea B punctul 5 din Directiva 2004/39/CE și, în consecință, Directiva 2004/39/CE și măsurile de protecție aferente se aplică furnizării consultanței respective.

(84)

Comitetul Reglementatorilor Europeni de Valori Mobiliare, instituit prin Decizia 2001/527/CE a Comisiei (7) a fost consultat pentru avizul tehnic.

(85)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului Reglementatorilor Europeni de Valori Mobiliare,

1.

„canale de distribuție” desemnează canale de distribuție în sensul articolului 1 alineatul (7) din Directiva 2003/125/CE a Comisiei;

2.

„suport durabil” desemnează orice instrument care permite clientului să stocheze informațiile care îi sunt adresate personal, astfel încât să aibă acces la respectivele informații pentru referințe viitoare pentru o perioadă corespunzătoare scopului informațiilor respective și care permite reproducerea nealterată a informațiilor stocate;

3.

„persoană relevantă” referitor la o întreprindere de investiții, are una dintre următoarele semnificații:

4.

„analist financiar” desemnează o persoană relevantă care întocmește partea esențială a cercetării pentru investiții;

5.

„grup”, referitor la o întreprindere de investiții, desemnează grupul din care face parte respectiva întreprindere, alcătuit din întreprinderea-mamă, filialele acesteia și entitățile în care întreprinderea-mamă sau filialele acesteia dețin o participațiune, precum și întreprinderile asociate printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE a Consiliului privind conturile consolidate (8);

6.

„externalizare” desemnează un acord de orice tip încheiat între o întreprindere de investiții și un furnizor de servicii, în temeiul căruia furnizorul respectiv de servicii desfășoară un proces, furnizează un serviciu sau efectuează o activitate care, în alte situații, ar fi de natura întreprinderii de investiții;

7.

„persoană cu care o persoană relevantă are o relație de rudenie” are una dintre următoarele semnificații:

8.

„tranzacție cu finanțare de valori mobiliare” are sensul menționat de Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (9);

9.

„cadre de conducere” desemnează persoana sau persoanele care conduc efectiv activitatea întreprinderii de investiții și care fac obiectul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE.

(a)

furnizarea informațiilor în cauză pe suportul respectiv este adaptată contextului în care se desfășoară sau urmează să se desfășoare operațiunea între întreprindere și client și

(b)

persoana căreia i se furnizează informațiile respective alege în mod expres furnizarea acestora pe suport durabil de date atunci când are opțiunea de a alege între informații pe suport de hârtie sau informații pe alt suport.

(a)

furnizarea informațiilor respective pe suportul respectiv este adaptată contextului în care se desfășoară sau urmează să se desfășoare operațiunea între întreprindere și client și

(b)

clientul trebuie să fie de acord în mod expres cu furnizarea informațiilor în cauză în formatul respectiv;

(c)

clientului trebuie să i se notifice pe cale electronică adresa website-ului și locul de pe respectiva pagină în care se pot accesa informațiile;

(d)

informațiile trebuie să fie actualizate;

(e)

informațiile trebuie să fie accesibile permanent prin intermediul website-ului pe toată perioada care este în mod rezonabil necesară clientului să le studieze.

(a)

riscurile specifice care fac obiectul obligațiilor au o importanță considerabilă luând în considerare structura pieței statului membru respectiv;

(b)

obligațiile se referă la riscuri sau probleme care apar sau devin evidente după data aplicării prezentei directive și care nu sunt reglementate de nicio altă măsură comunitară.

(a)

orice obligație pe care intenționează să o aplice în conformitate cu alineatul (1), înainte de data transpunerii prezentei directive și

(b)

orice obligație pe care intenționează să o aplice în conformitate cu alineatul (1), cu cel puțin o lună înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare a obligației respective.

(a)

să stabilească, să aplice și să mențină proceduri decizionale și o structură organizatorică care să specifice în mod exact și documentat structurile ierarhice și să repartizeze funcții și responsabilități;

(b)

să garanteze că persoanele relevante ale întreprinderilor de investiții cunosc procedurile care trebuie urmate pentru îndeplinirea adecvată a responsabilităților care le revin;

(c)

să stabilească, să aplice și să mențină mecanisme adecvate de control intern concepute pentru a asigura respectarea deciziilor și procedurilor existente la toate nivelurile întreprinderii de investiții;

(d)

să angajeze personal dotat cu aptitudinile, cunoștințele și experiența necesară îndeplinirii responsabilităților atribuite;

(e)

să stabilească, să aplice și să mențină la toate nivelurile importante ale întreprinderii de investiții un sistem eficient de raportare internă și comunicare a informațiilor;

(f)

să păstreze o înregistrare adecvată și ordonată a operațiunilor efectuate și a organizării interne;

(g)

să garanteze că, îndeplinirea mai multor funcții de către persoanele competente nu împiedică și nu este probabil să împiedice persoanele respective să îndeplinească o anumită funcție în mod corect, onest și profesionist.

(a)

să monitorizeze și să evalueze periodic caracterul adecvat și eficiența măsurilor și procedurilor aplicate în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf, precum și acțiunile întreprinse pentru remedierea deficiențelor întreprinderii în respectarea obligațiilor în cauză;

(b)

să consilieze și să asiste persoanele relevante responsabile pentru furnizarea serviciilor și activităților de investiții în ceea ce privește respectarea obligațiilor întreprinderii prevăzute de Directiva 2004/39/CE.

(a)

persoana însărcinată cu funcția de verificare a conformității trebuie să dețină autoritatea, resursele și experiența necesare și să aibă acces la toate informațiile pertinente;

(b)

este numit un responsabil cu funcția de verificare a conformității și cu întocmirea oricăror rapoarte legate de verificarea conformității cerute de articolul 9 alineatul (2);

(c)

persoanele relevante implicate în funcția de verificare a conformității nu trebuie să se implice în furnizarea serviciilor sau a activităților pe care le monitorizează;

(d)

metoda de stabilire a remunerației persoanelor relevante responsabile cu funcția de verificare a conformității nu trebuie să compromită obiectivitatea acestora și nu trebuie să fie susceptibilă de a o compromite.

(a)

să stabilească, să aplice și să mențină politici și proceduri adecvate de gestionare a riscurilor prin care identifică riscurile legate de activitățile, procesele și sistemele întreprinderii și, după caz, să fixeze nivelul riscului tolerat de întreprindere;

(b)

să adopte dispoziții, proceduri și mecanisme eficiente de gestionare a riscurilor legate de activitățile, procesele și sistemele întreprinderii, luând în considerare nivelul stabilit de toleranță la riscuri;

(c)

să monitorizeze:

(a)

punerea în aplicare a politicii și procedurilor menționate la alineatul (1);

(b)

furnizarea de rapoarte și consultanță cadrelor de conducere în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(a)

să stabilească, să aplice și să mențină un plan de audit pentru verificarea și evaluarea caracterului adecvat și a eficienței sistemelor, mecanismelor de control intern și procedurilor întreprinderii de investiții;

(b)

să emită recomandări pe baza rezultatelor activității efectuate în conformitate cu litera (a);

(c)

să verifice respectarea recomandărilor menționate anterior;

(d)

să întocmească rapoarte cu privire la problemele de audit intern în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(a)

persoana relevantă în cauză acționează în afara sferei activităților pe care le desfășoară în această calitate;

(b)

tranzacția este efectuată în contul oricăreia dintre următoarele persoane:

(a)

efectuarea unei tranzacții personale care întrunește cel puțin unul dintre următoarele criterii:

(b)

consilierea sau asistarea oricărei alte persoane, în afara cadrului normal al exercitării muncii sau al contractului său de servicii, în vederea efectuării unei tranzacții cu instrumente financiare care, în cazul unei tranzacții personale a persoanei relevante, ar intra sub incidența literei (a) sau a articolului 25 alineatul (2) literele (a) sau (b) sau a articolului 47 alineatul (3);

(c)

fără a aduce atingere articolului 3 litera (a) din Directiva 2003/6/CE, divulgarea, în afara cadrului normal al exercitării muncii sau al contractului său de servicii, a oricărei informații sau opinii altei persoane, în cazul în care persoana relevantă cunoaște sau ar trebui, în mod rezonabil, să cunoască faptul că, în urma divulgării, respectiva persoană va acționa sau va putea acționa într-unul din următoarele moduri:

(a)

fiecare persoană relevantă care intră sub incidența alineatului (1) cunoaște restricțiile privind tranzacțiile personale, precum și măsurile adoptate de întreprinderea de investiții în ceea ce privește tranzacțiile personale și divulgarea informațiilor, în conformitate cu alineatul (1);

(b)

întreprinderea este informată cu promptitudine cu privire la orice tranzacție personală efectuată de o persoană relevantă, fie prin notificarea tranzacției respective, fie prin alte proceduri care permit întreprinderii să identifice tranzacțiile respective;

În cazul acordurilor de externalizare, întreprinderea de investiții trebuie să se asigure că întreprinderea căreia i se externalizează activitatea păstrează o evidență a tranzacțiilor personale încheiate de orice persoană relevantă și furnizează cu promptitudine informațiile respective întreprinderii de investiții, la cererea acesteia din urmă.

(c)

se păstrează o înregistrare a tranzacției personale notificate întreprinderii sau identificate de aceasta, inclusiv orice autorizație sau interdicție privind tranzacția în cauză.

(a)

tranzacții personale efectuate pe baza unui serviciu de administrare discreționară a portofoliului, în care nu există comunicare prealabilă privind tranzacția între administratorul de portofoliu și persoana relevantă sau o altă persoană în contul căreia se efectuează tranzacția;

(b)

tranzacții personale cu titluri de participare la organisme de plasament colectiv care respectă condițiile necesare pentru a beneficia de drepturile conferite de Directiva 85/611/CEE sau care fac obiectul supravegherii în conformitate cu legislația unui stat membru, care solicită un nivel echivalent de repartizare a riscurilor pentru activele lor, în cazul în care persoana relevantă și orice altă persoană în contul căreia se efectuează tranzacțiile nu sunt implicate în administrarea întreprinderii respective.

(a)

furnizarea către întreprindere a serviciilor de consultanță și a altor servicii care nu fac parte din activitatea de investiții a întreprinderii, inclusiv furnizarea de consultanță juridică, formarea personalului întreprinderii, servicii de facturare și securitatea sediului și personalului întreprinderii;

(b)

achiziționarea de servicii standardizate, inclusiv servicii de informare privind piața și furnizarea de informații privind prețurile.

(a)

externalizarea nu trebuie să aibă ca rezultat delegarea responsabilităților care revin cadrelor de conducere;

(b)

relația întreprinderii de investiții cu clienții săi și obligațiile față de respectivii clienți în conformitate cu Directiva 2004/39/CE nu trebuie să se modifice;

(c)

condițiile pe care întreprinderea de investiții trebuie să le respecte pentru a putea fi autorizată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/39/CE și pentru a rămâne autorizată nu trebuie să fie subminate;

(d)

niciuna dintre condițiile pe baza cărora a fost acordată autorizația întreprinderii nu trebuie să fie eliminată sau modificată.

(a)

furnizorul de servicii trebuie să aibă competența, capacitatea și eventuala autorizație cerută de lege pentru a desfășura funcțiile, serviciile sau activitățile externalizate în mod responsabil și profesionist;

(b)

furnizorul de servicii trebuie să furnizeze eficient serviciile externalizate și, în acest sens, întreprinderea trebuie să stabilească metode de evaluare a nivelului de performanță a furnizorului de servicii;

(c)

furnizorul de servicii trebuie să supravegheze în mod corespunzător desfășurarea funcțiilor externalizate și să gestioneze adecvat riscurile asociate externalizării;

(d)

se solicită adoptarea unor măsuri adecvate în cazul în care se constată că furnizorul de servicii nu se poate achita de sarcinile sale în mod eficient și în conformitate cu legile și cerințele de reglementare aplicabile;

(e)

întreprinderea de investiții trebuie să aibă experiența necesară pentru a supraveghea eficient funcțiile externalizate și pentru a gestiona riscurile asociate externalizării și trebuie să supravegheze funcțiile respective și să gestioneze riscurile menționate anterior;

(f)

furnizorul de servicii trebuie să informeze întreprinderea de investiții cu privire la orice eveniment care ar putea avea un impact semnificativ asupra capacității sale de a desfășura eficient sarcinile externalizate în conformitate cu legile și cerințele de reglementare aplicabile;

(g)

întreprinderea de investiții trebuie să fie în măsură, după caz, să rezilieze acordul de externalizare fără a aduce atingere continuității și calității serviciilor furnizate clienților;

(h)

furnizorul de servicii trebuie să coopereze cu autoritățile competente ale întreprinderii de investiții cu privire la activitățile externalizate;

(i)

întreprinderea de investiții, auditorii acesteia și autoritățile competente relevante trebuie să aibă acces efectiv la datele privind activitățile externalizate, precum și la sediul furnizorului de servicii; autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita drepturile de acces menționate;

(j)

furnizorul de servicii trebuie să protejeze orice informații confidențiale privind întreprinderea de investiții și clienții acesteia;

(k)

întreprinderea de investiții și furnizorul de servicii trebuie să stabilească, să aplice și să mențină un plan de urgență privind recuperarea datelor în caz de dezastru și testare periodică a sistemelor de back-up, după caz, având în vedere funcția, serviciul sau activitatea care a fost externalizată.

(a)

furnizorul de servicii trebuie să fie autorizat sau înregistrat în țara de origine pentru a furniza serviciul respectiv și trebuie să facă obiectul unei supravegheri prudențiale;

(b)

trebuie să existe un acord adecvat de cooperare între autoritatea competentă a întreprinderii de investiții și autoritatea de supraveghere a furnizorului de servicii.

(a)

trebuie să păstreze înregistrările și conturile necesare care să le permită să diferențieze în orice moment și de îndată activele deținute pentru un client de activele deținute pentru un alt client, precum și de activele proprii;

(b)

trebuie să își păstreze înregistrările și conturile astfel încât să asigure acuratețea și, în special, concordanța acestora cu instrumentele financiare și fondurile deținute pentru clienți;

(c)

trebuie să efectueze în mod periodic ajustări între conturile și înregistrările interne și conturile și înregistrările terților care dețin activele în cauză;

(d)

trebuie să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că instrumentele financiare ale clienților depuse la un terț, în conformitate cu articolul 17, pot fi identificate separat de instrumentele financiare care aparțin întreprinderii de investiții și de instrumentele financiare care aparțin terțului în cauză, prin intermediul conturilor intitulate diferit în înregistrările terțului sau prin intermediul altor măsuri echivalente care asigură același grad de protecție;

(e)

trebuie să adopte măsurile necesare pentru a garanta că fondurile clienților depuse, în conformitate cu articolul 18, la o bancă centrală, o instituție de credit sau la o bancă autorizată dintr-o țară terță sau la un fond specializat în instrumente ale pieței monetare, sunt deținute într-un cont sau în conturi identificate separat de conturile utilizate pentru fondurile care aparțin întreprinderii de investiții;

(f)

trebuie să introducă mecanisme organizatorice adecvate pentru minimizarea riscului de pierdere sau diminuare a valorii activelor clienților sau a drepturilor aferente respectivelor active, ca urmare a abuzului, fraudei, administrării necorespunzătoare, evidenței contabile inadecvate sau neglijenței.

(a)

natura instrumentelor financiare sau a serviciilor de investiții asociate instrumentelor respective solicită depunerea acestora la un terț situat în țara terță în cauză;

(b)

atunci când instrumentele financiare sunt deținute în numele unui client profesional, iar clientul respectiv solicită în scris întreprinderii să depună instrumentele la un terț situat într-o țară terță.

(a)

o bancă centrală;

(b)

o instituție de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2000/12/CE;

(c)

o bancă autorizată dintr-o țară terță;

(d)

un font specializat în instrumente ale pieței monetare.

(a)

obiectivul prioritar investițional al acestuia trebuie să fie menținerea valorii nete a activelor întreprinderii, fie constant la valoarea medie constantă (scăzând profitul), fie la valoarea capitalului inițial al investitorilor plus profitul;

(b)

pentru a putea realiza obiectivul prioritar investițional, organismul trebuie să investească exclusiv în instrumente performante ale pieței monetare cu o scadență sau o scadență reziduală de cel mult 397 de zile, sau pentru care se efectuează ajustări regulate ale veniturilor compatibile cu data scadenței, și cu o valoare medie ponderată a maturității de 60 de zile. De asemenea, organismul poate realiza obiectivul menționat anterior investind suplimentar în depozite la instituții de credit;

(c)

trebuie să asigure lichiditate pentru decontări în aceeași zi sau în ziua următoare.

(a)

clientul și-a dat în prealabil acordul expres privind utilizarea instrumentelor în condiții precise, de exemplu, în cazul unui client obișnuit, pe baza semnăturii acestuia sau a unui mecanism alternativ cu efect echivalent;

(b)

utilizarea instrumentelor financiare ale clientului se limitează la condițiile stabilite cu care clientul este de acord.

(a)

orice client ale cărui instrumente financiare sunt deținute într-un cont global trebuie să își dea în prealabil acordul expres în conformitate cu alineatul (1) litera (a);

(b)

întreprinderea de investiții trebuie să dețină sisteme și metode de control care să asigure că numai instrumentele financiare aparținând clienților care și-au dat în prealabil acordul expres în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sunt astfel utilizate.

(a)

întreprinderea sau persoana în cauză poate obține un câștig financiar sau poate evita o pierdere financiară pe cheltuiala clientului;

(b)

întreprinderea sau persoana în cauză are un interes în rezultatul serviciului furnizat clientului sau al tranzacției efectuate în numele clientului, acesta fiind diferit de interesul clientului privind acel rezultat;

(c)

întreprinderea sau persoana în cauză este stimulată financiar sau în alt mod să favorizeze interesul altui client sau grup de clienți în detrimentul intereselor clientului în cauză;

(d)

întreprinderea sau persoana în cauză desfășoară aceeași activitate ca și clientul;

(e)

întreprinderea sau persoana în cauză primește sau va primi din partea altei persoane decât clientul său un stimulent pentru serviciul furnizat clientului, sub formă de bani, bunuri sau servicii, pe lângă comisionul sau taxa standard pentru serviciul respectiv.

(a)

trebuie să identifice, cu referire la serviciile și activitățile specifice de investiții și serviciile auxiliare furnizate de întreprindere sau în numele întreprinderii de investiții, circumstanțele care generează sau pot genera un conflict de interese cu un risc considerabil de prejudiciere a intereselor unuia sau mai multor clienți;

(b)

trebuie să specifice procedurile de urmat și măsurile de adoptat pentru gestionarea conflictelor respective.

(a)

proceduri eficiente de prevenire și control al schimbului de informații între persoanele relevante implicate în activități care implică un risc de conflict de interese, în cazul în care schimbul de informații poate prejudicia interesele unuia sau mai multor clienți;

(b)

supravegherea separată a persoanelor relevante ale căror funcții principale implică desfășurarea unor activități în numele clienților sau furnizarea de servicii clienților ale căror interese pot intra în conflict sau care reprezintă în alt fel interese diferite care pot intra în conflict, inclusiv cele ale întreprinderii;

(c)

eliminarea oricărei legături directe dintre remunerarea persoanelor relevante care desfășoară cu precădere o anumită activitate și remunerarea altor persoane relevante, respectiv câștigurile generate de respectivele persoane, care desfășoară cu precădere altă activitate, în măsura în care activitățile în cauză pot genera un conflict de interese;

(d)

măsuri prin care o persoană este împiedicată sau limitată să exercite o influență inadecvată asupra modului în care o persoană relevantă furnizează servicii de investiții sau auxiliare sau activități de investiții;

(e)

măsuri de prevenire sau control al implicării simultane sau consecutive a unei persoane relevante în servicii diferite de investiții sau servicii auxiliare sau activități de investiții, în cazul în care implicarea respectivă poate prejudicia gestionareacorespunzătoare a conflictelor de interese.

(a)

este denumită sau descrisă ca cercetare pentru investiții sau în termeni similari, sau este prezentată ca explicație obiectivă sau independentă a conținutului recomandării;

(b)

în cazul în care recomandarea în cauză ar fi făcută de o întreprindere de investiții unui client, atunci nu ar mai reprezenta consultanță de investiții în sensul Directivei 2004/39/CE.

(a)

analiștii financiari și alte persoane relevante nu trebuie să efectueze în altă calitate de formatori de piață care acționează cu bună credință și în timpul desfășurării normale a procesului de formare a pieței sau pentru executarea din proprie inițiativă a unui ordin al unui client, tranzacții personale sau operațiuni în numele oricărei alte persoane, inclusiv al întreprinderii de investiții, cu instrumente financiare la care se referă cercetarea pentru investiții sau cu orice instrumente financiare conexe, atunci când respectivele persoane cunosc data probabilă de difuzare sau conținutul probabil al respectivei cercetări pentru investiții, iar aceste informații nu sunt accesibile publicului sau clienților și nu pot fi ușor deduse din informațiile disponibile, atât timp cât destinatarii cercetării pentru investiții nu au avut oportunitatea rezonabilă de a reacționa;

(b)

în situațiile care nu intră sub incidența literei (a), analiștii financiari și alte persoane relevante care participă la cercetarea pentru investiții nu trebuie să efectueze tranzacții personale cu instrumente financiare la care se referă cercetarea pentru investiții sau cu alte instrumente financiare conexe, contrar recomandărilor actuale, exceptând situațiile excepționale și cu aprobarea prealabilă a unui membru al serviciului juridic al întreprinderii sau al funcției acesteia de verificare a conformității;

(c)

întreprinderile de investiții, analiștii financiari și alte persoane relevante care participă la cercetarea pentru investiții nu trebuie să accepte stimulente din partea persoanelor care au un interes semnificativ în subiectul respectivei cercetări pentru investiții;

(d)

întreprinderile de investiții, analiștii financiari și alte persoane relevante care participă la cercetările pentru investiții nu trebuie să promită emitenților asigurarea unei cercetări favorabile;

(e)

în cazul în care proiectul unei cercetări pentru investiții include o recomandare sau un preț indicativ, emitenții, persoanele relevante, altele decât analiștii financiari, și alte persoane nu trebuie să fie autorizate să examineze proiectul respectiv, înainte de difuzarea cercetării pentru investiții, pentru a verifica acuratețea declarațiilor factuale formulate în respectiva cercetare, sau în alte scopuri decât cele de verificare a conformității cu obligațiile legale ale întreprinderii.

(a)

persoana care efectuează cercetarea pentru investiții nu este membru al grupului din care face parte întreprinderea de investiții;

(b)

întreprinderea de investiții nu modifică semnificativ recomandările din cercetarea pentru investiții;

(c)

întreprinderea de investiții nu prezintă cercetarea pentru investiții ca fiind propriul produs;

(d)

întreprinderea de investiții verifică dacă autorul cercetării pentru investiții intră sub incidența cerințelor echivalente cerințelor prevăzute de prezenta directivă privind întocmirea cercetării în cauză, sau a stabilit o politică ce stabilește cerințele respective.

(a)

onorariul, comisionul sau beneficiul nemonetar achitate sau oferite clientului sau de către client sau o altă persoană în numele clientului;

(b)

onorariul, comisionul sau beneficiul nemonetar achitate sau oferite unui terț sau de către un terț sau o altă persoană care acționează în numele acestuia, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(c)

onorariile adecvate care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiții, cum ar fi costurile de custodie, costurile de decontare și de schimb, impozitele reglementate și cheltuielile de procedură și care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligațiile întreprinderii de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienților săi.

(a)

comparația trebuie să fie pertinentă și să fie prezentată în mod echitabil și echilibrat;

(b)

trebuie să se specifice sursele informațiilor utilizate pentru comparație;

(c)

trebuie să se includă faptele și ipotezele esențiale utilizate pentru comparație.

(a)

indicația respectivă nu trebuie să constituie elementul central al comunicării;

(b)

informația trebuie să facă referire în mod corespunzător la performanțele obținute în ultimii 5 ani sau în toată perioada pentru care instrumentul financiar în cauză a fost oferit, indicele financiar a fost stabilit sau serviciul de investiții a fost furnizat, în cazul în care respectiva perioadă este mai scurtă de 5 ani sau la rezultatele obținute într-o perioadă mai lungă de timp în cazul în care întreprinderea decide astfel; în toate cazurile menționate anterior, informația privind performanța trebuie să se raporteze la perioade complete de 12 luni;

(c)

perioada de referință și sursa informațiilor trebuie precizate cu exactitate;

(d)

informația trebuie să conțină un avertisment clar care să precizeze că cifrele respective se referă la trecut, iar rezultatele anterioare nu reprezintă un indicator fiabil al rezultatelor viitoare;

(e)

atunci când indicația are la bază cifre exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care clientul obișnuit sau clientul obișnuit potențial este rezident, atunci moneda trebuie indicată cu exactitate și se menționează că venitul poate crește sau scădea în funcție de fluctuațiile monedei;

(f)

atunci când indicația are la bază performanța brută, trebuie să se comunice efectul comisioanelor, onorariilor sau altor costuri.

(a)

simularea performanțelor anterioare trebuie să se bazeze pe performanțele reale anterioare ale unuia sau mai multor instrumente financiare sau indici financiari care sunt identici sau secundari instrumentului financiar în cauză;

(b)

în ceea ce privește performanțele reale anterioare menționate la litera (a), trebuie să se respecte condițiile prevăzute la alineatul (4) literele (a)-(c), (e) și (f);

(c)

informația trebuie să conțină un avertisment clar care să precizeze că cifrele se referă la performanțe anterioare simulate, iar rezultatele anterioare nu reprezintă un indicator fiabil al rezultatelor viitoare.

(a)

informația nu trebuie să se bazeze pe performanțe anterioare simulate sau să se refere la astfel de performanțe;

(b)

trebuie să se bazeze pe ipoteze rezonabile susținute de date obiective;

(c)

atunci când informația are la bază performanțe brute, trebuie să se comunice efectul comisioanelor, onorariilor sau altor costuri;

(d)

trebuie să conțină un avertisment clar care să precizeze că previziunile respective nu reprezintă un indicator fiabil al performanțelor viitoare.

(a)

să trateze în calitate de client profesional sau client obișnuit un client care, în altă situație, ar intra în categoria contrapartidă eligibilă în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE;

(b)

să trateze în calitate de client obișnuit un client care este considerat client profesional în conformitate cu anexa II secțiunea I din Directiva 2004/39/CE.

(a)

termenii respectivului contract;

(b)

informațiile prevăzute la articolul 30 privind contractul respectiv sau serviciile de investiții sau serviciile auxiliare.

(a)

întreprinderea nu a fost în măsură să respecte termenele menționate la alineatele (1) și (2), deoarece, la cererea clientului, contractul a fost încheiat pe baza unui mijloc de comunicare la distanță, care nu permite întreprinderii să furnizeze informațiile în conformitate cu alineatul (1) sau (2);

(b)

în toate cazurile în care nu se aplică dispozițiile articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE (11), întreprinderea de investiții îndeplinește cerințele articolului menționat anterior privind clientul obișnuit sau clientul obișnuit potențial ca și cum respectivul client sau client potențial ar fi un „consumator”, iar întreprinderea de investiții ar fi un „furnizor” în sensul directivei menționate anterior.

(a)

o ofertă de încheiere a unui contract privind un instrument financiar, un serviciu de investiții sau un serviciu auxiliar cu persoana care răspunde la comunicare;

(b)

o invitație adresată oricărei persoane care răspunde la comunicarea de a face o ofertă de încheiere a unui contract privind un instrument financiar, un serviciu de investiții sau un serviciu auxiliar.

(a)

denumirea și adresa întreprinderii de investiții, precum și datele de contact necesare care permit clienților să comunice eficient cu întreprinderea respectivă;

(b)

limbile în care clientul poate comunica cu întreprinderea de investiții și în care poate primi de la aceasta documente și alte informații;

(c)

metodele de comunicare care urmează să fie utilizate între întreprinderea de investiții și client, inclusiv, după caz, metodele de transmitere și recepție a ordinelor;

(d)

o declarație care dovedește că întreprinderea de investiții este autorizată, precum și denumirea și adresa de contact a autorității competente care a autorizat întreprinderea;

(e)

atunci când întreprinderea de investiții acționează prin intermediul unui agent delegat, o declarație în acest sens în care se specifică statul membru în care agentul este înmatriculat;

(f)

natura, frecvența și datele rapoartelor privind prestarea serviciului pe care întreprinderea de investiții îl furnizează clientului în conformitate cu articolul 19 alineatul (8) din Directiva 2004/39/CE;

(g)

în cazul în care întreprinderea de investiții deține instrumente financiare sau fonduri ale clienților, o descriere succintă privind măsurile pe care le adoptă pentru a asigura protecția acestora, inclusiv informații detaliate privind sistemul de compensare a investitorilor sau de garantare a depozitelor respective care se aplică întreprinderii în virtutea activităților acesteia într-un stat membru;

(h)

o descriere, care poate fi formulată pe scurt, a politicii conflictelor de interese urmată de întreprindere, în conformitate cu articolul 22;

(i)

la solicitarea clientului, informații suplimentare cu privire la politica de gestionare a conflictelor de interese, furnizate pe suport durabil de date sau prin intermediul unui website (care nu reprezintă suport durabil de date), sub rezerva respectării condițiilor menționate la articolul 3 alineatul (2).

(a)

informații privind metoda și frecvența de evaluare a instrumentelor financiare din portofoliul clientului;

(b)

informații privind delegarea eventuală a administrării discreționare a tuturor sau a unei părți a instrumentelor financiare sau a fondurilor din portofoliul clientului;

(c)

specificarea valorii de referință utilizate pentru a compara rentabilitatea portofoliului clientului;

(d)

tipurile de instrumente financiare care pot fi incluse în portofoliul clientului și tipurile de tranzacții care pot fi efectuate cu instrumentele respective, inclusiv eventualele restricții;

(e)

obiectivele administrării, nivelul riscului aferent administrării discreționare a portofoliului și eventuale restricții privind administrarea discreționară.

(a)

riscurile asociate cu instrumentul financiar respectiv, inclusiv o explicație a efectului de levier, a consecințelor acestui efect și riscul de pierdere a întregii investiții;

(b)

volatilitatea prețului instrumentelor respective și restricțiile eventuale ale pieței disponibile pentru instrumentele în cauză;

(c)

faptul că, în urma tranzacțiilor cu astfel de instrumente, investitorul și-ar putea asuma angajamente financiare și alte obligații suplimentare, inclusiv datorii condiționale, pe lângă costul de achiziție a instrumentelor respective;

(d)

orice cerințe privind marja sau obligații similare care se aplică instrumentelor respective.

(a)

prețul total pe care clientul trebuie să îl plătească pentru instrumentul financiar, serviciul de investiții sau serviciul auxiliar, inclusiv toate onorariile, comisioanele, și cheltuielile asociate, precum și toate taxele de plătit prin intermediul întreprinderii de investiții sau, în cazul în care nu se poate indica un preț exact, baza de calcul a prețului total, astfel încât clientul să îl poată verifica;

(b)

atunci când o parte din prețul total menționat la litera (a) se plătește sau este exprimat într-o monedă străină, trebuie să se indice moneda respectivă, cursul și costurile de schimb aplicabile monedei respective;

(c)

o notificare privind posibilitatea apariției altor costuri pentru client, inclusiv taxe, aferente tranzacțiilor privind instrumentul financiar sau serviciul de investiții și care nu sunt plătite prin intermediul întreprinderii de investiții sau impuse de aceasta;

(d)

modalități de plată sau alte formalități eventuale.

(a)

corespunde obiectivelor investiționale ale clientului în cauză;

(b)

este de așa natură încât clientul poate suporta financiar riscurile aferente investiției, în conformitate cu obiectivele sale investiționale;

(c)

este de așa natură încât clientul deține experiența și cunoștințele necesare pentru a înțelege riscurile asociate tranzacției sau administrării portofoliului său.

(a)

tipurile de servicii, tranzacții și instrumente financiare familiare clientului;

(b)

natura, volumul și frecvența tranzacțiilor efectuate de client cu instrumente financiare și perioada de timp în care acestea au fost efectuate;

(c)

nivelul de educație, profesia actuală sau profesia anterioară relevantă a clientului sau a potențialului client.

(a)

nu intră sub incidența articolului 4 alineatul (1) punctul (18) litera (c) din Directiva 2004/39/CE sau a anexei I secțiunea C punctele 4-10 la Directiva 2004/39/CE;

(b)

există ocazii frecvente pentru cesionarea, răscumpărarea sau dispensarea în alt mod a instrumentului respectiv la prețuri care sunt accesibile public pentru participanții la piață și care sunt fie prețuri de piață, fie prețuri puse la dispoziție sau validate de către sisteme de evaluare independente față de emitent;

(c)

nu implică niciun fel de răspundere reală sau potențială pentru client, care să depășească costul de achiziție al instrumentului;

(d)

sunt puse la dispoziția publicului informații suficient de complete privind caracteristicile instrumentului în cauză, astfel încât acestea să fie ușor înțelese, permițând clientului obișnuit să ia o decizie în deplină cunoștință de cauză privind realizarea unei tranzacții cu instrumentul respectiv.

(a)

întreprinderea de investiții trebuie să furnizeze cu promptitudine clientului, pe suport durabil, informațiile esențiale privind executarea ordinului respectiv;

(b)

în cazul unui client obișnuit, întreprinderea de investiții trebuie să trimită clientului un aviz pe un suport durabil, prin care îi confirmă executarea ordinului în cel mai scurt timp posibil, cel târziu în prima zi lucrătoare după executarea ordinului sau, în cazul în care întreprinderea de investiții primește confirmarea din partea unui terț, cel târziu în prima zi lucrătoare după primirea confirmării din partea terțului.

(a)

identificarea întreprinderii care elaborează rapoartele;

(b)

numele sau altă denumire a clientului;

(c)

data tranzacționării;

(d)

ora tranzacționării;

(e)

tipul ordinului;

(f)

identificarea locului;

(g)

identificarea instrumentului;

(h)

indicatorul de cumpărare/vânzare;

(i)

natura ordinului, în cazul în care este alta decât de cumpărare/vânzare;

(j)

cantitatea;

(k)

prețul unitar;

(l)

prețul total;

(m)

suma totală a comisioanelor și a cheltuielilor facturate și, la cererea clientului obișnuit, defalcarea în funcție de elemente;

(n)

responsabilitățile clientului privind decontarea tranzacției, inclusiv termenul limită de plată sau livrare, precum și detalii utile privind conturile, în măsura în care aceste informații nu fost deja notificate clientului;

(o)

în cazul în care contrapartida clientului a fost întreprinderea de investiții sau o altă persoană care aparține grupului din care face parte întreprinderea respectivă sau un alt client al întreprinderii de investiții, menționarea acestui fapt, cu excepția cazului în care ordinul a fost executat prin intermediul unui sistem de tranzacționare care facilitează tranzacționarea anonimă.

(a)

denumirea întreprinderii de investiții;

(b)

numele sau alt element de identificare a contului clientului obișnuit;

(c)

o descriere privind conținutul și valoarea portofoliului, inclusiv detalii privind fiecare instrument financiar deținut, valoarea de piață sau, în cazul în care valoarea de piață nu este disponibilă, valoarea justă a acestuia, soldul la începutul și la sfârșitul perioadei de raportare, precum și performanța portofoliului în cursul perioadei de raportare;

(d)

valoarea totală a taxelor și cheltuielilor suportate pe perioada de raportare, specificând pe categorii cel puțin taxele totale de administrare și costurile totale asociate executării ordinului, inclusiv indicând, după caz, o mențiune că la cerere se poate furniza o defalcare mai detaliată;

(e)

o comparație a performanțelor obținute în perioada care intră sub incidența declarației cu valoarea de referință a rentabilității investiției (în cazul în care există) convenită între întreprinderea de investiții și client;

(f)

suma totală a dividendelor, dobânzilor și a altor plăți primite în cursul perioadei de raportare privind portofoliul clientului;

(g)

informații privind alte activități corporative care conferă drepturi asociate instrumentelor financiare deținute și incluse în portofoliu;

(h)

pentru fiecare tranzacție executată în perioada respectivă, informațiile menționate la articolul 40 alineatul (4) literele (c) - (l), după caz, cu excepția cazului în care clientul decide să primească informații privind fiecare tranzacție efectuată în parte, caz în care se aplică prezentul articol alineatul (4).

(a)

la cererea clientului, extrasul periodic se prezintă din 3 în 3 luni;

(b)

în situațiile în care se aplică alineatul (4), extrasul periodic se prezintă cel puțin o dată pe an;

(c)

atunci când contractul încheiat între o întreprindere de investiții și un client obișnuit pentru furnizarea unui serviciu de administrare a portofoliului autorizează un portofoliu caracterizat prin efectul de levier, extrasul periodic se prezintă cel puțin o dată pe lună.

(a)

detalii privind toate instrumentele financiare sau fondurile deținute de întreprinderea de investiții pentru client, oferite la sfârșitul perioadei care intră sub incidența extrasului;

(b)

măsura în care instrumentele financiare sau fondurile clienților au făcut obiectul unor tranzacții de finanțare cu valori mobiliare;

(c)

cuantificarea beneficiilor clientului în urma participării la orice tranzacție de finanțare cu valori mobiliare și pe baza căreia beneficiul a crescut.

(a)

caracteristicile clientului, inclusiv clasificarea acestuia în categoriile client obișnuit sau client profesional;

(b)

caracteristicile ordinului clientului;

(c)

caracteristicile instrumentelor financiare care fac obiectul ordinului respectiv;

(d)

caracteristicile locurilor de tranzacționare spre care poate fi direcționată comanda respectivă.

(a)

indicații privind importanța relativă pe care întreprinderea de investiții o acordă, în conformitate cu criteriile menționate la articolul 44 alineatul (1), factorilor menționați la articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE, sau metoda pe baza căreia întreprinderea stabilește importanța relativă a factorilor respectivi;

(b)

o listă a locurilor de tranzacționare cărora întreprinderea le acordă o încredere semnificativă pentru ca aceasta să își poată îndeplini obligația de adoptare a tuturor măsurilor necesare pentru a obține în mod constant cel mai bun rezultat posibil pentru executarea ordinelor clienților;

(c)

avertismentul clar și evident că orice instrucțiuni specifice din partea clienților pot împiedica întreprinderea să adopte măsurile elaborate și incluse în politica sa de executare pentru obținerea celui mai bun rezultat pentru ordinele clienților în ceea ce privește elementele care fac obiectul instrucțiunilor respective.

(a)

trebuie să se asigure că acele ordine executate în numele clienților sunt înregistrate și alocate cu promptitudine și acuratețe;

(b)

trebuie să execute ordinele comparabile ale clienților succesiv și neîntârziat, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil din cauza caracteristicilor ordinului respectiv sau din cauza condițiilor de piață predominante sau în situația în care interesele clienților necesită o altă modalitate;

(c)

trebuie să informeze clientul obișnuit cu privire la orice dificultate semnificativă care poate afecta executarea ordinelor, imediat după momentul apariției dificultății.

(a)

trebuie să fie puțin probabil ca agregarea ordinelor și tranzacțiilor să fie în dezavantajul oricăruia dintre clienții ale căror ordine sunt agregate;

(b)

trebuie să li se comunice clienților ale căror ordine sunt agregate că efectul agregării poate fi dezavantajos în legătură cu un anumit ordin al lor;

(c)

trebuie să se elaboreze și să se aplice eficient o politică de alocare a ordinelor, care să asigure în termeni suficient de exacți alocarea corectă a ordinelor și tranzacțiilor agregate, inclusiv modul în care volumul și prețul ordinelor influențează alocările acestora și abordarea executărilor parțiale.

(a)

autoritatea competentă trebuie să poată accesa rapid informațiile și să poată reconstitui fiecare etapă esențială a procesării fiecărei tranzacții;

(b)

trebuie să se poată constata ușor orice corectură sau alte modificări, precum și conținutul înregistrărilor înainte de corecturile și modificările respective;

(c)

nu trebuie să fie posibil ca înregistrările să fie manipulate sau modificate în alt fel.

(a)

cumpărarea, vânzarea, subscrierea, schimbul, răscumpărarea sau deținerea unui anumit instrument financiar;

(b)

exercitarea sau neexercitarea unui drept conferit de un anumit instrument financiar privind cumpărarea, vânzarea, subscrierea, schimbul sau răscumpărarea unui instrument financiar.