09/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

247

32006L0069

L 221/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2006/69/CE A CONSILIULUI

din 24 iulie 2006

de modificare a Directivei 77/388/CEE în ceea ce privește anumite măsuri vizând simplificarea procedurilor de percepere a taxei pe valoarea adăugată pentru a contribui la combaterea evaziunii și a fraudei fiscale și de abrogare a anumitor decizii care acordă derogări

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 93,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

întrucât:

(1)

În vederea combaterii evaziunii și a fraudei fiscale și pentru a simplifica procedura de percepere a taxei pe valoarea adăugată, Consiliul a acordat diferitelor state membre, în diverse condiții, anumite derogări cu privire la probleme similare în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din A Șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (3). O soluție la aceste probleme trebuie pusă la dispoziția tuturor statelor membre prin integrarea unor dispoziții în cadrul directivei respective. Aceste măsuri trebuie să fie proporționale și să se limiteze la soluționarea problemei în cauză. Deoarece statele membre au nevoi diferite, această integrare ar trebui să fie limitată la extinderea către toate statele membre a posibilității de a adopta dispozițiile în cauză, atunci când este necesar.

(2)

Statele membre trebuie să poată acționa pentru a garanta că măsurile prevăzute de Directiva 77/388/CEE referitoare la persoana plătitoare de impozit și la transferul de activități fără a întrerupe funcționarea acestora nu sunt utilizate în scopul evaziunii și a fraudei fiscale.

(3)

Statele membre trebuie să poată interveni în privința valorii livrărilor și a achizițiilor în anumite situații limitate, pentru a se asigura că recurgerea la părți conexe în scopul obținerii de avantaje fiscale nu generează pierderi fiscale.

(4)

Statele membre trebuie să poată include, în cadrul sumei impozabile a unei tranzacții care implică prelucrarea aurului pentru investiții furnizat de către client, valoarea aurului pentru investiții în cazul în care, datorită prelucrării sale, aurul își pierde calitatea de aur pentru investiții.

(5)

Trebuie subliniat faptul că anumite servicii de natură similară cu bunurile de investiții pot fi incluse în regimul care permite regularizarea deducerilor aplicate bunurilor de investiții pe toată durata de viață a activului, în funcție de utilizarea efectivă a acestuia.

(6)

Statele membre trebuie, în cazuri concrete, să desemneze beneficiarul livrărilor ca fiind persoana responsabilă de plata și contabilizarea taxei pe valoarea adăugată. Această măsură ar permite statelor membre să simplifice regulile și să combată evaziunea și frauda fiscală în anumite sectoare sau pentru anumite tipuri de tranzacții.

(7)

Prin urmare, Directiva 77/388/CEE ar trebui modificată în consecință.

(8)

Statele membre nu trebuie, prin urmare, să poată să facă uz, în continuare, de derogările individuale care le-au fost acordate prin anumite decizii ale Consiliului adoptate în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE și care sunt reglementate de dispozițiile prezentei directive. În consecință, deciziile în cauză ar trebui abrogate în mod clar. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze nici măsurile aplicate de statele membre în temeiul articolului 27 alineatul (5) din Directiva 77/388/CEE, nici derogările acordate în temeiul articolului 27 alineatul (1) din directiva respectivă și care nu au fost abrogate de prezenta directivă.

(9)

Aplicarea anumitor dispoziții ale prezentei directive trebuie să fie facultativă și acestea trebuie să permită statelor membre o anumită libertate de acțiune. După caz, din motive de transparență, statele membre trebuie să informeze pe celelalte state membre, prin intermediul Comitetului Consultativ pentru taxa pe valoarea adăugată, instituit în conformitate cu articolul 29 din Directiva 77/388/CEE, cu privire la orice măsuri naționale luate în temeiul acestor dispoziții. Transmiterea acestor informații nu este necesară în cazul măsurilor naționale luate în temeiul unei decizii care este abrogată de prezenta directivă sau care expiră la data intrării în vigoare a prezentei directive, măsuri pe care statul membru continuă să le aplice în conformitate cu dispozițiile prezentei directive,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 77/388/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 4 alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„Un stat membru care își exercită dreptul prevăzut la al doilea paragraf poate lua orice măsuri necesare pentru a preveni evaziunea sau frauda fiscală ce ar putea rezulta în urma aplicării acestei dispoziții.”

2.

La articolul 5 alineatul (8), a doua teză se înlocuiește cu următorul text:

„După caz, statele membre pot lua măsurile necesare pentru a preveni denaturarea concurenței în cazurile în care beneficiarul nu este pasibil în totalitate de plata impozitului. Acestea pot lua, de asemenea, orice măsuri necesare pentru a preveni evaziunea sau frauda fiscală ce ar putea rezulta în urma aplicării acestei dispoziții.”

3.

Articolul 11 punctul A se modifică după cum urmează:

(a)

al doilea paragraf de la alineatul (1) litera (d) se elimină;

(b)

se adaugă următoarele alineate:

„(5)   Statele membre au posibilitatea de a include, în baza impozabilă pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, valoarea aurului pentru investiții scutit în sensul articolului 26b, care a fost furnizat de către client în vederea prelucrării și care, prin urmare, și-a pierdut calitatea de aur pentru investiții scutit de TVA în cazul livrării acestor bunuri și prestării acestor servicii. Valoarea care trebuie folosită este valoarea de piață a aurului pentru investiții la momentul livrării respectivelor bunuri sau a prestării respectivelor servicii.

(6)   În scopul prevenirii evaziunii și a fraudei fiscale, statele membre pot lua măsuri pentru a se asigura că suma impozabilă pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii este reprezentată de valoarea de piață. Această posibilitate se aplică numai în ceea ce privește livrările de bunuri și prestările de servicii către beneficiari între care există legături familiale sau alte legături personale strânse, legături organizatorice, de proprietate, de afiliere, financiare sau juridice, astfel cum au fost definite de statele membre. În aceste scopuri, legăturile juridice pot include relația dintre un angajator și un angajat, familia angajatului sau alte persoane apropiate acestuia.

Posibilitatea prevăzută la primul paragraf se poate aplica numai în următoarele situații:

(a)

în cazul în care prețul este mai mic decât valoarea de piață și beneficiarul livrării nu are drept de deducere totală în temeiul articolului 17;

(b)

în cazul în care prețul este mai mic decât valoarea de piață și furnizorul nu are drept de deducere totală în temeiul articolului 17 și livrarea face obiectul unei scutiri în temeiul articolului 13 sau al articolului 28 alineatul (3) litera (b);

(c)

în cazul în care prețul este mai mare decât valoarea de piață și furnizorul nu are drept de deducere totală în temeiul articolului 17.

Statele membre pot limita categoriile de furnizori sau de beneficiari pentru care se aplică măsurile de la primul și de la al doilea paragraf.

Statele membre informează Comitetul instituit în conformitate cu articolul 29 cu privire la orice măsură națională nouă adoptată în temeiul dispozițiilor prezentului alineat.

(7)   În sensul prezentei directive, «valoarea de piață» reprezintă suma totală pe care un client trebuie să o plătească, în aceeași etapă de comercializare în care se efectuează livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, în condiții de concurență loială, unui furnizor aflat pe teritoriul statului membru în cadrul căruia livrarea este supusă impozitării, pentru a obține bunurile sau serviciile în cauză.

În cazul în care nu se poate stabili nici o tranzacție comparabilă, «valoarea de piață» reprezintă, în cazul bunurilor, o sumă care nu poate fi mai mică decât prețul de achiziție al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în lipsa unui preț de achiziție, prețul de cost, determinat la momentul livrării, iar în cazul serviciilor aceasta reprezintă o sumă care nu poate fi mai mică decât costul total suportat de persoana plătitoare de impozit pentru prestarea serviciului.”

4.

Articolul 17 alineatul (4), în versiunea care figurează la articolul 28f alineatul (1), se modifică după cum urmează:

(a)

la litera (a) de la al doilea paragraf, textul „articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (c)” se înlocuiește cu „articolul 21 alineatul (1) litera (a), (c) sau (f) sau articolul 21 alineatul (2), litera (c)”;

(b)

la litera (b) de la al doilea paragraf, textul „articolul 21 alineatul (1), litera (a)” se înlocuiește cu „articolul 21 alineatul (1), litera (a) sau (f) sau articolul 21 alineatul (2), litera (c)”.

5.

La articolul 18 alineatul (1) litera (d) în versiunea care figurează la articolul 28f alineatul (2), textul „articolul 21 alineatul (1)” se înlocuiește cu „articolul 21 alineatul (1) sau articolul 21 alineatul (2) litera (c)”.

6.

La articolul 20 alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre pot aplica de asemenea alineatele (2) și (3) serviciilor care au caracteristici similare cu cele atribuite în mod normal bunurilor de capital.”

7.

La articolul 21 alineatul (2), în versiunea care figurează la articolul 28 g, se adaugă litera următoare:

„(c)

în cazul în care se efectuează următoarele livrări sau prestări, statele membre pot stabili că persoana pasibilă de plata impozitului este persoana plătitoare de impozit pentru care sunt efectuate respectivele livrări sau prestări:

(i)

prestarea de lucrări de construcții, inclusiv lucrări de reparații, de curățenie, de întreținere, de transformare și de demolare în cazul bunurilor imobile, precum și predarea de lucrări de construcții considerată ca fiind o livrare de bunuri în temeiul articolului 5 alineatul (5);

(ii)

punerea la dispoziție a personalului angajat în activitățile prevăzute la punctul (i);

(iii)

livrarea de bunuri imobile în sensul articolului 13 punctul B literele (g) și (h), în cazul în care furnizorul a optat pentru impozitarea livrării în temeiul articolului 13 punctul C litera (b);

(iv)

livrarea de materiale uzate, de materiale uzate care nu pot fi refolosite în aceeași stare, de deșeuri industriale și neindustriale, deșeuri reciclabile, deșeuri parțial prelucrate și anumite bunuri și servicii menționate în Anexa M;

(v)

livrarea de bunuri oferite ca garanție de către o persoană plătitoare de impozit unei alte persoane plătitoare de impozit la executarea garanției;

(vi)

livrarea de bunuri efectuată după cesionarea dreptului la rezervă al proprietății unui cesionar și exercitarea acestui drept de către cesionar;

(vii)

livrarea de bunuri imobile vândute de către debitorul unei creanțe executorii în cadrul unei proceduri de vânzare forțată.

În sensul prezentei litere, statele membre pot dispune faptul că o persoană plătitoare de impozit care desfășoară și activități sau tranzacții ce nu sunt considerate livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile în conformitate cu articolul 2 este considerată o persoană plătitoare de impozit în ceea ce privește livrările de bunuri sau prestările de servicii care îi sunt destinate, în conformitate cu primul paragraf. Un organism de drept public neimpozabil poate fi considerat persoană plătitoare de impozit în ceea ce privește livrările care îi sunt destinate în conformitate cu punctele (v), (vi) și (vii).

În sensul prezentei litere, statele membre pot defini livrările de bunuri și prestările de servicii reglementate precum și categoriile de furnizori sau clienți pentru care aceste măsuri se pot aplica. Statele membre pot, de asemenea, să limiteze aplicarea acestei măsuri la unele dintre livrările de bunuri și prestările de servicii enumerate în Anexa M.

Statele membre informează Comitetul instituit în conformitate cu articolul 29 cu privire la orice măsură națională nouă adoptată în temeiul dispozițiilor prezentei litere.”

8.

Se adaugă Anexa M care figurează în Anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Deciziile enumerate în Anexa II la prezenta directivă se abrogă începând cu 1 ianuarie 2008.

Articolul 3

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive.

Statele membre asigură intrarea în vigoare, începând cu 1 ianuarie 2008, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 1 alineatul (3), în ceea ce privește noul articol 11 punctul A, alineatul (7) din Directiva 77/388/CEE și pentru a se conforma articolului 1 alineatul (4), în ceea ce privește trimiterea de la articolul 17 alineatul (4) literele (a) și (b) din Directiva 77/388/CEE, în versiunea care figurează la articolul 28f alineatul (1) și la articolul 21 alineatul (1) litera (f) din directiva respectivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte în temeiul prezentei directive, acestea comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, care conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 24 iulie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

K. RAJAMÄKI

(1)  Avizul din 6 iulie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO C 65, 17.3.2006, p. 103.

(3)  JO L 145, 13.6.1977, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/18/CE (JO L 51, 22.2.2006, p. 12).

ANEXA I

„ANEXA M

Lista livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii prevăzute la articolul 21 alineatul (2) litera (c) punctul (iv)

(a)

livrarea de deșeuri, resturi și materiale uzate feroase și neferoase, inclusiv produsele semifinite rezultate în urma transformării, prelucrării sau topirii metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora;

(b)

livrarea de produse semifinite feroase și neferoase și prestarea anumitor servicii de prelucrare aferente;

(c)

livrarea de reziduuri și alte materiale reciclabile constând din metale feroase și neferoase, aliajele acestora, zgură, cenușă, resturi și reziduuri industriale care conțin metale sau aliaje ale acestora și prestarea de servicii constând în selectarea, tăierea, fragmentarea și presarea acestor produse;

(d)

livrarea și prestarea anumitor servicii de prelucrare aferente, a deșeurilor feroase și neferoase, precum și a resturilor, deșeurilor și altor materiale uzate și reciclabile constând din cioburi de sticlă, sticlă, hârtie, hârtie cartonată și carton, cârpe, os, piele naturală, piele artificială, pergament, piele sau piei brute, tendoane și nervi, cordaje, frânghii, cabluri, cauciuc și plastic;

(e)

livrarea materialelor menționate în prezenta anexă după prelucrarea sub forma unei operațiuni de curățare, lustruire, selectare, tăiere, fragmentare, presare sau turnare în lingouri;

(f)

livrarea de resturi și deșeuri provenite de la prelucrarea materialelor de bază.”

ANEXA II

Lista deciziilor adoptate în temeiul articolului 27 din Directiva 77/388/CEE abrogate de prezenta directivă

 

Decizia Consiliului considerată ca fiind adoptată la 15 aprilie 1984 de autorizare a Regatului Unit să aplice o măsură de derogare de la a șasea directivă în scopul evitării, printr-un regim contabil special de impozitare, a diferitelor tipuri de evaziune sau fraudă fiscală cu privire la livrările de aur, monede de aur și resturi de aur între persoanele plătitoare de impozit (1).

 

Decizia Consiliului considerată ca fiind adoptată la 11 aprilie 1987 de autorizare a Regatului Unit să aplice o măsură de derogare de la articolul 11 din Directiva 77/388/CEE (2).

 

Decizia 88/498/CEE a Consiliului (3) de autorizare a Regatului Țărilor de Jos să aplice o măsură de derogare de la articolul 21 alineatul (1) litera (a) din Directiva 77/388/CEE.

 

Decizia Consiliului considerată ca fiind adoptată la 18 februarie 1997 în temeiul procedurii prevăzute la articolul 27 alineatul (4) din Directiva 77/388/CEE, în versiunea din 17 mai 1977, de autorizare a Republicii Franceze să aplice o măsură de derogare de la articolele 2 și 10 din Directiva 77/388/CEE. Cererea a fost notificată statelor membre la 18 decembrie 1996.

 

Decizia 98/23/CE a Consiliului (4) de autorizare a Regatului Unit să prelungească aplicarea unei măsuri de derogare de la dispozițiile articolului 28e alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE.

 

Decizia 2002/439/CE a Consiliului (5) de autorizare a Germaniei să aplice o măsură de derogare de la articolul 21 din Directiva 77/388/CEE.

 

Decizia 2002/880/CEE a Consiliului (6) de autorizare a Austriei să aplice o măsură de derogare de la articolul 21 din Directiva 77/388/CEE.

 

Decizia 2004/290/CE a Consiliului (7) de autorizare a Germaniei să aplice o măsură de derogare de la articolul 21 din Directiva 77/388/CEE.

 

Decizia 2004/736/CE a Consiliului (8) de autorizare a Regatului Unit să introducă o măsură specială de derogare de la articolul 11 din Directiva 77/388/CEE.

 

Decizia 2004/758/CE a Consiliului (9) de autorizare a Austriei să aplice o măsură de derogare de la articolul 21 din Directiva 77/388/CEE.

(1)  JO L 264, 5.10.1984, p. 27.

(2)  JO L 132, 21.5.1987, p. 22.

(3)  JO L 269, 29.9.1988, p. 54.

(4)  JO L 8, 14.1.1998, p. 24. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2003/909/CE (JO L 342, 30.12.2003, p. 49).

(5)  JO L 151, 11.6.2002, p. 12.

(6)  JO L 306, 8.11.2002, p. 24.

(7)  JO L 94, 31.3.2004, p. 59.

(8)  JO L 325, 28.10.2004, p. 58.

(9)  JO L 336, 12.11.2004, p. 38.