11/Volumul 43

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

220

L 320/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 862/2005 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit drepturi antidumping provizorii la importurile, în cadrul Comunității, de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară originară din Rusia și din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Ca urmare a divulgării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea drepturilor antidumping provizorii la importurile de politetrafluoretilenă (PTFE) originară din Rusia și din RPC, mai multe părți interesate au formulat în scris observații. În conformitate cu dispozițiile articolului 20 alineatul (1) din regulamentul de bază, toate părțile interesate care au depus o cerere au avut ocazia de a fi audiate de către Comisie.

(3)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile considerate necesare în sensul concluziilor definitive.

(4)

Comisia a efectuat o vizită de verificare suplimentară la următoarele societăți:

(5)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a avut în vedere recomandarea de instituire a unui drept antidumping definitiv și perceperea definitivă a sumelor depuse în temeiul dreptului provizoriu. De asemenea, li s-a acordat un termen pentru a putea formula observații ca urmare a respectivei notificări.

(6)

Observațiile prezentate de părți oral sau în scris au fost examinate și, după caz, luate în considerare în vederea unor concluzii definitive.

(7)

Regulamentul provizoriu a descris produsul în cauză ca fiind politetrafluoretilenă (PTFE) numită granulară care conține cel mult 3 % dintr-o altă unitate monomeră decât tetrafluoroetilena, fără aditivi, sub formă de pudră sau de granule, excluzând forma micronizată. Se poate, de asemenea, prezenta sub forma polimerului brut („reactor bead”) în formă uscată sau umedă. Pe baza observațiilor formulate de părțile interesate, se precizează că prin „forma micronizată” se înțelege micropudră fluoropolimeră definită de standardul „ASTM D5675-04”. Produsul în cauză este încadrat în prezent la codul NC ex 3904 61 00.

(8)

O asociație de utilizatori/importatori (European Fluoropolymer FAIR Trade Association sau „EFTA”) și o asociație de exportatori au contestat concluzia provizorie în conformitate cu care toate politetrafluoretilenele (PTFE) granulare reprezintă unul și același produs. Acestea au susținut că politetrafluoretilenele (PTFE) granulare se împart în trei grupe de produs în funcție de calitatea acestora (superioară/medie/inferioară) afirmând că fiecare grupă de produs a fost utilizată în cadrul unor aplicații diferite care nu concurează pe aceeași piață.

(9)

S-a constatat că, în pofida diferențelor de calitate, toate tipurile de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară prezintă aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice esențiale, aspect necontestat nici de EFTA, nici de asociația exportatorilor. În ceea ce privește aplicațiile, s-a observat că politetrafluoretilena (PTFE) granulară de calitate inferioară poate fi utilizată, după post-tratament, practic în cadrul tuturor aplicațiilor, incluzând anumite aplicații de înaltă calitate (de exemplu, pentru barele mici prefabricate ce servesc operațiilor de șlefuire). În general, astfel cum a admis și EFTA, aplicațiile de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară, de diferite tipuri și calități, se suprapun și nu se pot delimita în mod clar.

(10)

S-a concluzionat așadar că, deși se disting prin formă, mărimea medie a particulelor, tratamentul termic la care au fost supuse sau conținutul de comonomer și, în pofida diferențelor de calitate, toate politetrafluoretilenele (PTFE) granulare reprezintă unul și același produs în sensul prezentei proceduri, dat fiind că toate tipurile și calitățile au aceleași caracteristici fizice și sunt destinate, în principal, acelorași scopuri practice. Considerentele 13, 145 și 147 din regulamentul provizoriu au menționat în mod greșit că politetrafluoretilena (PTFE) granulară se regăsește, de asemenea, în hanorace și în învelișurile interne ale cablurilor și că este utilizată în cadrul unor aplicații textile și biomedicale, precum și în calitate de agent de izolare. Constatările definitive au demonstrat că nu este utilizată în nici una dintre aplicațiile în cauză.

(11)

Având în vedere motivele menționate anterior, definiția produsului și constatările enunțate la considerentul 14 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(12)

Mai mulți importatori și utilizatori au afirmat în mod repetat că politetrafluoretilena (PTFE) granulară, produsă și vândută pe piața comunitară, nu este similară cu produsele importate din RPC și Rusia. Au susținut că produsele importate din țările care fac obiectul prezentei anchete sunt de calitate net inferioară celei a produsului din industria comunitară, fiind astfel vândute pe alte piețe fără a concura unul cu celălalt. Cu toate acestea, părțile respective nu au adus informații sau dovezi noi în acest sens.

(13)

Este important de reținut, în primul rând, că, astfel cum se explică la considerentul 16 din regulamentul provizoriu, ancheta a demonstrat că, pe durata anchetei, industria comunitară a fabricat, în egală măsură, produse în afara oricăror specificații pe care le-a vândut acelorași clienți ca producătorii-exportatorii în cauză. Ancheta a evidențiat, de asemenea, că cel puțin producătorii-exportatorii ruși au vândut Comunității, chiar dacă în cantități foarte reduse, calități de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară care, fie și fără a fi supuse posttratamentului, erau comparabile cu produsele de calitate superioară fabricate în Comunitate. Mai mult, chiar și politetrafluoretilenele (PTFE) granulare de calitate inferioară importate din țările în cauză pot, ca urmare a post-tratamentului, să fie utilizate în cadrul unei game de aplicații similare celei a produsului fabricat și vândut pe piața Comunității de către industria comunitară.

(14)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat că produsul în cauză și politetrafluoretilena (PTFE) granulară produsă și vândută în Comunitate de către industria comunitară prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice și sunt destinate, în special, acelorași utilizări. Prin urmare, au fost considerate produse similare în temeiul dispozițiilor articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(15)

În absența altor observații privind subiectul în cauză, concluziile enunțate la considerentul 15 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(16)

După instituirea măsurilor provizorii, cei trei producători-exportatori chinezi care au cooperat au afirmat că ar fi trebuit să beneficieze de statutul de societate funcțională în condiții de economie de piață și au reiterat argumentele pe care le-au prezentat anterior. Deoarece respectivele argumente au fost deja comentate la considerentele 33-39 din regulamentul provizoriu, s-a considerat că trebuie menținută decizia de refuzare a acestui statut celor trei societăți.

(17)

Doi producători-exportatori au susținut că ar fi trebuit să beneficieze de tratament individual. Un exportator a declarat că nu este dreptul Comisiei de a refuza tratamentul individual prin invocarea unei posibile intervenții a statului, deoarece articolul 9 alineatul (5) impune numai stabilirea liberă a prețurilor și cantităților la export. Ar trebui reținut în acest sens că, prin definiție, se poate considera că o societate nu își stabilește în mod liber prețurile și cantitățile de export și condițiile de vânzare, în cazul în care statul este susceptibil de a le influența. Prin urmare, condițiile enunțate la articolul 9 alineatul (5) litera (b) din regulamentul de bază nu pot fi considerate îndeplinite de către societățile care nu sunt în măsură să demonstreze că nu fac obiectul unei posibile intervenții de stat. Producătorul-exportatorul respectiv nu a furnizat nici un element prin care să ateste faptul că statul nu îi poate influența nici deciziile privind prețurile și cantitățile de export, nici condițiile de vânzare sau că o eventuală intervenție a statului nu ar permite o eludare a măsurilor. Astfel cum s-a explicat la considerentul 33 din regulamentul provizoriu, situația menționată anterior se datorează, în special, lipsei de claritate a relației dintre societate și acționarul public și caracterului puțin cert al statutului său. Prin urmare, chiar dacă ar fi demonstrată, absența invocată a intervenției statului în trecut nu ar constitui nici o garanție pentru viitor, în special în cazul nivelului dreptului individual.

(18)

Un alt exportator a evidențiat că structura sa de acționariat, în special faptul de a fi parțial publică, nu permite în sine să se concluzioneze asupra unei intervenții a statului în ceea ce privește stabilirea prețurilor și a altor modalități de vânzare. Mai întâi, afirmațiile menționate anterior nu au fost susținute de mijloace de probă. Pe urmă, s-a constatat că statul deținea majoritatea capitalului societății și, mai mult, că numea directorul general și majoritatea membrilor din consiliul de administrație. Prin urmare, s-a concluzionat că nu s-au îndeplinit condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) litera (c) și că tratamentul individual trebuia refuzat.

(19)

În absența altor observații cu privire la subiectul în cauză, constatările enunțate la considerentul 45 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(20)

Producătorii-exportatorii chinezi care au cooperat au contestat toți trei alegerea Statelor Unite ca țară analoagă, afirmând că Rusia ar fi trebuit mai degrabă aleasă. Doi dintre ei au reiterat observațiile pe care le-au formulat înainte de instituirea măsurilor provizorii și care au fost deja examinate la considerentele 47-54 din regulamentul provizoriu. În absența unor noi dovezi sau informații, observațiile producătorilor-exportatorilor în cauză au trebuit respinse.

(21)

Un alt producător-exportator chinez a susținut că, având în vedere nivelul mai redus de dezvoltare a RPC, anumiți factori de producție, cum ar fi costurile cu manopera și cheltuielile generale, sunt inferiori și nu se pot compara cu cei din Statele Unite. Cu toate acestea, astfel cum se precizează la considerentul 54 din regulamentul provizoriu, nivelul diferit de dezvoltare nu reprezintă în sine un factor determinant în alegerea unei țări analoage. Societatea a afirmat, de asemenea, că datorită nivelului mai scăzut de dezvoltare economică al RPC, serviciile de utilitate publică cum ar fi aprovizionarea cu apă, electricitate și gaz sunt mai ieftine decât în Statele Unite. Articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază prevede alegerea unei țări analoage astfel încât valoarea normală să fie fondată pe prețuri și costuri care nu sunt deformate de condiții incompatibile cu cele ale unei economii de piață. Prin urmare, simpla comparație a prețurilor în țara fără o economie de piață sau în țara în tranziție și prețurile din țara analoagă nu are, în sine, nici un sens. În orice caz, producătorul-exportator nu a furnizat nici o informație care să ateste sau să permită cuantificarea diferențelor pretinse sau care să demonstreze că beneficiază de un oarecare avantaj comparativ natural. Argumentul a fost astfel respins. În cele din urmă, producătorul-exportator în cauză a susținut că, având în vedere procesul de producție mai simplu, echipamentele, investițiile corespondente și indicii de amortizare diferă considerabil. Cu toate acestea, producătorul-exportator nu a comunicat nici o informație care să dovedească că procesul său de fabricație este într-adevăr mai simplu decât cel al producătorilor americani sau care să permită serviciilor Comisiei să cuantifice efectele diferențelor pretinse.

(22)

Exportatorul în cauză a susținut, de asemenea, că politetrafluoretilenele (PTFE) granulare americane și chineze erau de calitate diferită, ceea ce le destina unor aplicații diferite, astfel încât Statele Unite nu erau adecvate ca țară analoagă. Se observă în acest sens că, astfel cum s-a menționat la considerentul 53 din regulamentul provizoriu, pentru a ține seama de diferențele de calitate, în special de gradul de contaminare, s-a operat o ajustare a cărei valoare nu a fost contestată de producătorul-exportator chinez. În consecință, argumentul a fost respins.

(23)

În absența altor observații, constatările prezentate la considerentele 47-54 din regulamentul provizoriu privind alegerea Statelor Unite ca țară analoagă adecvată sunt confirmate.

(24)

Un producător-exportator chinez a susținut că ajustarea în temeiul diferențelor de calitate, descrisă la considerentul 53 din regulamentul provizoriu nu este suficientă și că valoarea normală ar fi trebuit ajustată în aceleași proporții cu prețul industriei comunitare la momentul calculării marjelor de subcotare și de subcotare a prețurilor indicative, astfel cum s-a prezentat la considerentul 98 din același regulament.

(25)

Trebuie menționat că, în cazul în care ajustarea valorii normale vizează luarea în considerare a diferențelor dintre produsul similar vândut pe piața din țara analoagă și produsul în cauză, ajustarea efectuată în cadrul analizei prejudiciului ține seama de diferențele dintre produsul în cauză și produsul similar vândut în Comunitate. Chiar dacă produsele similare vândute în țara analoagă și pe piața comunitară pot avea o calitate comparabilă și caracteristici apropiate, diferențele pe care le prezintă față de produsul în cauză nu sunt neapărat identice. Prin urmare, ajustările au fost efectuate independent una de cealaltă, pe baza informațiilor și elementelor de probă colectate pe durata anchetei. Producătorul-exportator nu a furnizat nici un element care să dovedească absurditatea metodei utilizate de Comisie în stadiu provizoriu și că diferențele dintre produsul în cauză și produsul similar fabricat și vândut în Comunitate, pe de o parte, și în țara analoagă, pe de altă parte, erau efectiv identice. Mai mult, nu reieșea din nici o altă informație sau element de probă disponibil că ajustările trebuie să fie identice. Prin urmare, observațiile au trebuit să fie respinse, confirmându-se astfel constatările prezentate la considerentul 53 din regulamentul provizoriu privind determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatorii cărora nu li s-a acordat statutul de societate funcțională în condiții de economie de piață.

(26)

Părțile interesate nu au formulat nici o observație în acest sens și metoda prezentată la considerentul 59 din regulamentul provizoriu este confirmată.

(27)

Un producător-exportator chinez a pretins că ajustarea în temeiul diferențelor fizice, descrisă la considerentul 62 din regulamentul provizoriu, nu reflecta în mod corect diferența reală de costuri de producție și trebuie, prin urmare, revizuită. Trebuie să se observe că ajustarea efectuată odată cu determinarea marjei de dumping provizorie se baza pe o estimare rezonabilă a valorii acestei diferențe de pe piața Statelor Unite, în conformitate du dispozițiile articolului 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază. S-a considerat că metoda respectivă era cea mai precisă, din punct de vedere al acurateței, pentru determinarea efectului diferenței asupra prețurilor și comparabilității acestora. Producătorul-exportator chinez nu a cuantificat diferența de ajustare solicitată și nu a furnizat informații sau elemente care să certifice faptul că metoda prevăzută la articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază nu permite luarea în calcul a diferenței fizice în cauză. Pe această bază, cererea a trebuit să fie respinsă. În absența altor observații, concluziile privind comparația, enunțate la considerentele 60-64 din regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(28)

Astfel cum se menționează la considerentele 69-82 din regulamentul provizoriu, dumpingul a fost determinat pe baza datelor disponibile pentru cei doi producători-exportatori care au făcut obiectul anchetei în Rusia.

(29)

Înainte de instituirea drepturilor provizorii, cei doi producători-exportatori ruși au fost informați, în cele mai scurte termene, privind motivele avute în vedere pentru utilizarea datelor disponibile în stadiul determinării provizorii și au avut posibilitatea de a furniza explicații complementare în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(30)

Cei doi au susținut că au cooperat la nivelul maxim al posibilităților lor și că este astfel disproporționat să se facă uz de singurele date disponibile, argumentând că, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, ar fi trebuit utilizate datele pe care le-au prezentat, chiar dacă nu erau cele mai bune din toate punctele de vedere.

(31)

În acest sens și astfel cum se menționează la considerentele 70-74 din regulamentul provizoriu, se amintește mai întâi că cele două societăți au comunicat informații incomplete, inexacte sau înșelătoare. Mai mult, una dintre ele a refuzat să furnizeze informații necesare calculului marjei de dumping sau nu le-a comunicat în timp util astfel încât nu mai puteau fi verificate. În cele din urmă, un comerciant rus asociat la una dintre cele două societăți nu a cooperat.

(32)

Ambele societăți au recunoscut existența unor deficiențe în cadrul răspunsurilor la chestionare, precum și în timpul examinării la fața locului, dar au susținut că nu sunt de asemenea natură încât să împiedice stabilirea unei constatări rezonabile și precise. S-a susținut că deficiențele ar avea numai un impact minor asupra constatărilor și că cifrele furnizate de societăți ar fi, în general, suficient de sigure pentru a putea fi utilizate în determinarea fenomenului de dumping.

(33)

Au fost reexaminate toate informațiile comunicate de către cele două societăți în cadrul răspunsurilor la chestionar, în timpul vizitei de verificare și după divulgarea concluziilor provizorii. Cu toate acestea, nici una din explicațiile lor nu era de natură să infirme concluziile provizorii. Se amintește că datele comunicate de societăți în cadrul răspunsurilor la chestionar nu au putut fi comparate cu conturile lor verificate, ceea ce s-a considerat o insuficiență gravă. În astfel de circumstanțe, stabilirea unei marje de dumping certe este imposibilă și trebuie să se apeleze la datele disponibile.

(34)

În acest sens și astfel cum s-a indicat deja la considerentul 72 din regulamentul provizoriu, se reamintește că una dintre cele două societăți a furnizat informații extrem de înșelătoare privind structura sa organizațională care, în cele din urmă, au împiedicat orice comparare a cifrelor comunicate. Răspunsul societății în cauză a fost, de altfel, foarte lacunar și de calitate redusă. În ceea ce privește cealaltă societate, chiar dacă fiecare insuficiență considerată individual nu poate avea un impact major asupra calculului dumpingului, acumularea lor stârnește îndoieli serioase privind fiabilitatea generală a datelor. În consecință și pe baza argumentelor prezentate la considerentul 71 din regulamentul provizoriu, a trebuit să se folosească datele disponibile în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază. Nu s-a comunicat nici un element de probă nou susceptibil de a modifica concluziile.

(35)

Pe baza insuficiențelor grave descrise anterior și a imposibilității de a verifica informațiile comunicate, a trebuit să se concluzioneze că acestea din urmă sunt, în ansamblu, nesigure și inexacte. Răspunsurile celor două societăți la chestionar au trebuit respinse în întregime. Prin urmare, constatările prezentate la considerentele 70-74 și concluzia enunțată la consideretul 75 din regulamentul provizoriu, mai precis imposibilitatea de a fonda marjele de dumping ale celor doi producători-exportatori pe datele pe care le-au prezentat și necesitatea de a recurge la datele disponibile în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază sunt confirmate.

(36)

Deoarece părțile interesate nu au formulat nici o observație cu privire la acest punct, metoda descrisă la considerentul 76 din regulamentul provizoriu este confirmată.

(37)

Cele două societăți au afirmat că stabilirea prețului de export a fost bazată în mod greșit pe prețurile de import, încadrate la codul NC ex 3904 61 00, înregistrate de Eurostat, dat fiind că respectivul cod nu include doar produsul în cauză, ci și produse care nu fac obiectul prezentei proceduri.

(38)

Trebuie menționat că marea majoritate a importurilor declarate în conformitate cu codul NC menționat anterior au în vedere produsul în cauză. Cu toate acestea, în stadiul provizoriu, datele Eurostat au fost ajustate în funcție de datele disponibile (estimări ale industriei comunitare). În absența unor informații mai fiabile, respectiva metodă a fost menținută în vederea determinării marjei de dumping definitive.

(39)

Una dintre societăți a susținut că, pentru stabilirea prețului de export, ar fi trebuit utilizate informațiile comunicate de doi dintre importatorii independenți, care reprezintă 80 % din vânzările sale către Comunitate pe durata anchetei. Cu toate acestea, unul dintre importatorii în cauză nu a cooperat în întregime la desfășurarea anchetei. Mai mult, datele furnizate de către celălalt importator independent, care a cooperat în întregime, nu au putut fi comparate cu cifrele comunicate de producătorul-exportator în cauză și nu au permis determinarea prețului de export. Astfel, cererea a trebuit să fie respinsă.

(40)

În absența unor alte informații, a fost menținută metoda prezentată la considerentul 77 din regulamentul provizoriu, iar prețul de export a fost calculat pe baza datelor Eurostat.

(41)

Deoarece părțile interesate nu au formulat nici o observație, constatările prezentate la considerentele 78 și 79 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(42)

În absența unor observații din partea părților interesate, metoda de calcul al marjelor de dumping prezentată la considerentele 24, 65-68 și 80-82 din regulamentul provizoriu este confirmată. Având în vedere cele menționate anterior, marjele de dumping definitive, exprimate în procent din prețul de import CIF (cost, asigurare și transport) frontiera comunitară se stabilesc după cum urmează:

(43)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul în cauză, concluziile enunțate la considerentele 83-87 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(44)

Cei doi producători-exportatori ruși au repetat că, din considerentele prezentate la considerentul 91 din regulamentul provizoriu, importurile de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară originară din Rusia nu trebuia cumulate cu celelalte importuri în cauză în scopul analizării prejudiciului. Pentru a-și susține afirmațiile, producătorii-exportatori în cauză au argumentat că scăderea rentabilității industriei comunitare remarcată începând cu 2002 a coincis cu o reducere a importurilor din Rusia, în timp ce, în 2001, atunci când importurile respective au atins cel mai înalt nivel, industria comunitară s-a bucurat de profituri considerabile. În schimb, creșterea importurilor din RPC a fost concomitentă cu declinul marjei profitului în industria comunitară. Exportatorii au dedus că prejudiciul important nu putea fi cauzat de importurile din Rusia și că, prin urmare, cumularea nu s-a justificat.

(45)

Trebuie menționat că, astfel cum este indicat la considerentul 90 din regulamentul provizoriu, prețurile de export ruse și chineze au cunoscut o evoluție similară. Au manifestat o tendință de descreștere pe întreaga durată a anchetei, reducându-se considerabil de la un an la altul. Mai mult, atât importurile din Rusia, cât și cele din RPC au determinat o puternică subcotare a prețurilor industriei comunitare pe toată durata cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și sfârșitul perioadei de anchetă (perioada examinată). De altfel, se observă că, deși în scădere în 2002, importurile din Rusia au rămas stabile în continuare, crescând chiar ușor pe durata anchetei. În cele din urmă, constatările definitive au confirmat că importurile de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară originară din RPC și Rusia sunt concurente pe piața comunitară. Prin urmare și având în vedere argumentele prezentate la considerentele 89-92 din regulamentul provizoriu, nu există nici un element care să conducă la concluzia necesității disocierii importurilor de produs rusesc de alte importuri în cauză. Argumentul menționat anterior a fost, prin urmare, respins.

(46)

În absența altor observații privind subiectul în cauză, constatările prezentate la considerentele 88-93 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(47)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul în cauză, concluziile prezentate la considerentele 94-96 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(48)

Un producător-exportator chinez și-a exprimat îngrijorarea în ceea ce privește determinarea provizorie a costurilor ulterioare importului odată cu determinarea prețului industriei comunitare. Acesta a susținut, în special, superioritatea costurilor respective față de cele utilizate în calculele provizorii fără a furniza însă elemente de probă. În stadiu provizoriu, costurile ulterioare importurilor au fost determinate pe baza datelor reale comunicate de către cei doi importatori care au cooperat. Răspunsul unuia dintre ei a făcut obiectul unei verificări. Informațiile furnizate de al doilea importator, chiar dacă nu au fost verificate, au coincis cu datele verificate ale primului și au fost astfel considerate suficient de fiabile. Prin urmare, s-a considerat că datele comunicate de importatori sunt mai fiabile decât estimările producătorilor-exportatorilor chinezi, care nu au fost nici susținute de un element de probă. Afirmația a fost, prin urmare, respinsă.

(49)

Un producător-exportator chinez a semnalat o greșeală în calculul de ajustare în temeiul drepturilor de import. Prin urmare, ajustarea respectivă a fost corectată, pentru toți producătorii-exportatori chinezi, în conformitate cu nivelul dreptului aplicabil pe durata anchetei.

(50)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 98 din regulamentul provizoriu, s-a verificat dacă ajustarea acordată, în stadiu provizoriu, în temeiul diferențelor de calitate dintre produsul similar vândut de industria comunitară și produsul în cauză importat din Rusia și RPC este adecvată.

(51)

În acest sens, industria comunitară a afirmat că posttratamentul era necesar numai pentru un număr limitat de tipuri importate, mai precis „reactor beads”. Aceasta a adăugat că, pentru a produce calități presinterizate, produsele sale trebuiau supuse unei transformări ulterioare, astfel încât prețul de import să nu trebuiască ajustat. În cele din urmă, anumite informații comunicate făceau referire la vânzările producătorilor-exportatori din Rusia de tipuri de produs de calitate superioară care nu necesitau posttratament.

(52)

S-a constatat că anumite tipuri de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară produse de producătorii-exportatori ruși corespund, de fapt, unor standarde de calitate superioare și pot fi utilizate fără un alt tratament. Cu toate acestea, tipurile de produs în cauză au fost vândute, pe durata anchetei, numai în cantități neglijabile, în special cu scop de testare. Astfel, din informațiile furnizate de utilizatorii care au cooperat, rezultă că importurile de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară rusească de calitate superioară reprezintă numai 14 % din totalul importurilor din Rusia.

(53)

S-a observat, de asemenea, că toate celelalte calități de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară importate necesită un posttratament care implică, în special încălzirea și concasarea mai îndelungată a acestora. Operația menționată anterior trebuie distinsă de transformarea necesară producerii de politetrafluoretilenă (PTFE) presinterizată, care constituie un proces specific ce intervine ca urmare a post-tratamentului. Prin urmare, ajustarea acordată în stadiu provizoriu reflectă corect diferențele de calitate atestate dintre produsul similar fabricat de industria comunitară și produsul în cauză și nu afectează costurile de transformare suplimentară suportate pentru obținerea de politetrafluoretilenă (PTFE) presinterizată. Prin urmare, argumentele industriei comunitare au fost respinse.

(54)

De altfel, un producător-exportator rus și un importator de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară rus au afirmat că, și după aplicarea posttratamentului, politetrafluoretilena (PTFE) granulară exportată de producătorul rus în cauză este de calitate inferioară politetrafluoretilenelor (PTFE) granulare produse și vândute pe piața Comunității de către industria comunitară. Producătorul-exportator a adăugat că posttratamentul compensează numai anumite diferențe de calitate, cum ar fi mărimea particulelor și coeficientul de impuritate al produsului, fără a produce efect asupra altor parametri de calitate esențiali, cum ar fi rezistența și întinderea la tracțiune care, după părerea lui, influențează considerabil calitatea intrinsecă a politetrafluoretilenei (PTFE) granulare rusești și, prin urmare, a produsului semifinit. Pentru a-și susține afirmația, importatorul a comunicat date provenite din rezultatele de testare care dovedesc, în opinia sa, existența diferențelor de calitate între politetrafluoretilena (PTFE) granulară fabricată de producătorii comunitari și politetrafluoretilena (PTFE) granulară posttratată importată din Rusia. Pe această bază, ajustarea ar trebui să fie superioară simplului cost de posttratament.

(55)

Cu toate acestea, ancheta nu a putut confirma afirmațiile menționate anterior. S-a constatat că datele privind rezultatele de testare comunicate de importator nu sunt reprezentative, ci, mai degrabă, anecdotice, deoarece se referă la un singur lot de producție. În cadrul acestui lot, toate politetrafluoretilenele (PTFE) granulare testate au fost conforme cu specificațiile impuse de standard, în pofida specificațiilor lor tehnice întrucâtva diferite. Prin urmare, dovezile comunicate nu au fost considerate concludente. Cu toate acestea, informațiile furnizate de producătorul-exportatorul rus și de importator nu au permis cuantificarea diferenței de calitate afirmată. În consecință, se confirmă că, în urma posttratamentului, politetrafluoretilena (PTFE) granulară importată, fabricată de producătorul-exportator respectiv este de calitate similară calității politetrafluoretilenei (PTFE) granulare produse și vândute pe piața Comunității de către industria comunitară și poate fi utilizată într-o largă gamă de aplicații similare.

(56)

Având în vedere cele menționate anterior, ajustarea operată în stadiu provizoriu odată cu determinarea marjei de subcotare a fost considerată adecvată. Cu toate acestea, a fost corectată pe baza informațiilor verificate, comunicate de doi utilizatori care au permis un calcul precis al costurilor în cauză. Astfel, ajustarea corespunde cu 36,7 % din prețul de achiziție al utilizatorilor/importatorilor respectivi.

(57)

Având în vedere corecțiile menționate anterior și, în absența altor observații, considerentele 97 și 98 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(58)

Având în vedere cele menționate anterior, comparația în funcție de tip a demonstrat că, pe durata anchetei, produsele în cauză originare din RPC și Rusia au fost vândute în Comunitate la prețuri care au antrenat o subcotare a prețurilor industriei comunitare (respectiv de 20,5 % și 13,5 %).

(59)

Anumite părți interesate au subliniat evoluția pozitivă a anumitor factori de prejudiciu, susținând că nu era suficient ca alți indicatori, cum ar fi prețurile de vânzare și rentabilitatea să manifeste o tendință negativă pentru a concluziona că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ.

(60)

Trebuie mai întâi precizat că articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază prevede că, dacă examinarea impactului importurilor de dumping asupra industriei comunitare implică o evaluare a tuturor factorilor și indiciilor economici pertinenți, nici unul dintre factorii menționați anterior, individual sau împreună cu alți factori, nu constituie, în mod necesar, o bază de judecată determinantă. Prin urmare, nu este necesar ca toți factorii de prejudiciu să manifeste o tendință negativă pentru a concluziona că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ.

(61)

Pe această bază, este important să se examineze situația financiară generală a industriei comunitare pentru a determina dacă aceasta din urmă a suferit un prejudiciu semnificativ. Astfel, progresul anumitor indicatori de prejudiciu nu trebuie judecat în mod izolat. Acest progres ar trebui reamplasat într-un context mai larg, mai precis, împreună cu evoluția altor indicatori de prejudiciu pentru a putea desprinde concluzii valabile. În cazul de față și astfel cum s-a explicat la considerentul 117 din regulamentul provizoriu, progresul anumitor indicatori de prejudiciu trebuie judecat în funcție de efectele, în general negative ale importurilor în cauză, asupra rezultatelor industriei comunitare și de reacția acesteia din urmă. Situația general negativă a industriei comunitare s-a tradus, în special, printr-o scădere a prețurilor de vânzare și a rentabilității.

(62)

În consecință, se consideră că metoda aplicată în stadiu provizoriu este rezonabilă și în conformitate cu regulamentul de bază și trebuie, prin urmare, menținută în scopul desprinderii concluziilor definitive.

(63)

Anumite părți interesate au susținut că industria comunitară a reușit să își amplifice capacitățile și volumul de producție, precum și nivelul de utilizare a capacităților, în timp ce consumul comunitar a manifestat o scădere, ceea ce infirmă existența unui prejudiciu.

(64)

De fapt, scăderea consumului (de 12 %) nu a fost resimțită decât în 2002, iar volumul de producție al industriei comunitare a înregistrat o diminuare corespunzând unui procent de 13 %, ceea ce a cauzat, în egală măsură, o diminuare a nivelului de utilizare a capacităților în anul respectiv. În consecință și astfel cum s-a precizat la considerentul 102 din regulamentul provizoriu, industria comunitară a trebuit să își scadă prețurile pentru a crește vânzările și a putea astfel să concureze cu importurile de dumping. Cu toate acestea, chiar și volumul vânzărilor industriei comunitare a scăzut ușor în 2002.

(65)

De altfel, evoluția volumului de producție trebuie replasată într-un context mai general decât simpla evoluție a consumului comunitar. Astfel cum s-a menționat la considerentul 134 din regulamentul provizoriu, vânzările la export ale industriei comunitare au înregistrat un ușor progres, ceea ce a influențat, de asemenea, cifrele de producție. Mai mult, creșterea volumului de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară produsă se datorează parțial faptului că anumiți producători comunitari au utilizat cantități mai mari de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară la nivel intern pentru a produce, de exemplu, compuși și calități micronizate. În cele din urmă, creșterea generală a volumului și a capacităților de producție observată în perioada examinată demonstrează, de asemenea, strategia adoptată de industria comunitară pentru a încerca să facă față importurilor de dumping, prin încercarea de a crește volumul vânzărilor, însă în detrimentul prețurilor și al rentabilității.

(66)

Prin urmare, constatările prezentate la considerentele 101 și 102 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(67)

De asemenea, mai multe părți interesate au susținut că mărirea volumului de vânzări și a cotei de piață, mai ales pe fundalul unei scăderi a cererii, indică, în mod clar, că industria comunitară nu suferă nici un prejudiciu semnificativ. Producătorul-exportator rus a afirmat, de asemenea, că o astfel de creștere a vânzărilor nu se poate explica prin intermediul strategiei de scădere a prețurilor, adoptată de industria comunitară ca urmare a confruntării acesteia cu importurile la preț scăzut. În acest sens, evoluția volumului vânzărilor industriei comunitare a fost comparată cu evoluția importurilor din Rusia care au manifestat o tendință de descreștere în pofida reducerii prețurilor de import.

(68)

Analiza datelor privind importurile din Rusia a creat, cu toate acestea, o imagine ușor diferită. Deși volumul și cota de piață ale acestora s-au diminuat semnificativ din 2001 până în 2002, acestea nu s-au redus decât foarte ușor între 2002 și 2003, progresând chiar puțin pe durata anchetei. În schimb, prețurile au scăzut în continuu de-a lungul perioadei examinate. În paralel, prețurile importurilor din RPC au înregistrat o scădere mult mai pronunțată în decursul perioadei examinate, în timp ce volumul și cota de piața a acestora au crescut considerabil. Situația prezentată indică faptul că exportatorii ruși, confruntați cu importurile de produse chinezești la preț mic pe piața Comunității, au fost constrânși, la fel ca industria comunitară, să continue micșorarea prețurilor de import pentru a recâștiga cote de piață. Mai mult, deoarece importurile din Rusia și RPC au fost cumulate, analiza în cauză nu ar trebui efectuată separat pentru fiecare țară exportatoare. În acest sens, se reamintește că respectiva cotă de piață deținută de importuri a fost întotdeauna ridicată și că prețurile lor au scăzut în mod spectaculos, antrenând o considerabilă subcotare a prețurilor industriei comunitare. În consecință, argumentul producătorului-exportator rus a fost respins.

(69)

Prin urmare, se reamintește că evoluția volumului de vânzări și a cotei de piață a industriei comunitare trebuie corelată cu diminuarea în paralel a valorii vânzărilor și a prețurilor unitare datorată importurilor de dumping și repercusiunilor negative asupra rentabilității industriei respective. Astfel cum s-a menționat anterior la considerentul 61 din prezentul regulament, pentru a desprinde o concluzie valabilă privind situația financiară globală a industriei comunitare, orientarea pozitivă a indicatorilor respectivi nu ar trebui considerată în mod izolat, ci împreună cu evoluția celorlalți indicatori de prejudiciu.

(70)

Deoarece nu s-a formulat nici o altă observație privind subiectul în cauză, constatările prezentate la considerentele 103 și 104 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(71)

Un producător-exportator chinez și cei doi producători-exportatori ruși au susținut, de asemenea, că stocurile industriei comunitare au scăzut considerabil între 2003 și perioada de anchetă, ceea ce indică absența prejudiciului.

(72)

S-a observat că mișcările de stocuri au fost mai puțin importante în perioada examinată și nu au manifestat o tendință certă. De fapt, dacă s-au redus cu 13 % între 2001 și 2002, stocurile au crescut cu 23 puncte procentuale între 2002 și 2003, înainte de a pierde din nou 17 puncte procentuale în decursul perioadei de anchetă. Trebuie, de asemenea, precizat că între 2003 și perioada de anchetă stocurile nu s-au diminuat decât cu 216 tone, ceea ce corespunde unui procent de 4,3 % și 3,9 % din volumul de vânzări al industriei comunitare în 2003 și în decursul perioadei de anchetă.

(73)

Indiferent de situație, industria comunitară produce, în special, la comandă, iar produsele din stoc sunt în general produse care așteaptă să fie expediate clienților. De aceea, creșterea stocurilor constatată în 2003 este mai degrabă imputabilă unei întârzieri de livrare și nu poate fi considerată drept un indicator de prejudiciu valabil deoarece nu a avut, în mod individual, un impact asupra situației financiare a industriei comunitare. În consecință, evoluția stocurilor nu a fost considerată, în cazul de față, un indicator de prejudiciu determinant.

(74)

Anumite părți interesate au afirmat, de asemenea, că sporirea stocurilor înregistrată în 2003, mai precis în decursul anului care a precedat perioada de anchetă, a cauzat un prejudiciu industriei comunitare, aceasta din urmă fiind obligată să vândă stocurile acumulate la preț mai mic în decursul perioadei de anchetă. Astfel cum s-a menționat deja la considerentul 73, deoarece produsul în cauză a fost fabricat la comandă, creșterea stocurilor în 2003 s-a datorat probabil unei întârzieri de livrare pentru vânzările încheiate deja ale căror prețuri au fost deja fixate. În orice caz, creșterea de 283 de tone în 2003 nu poate fi considerată semnificativă, deoarece nu reprezintă decât 5,6 % din volumul vânzărilor în anul respectiv. Prin urmare, s-a concluzionat că mărirea de stocuri ce a precedat perioada de anchetă nu ar fi putut cauza prejudiciul semnificativ suferit de industria comunitară.

(75)

În consecință, argumentul a trebuit respins, iar constatările prezentate la considerentul 105 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(76)

Aceiași producători-exportatori au susținut că tendința de scădere a prețurilor de vânzare în Comunitate nu este un indicator de prejudiciu valabil, deoarece prețurile de vânzare ale politetrafluoretilenei (PTFE) granulare au scăzut, la nivel global, ca urmare a forțelor pieței. Un producător-exportator a pus la îndoială, de asemenea, rezultatul calculelor fără a furniza, cu toate acestea, elemente de sprijin pentru afirmația făcută.

(77)

Fiind vorba de calcularea prețurilor de vânzare ale industriei comunitare, nu s-a constatat nici o eroare în cadrul calculelor provizorii care sunt, prin urmare, confirmate.

(78)

Se amintește că prețurile de vânzare au scăzut considerabil în Comunitate în perioada examinată, ceea ce a avut un impact remarcabil asupra rentabilității industriei comunitare. Se confirmă, de asemenea, că au fost considerate un factor esențial în determinarea prejudiciului dat fiind efectul direct asupra situației financiare a industriei comunitare. Se afirmă din nou că prețurile constituie unul dintre cei mai pertinenți indicatori de prejudiciu din cadrul anchetei în cauză, iar afirmația producătorului-exportator a trebuit să fie respinsă.

(79)

Mai specific, în ceea ce privește scăderea globală a prețurilor invocată, ancheta nu a evidențiat nici un element justificativ, de exemplu, pentru reducerile de costuri susceptibile de a o explica. În consecință, se confirmă că prețul reprezintă unul dintre cei mai pertinenți indicatori de prejudiciu din cadrul anchetei în cauză, iar afirmația producătorului-exportator a trebuit respinsă în contextul analizei prejudiciului. În ceea ce privește restul, argumentul în cauză se poate mai degrabă explica prin intermediul legăturii de cauzalitate și va fi examinat la considerentele 106 și 107 prezentate în continuare.

(80)

Deoarece nu s-a formulat nici o altă observație privind subiectul în cauză, constatările prezentate la considerentul 106 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(81)

S-a susținut că progresul industriei comunitare nu poate fi explicat prin concluziile provizorii, mai ales în ceea ce privește diminuarea consumului constatată în Comunitate în perioada examinată. Deoarece creșterea industriei comunitare a fost determinată de evoluția cotei sale de piață, se face trimitere la considerentul 103 din regulamentul provizoriu și la considerentele 67 și 69 din prezentul regulament.

(82)

Un producător-exportator chinez a contestat concluzia provizorie conform căreia abilitatea de a mobiliza capitaluri nu reprezintă un indicator de prejudiciu pertinent.

(83)

Astfel cum s-a explicat la considerentul 109 din regulamentul provizoriu, s-a constatat că, deoarece toți producătorii comunitari aparțin unor mari grupuri și sunt finanțați de sisteme intragrup de centralizare a numerarului, abilitatea de a mobiliza capitaluri nu constituie un indicator de prejudiciu valabil deoarece nu este, în mod normal, afectată, chiar dacă anumiți producători din marile grupuri menționate anterior se găsesc într-o situație deosebit de prejudiciabilă. Producătorul-exportator chinez nu a explicat ce anume contestă din concluziile în cauză și nu și-a susținut observațiile. În consecință, reclamația a trebuit respinsă, iar concluziile considerentelor 108 și 109 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(84)

Mai mulți producători-exportatori au evidențiat, de asemenea, că rentabilitatea industriei comunitare a crescut între 2003 și perioada de anchetă, aspect care nu a fost luat în considerare în cadrul constatărilor provizorii.

(85)

Observația trebuie respinsă, deoarece evoluția rentabilității industriei comunitare a fost analizată, în ansamblul perioadei examinate, în regulamentul provizoriu. Astfel, creșterea rentabilității între 2003 și perioada de anchetă nu poate infirma concluzia conform căreia rentabilitatea a scăzut, la nivel global, între 2001 și perioada de anchetă, reducându-se cu 9,2 puncte procentuale. În decursul perioadei de anchetă, industria comunitară nu a depășit decât foarte puțin pragul de echilibru, cu o rentabilitate de 0,1 % care ar fi fost și mai mică, dacă și-ar fi menținut prețurile, pierzând astfel cote de piață și volume de vânzări. Prin urmare, s-a concluzionat că factorul de prejudiciu respectiv a manifestat, în mod clar, o tendință negativă în decursul perioadei examinate.

(86)

Deoarece nu s-a formulat nici o altă observație privind subiectul în cauză, concluziile prezentate la considerentele 110 și 111 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(87)

Producătorii-exportatorii chinezi, precum și cei doi producători-exportatori ruși și-au reiterat argumentele privind evoluția ocupării forței de muncă și a productivității, sugerând faptul că factorii respectivi nu sunt dovada unui prejudiciu semnificativ. În absența oricărei informații noi în acest sens, concluziile enunțate la considerentul 112 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(88)

În cele din urmă, producătorii-exportatorii menționați anterior au susținut că îmbunătățirea rezultatelor la exportul din industria comunitară constatată în decursul perioadei examinate dovedește că industria comunitară nu suferă nici un prejudiciu semnificativ.

(89)

În acest sens, trebuie precizat că considerentul 134 din regulamentul provizoriu indică, în mod greșit, că exporturile din industria comunitară au progresat cu 3 % în decursul perioadei examinate. În realitate, ele au crescut cu 54 %. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat, în mod corect, în cadrul aceluiași considerent din regulamentul provizoriu, exporturile în cauză, chiar dacă mărite, nu reprezentau decât 12,7 % din volumul total al vânzărilor industriei comunitare în perioada anchetei. În consecință, se confirmă că, în cifre absolute, creșterea nu a fost semnificativă (aproximativ 250 tone). Astfel, deși în creștere, vânzările la export nu reprezentau decât o proporție mică din totalul vânzărilor industriei comunitare. Pe această bază, s-a considerat că ele nu constituiau un semn al bunei stări a industriei respective.

(90)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul în cauză, concluziile prezentate la considerentul 113 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(91)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul respectiv, concluziile prezentate la considerentul 114 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(92)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul respectiv, concluziile prezentate la considerentul 116 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(93)

Deoarece argumentele anumitor părți interesate au la bază informațiile din reclamație, ar trebui precizat că respectivele constatări provizorii se sprijină pe datele verificate, comunicate de producătorii comunitari pentru perioada de anchetă.

(94)

Pe această bază, în pofida tendinței pozitive manifestate de anumiți indicatori de prejudiciu, s-a concluzionat că situația financiară generală a industriei comunitare s-a deteriorat considerabil în perioada examinată și că industria în cauză a fost supusă unui prejudiciu semnificativ pe durata perioadei de anchetă.

(95)

În consecință, constatările privind situația industriei comunitare și prejudiciul, prezentate la considerentele 101-120 din regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(96)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul respectiv, concluziile prezentate la considerentele 122-126 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(97)

Anumite părți interesate au repetat că diminuarea consumului și a cererii pe piața comunitară este un factor determinant pentru fixarea prețurilor și ar trebui considerată, mai degrabă decât importurile de dumping, cauza principală a scăderii prețurilor și a rentabilității industriei comunitare. Cu toate acestea, părțile în cauză nu au furnizat nici o informație și nici un element nou de probă, mulțumindu-se să reia argumentele prezentate înainte de instituirea drepturilor provizorii. S-a susținut, de asemenea, că nu intra în discuție o comparație între diminuarea consumului și scăderea valorii pieței comunitare, astfel cum s-a făcut la considerentul 127 din regulamentul provizoriu, dat fiind că prețurile de vânzare nu depind numai de evoluția consumului și a cererii, ci și de a ofertei.

(98)

Dacă este incontestabil că, în condiții normale de concurență, prețurile sunt determinate de cerere și ofertă, se amintește că, în cazul de față, condițiile de piață sunt denaturate de politici anticoncurențiale, mai precis, de practici de dumping. Astfel, ancheta a evidențiat un dumping semnificativ pentru toți producătorii-exportatori pe perioada anchetei și a subliniat, pe întreaga perioadă examinată, o subcotare considerabilă care a exercitat o presiune sporită asupra prețurilor industriei comunitare.

(99)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 129 din regulamentul provizoriu, în aceeași perioadă, prețurile importurilor din Rusia și RPC s-au diminuat într-o proporție mult mai mare decât consumul comunitar. Mai mult, acestea au continuat să scadă în timp ce consumul s-a stabilizat relativ, crescând ușor începând cu 2002. De altfel, prețurile importurilor din alte țări terțe s-au diminuat într-o măsură mult mai mică. În consecință, raportul direct între diminuarea consumului și scăderea prețurilor industriei comunitare nu a putut fi stabilit, concluzionându-se că evoluția consumului nu a putut avea un astfel de efect încât prejudiciul cauzat de importurile de dumping să nu mai poată fi considerat semnificativ. De fapt, importurile de dumping dețin o cotă importantă de piață (aproximativ 3,5 %) și sunt realizate la prețuri foarte scăzute. În comparație cu acest aspect, diminuarea consumului care, pe de altă parte, nu s-a verificat decât până în 2002, nu a avut decât un efect destul de limitat. Mai mult, diminuarea consumului nu a privat industria comunitară de nici o economie de scară.

(100)

Dezechilibrul dintre reducerea prețurilor și diminuarea consumului este, de asemenea, atestat de faptul că scăderea consumului nu mai concordă cu scăderea valorii pieței comunitare a politetrafluoretilenei (PTFE) granulare. Astfel, comparația dintre valoarea pieței și consum este un element valabil, chiar dacă nu singurul, prin care se stabilește dacă scăderea prețurilor industriei comunitare este imputabilă importurilor de dumping.

(101)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul respectiv, concluziile prezentate la considerentele 127-129 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(102)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul respectiv, concluziile prezentate la considerentul 130 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(103)

S-a susținut că, dacă producătorii comunitari, alții decât cei ce au semnat reclamația, ar fi supuși unui prejudiciu, acesta s-ar manifesta, în special, printr-o pierdere de cote de piață mai degrabă decât printr-o scădere a rentabilității, astfel cum este situația industriei comunitare. Pe această bază, s-a susținut că un singur factor, mai precis importurile de dumping, nu poate avea efecte atât de diferite asupra situației producătorilor comunitari, fie că aceștia sunt sau nu semnatari ai reclamației și că, în consecință, prejudiciul semnificativ suportat de producătorii în cauză își are originile în alți factori.

(104)

Argumentul menționat anterior a trebuit respins. Astfel cum s-a prevăzut la considerentul 103 din regulamentul provizoriu, confruntați fiind cu importuri la prețuri scăzute, producătorii au posibilitatea de a alege între a menține prețurile în detrimentul volumului de vânzări și cotei lor de piață sau a scădea prețul pentru a păstra, pe cât posibil, economiile de scară și situația lor pe piață. Prin urmare, nu este nimic neobișnuit în faptul că producătorii nu optează toți pentru aceeași strategie și că prejudiciul suportat presupune o involuție a cotei lor de piață, a prețurilor lor de vânzare sau a ambelor element rezultând într-o pierdere de rentabilitate. Dată fiind importanța dumpingului, a volumelor de import, a cotelor de piață și a subcotării și scăderea spectaculoasă a prețurilor produselor importate în dumping, se poate concluziona că, în absența altei cauze, dumpingul este cauza situației nefavorabile a industriei comunitare.

(105)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație privind subiectul respectiv, concluziile prezentate la considerentul 133 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(106)

S-a susținut că, având în vedere tendința spre micșorare a prețurilor de import înregistrate de Eurostat și, mai ales, a prețurilor importurilor din Statele Unite și Elveția, prețul pentru politetrafluoretilenă (PTFE) granulară s-a diminuat, la nivel global, în ansamblul pieței comunitare. Respectiva tendință spre diminuare s-ar explica, de asemenea, prin restrângerea pieței politetrafluoretilenei (PTFE) granulare, mai precis, prin restrângerea cererii și a consumului. Astfel, scăderea prețurilor de vânzare ale industriei comunitare este datorată mai degrabă acestei tendințe generale decât importurilor de dumping din țările în cauză.

(107)

Analiza a evidențiat că, în general și în particular în cazul Elveției și al Statelor Unite, prețurile de import înregistrate de Eurostat sunt mult superioare prețurilor de import din RPC și Rusia, precum și prețurilor industriei comunitare. De asemenea, prețurile producătorilor comunitari, alții decât cei ce au semnat reclamația, sunt superioare prețurilor industriei comunitare. În consecință, s-a concluzionat că țările terțe și producătorii comunitari, alții decât cei ce au semnat reclamația, nu au exercitat asupra prețurilor o presiune concurențială ce poate constitui o cauză majoră de prejudiciu.

(108)

Se observă, de asemenea, că, astfel cum s-a menționat anterior, după o diminuare considerabilă între 2001 și 2002, consumul comunitar a rămas cu preponderență stabil în continuare, chiar redresându-se ușor. Tendința de creștere a fost, pe de altă parte, confirmată după perioada de anchetă. Astfel, piața de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară nu poate fi considerată o piață în restrângere.

(109)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat că fenomenul general de încetinire economică constatat în perioada examinată nu a afectat legătura de cauzalitate dintre importurile de dumping din RPC și Rusia și prejudiciul semnificativ suportat de industria comunitară.

(110)

Câțiva exportatori care au cooperat au afirmat că respectiva concluzie menționată la considerentul 135 din regulamentul provizoriu, referindu-se la scăderea costului de producție al industriei comunitare, contrazice datele din reclamație, care sugerează mai degrabă o creștere a costului unitar în perioada examinată, susținând că ar fi trebuit stabilit dacă creșterea de costuri în cauză stă la baza prejudiciului semnificativ suportat sau nu. În acest sens, ar trebui precizat că, la considerentul 135 din regulamentul provizoriu, concluzia are la bază informații care au fost verificate cu ocazia diferitelor vizite la sediile producătorilor europeni. În consecință, observațiile au fost respinse.

(111)

Un alt producător-exportator a susținut că industria comunitară și-a scăzut prețurile de vânzare la niveluri inutil de reduse, argumentând că și-a crescut astfel volumul de vânzări și a câștigat cote de piață (în loc să își mențină doar poziția) în perioada examinată. S-a susținut, de asemenea, că micșorarea rentabilității s-a datorat mai degrabă unei creșteri a costurilor unitare, ca rezultat al unui nivel scăzut de utilizare a capacităților și al unei creșteri a salariilor, decât importurilor în cauză.

(112)

Mai întâi, ar trebui precizat că, în mod contrar celor afirmate de producătorii-exportatorii în cauză, costul de producție al industriei comunitare a scăzut pe perioada examinată, astfel încât nu a fost reținut printre cauzele diminuării rentabilității. Dacă este adevărat că industria comunitară a reușit să își mențină poziția pe piață și a chiar câștigat cote de piață, a făcut acest lucru în detrimentul rentabilității sale. Se amintește că importurile examinate au subcotat prețurile industriei comunitare în mod considerabil în decursul întregii perioade examinate, fenomen ce nu a putut fi echilibrat de câștigul unei cote de piață.

(113)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat că, dată fiind eficiența procedeelor sale de fabricație și reducerea costurilor sale de producție, industria comunitară nu a putut să își provoace prejudiciul semnificativ la care a fost supusă. Prin urmare, constatările prezentate la considerentul 135 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(114)

Doi producători-exportatori ruși au afirmat că vânzările captive de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară ale celor doi producători comunitari au crescut considerabil în perioada examinată, susținând că, deoarece asemenea vânzări nu sunt, în general, rentabile, dezvoltarea lor trebuie considerată cauză posibilă a prejudiciului la care a fost supusă industria comunitară.

(115)

În acest sens, ancheta a evidențiat că vânzările captive nu reprezintă decât aproximativ 5 % din volumul total produs de industria comunitară pe durata anchetei. Având în vedere volumul mic, s-a concluzionat că, deși nu sunt rentabile, vânzările respective nu pot rupe legătura de cauzalitate dintre importurile de dumping din RPC și Rusia și prejudiciul semnificativ la care a fost supusă industria comunitară.

(116)

Un producător-exportator a susținut că prejudiciul posibil pe care l-a suportat industria comunitară nu poate fi imputat importurilor în cauză, deoarece politetrafluoretilena (PTFE) granulară importată din țările respective este de o calitate, în general, inferioară și nu intră în concurență cu produsul vândut de industria comunitară pe piața Comunității.

(117)

În acest sens, s-a concluzionat la considerentele 12-14 din prezentul regulament că, în pofida existenței unor tipuri diferite care prezintă, în special, diferențe de calitate, politetrafluoretilena (PTFE) granulară produsă de industria comunitară și produsul în cauză importat din țările respective au aceleași caracteristici fizice și sunt, în principal, destinate acelorași scopuri. Astfel cum se menționează la considerentele 16, 19 și 92 din regulamentul provizoriu și la considerentul 10 din prezentul regulament, ancheta a confirmat, de asemenea, că toate tipurile de produs importate sunt în concurență cu tipurile produse și vândute de industria comunitară pe piața Comunității. În consecință, afirmația a trebuit respinsă.

(118)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 89 din prezentul regulament, vânzările la export ale industriei comunitare au crescut, de fapt, cu 54 %. Cu toate acestea, concluziile esențiale ale considerentului 134 din regulamentul provizoriu, și anume că exporturile, chiar dacă în creștere, nu reprezintă decât un procent redus din totalul vânzărilor industriei comunitare (mai precis, 12,7 % pe durata anchetei) sunt confirmate. În consecință, în absența unor alte observații privind cele menționate anterior, constatările prezentate la considerentul 134 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(119)

Anumite părți interesate au susținut că scăderea dolarului în raport cu euro a cauzat prejudiciul pe care l-a suportat industria comunitară. Acestea au afirmat că scăderea dolarului (i) a antrenat o diminuare a vânzărilor la export ale industriei comunitare către Statele Unite și (ii) a îmbunătățit concurența importurilor de produse rusești și chinezești.

(120)

În ceea ce privește vânzările la export ale industriei comunitare, părțile menționate anterior nu au comunicat nici un element de probă care să vină în sprijinul afirmațiilor lor, care nu s-au bazat decât pe simple ipoteze. Astfel, ele nu au precizat dacă scăderea invocată a vânzărilor la export ale industriei comunitare presupunea o diminuare a volumului lor, a valorii lor sau a ambelor. În orice caz, astfel cum s-a menționat anterior la considerentul 118 din prezentul regulament, vânzările la export ale industriei comunitare au crescut cu 54 % în perioada examinată. Astfel cum s-a prevăzut la considerentul 134 din regulamentul provizoriu, industria comunitară a realizat un profit mai mare din vânzările în cauză decât din vânzările realizate pe piața Comunității. În consecință, nu se poate considera că dezvoltarea vânzărilor la export a avut un impact negativ asupra situației industriei comunitare.

(121)

În ceea ce privește importurile din Rusia și din RPC, ar trebui menționat că au făcut obiectul unui dumping semnificativ care a atins marje de 36,6 % pentru Rusia și de aproape 100 % pentru RPC. De altfel, în pofida scăderii dolarului, importurile din alte țări care reprezintă aproximativ 25 % din consumul comunitar au fost efectuate la prețuri mult mai mari decât cele practicate de Rusia și RPC. Mai mult, în ansamblul perioadei examinate, importurile în cauză au antrenat o considerabilă subcotare a prețurilor care depășește cu mult scăderea dolarului în raport cu euro. În consecință, observația este respinsă.

(122)

Având în vedere afirmațiile menționate anterior și alte elemente prezentate la considerentele 121-138 din regulamentul provizoriu, s-a concluzionat că importurile de dumping din Rusia și RPC au cauzat un prejudiciu semnificativ industriei comunitare în temeiul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(123)

Mai mulți utilizatori au reiterat principala lor preocupare, și anume că instituirea măsurilor definitive ar avea un impact serios asupra situației lor financiare, deoarece nu ar putea transfera asupra clienților lor creșterea așteptată a costurilor care rezultă astfel.

(124)

În acest sens, după divulgarea concluziilor provizorii, s-a luat legătura cu cinci utilizatori care nu au cooperat până la momentul respectiv și care au fost invitați să completeze un chestionar. Utilizatorii care nu au solicitat un chestionar decât după instituirea de măsuri provizorii au fost necunoscuți până atunci instituțiilor comunitare. S-a constatat că mai mulți dintre utilizatorii în cauză importă din țările în cauză cea mai mare parte de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară care intră în procesul lor de producție/transformare. Utilizatorii respectivi reprezentau un procent mare din totalul importurilor din Rusia și RPC, precum și din totalul consumului comunitar. Ei au afirmat că măsurile antidumping ar avea un impact semnificativ asupra rentabilității lor. În aceste circumstanțe și având în vedere numărul restrâns de utilizatori care au cooperat înainte de instituirea măsurilor provizorii și impactul invocat al instituirii măsurilor antidumping, s-a considerat justificată acceptarea răspunsurilor în cauză, chiar dacă au fost prezentate la un stadiu tardiv al anchetei, pentru a desprinde concluzii cât mai reprezentative.

(125)

Patru utilizatori au răspuns chestionarului (dintre care unul, parțial). Unul dintre utilizatorii în cauză a fost utilizator/transformator pentru care o parte din producție era în concurență directă cu cea a producătorilor comunitari de pe piața politetrafluoretilenei (PTFE) granulare, în timp ce ceilalți au fost fabricanți de produse finite și semifinite obținute direct din politetrafluoretilenă (PTFE) granulară. Utilizatorii care au cooperat înainte de instituirea măsurilor provizorii și cei care au apărut după aceea au fost cu toții invitați să furnizeze informații suplimentare privind costul lor de producție în vederea completării datelor utilizate în stadiu provizoriu și să permită o analiză detaliată și aprofundată a tuturor aspectelor situației diferiților utilizatori și, cu precădere, un calcul al efectelor precise ale măsurilor antidumping asupra rentabilității lor. Cu toate acestea, doar patru societăți au dat curs cererii respective. Rezumând, au cooperat în total șapte utilizatori, reprezentând 67,8 % din totalul importurilor din țările în cauză și 41,3 % din consumul comunitar total.

(126)

O anchetă suplimentară a evidențiat că drepturile antidumping definitive ar avea un impact foarte variabil asupra utilizatorilor în funcție de cantitatea de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară importată pe care o utilizează în procesul lor de producție. În acest sens, calculele au fost bazate pe ipoteza că nici unul dintre utilizatori nu ar fi în măsură să transfere creșterea prețurilor asupra clienților săi. În cel mai rău caz, impactul măsurilor asupra rentabilității a două societăți care acoperă între 70 % și 80 % din necesarul lor de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară din importuri din țările în cauză, ar putea atinge 7,5 %. Plecând întotdeauna de la ipoteza că o creștere a prețurilor nu s-ar repercuta asupra clienților lor, impactul măsurilor a fost estimat la maximum 2,7 % pentru ceilalți utilizatori care au cooperat, care importă mai puțin de 30 % din materia lor primă din țările în cauză.

(127)

Cu toate acestea, ancheta a confirmat, de asemenea, că măririle de prețuri în Comunitate consecutive instituirii măsurilor antidumping ar fi repercutate, foarte probabil, asupra clientului final. S-a considerat, în acest sens, că presiunea puternică exercitată asupra prețurilor în Comunitate s-a datorat, în principal, importurilor la prețuri mici din RPC și Rusia. După toate așteptările, instituirea măsurilor antidumping ar trebui să antreneze o creștere generală a prețurilor politetrafluoretilenei (PTFE) granulare în Comunitate. Ancheta a subliniat, pe de altă parte, că produsele din aval erau, printre altele, revândute prin intermediarul distribuitorilor care practică marje ridicate, ceea ce indică faptul că aceștia pot absorbi măriri de preț. În cele din urmă, s-a constatat că, pe durata anchetei, concurența a fost foarte puțin dezvoltată pe piața produselor finite și semifinite obținute din politetrafluoretilenă (PTFE) granulară originară din țări terțe, ceea ce constituie un alt indicator de repercutare probabilă a creșterilor de preț asupra clienților finali. De fapt, piața produselor finite și semifinite este dominată de utilizatorii comunitari, care vor fi toți supuși în același fel drepturilor antidumping, mai mult decât de produsele importate. Astfel, mărirea prețurilor ar trebui să îi afecteze în mod egal pe toți operatorii comunitari în cauză, în timp ce produsele importate nu ar trebui să exercite nici o presiune asupra prețurilor. S-a concluzionat, în consecință, că utilizatorii vor putea, după toate probabilitățile, să repercuteze o parte considerabilă din creșterea prețurilor asupra clienților lor, astfel încât, în conformitate cu estimările, măsurile antidumping ar trebui să aibă asupra rentabilității lor un impact mult mai limitat decât ar putea fi prevăzut în cel mai rău caz.

(128)

Ar trebuie, de asemenea, să se observe că, și în cazul în care creșterea prețurilor nu ar putea fi deloc repercutată, ipoteză puțin realistă, măsurile nu ar avea efecte disproporționate asupra rentabilității celor patru utilizatori care au cooperat, menționați anterior. Doi dintre ei ar rămâne rentabili chiar și în cel mai rău caz avut în vedere. Al treilea, pentru care impactul măsurilor antidumping a fost estimat la puțin mai mult de 1 %, a acuzat deja, pe durata anchetei, pierderi fără legătură cu măsurile. Eventuala mărire a prețurilor consecutivă drepturilor antidumping nu ar avea, prin urmare, efecte semnificative asupra rezultatelor sale. În cele din urmă, al patrulea a obținut o marjă brută considerabilă, mai mare de 30 % astfel încât ar trebui, cel puțin în parte, să poată absorbi orice creștere a prețurilor care rezultă din instituirea drepturilor antidumping.

(129)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 125 din prezentul regulament, constatările menționate anterior reflectă situația utilizatorilor care reprezintă aproape 70 % din totalul importurilor din țările în cauză și aproximativ 40 % din consumul comunitar. Ancheta a avut în vedere diferite tipuri de utilizatori, și anume utilizatori din diferite sectoare industriale care utilizează politetrafluoretilena (PTFE) granulară fie în mod direct, fie în produse semifinite, unii importând cantități mari din țările în cauză, alții cantități limitate. În consecință, s-a considerat că respectivele concluzii menționate anterior sunt extrem de reprezentative. Ar trebui, de asemenea, menționat că, astfel cum s-a prevăzut la considerentul 147 din regulamentul provizoriu, drepturile antidumping au un impact neglijabil asupra anumitor utilizatori, deoarece politetrafluoretilena (PTFE) granulară reprezintă o parte relativ mică din ansamblul costurilor lor.

(130)

Ar trebui, de asemenea, să precizăm că toți utilizatorii care au cooperat își desfășoară o mare parte din activitatea lor în afara Comunității. De fapt, 24,6 % din volumul vândut de utilizatori este exportat în afara Comunității, ceea ce înseamnă că regimul de perfecționare activă ar permite utilizatorilor în cauză să solicite rambursarea drepturilor antidumping percepute pentru politetrafluoretilena (PTFE) granulară importată sau să nu trebuiască să le achite. Acest segment de activitate al utilizatorilor nu va fi afectat de măsuri.

(131)

În cele din urmă, ar trebui menționat, în ceea ce privește efectele posibile ale măsurilor, că situația financiară actuală a utilizatorilor se explică în parte prin concurența neloială care rezultă din importurile de dumping. Este important să se țină seama de aceasta atunci când se pun în balanță efectele potențial negative ale măsurilor asupra utilizatorilor și efectele lor pozitive asupra celorlalte părți interesate și, în particular, asupra industriei comunitare.

(132)

Având la bază motivele menționate anterior, se concluzionează că măsurile nu ar trebui să aibă efecte disproporționate asupra utilizatorilor. În consecință, s-a admis că instituirea măsurilor antidumping definitive nu ar fi contrară interesului Comunității.

(133)

Anumiți utilizatori au afirmat, de asemenea, că ar fi afectați de o denaturare a concurenței în raport cu producătorii de produse finite și semifinite, care nu sunt supuși drepturilor antidumping, din țările în cauză, în special deoarece acești producători ar exporta o cantitate mai mică de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară către Comunitate în favoarea produselor finite și semifinite. Astfel, utilizatorii comunitari ar trebui să-și reamplaseze o parte din activitățile lor în afara Comunității pentru a avea acces la materie primă mai ieftină.

(134)

În acest sens, s-a constatat că amenințarea unei creșteri a importurilor de produse finite și semifinite din aval din țările în cauză nu este iminentă. Din informațiile disponibile, în special din diferența de calitate cunoscută între politetrafluoretilena (PTFE) granulată importată din țările în cauză și produsul industriei comunitare, reiese că nici producătorii ruși, nici cei chinezi nu sunt, în prezent, în măsură să producă gama completă de produse fabricate de utilizatorii comunitari, deoarece nu posedă cunoștințele tehnice necesare. Mai multe părți au observat că informațiile tehnice deținute de producătorii ruși și chinezi, precum și calitatea produselor lor, s-ar îmbunătăți constant, iar instituirea de drepturi antidumping definitive ar accelera procesul, deoarece ar încuraja deplasarea producției de produse finite și semifinite către aceste țări în care politetrafluoretilena (PTFE) granulară este disponibilă la prețuri mai mici. Ar trebui menționat că, în opinia anumitor operatori de pe piață, importurile de produse semifinite din țările în cauză manifestă efectiv o tendință de creștere. Cu toate acestea, ancheta nu a reliefat nici un element care să permită argumente conform cărora produsele fabricate și produsele vândute pe piața comunitară sunt de calitate comparabilă și concurența ar putea, prin urmare, să se intensifice, iar importurile de produse finite și semifinite să crească.

(135)

Mai mult, afirmațiile conform cărora activitățile de transformare riscă să fie relocalizate sau exportatorii s-ar îndrepta mai mult spre produsele transformate ulterior nu au fost susținute cu elemente de probă suficiente. Ancheta a evidențiat, pe de altă parte, că anumiți utilizatori au investit recent în siturile lor de producție comunitare, ceea ce face improbabilă o relocalizare.

(136)

S-a susținut, de asemenea, că industria de transformare ocupă, în Comunitate, mai multă forță de muncă decât producătorii de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară și că locurile de muncă respective ar fi amenințate în cazul instituirii de măsuri antidumping.

(137)

Ancheta a demonstrat că cifrele privind ocuparea forței de muncă, comunicate de asociația de utilizatori/importatori erau mult supraestimate. Mai mult, numai anumite locuri de muncă ar fi direct amenințate de instituirea de drepturi antidumping. Ar trebui, de asemenea, precizat că producția de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară implică mai multe investiții decât forță de muncă, contrar producției de produse finite sau semifinite, astfel încât comparația directă dintre numărul de locuri de muncă din industria de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară și cel din industria din aval nu este pertinentă. Mai mult, un anumit număr de lucrători angajați de producători comunitari, alții decât cei ce au semnat reclamația, și de furnizori riscă și ei să își piardă locul de muncă. Astfel cum este menționat anterior, producătorii comunitari, alții decât cei ce au semnat reclamația, au pierdut deja cote de piață de la începutul perioadei examinate. În cele din urmă, un anumit număr de utilizatori și, prin urmare, de locuri de muncă în Comunitate sunt, de asemenea, parțial sau total tributare aprovizionării de către industria comunitară și de către alți producători decât cei ce au semnat reclamația. În consecință, locurile de muncă în cauză ar fi și ele amenințate dacă industria comunitară ar dispărea.

(138)

Mai multe părți au repetat că instituirea de drepturi definitive ar antrena o criză de aprovizionare, deoarece ar împiedica producătorii-exportatori chinezi și ruși să exporte către Comunitate, în situația în care industria comunitară nu dispune de capacități suficiente pentru satisfacerea cererii în Comunitate. De asemenea, s-a susținut că, și dacă industria comunitară ar avea capacitatea teoretică de a-și mări producția de politetrafluoretilenă (PTFE), nu ar avea, în acest sens, nici un interes, din punct de vedere economic, deoarece producția de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară ar fi mai puțin rentabilă decât cea de alte fluoropolimere. S-a afirmat, de asemenea, că celelalte surse de import, cum ar fi Japonia și Statele Unite, pot fi cu dificultate luate în considerare, deoarece sunt încă scumpe, iar criza de pe piața comunitară s-ar agrava prin creșterea așteptată a cererii. Pe de altă parte, pentru anumite aplicații de calitate inferioară, produsul de fabricație comunitară ar fi în conformitate cu specificații prea avansate fiind, prin urmare, prea scump. În cele din urmă, polimerul „reactor bead” nu ar fi vândut deloc în Comunitate, iar calitățile presinterizate nu ar fi produse în Comunitate decât în cantități limitate, astfel încât utilizatorii ar depinde de importurile din țările în cauză.

(139)

Ar trebui amintit că industria comunitară dispune de o capacitate de producție de 9 200 tone pe care le utilizează la 80 %. Pe durata anchetei, a vândut aproximativ 4 845 tone de produs similar. Acest lucru înseamnă că ar fi în măsură să vândă 4 355 tone suplimentare, ceea ce corespunde unui procent de 85 % din totalul importurilor din țările în cauză. Argumentul conform căruia industria comunitară nu și-ar folosi capacitățile disponibile pentru producția de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară din cauza profitului mic realizat la vânzările acestui produs a trebuit respins. Este important să se precizeze că argumentul menționat anterior nu a fost susținut de elemente de probă. Mai mult, rentabilitatea scăzută a vânzărilor de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară a industriei comunitare este imputabilă importurilor de dumping care au subcotat considerabil prețurile acestei industrii, exercitând astfel o presiune semnificativă asupra prețurilor. Prin urmare, instituirea de drepturi antidumping definitive ar trebui să permită o redresare a prețurilor pe piața comunitară, ceea ce ar avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra rentabilității.

(140)

În ceea ce privește polimerul „reactor bead”, s-a constatat că, în perioada de anchetă, nu s-au importat decât cantități reduse din acest tip de produs. În același fel, nu s-au importat decât cantități mici de calități pre-sinterizate, ceea ce înseamnă că sunt produse de utilizatorii înșiși. S-a stabilit că cel puțin doi producători comunitari sunt în măsură să producă respectivele calități pre-sinterizate. În cele din urmă, astfel cum s-a menționat anterior, pe durata anchetei, industria comunitară a vândut, de asemenea, calități „în afara specificațiilor” comparabile tipurilor de calitate mai scăzută vândute de RPC și Rusia.

(141)

Există, de asemenea, alte surse de aprovizionare, cum ar fi Japonia și Statele Unite. Argumentul conform căruia politetrafluoretilena (PTFE) granulară importată din țările în cauză este mai scumpă decât cea din țările examinate, neconstituind, prin urmare, o soluție alternativă valabilă, nu ar putea fi acceptat, deoarece drepturile antidumping au ca scop, în special, eliminarea dumpingului prejudiciabil și restaurarea condițiilor de concurență echitabile.

(142)

Ar trebui în continuare amintit că măsurile antidumping nu au deloc ca obiect închiderea pieței comunitare pentru produsele originare din țările examinate, ci mai degrabă de restabilire a condițiilor echitabile denaturate de practicile comerciale neloiale. În consecință, politetrafluoretilena (PTFE) granulară originară din țările examinate și, în special, tipurile pentru care există riscul de declanșare a crizei vor avea întotdeauna acces pe piața comunitară, însă la prețuri mai ridicate.

(143)

Ținând seama de argumentele menționate anterior și de alte elemente prevăzute la considerentele 139-153 din regulamentul provizoriu, se concluzionează că nu există nici un motiv imperios prin care să nu se instituie măsurile antidumping asupra importurilor produsului în cauză originar din Rusia și RPC.

(144)

Pe baza metodei prezentate la considerentele 154-159 din regulamentul provizoriu, s-a calculat un nivel de eliminare a prejudiciului pentru a stabili nivelul măsurilor care se vor institui definitiv.

(145)

Unul din producătorii-exportatori ruși a afirmat că ajustarea operată în temeiul diferențelor de stadiu comercial ar fi trebuit să se bazeze pe informațiile comunicate de importatorul independent care a cooperat în totalitate, primul client al acestuia la exportul către Comunitate. Cu toate acestea, chiar dacă informațiile furnizate de importatorul în cauză au făcut obiectul unei verificări la fața locului, datorită complexității structurii sale de vânzări, care implica diferite societăți pentru care nici o informație nu era disponibilă, prețurile de achiziție și, în consecință, profitul nu au putut fi stabilite în mod fiabil, nefiind, prin urmare utilizate. În caz contrar, producătorul-exportator a estimat că, pentru a calcula ajustarea pentru stadiul comercial, prețul cif la import trebuia comparat cu prețul de revânzare al importatorului în cauză în Comunitate. Cu toate acestea, s-a constatat că metoda menționată anterior nu ar conduce la rezultate mai sigure decât cele utilizate în scopul unor determinări provizorii. Pe de altă parte, informațiile disponibile, în special, conturile verificate ale importatorului, au confirmat faptul că estimările efectuate în scopul unor determinări provizorii sunt rezonabile.

(146)

Cei doi producători-exportatori ruși au susținut că o comparație între prețul lor de export și prețul neprejudiciabil ar fi trebuit efectuată tip cu tip. Aceștia au afirmat, mai ales, că specialitățile mai scumpe produse de industria comunitară ar fi trebuit excluse din calculul nivelului de eliminare al prejudiciului. Se amintește în acest sens că, astfel cum s-a explicat la considerentele 28-40 din prezentul regulament, constatările privind cei doi producători-exportatori ruși au trebuit bazate pe datele disponibile în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază. În absența unor date fiabile pentru diferitele tipuri de produse, prețul de export al producătorilor-exportatorilor în cauză a fost determinat pe baza datelor Eurostat. Mai mult, astfel cum s-a menționat la considerentele 9-55 din prezentul regulament, în urma posttratamentului, politetrafluoretilena (PTFE) importată este de calitate similară politetrafluoretilenei (PTFE) fabricate de industria comunitară și poate fi utilizată în aproape toate aplicațiile, în special în aplicațiile de înaltă clasă. În consecință, cererea a trebuit respinsă.

(147)

Mai multe părți au contestat profitul de 9,3 % utilizat pentru calcularea marjei de subcotare a prețurilor indicative în stadiul provizoriu, argumentând că este prea ridicat. S-a susținut, în special, că trebuie ținut seama de restrângerea pieței de politetrafluoretilenă (PTFE) granulară și de creșterea costului de producție și că industria comunitară nu ar fi în măsură să atingă un profit de 9,3 % în absența importurilor de dumping. S-a propus să se utilizeze mai degrabă un profit de 5 %.

(148)

În acest sens, se amintește că profitul de 9,3 % s-a bazat pe date reale verificate, comunicate de producătorii comunitari din care rezultă că realizau efectiv un profit de 9,3 % înainte ca importurile de dumping să fi început să intre pe piața comunitară. Mai mult, astfel cum s-a precizat la considerentul 112 din prezentul regulament, costul de producție s-a redus în perioada examinată. În absența unor informații noi, metoda utilizată pentru stabilirea marjei de prejudiciu descrise la considerentele 156-159 din regulamentul provizoriu este confirmată.

(149)

Având în vedere cele menționate anterior, se consideră că dreptul antidumping definitiv ar trebui fixat la nivelul marjei de dumping constatate, dar nu ar trebui să depășească marja de prejudiciu calculată în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(150)

Nivelurile propuse ale dreptului definitiv, exprimate în procent din prețul cif frontiera comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(151)

Pentru a asigura o aplicare corectă a dreptului antidumping, nivelul dreptului rezidual nu ar trebui să se aplice doar exportatorului care nu a cooperat, ci și societăților care nu exportă pe perioada anchetei. Cu toate acestea, societățile care, dintre cele menționate anterior, îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază sunt invitate să prezinte o cerere de reexaminare în temeiul articolului menționat anterior în vederea efectuării unui examen individual al situației acestora.

(152)

Un producător-exportator chinez care nu a obținut nici statutul de societate funcțională în condiții de economie de piață, nici tratament individual și-a manifestat intenția de face un angajament. Cu toate acestea, acceptarea ofertelor de angajament din partea societăților care nu beneficiază nici de statutul de societate funcțională în condiții de economie de piață, nici de tratament individual nu face parte din practicile Comisiei, deoarece, în astfel de cazuri, nu se poate stabili nici o marjă de dumping individuală. Mai mult, ancheta a evidențiat lipsa de fiabilitate a conturilor societății în cauză, astfel încât supravegherea angajamentului ar fi imposibilă.

(153)

Cei doi producători-exportatori ruși au prezentat, în mod egal, oferte de angajament. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat anterior la considerentele 28-35 din prezentul regulament, concluziile referitoare la cei doi producători în cauză au trebuit stabilite pe baza datelor disponibile. Se amintește că au furnizat informații înșelătoare privind anumite aspecte ale anchetei care au afectat precizia și fiabilitatea cooperării lor. În consecință, Comisia a estimat că un angajament oferit de astfel de societăți nu ar putea fi controlat în mod eficient, iar ofertele au fost respinse,