11/Volumul 41

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

169

L 189/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 128/2005 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept antidumping provizoriu la importurile de transpalete manuale și de componente de bază ale acestora, și anume șasiurile și sistemele hidraulice, încadrate la codurile NC ex 8427 90 00 și ex 8431 20 00, originare din Republica Populară Chineză.

(2)

Se amintește că ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2003 și 31 martie 2004 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2000 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(3)

Ulterior instituirii unui drept antidumping provizoriu la importurile de transpalete manuale și de componente de bază ale acestora originare din Republica Populară Chineză, anumite părți interesate au prezentat observații în scris. Părțile care au cerut acest lucru au obținut posibilitatea de a fi audiate.

(4)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru concluziile definitive. După instituirea măsurilor provizorii, s-a efectuat o vizită de verificare la fața locului în localurile importatorilor Jungheinrich AG din Germania și TVH Handling Equipment N.V. din Belgia.

(5)

Toate părțile interesate au fost informate asupra faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora se intenționa recomandarea instituirii unui drept antidumping definitiv și perceperea definitivă a sumelor plătite în temeiul dreptului provizoriu. De asemenea, acestora le-a fost acordat un termen în care își puteau formula observațiile, în urma acestei notificări.

(6)

Observațiile prezentate oral sau în scris de părțile interesate au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate în consecință.

(7)

Produsele în cauză sunt transpaletele manuale fără propulsare automată utilizate pentru manipularea de materiale care se plasează în mod normal pe palete, precum și componentele de bază ale acestora, și anume șasiurile și sistemele hidraulice, originare din Republica Populară Chineză (denumite în continuare „produsul în cauză”), declarate în mod curent la codurile NC ex 8427 90 00 și ex 8431 20 00.

(8)

Anumite părți interesate și-au reiterat observațiile prezentate la considerentul 11 din regulamentul provizoriu referitoare la includerea șasiurilor și a sistemelor hidraulice în definiția produsului în cauză, fără a furniza totuși elemente de informare complementare sau justificări. Acestor observații li s-a răspuns deja la considerentele 12-14 din regulamentul provizoriu. Părțile interesate nu au formulat nici o altă observație asupra acestui punct din regulamentul provizoriu.

(9)

Aceleași părți interesate au susținut, de asemenea, că: (a) șasiurile și sistemele hidraulice, pe de-o parte, și transpaletele manuale, pe de altă parte, sunt produse diferite și că primele nu au făcut obiectul nici unei evaluări privind dumpingul sau prejudiciul și că, prin urmare, nu li se poate aplica nici un drept antidumping; (b) includerea componentelor în definiția produsului fără a ține seama de procedura prevăzută la articolul 13 din regulamentul de bază ar penaliza nejustificat asamblorii de transpalete manuale din Comunitate și (c) se importau șasiuri și sisteme hidraulice și pentru întreținere, iar instituirea unui drept ar fi, în mod nelegal, prejudiciabilă utilizatorilor actuali.

(10)

Ca răspuns la primul argument, conform căruia șasiurile și sistemele hidraulice, pe de-o parte, și transpaletele manuale, pe de altă parte, ar fi produse diferite și primele nu ar fi făcut obiectul nici unei evaluări privind dumpingul sau prejudiciul, se arată că, în sensul prezentei anchete, toate tipurile de transpalete manuale și de componente de bază sunt considerate ca fiind unul și același produs, pentru considerentele expuse la considerentul 10 din regulamentul provizoriu, și anume că toate tipurile prezintă aceleași caracteristici fizice de bază și sunt destinate acelorași utilizări. Nu a fost prezentat nici un element de probă irefutabil împotriva acestor concluzii. În ceea ce privește argumentul conform căruia nu s-a efectuat nici o analiză a dumpingului și a prejudiciului pentru șasiuri și sisteme hidraulice, se amintește că aceste componente de bază intră în definiția produsului în cauză și că, pentru acesta, dumpingul și prejudiciul cauzat industriei comunitare a produsului similar au fost stabilite corect. În ceea ce privește, în special, evaluarea dumpingului, s-a constatat că importurile de șasiuri și de sisteme hidraulice realizate în cursul perioadei de anchetă au fost prea mici pentru a fi reprezentative. În consecință, s-a considerat necesar să se determine marja de dumping a produsului în cauză pe baza importurilor de transpalete manuale, pentru care erau disponibile date reprezentative și fiabile.

(11)

Ca răspuns la argumentul conform căruia includerea componentelor de bază în definiție nu ar fi fost posibilă decât în temeiul dispozițiilor articolului 13 din regulamentul de bază, pentru a nu genera dificultăți nejustificate pentru asamblorii de transpalete manuale din Comunitate, se observă că acest articol nu este pertinent pentru stabilirea definiției produsului în cauză. Într-adevăr, articolul în cauză analizează diferite practici de eludare (în special asamblarea componentelor care nu intră în definiția produsului în cauză) care nu corespund prezentului caz. În consecință, acest argument nu a putut fi acceptat.

(12)

În ceea ce privește argumentul conform căruia s-ar importa, de asemenea, șasiuri și sisteme hidraulice pentru reparații, iar instituirea unui drept ar penaliza, prin urmare, nejustificat posesorii actuali de transpalete, trebuie observat că nici un utilizator nu s-a plâns, în cursul anchetei, de un astfel de efect posibil al măsurilor. De altfel, se observă că volumul importurilor de șasiuri și de sisteme hidraulice din Republica Populară Chineză în cursul perioadei de anchetă este nesemnificativ, în comparație cu cel al importurilor de transpalete manuale chinezești. Prin urmare, pentru repararea transpaletelor vechi, efectul eventual al măsurilor ar fi minor și argumentul nu poate fi acceptat.

(13)

În absența oricăror altor observații privind definiția produsului în cauză, concluziile enunțate la considerentele 10-15 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(14)

În absența oricăror observații privind produsul similar, concluziile enunțate la considerentele 16-18 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(15)

După instituirea măsurilor provizorii, trei producători-exportatori care au cooperat au afirmat că ar fi trebuit să beneficieze de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Doi dintre aceștia au reiterat pur și simplu argumentele pe care le-au prezentat anterior și cărora Comisia le-a răspuns (a se vedea considerentele 19-34 din regulamentul provizoriu).

(16)

Se amintește că, în cazul unuia dintre cei doi producători-exportatori, care în fapt este format din două societăți de legătură, ancheta a stabilit că anumitor active li se atribuia, în contabilitatea uneia dintre societăți, o valoare semnificativ mai mare decât prețul lor real de achiziție. Această practică a fost considerată contrară normelor IAS 1 (prezentarea situațiilor financiare) și IAS 16 (contabilizarea terenurilor și mijloacelor fixe). De altfel, s-a constatat că cealaltă societate încălca normele IAS 21 (înregistrarea în contabilitate a tranzacțiilor în valută) și IAS 32 (comunicarea informațiilor și prezentarea instrumentelor financiare). În plus, auditorii societăților nu au semnalat aceste probleme în conturile financiare, ceea ce constituie un motiv în plus pentru a concluziona că verificările contabile nu au fost efectuate în conformitate cu normele IAS. Nu a fost furnizat nici un element nou de probă care să poată modifica concluziile menționate anterior; prin urmare, se confirmă că producătorul-exportator în cauză nu îndeplinește cel de-al doilea criteriu menționat la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(17)

În cazul celuilalt producător-exportator, ancheta a stabilit că anularea unui împrumut nu era înscrisă corect în conturile societății, ceea ce afecta semnificativ rezultatele financiare ale acesteia. S-a considerat că aceasta reprezintă o încălcare a normei IAS 1 (prezentarea situațiilor financiare). Totodată, societatea și-a modificat metoda de contabilizare a provizioanelor pentru creanțele incerte, fără a aplica această modificare retroactiv, ceea ce afectează, din nou, semnificativ rezultatele sale financiare. S-a considerat că aceasta reprezintă o încălcare a normei IAS 8 (modificări ale politicilor contabile). Auditorul, chiar dacă a subliniat incoerența, inclusiv cu normele contabile chineze, a acestei modificări a metodei de contabilizare a provizioanelor pentru creanțe incerte, nu a dat un răspuns la problema referitoare la împrumut. Nu a fost furnizat nici un element de probă susceptibil să modifice concluziile menționate anterior; prin urmare, s-a confirmat că acest producător-exportator nu îndeplinește cel de-al doilea criteriu menționat la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(18)

Cel de-al treilea producător-exportator care a continuat să solicite statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață după instituirea măsurilor provizorii, Zhejiang Noblelift Equipment Joint Stock Co. Ltd, a prezentat elemente de probă care demonstrează că practica sa referitoare la înregistrarea în contabilitate a tranzacțiilor în valută, chiar dacă nu respecta întotdeauna pe deplin norma IAS 21, nu îi afectase rezultatele financiare. Nu a fost constatată nici o altă problemă privind respectarea normelor IAS în conturile societății. Prin urmare, în aceste circumstanțe, s-a considerat necesar să se revizuiască concluziile referitoare la respectarea celui de-al doilea criteriu prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază pentru acest producător-exportator și să i se acorde acestuia din urmă statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. În rest, se confirmă concluziile menționate la considerentele 19-34 din regulamentul provizoriu.

(19)

Trebuie observat că, după instituirea măsurilor provizorii, un producător-exportator chinez care nu a cooperat și importatorul său de legătură din Comunitate au prezentat observații privind concluziile provizorii și au solicitat să beneficieze de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau, în caz de refuz, de un tratament individual. Aceste societăți au fost informate că producătorii-exportatori care nu au cooperat, adică producătorii-exportatori care nu s-au făcut cunoscuți, care nu și-au prezentat punctul de vedere în scris și care nu au furnizat informații în termenele stabilite, nu pot solicita să beneficieze de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și nici de un tratament individual, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (7), ale articolului 5 alineatul (10), ale articolului 9 alineatul (5) și ale articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(20)

În absența oricăror observații privind tratamentul individual, concluziile enunțate la considerentele 35-37 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(21)

Canada a fost aleasă provizoriu ca țară terță cu o economie de piață comparabilă, în scopul stabilirii valorii normale pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. După instituirea măsurilor provizorii, doi producători-exportatori și un importator și-au reiterat argumentele împotriva acestei alegeri, astfel cum se arată la considerentul 41 din regulamentul provizoriu. Totuși, aceștia nu au furnizat nici un element de probă suplimentar verificabil, în sprijinul afirmațiilor lor.

(22)

Aceștia au afirmat în continuare că alegerea Canadei ca țară cu o economie de piață comparabilă era nepotrivită, deoarece producătorii canadieni de transpalete manuale se confruntau cu costuri net superioare celor ale omologilor lor chinezi, în special în ceea ce privește forța de muncă. În acest sens, un producător-exportator a solicitat o ajustare suplimentară, în temeiul diferențelor dintre propriile costuri de producție din Republica Populară Chineză și costul de producție din Canada, în timp ce celălalt producător-exportator a susținut că ajustările semnificative deja efectuate arătau că transpaletele canadiene și chinezești nu erau comparabile.

(23)

În acest sens, se amintește că ancheta a stabilit că în Canada exista o piață concurențială și reprezentativă pentru transpaletele manuale, că instalațiile și metodele de producție din China și Canada erau similare și că, în general, transpaletele manuale chinezești și canadiene erau comparabile pe baza criteriilor stabilite în sensul prezentei anchete, astfel cum se arată la considerentele 40, 43 și 44 din regulamentul provizoriu. De asemenea, ancheta a arătat că producerea transpaletelor manuale nu necesita o forță de muncă importantă (costul forței de muncă în Canada nu depășește 15 % din costul total de producție) și că eventualele diferențe dintre costul forței de muncă din Canada și din Republica Populară Chineză nu ar afecta, prin urmare, într-o manieră semnificativă, costul total de producție. În consecință, argumentul conform căruia diferențele de cost datorate în principal forței de muncă, făceau din Canada o alegere neadecvată ca țară analogă nu poate fi acceptat.

(24)

În ceea ce privește argumentul conform căruia întreprinderile canadiene ar produce transpalete manuale la costuri semnificativ superioare celor ale omologilor chinezi și că valoarea normală ar trebui să fie ajustată pe baza acestei diferențe de cost dintre Canada și Republica Populară Chineză, trebuie observat că informațiile privind costul de producție furnizate de producătorul-exportator care era la originea cererii nu au putut fi luate în considerare, întrucât acestui producător nu i-a fost acordat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, ceea ce diminuează considerabil valoarea argumentației sale asupra comparabilității costurilor. Prin urmare, cererea a trebuit să fie respinsă.

(25)

În ceea ce privește argumentul conform căruia ajustările semnificative deja efectuate ar arăta că transpaletele canadiene și chinezești nu ar fi comparabile, se arată că tipurile de produs care urmau să fie comparate au fost selecționate pe baza unor criterii considerate rezonabile în industria în cauză. Comparațiile între tipurile de produs au fost efectuate pe baza anumitor caracteristici tehnice de bază utilizate de toți operatorii de pe piață și nu a fost furnizat nici un element de probă care să arate că această metodă nu era corespunzătoare, astfel cum se arată la considerentul 43 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, acest argument nu poate fi acceptat.

(26)

Nu a fost prezentat nici un alt argument privind determinarea valorii normale în țara analogă; concluziile menționate la considerentele 38-48 din regulamentul provizoriu sunt, prin urmare, confirmate.

(27)

Ținând seama de faptul că statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață a fost acordat unui producător-exportator (a se vedea considerentul 18 anterior), valoarea normală a fost stabilită, astfel cum se arată în continuare, în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază.

(28)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, mai întâi s-a examinat dacă vânzările interne de transpalete manuale unor clienți independenți erau reprezentative, altfel spus, dacă volumul total al acestora reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export de produse în cauză spre Comunitate. S-a constatat că acest criteriu era îndeplinit de producătorul-exportator în cauză.

(29)

Ulterior, s-a examinat dacă vânzările interne ale tipurilor de produs comparabile cu tipurile exportate puteau fi considerate reprezentative. În acest sens, mai întâi au fost identificate tipurile comparabile vândute pe piața internă. Ancheta a considerat că tipurile de transpalete manuale vândute pe piața chineză erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export spre Comunitate, atunci când aveau aceeași capacitate de ridicare, aceleași șasiuri, aceeași lungime a furcilor, același tip de sistem hidraulic și același tip de roți.

(30)

Vânzările interne ale unui tip de produs dat au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul total vândut unor clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor tipului de produs comparabil exportat spre Comunitate. S-a constatat că acest criteriu era îndeplinit pentru anumite tipuri de produs exportate.

(31)

Mai întâi s-a examinat dacă vânzările interne ale tipurilor de produs menționate anterior realizate de producătorul-exportator puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul unor operațiuni comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(32)

În acest scop, s-a stabilit proporția vânzărilor interne către clienți independenți realizate fără pierdere în cursul perioadei de anchetă pentru fiecare tip exportat:

(33)

Atunci când erau îndeplinite condițiile stabilite la considerentele 30-31 și la considerentul 32 literele (a) și (b), valoarea normală a fost calculată, pentru tipul de produs corespondent, pe baza prețurilor reale plătite sau de plătit de clienții independenți pe piața internă a țării exportatoare în cursul perioadei de anchetă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(34)

Pentru tipurile de produs care intră sub incidența considerentului 32 litera (c) din prezentul regulament, precum și pentru tipurile de produs pentru care vânzările pe piața internă nu au fost considerate reprezentative, în sensul considerentului 30 din prezentul regulament, valoarea normală a trebuit să fie construită.

(35)

În acest scop, costul de producție a fost majorat cu costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și cu profitul mediu ponderat realizat de producătorul-exportator în cauză din vânzările interne ale produsului similar, efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale în cursul perioadei de anchetă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(36)

După instituirea măsurilor provizorii, nu a fost prezentată nici o observație privind stabilirea prețului de export în cazul vânzărilor efectuate direct spre clienți independenți din Comunitate. Prin urmare, concluziile privind stabilirea prețului de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, enunțate la considerentul 49 din regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(37)

În cazul a doi producători-exportatori, prețul de export a trebuit să fie construit provizoriu pentru anumite vânzări spre importatori cu care se părea că aceștia încheiaseră un acord compensatoriu, în sensul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, astfel cum se arată la considerentul 49 din regulamentul provizoriu.

(38)

Unul dintre producătorii-exportatori și importatorul său, în cazul cărora anumite prețuri de export au fost construite, au afirmat că relația lor nu justifica construirea prețurilor de export și că prețurile reale practicate de producătorul-exportator față de importator ar trebui să fie folosite ca bază de calcul a prețurilor de export. Totuși, ancheta a arătat că aceste prețuri de export erau afectate de un acord între părți, conform căruia anumite costuri de dezvoltare a produsului trebuiau să fie suportate de importator. Ancheta a demonstrat că prețurile medii de export practicate față de acest importator erau net superioare celor practicate față de alți clienți independenți din Comunitate. În consecință, acestea nu au fost reținute pentru a servi ca bază pentru stabilirea prețurilor de export. Mai mult, înainte de sfârșitul perioadei de anchetă, producătorul-exportator și importatorul au devenit asociați. În mod normal, în aceste circumstanțe, prețurile de export trebuie să fie construite pe baza prețurilor de revânzare față de clienții independenți din Comunitate. Cu toate acestea, în acest caz, numărul tranzacțiilor de revânzare efectuate în cursul perioadei de anchetă a fost foarte redus și importatorul nu a comunicat în timp util prețurile reale ale acestor operațiuni, acestea neputând fi verificate. În aceste condiții, aceste vânzări nu au fost luate în considerare în calculul definitiv al prețurilor de export.

(39)

În fapt, acest producător-exportator realiza vânzări directe unor clienți independenți din Comunitate în cantități importante, ceea ce a permis utilizarea acestora pentru stabilirea prețurilor de export, astfel cum se arată la considerentul 36 din prezentul regulament.

(40)

Celălalt producător-exportator pentru care anumite prețuri de export au trebuit să fie construite și importatorul în cauză au prezentat observații privind concluziile provizorii, afirmând că nu exista nici un aranjament sau acord între ei, în sensul unei asocieri sau al unui acord de compensare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază și cu articolul 2 punctul 2.3 din Acordul antidumping al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Prin urmare, nu ar fi corectă construirea prețurilor de export pe baza prețurilor de revânzare practicate de importator pentru clienții independenți.

(41)

Acest argument nu a putut fi acceptat, deoarece informațiile furnizate de exportator și cele furnizate de importator nu au putut fi comparate. În timpul verificării la fața locului în localurile producătorului-exportator, anchetatorii au fost informați că prețurile de export între părți erau net superioare valorii normale, din cauza existenței unui aranjament sau acord special încheiat între producătorul-exportator și importator. În plus, toate facturile de export făceau trimitere la acest acord pentru informații detaliate. Producătorul-exportator a negat existența unui acord scris, dar a explicat că importatorul în cauză era dispus să plătească aceste prețuri ridicate pentru obținerea și menținerea exclusivității vânzărilor pentru unele dintre produsele sale, destinate unor piețe deosebite. De asemenea, importatorul a negat existența unei relații speciale și a explicat, în timpul vizitei de verificare la fața locului, că prețurile plătite producătorului-exportator erau ridicate, din cauza calității ridicate a produselor în cauză. S-a considerat că, în aceste circumstanțe, prețurile de export nu erau fiabile și trebuia să fie ajustate, fie din cauza existenței unei anumite forme de acord de compensare, în sensul dispozițiilor articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, fie din cauza diferențelor dintre caracteristicile fizice care reflectau calitatea pretins superioară a produselor, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază. Nu a fost adus nici un element de probă privind calitatea în sprijinul acestui argument, care, în fapt, a fost contrazis de concluziile anchetei. În absența oricăror altor informații, prețurile de export au fost construite astfel cum se arată la considerentul 49 din regulamentul provizoriu.

(42)

Același producător-exportator și același importator au afirmat, de asemenea, că stabilirea prețurilor de export construite nu a fost corectă, întrucât marja de profit utilizată era semnificativ superioară celor folosite în aceleași scopuri în alte cazuri din trecut, și că, prin urmare, nu era rezonabilă. În acest sens, ar trebui observat faptul că fiecare caz este apreciat în funcție de propriile merite, iar concluziile unei anchete nu pot fi pur și simplu transpuse altui caz. În acest caz, marja de profit utilizată pentru calcul a fost media ponderată a profiturilor nete reale realizate din vânzările produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă, comunicate de unsprezece importatori independenți. Nu a fost furnizat nici un element de probă susceptibil să conteste aceste date. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(43)

Ar trebui observat totuși că, în urma vizitei de verificare efectuate în localurile importatorului în cauză, calculul prețurilor de export construite a fost revizuit, pentru a se ține cont de corecțiile necesare pentru anumite prețuri de revânzare și pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale ale importatorului.

(44)

După instituirea măsurilor provizorii, un producător-exportator a solicitat o ajustare pentru anumite prețuri de export, pentru a ține cont de diferențele dintre nivelurile comerciale între vânzările directe la export spre Comunitate și vânzările în Comunitate realizate prin intermediul unor comercianți stabiliți în Republica Populară Chineză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază. El a afirmat că vânzările la export prin intermediul unor comercianți chinezi implicau revânzări, care nu sunt în mod normal necesare în cazul exporturilor directe spre Comunitate. În acest sens, se observă că articolul menționat anterior din regulamentul de bază prevede că o ajustare în temeiul diferențelor de nivel comercial poate fi operată atunci când se demonstrează că există diferențe constante și nete între funcțiile și prețurile vânzătorilor care corespund diverselor niveluri comerciale pe piața internă a țării exportatoare. În acest caz, producătorul-exportator a invocat și a încercat să demonstreze necesitatea unei ajustări, sprijinindu-se pe circumstanțele vânzărilor sale la export, și nu pe cele ale vânzărilor sale interne. Această bază nu este suficientă pentru solicitarea unei ajustări, în temeiul diferențelor dintre nivelurile comerciale. În plus, ancheta a stabilit că toate exporturile producătorului-exportator în cauză, precum și vânzările interne în țara analogă erau destinate unor comercianți; altfel spus, nu există diferențe de nivel comercial între prețul de export și valoarea normală.

(45)

Pentru calcularea marjei de dumping pentru toți ceilalți producători-exportatori, astfel cum se arată la considerentul 53 din regulamentul provizoriu, producătorul-exportator care beneficia de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață nu a fost luat în considerare. Nu a fost formulată nici o altă observație referitoare la concluziile menționate la considerentele 52 și 53 din regulamentul provizoriu, acestea fiind, prin urmare, confirmate. Cu toate acestea, pentru producătorul-exportator care beneficia de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, marja de dumping a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, comparând, pentru fiecare tip de produs exportat spre Comunitate, valoarea normală medie ponderată, determinată în conformitate cu considerentele 28-35 din prezentul regulament, cu prețul de export mediu ponderat. Marjele de dumping determinate în final, după modificările expuse anterior, exprimate ca procentaj din prețul net franco frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(46)

În absența oricăror observații privind producția comunitară, concluziile menționate la considerentele 55 și 56 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(47)

În absența oricăror observații privind definiția industriei comunitare, concluziile menționate la considerentul 57 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(48)

În absența oricăror observații privind consumul comunitar, concluziile enunțate la considerentele 58 și 59 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(49)

În absența oricăror observații privind importurile în Comunitate de transpalete manuale provenite din Republica Populară Chineză, concluziile enunțate la considerentele 60-64 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(50)

După instituirea măsurilor provizorii, un producător-exportator a contestat situația prejudiciabilă a industriei comunitare afirmând că, în cursul perioadei examinate, capacitatea de producție a acestei industrii a crescut, că evoluția stocurilor după 2001 nu trebuia să fie interpretată ca semn al unui prejudiciu, ci ca semn al unei ameliorări a situației industriei comunitare, că prețurile transpaletelor manuale vândute de producătorii comunitari și cota de piață a acestora au rămas stabile în 2003 și în cursul perioadei de anchetă, că rentabilitatea industriei comunitare a crescut între 2000 și 2001, că nivelul investițiilor industriei comunitare a crescut de mai mult de două ori, ceea ce arată că aceasta a reușit, fără nici o problemă, să mobilizeze capitaluri, și că stabilitatea salariilor trebuie să fie considerată un indicator pozitiv.

(51)

Ca răspuns la argumentul conform căruia capacitatea de producție a industriei comunitare a crescut și că acest lucru nu era un semn al unui prejudiciu, ar trebui remarcat că, în cazul în care, în cursul perioadei examinate, capacitatea de producție a crescut, într-adevăr, în mod global, cu 3 %, între 2002 și perioada de anchetă, acestea au scăzut, practic, cu 2 %. În fapt, capacitatea producției a crescut doar în 2001 și 2002, la momentul realizării investițiilor. Nu se poate considera că această evoluție indică absența unui prejudiciu pentru industria comunitară, în special în condițiile în care consumul a crescut simultan cu 17 %.

(52)

Ca răspuns la argumentul conform căruia evoluția stocurilor după 2001 nu ar trebui să fie interpretată ca semn al unui prejudiciu, ci ca semn al unei ameliorări a situației industriei comunitare, ar trebui observat că, în afară de explicația expusă la considerentul 67 din regulamentul provizoriu, care arăta motivele pentru care acest factor nu trebuia să fie considerat un indicator deosebit de relevant al situației economice a industriei comunitare, ar trebui amintit că stocurile au crescut în mod global cu 14 % în cursul perioadei examinate. Faptul că acestea au atins un vârf în 2001 nu schimbă concluzia conform căreia acestea ar fi putut cel puțin să contribuie la situația prejudiciabilă a industriei comunitare.

(53)

Ca răspuns la argumentul conform căruia prețul de vânzare și cota de piață a transpaletelor manuale fabricate de producătorii comunitari au rămas stabile în 2003 și în cursul perioadei de anchetă, ar trebui remarcat că perioada de anchetă include nouă luni din anul 2003. Analiza prejudiciului cuprinde mai mulți ani și, în cursul perioadei examinate, atât cota de piață, cât și prețul de vânzare ale industriei comunitare au înregistrat o scădere semnificativă. Această evoluție nu a fost contestată.

(54)

Ca răspuns la argumentul conform căruia creșterea rentabilității industriei comunitare între 2000 și 2001 nu indică existența unui prejudiciu, ar trebui observat faptul că rentabilitatea nu a crescut decât foarte puțin, de la 0,28 % în 2000 la 0,51 % în 2001, cunoscând ulterior o scădere constantă, până la atingerea unui nivel de –2,31 % în cursul perioadei de anchetă. Acesta este un semn clar de prejudiciu.

(55)

Ca răspuns la argumentul conform căruia nivelul investițiilor industriei comunitare a crescut de mai mult de două ori și că aceasta a reușit, fără nici o problemă, să mobilizeze capitaluri, se amintește că, astfel cum s-a explicat la considerentul 76 din regulamentul provizoriu, între 2001 și 2002 au fost realizate investiții considerabile pentru înlocuirea instalațiilor de producție învechite, pentru a-i permite industriei comunitare să rămână competitivă. Investițiile au scăzut cu 40 % între 2002 și perioada de anchetă, în paralel cu scăderea rentabilității, ceea ce atestă existența unor dificultăți la mobilizarea capitalului. Și acesta este un semn clar care indică o situație de prejudiciu.

(56)

Ca răspuns la argumentul conform căruia stabilitatea salariilor trebuia să fie considerată un indicator pozitiv, ar trebui observat că acest factor trebuie să fie analizat în contextul evoluției salariilor și a ocupării forței de muncă. Deteriorarea situației industriei rezultă clar din reducerea numărului de angajați. Faptul că producătorii comunitari nu au putut crește salariile proporțional cu inflația în cursul perioadei examinate din cauza unei concurențe neloiale trebuie considerat un indicator negativ.

(57)

Argumentele aduse de acest producător-exportator, analizate la considerentele 50-56 din prezentul regulament, trebuie, prin urmare, să fie respinse.

(58)

Anumiți importatori au afirmat că industria comunitară a pus în vânzare transpalete manuale la prețuri cu mult inferioare celor ale produselor chinezești și că acest lucru evidenția absența unui prejudiciu. Acest argument este contrazis prin constatarea unei subcotări semnificative a prețurilor, de peste 55 %, astfel cum se arată la considerentul 64 din regulamentul provizoriu, și, prin urmare, nu poate fi acceptat.

(59)

În absența oricăror altor observații privind situația industriei comunitare, concluziile menționate la considerentele 65-84 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(60)

În concluzie, astfel cum s-a stabilit deja în regulamentul provizoriu, toți indicatorii de prejudiciu relevanți arătau tendințe negative. În absența oricărei alte observații asupra concluziei privind prejudiciul, concluziile menționate la considerentele 85-87 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(61)

În absența oricărei observații asupra introducerii privind legătura de cauzalitate, expusă la considerentul 88 din regulamentul provizoriu, aceasta este confirmată.

(62)

Un producător-exportator și mai mulți importatori au afirmat că utilizarea datelor furnizate de Eurostat privind importurile nu era adecvată pentru a determina volumul și cota de piață a importurilor produsului în cauză, deoarece acesta nu era inclus la un cod NC distinct. Aceștia au afirmat că și alte produse erau încadrate la cele două coduri NC care includeau produsul în cauză (primul pentru produsul complet, al doilea pentru componentele sale) și că, prin urmare, datele Eurostat nu puteau oferi o imagine exactă a efectului importurilor care făceau obiectul unui dumping. Ar trebui observat că nu a fost furnizat nici un element de probă care să arate că la codul NC 8427 90 00, care include produsul complet și care a fost utilizat pentru determinarea volumului importurilor care făceau obiectul unui dumping, ar fi putut fi clasate cantități semnificative ale altor produse. În fapt, părțile care au adus acest argument se bazau, la rândul lor, pe datele Eurostat referitoare la importurile de produse incluse la acest cod NC pentru a-și sprijini motivarea cu privire la tendințele importurilor de transpalete manuale din alte țări terțe. S-a considerat, de asemenea, că, ținând seama de definiția restrânsă a codului NC, majoritatea produselor care intră în Comunitate sub acest cod sunt importuri ale produsului în cauză. În ceea ce privește celălalt cod (NC 8431 20 00), care include componentele destinate a fi utilizate exclusiv sau în principal cu echipamentele incluse la codul 8427, se observă că importurile semnalate de Eurostat pentru acest cod sunt infime și nu au fost luate în considerare la stabilirea volumului și a cotei de piață a importurilor produsului în cauză. Prin urmare, acest argument nu poate fi acceptat.

(63)

În absența oricăror altor observații privind efectele importurilor care fac obiectul unui dumping, concluziile menționate la considerentele 89-91 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(64)

După instituirea măsurilor provizorii, un producător-exportator a afirmat că rezultatele la export ale industriei comunitare nu au fost evaluate corect. S-a constatat că vânzările la export scăzuseră cu aproape 50 % între 2000 și perioada de anchetă, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra rezultatelor industriei comunitare. Ar trebui observat că, deși exporturile au scăzut în termeni absoluți, ele nu reprezentau, în medie, decât 11 % din totalul vânzărilor industriei comunitare în cursul perioadei examinate. În plus, în timp ce vânzările în Comunitate nu erau rentabile, cele la export erau încă rentabile în perioada de anchetă. Prin urmare, nu se poate considera că declinul exporturilor este la originea oricărui prejudiciu important cauzat industriei comunitare. Astfel, acest argument trebuie respins, iar concluziile menționate la considerentele 92 și 93 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(65)

În absența oricărei observații privind investițiile realizate de industria comunitară, concluziile menționate la considerentul 94 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(66)

Doi producători-exportatori și mai mulți importatori au afirmat că, contrar concluziilor menționate la considerentul 95 din regulamentul provizoriu, unele țări, altele decât Republica Populară Chineză, în special Brazilia și India, au profitat de puterea euro pentru a-și crește semnificativ vânzările pe piața comunitară. Ținând cont de faptul că nivelul importurilor din țări terțe, precum Brazilia și India, nu reprezintă decât aproximativ 1 % din cel al importurilor produsului în cauză din Republica Populară Chineză, eventualul lor efect asupra legăturii de cauzalitate poate fi considerat minim. Prin urmare, acest argument trebuie să fie respins.

(67)

În absența oricăror altor observații privind importurile din alte țări terțe, concluziile menționate la considerentele 95 și 96 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(68)

Un producător-exportator și mai mulți importatori au afirmat că o parte a subcotării constatate a prețurilor se datora deprecierii dolarului american în raport cu euro, și nu prețurilor importurilor care făceau obiectul unui dumping. Cu toate acestea, părțile în cauză nu au furnizat informații privind volumul importurilor din Republica Populară Chineză facturate în dolari americani, ceea ce ar fi permis o evaluare globală a eventualelor efecte ale cursului de schimb asupra prețurilor. În orice caz, chiar dacă toate importurile din Republica Populară Chineză ar fi fost facturate în dolari americani, fapt ce nu reiese din concluziile anchetei, prețurile de import ale produsului în cauză ar fi trebuit să scadă cu 25 % (deprecierea dolarului american în raport cu euro) în cursul perioadei examinate, și nu cu 34 %, astfel cum s-a constatat. În cele din urmă, ar trebui observat că, cu excepția a două cazuri particulare în care volumele importurilor erau clar neglijabile, importurile din toate țările terțe, altele decât Republica Populară Chineză, luate în ansamblu, au scăzut, chiar dacă și acestea au beneficiat de aprecierea euro. Această evoluție arată că fluctuațiile monetare nu puteau fi o cauză importantă a creșterii bruște a importurilor din Republica Populară Chineză care făceau obiectul unui dumping. Prin urmare, acest argument trebuie respins, iar concluziile enunțate la considerentul 98 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(69)

Un producător-exportator și mai mulți importatori și-au reiterat argumentul conform căruia reclamanții sunt societăți mari care funcționează în sectorul echipamentelor de întreținere și pentru care transpaletele manuale nu sunt decât un produs minor, utilizat deseori ca produs promoțional pentru a vinde echipamente mai importante și mai scumpe. Deoarece părțile în cauză nu au furnizat nici un element de probă în sprijinul afirmației lor, concluziile enunțate la considerentele 99 și 100 din regulamentul provizoriu sunt confirmate, iar argumentul este respins.

(70)

Un producător-exportator a reiterat argumentul conform căruia producătorii comunitari ar suferi un prejudiciu pe care l-au cauzat chiar ei, concentrându-și producția pe produse de slabă calitate și externalizând producția de componente. Cu toate acestea, nu a fost furnizat nici un element de probă în sprijinul acestui argument. Se observă că acest aspect a fost deja examinat și că s-a dat un răspuns explicit la considerentele 101-103 din regulamentul provizoriu, care sunt confirmate.

(71)

În absența oricăror altor observații privind legătura de cauzalitate, susceptibile să modifice constatările provizorii, concluziile menționate la considerentele 104 și 105 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(72)

În absența oricăror observații privind interesul Comunității, remarcele generale menționate la considerentul 106 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(73)

După instituirea măsurilor provizorii, un importator a afirmat că instalațiile de producție care au fost închise în Comunitate nu vor mai fi deschise și, prin urmare, nu vor mai crea noi locuri de muncă, din cauza instituirii măsurilor antidumping. Cu toate acestea, el nu a furnizat nici un mijloc de probă în sprijinul acestui argument. Chiar dacă nici o uzină închisă nu ar trebui să mai fie deschisă, trebuie remarcat că utilizarea capacității industriei comunitare în cursul perioadei de anchetă nu era decât de 46 %, ceea ce indică în mod clar că există un potențial de creștere a producției și a vânzărilor industriei comunitare, cu condiția ca pe piața comunitară să prevaleze o concurență echitabilă. În consecință, acest argument ar trebui respins.

(74)

Un producător-exportator și mai mulți importatori au afirmat că, pentru industria comunitară, activitățile aferente transpaletelor manuale erau neglijabile în raport cu ansamblul activităților lor, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, și că, prin urmare, interesul său față de aceste măsuri era limitat, comparativ cu cel al altor operatori de pe piață. În primul rând, se amintește că producătorii-exportatori nu sunt în poziția de a face observații asupra examinării interesului industriei comunitare. Aceeași remarcă este valabilă pentru interesul furnizorilor, al comercianților sau al utilizatorilor, examinat în continuare. Argumentele aduse au fost totuși examinate. În acest sens, se amintește că, în cursul perioadei de anchetă, industria comunitară avea 434 de angajați pentru activitățile aferente transpaletelor manuale, în timp ce, de exemplu, importatorii care au cooperat nu aveau decât 74 de angajați. Se observă, de asemenea, că anumiți producători comunitari depind aproape exclusiv de producția și vânzările lor de transpalete manuale. Prin urmare, acest argument nu poate fi acceptat.

(75)

În absența oricăror altor observații privind interesul industriei comunitare, concluziile menționate la considerentele 107-109 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(76)

Un producător-exportator a afirmat că faptul că furnizorii comunitari nu s-au manifestat arăta că importurile din Republica Populară Chineză nu aveau efecte negative asupra activității lor. Acest argument nu poate fi acceptat. Industria comunitară depinde de furnizorii comunitari pentru aprovizionarea cu anumite componente și nu este rezonabil să se presupună că dificultățile cu care se confruntă aceasta nu sunt resimțite de aceștia din urmă. Închideri ulterioare ale uzinelor în Comunitate le-ar putea afecta mai mult activitatea. În absența oricăror altor observații privind interesul furnizorilor comunitari, concluziile menționate la considerentul 110 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(77)

Un producător-exportator a afirmat că ancheta nu a ținut cont de interesul micilor importatori, ale căror activități se concentrează în principal pe transpaletele manuale. Ar trebui remarcat că observațiile formulate de importatorii care s-au făcut cunoscuți în timp util și care au furnizat informații suficiente au fost pe deplin luate în considerate în cadrul prezentei anchete. Printre importatorii independenți care au cooperat se numărau societăți având doi și trei angajați. În plus, se observă că importatorii care au cooperat au făcut dovada unei rentabilități excelente a activităților lor aferente transpaletelor manuale (profituri nete care atingeau aproape 50 % din cifra de afaceri). Prin urmare, este rezonabil să se considere că efectul instituirii măsurilor antidumping asupra rezultatelor acestora va fi relativ scăzut. Prin urmare, acest argument trebuie respins, iar concluziile menționate la considerentele 111-114 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(78)

Doi producători-exportatori și mai mulți importatori au afirmat că creșterea prețului transpaletelor manuale chinezești, după instituirea măsurilor, a avut un efect imediat și disproporționat asupra a sute de mii de ateliere, magazine și uzine care utilizează aceste echipamente în Comunitate. Cu toate acestea, se remarcă faptul că nici un utilizator comunitar nu a formulat observații privind concluziile enunțate în regulamentul provizoriu. Deoarece nu a fost susținut prin nici un element de probă, acest argument ar trebui să fie respins.

(79)

În absența oricăror altor observații privind interesul utilizatorilor comunitari, concluziile menționate la considerentele 115 și 116 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(80)

Ținând cont de cele de mai sus, concluziile privind interesul Comunității, menționate la considerentele 117-119 din regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(81)

În absența oricăror observații susținute de elemente de probă, metodologia utilizată pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului, descrisă la considerentele 120-123 din regulamentul provizoriu, este confirmată.

(82)

Pe baza acestei metodologii, a fost calculat un nivel de eliminare a prejudiciului, pentru a se determina nivelul măsurilor definitive.

(83)

Ținând cont de cele menționate anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie un drept antidumping definitiv la nivelul marjelor de dumping constatate, în măsura în care, pentru toți producătorii-exportatori interesați, s-a dovedit că nivelul de eliminare a prejudiciului este superior marjei de dumping.

(84)

Pe baza celor menționate anterior, nivelurile definitive ale dreptului se stabilesc după cum urmează:

(85)

Nivelurile individuale ale dreptului precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Ele reflectă, prin urmare, situația constatată pentru societățile în cauză în cursul acestei anchete. Aceste niveluri ale dreptului (spre deosebire de dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor produselor originare din țările în cauză fabricate de societățile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice societate ale cărei nume și adresă nu sunt menționate în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile aflate în legătură cu societățile menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(86)

Orice solicitare de aplicare a unui nivel individual al dreptului antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată de îndată Comisiei (3) și trebuie să conțină toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activităților societății de legătură referitoare la producție, la vânzările interne și la export care rezultă din această schimbare a denumirii sau din crearea acestor noi entități de producție sau de vânzare. După caz, regulamentul va fi modificat în consecință, iar lista societăților care beneficiază de un nivel individual al dreptului va fi actualizată.

(87)

Ținând cont de amploarea marjelor de dumping constatate și de importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesară perceperea definitivă a sumelor depuse în temeiul dreptului antidumping provizoriu instituit prin regulamentul provizoriu la nivelul dreptului definitiv instituit prin prezentul regulament. Atunci când dreptul definitiv este superior dreptului provizoriu, doar sumele depuse la nivelul dreptului provizoriu sunt percepute definitiv.

(88)

După instituirea măsurilor antidumping provizorii, doi producători-exportatori și-au exprimat voința de a prezenta oferte de angajament, în conformitate cu dispozițiile articolului 8 din regulamentul de bază. A fost examinată posibilitatea de a accepta măsuri corective sub forma unor angajamente de preț. Cu toate acestea, trebuie remarcat că unul dintre cei doi producători-exportatori nu a cooperat la anchetă și că, din acest motiv, în măsura în care nu a beneficiat nici de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, nici de un tratament individual, astfel cum se arată la considerentul 19 din prezentul regulament, nu s-a putut stabili un preț minim. În plus, s-a stabilit că produsul în cauză există sub forma a sute de tipuri care sunt periodic modernizate sau altfel modificate. Pe de altă parte, producătorii-exportatori vindeau, de asemenea, fie direct, fie prin intermediul importatorilor de legătură, alte produse acelorași clienți. În aceste circumstanțe, monitorizarea angajamentelor de preț ar fi aproape imposibilă. S-a considerat, prin urmare, că nu este posibilă acceptarea angajamentelor în cauză, iar ofertele au trebuit să fie respinse. Producătorii-exportatori au fost informați cu privire la aceasta și au avut posibilitatea să își prezinte observațiile. Observațiile lor nu au modificat concluzia menționată anterior,