11/Volumul 40

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

61

L 128/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În august 2004, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), Comisia a anunțat deschiderea unei proceduri antidumping cu privire la importurile în Comunitate de elemente de fixare din oțel inoxidabil și la părțile acestora, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”), Indonezia, Malaezia, Filipine, Taiwan, Thailanda și Vietnam și a început o anchetă.

(2)

Procedura a fost deschisă în urma unei reclamații depuse de European Industrial Fasteners Institute (EIFI) în numele unor producători comunitari reprezentând o proporție majoră, și anume de peste 50 %, din producția comunitară totală de elemente de fixare din oțel inoxidabil și a părților acestora. Reclamația conținea elemente de probă ale existenței dumpingului cu privire la respectivele produse și la prejudiciul important rezultat. Aceste elemente de probă au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a informat oficial producătorii comunitari reclamanți, asociația acestora, alți producători comunitari, producătorii-exportatori, importatorii, furnizorii și utilizatorii despre care se știe că sunt interesați, precum și reprezentanții țărilor exportatoare despre deschiderea procedurii. Comisia a dat părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut în scris punctul de vedere și de a solicita să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(4)

Ținând cont de numărul mare de producători-exportatori chinezi și taiwanezi, precum și de producători comunitari și importatori cunoscuți, în avizul de deschidere s-a propus să se recurgă la eșantionare pentru stabilirea dumpingului și a prejudiciului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(5)

Pentru a permite producătorilor-exportatori chinezi și vietnamezi care doresc să depună o cerere pentru acordarea statutului de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață sau pentru tratamentul individual, Comisia a trimis formulare de cerere producătorilor-exportatori despre care se știe că sunt interesați, precum și autorităților celor două țări.

(6)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților despre care se știe că sunt interesate și a primit răspunsuri de la cinci exportatori taiwanezi incluși în eșantion, de la patru producători comunitari incluși în eșantion, de la doi producători comunitari neincluși în eșantion, de la doi producători-exportatori chinezi, de la doi producători-exportatori indonezieni, de la doi producători-exportatori malaiezieni, de la doi producători-exportatori filipinezi, de la patru producători-exportatori thailandezi, de la un producător-exportator vietnamez, precum și de la patru importatori incluși în eșantion, de la un utilizator comunitar și de la un furnizor din amonte din Comunitate.

(7)

De asemenea, o asociație germană de importatori/distribuitori (Fachverband des Schrauben-Großhandels e.V.) și-a făcut cunoscut punctul de vedere în scris. Tuturor părților care au prezentat o cerere în acest sens în termenul stabilit și care au dovedit că există motive întemeiate pentru a fi audiate li s-a acordat o audiere.

(8)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru determinarea provizorie a dumpingului, a prejudiciului rezultat și a interesului Comunității și a efectuat anchete în localurile următoarelor societăți:

(9)

Ancheta privind dumpingul s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 iulie 2003 și 30 iunie 2004 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea prejudiciului a avut loc în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și 30 iunie 2004 (denumită în continuare „perioada examinată”).

(10)

Elementele de fixare din oțel inoxidabil și părțile acestora sunt buloanele, piulițele și șuruburile din oțel inoxidabil utilizate pentru fixarea mecanică a două sau mai multe piese. Șuruburile sunt organe de fixare cu filetare exterioară. Ele pot fi utilizate singure pentru fixarea pieselor din lemn (șuruburi pentru lemn) sau din metal (șuruburi autofiletante) sau pot fi combinate cu piulițe și șaibe, ca buloane. Șuruburile pot avea capete de diferite forme (șuruburi cu cap despicat sau cu adâncitura în formă de cruce, șuruburi cu cap plat, șuruburi cu adâncitura capului hexagonală etc.) și tije de diferite lungimi și diametre. Tija se poate fileta total sau parțial. Aceste elemente de fixare sunt utilizate de numeroase industrii, într-un larg evantai de aplicații finale care necesită rezistență la coroziunea atmosferică și chimică și pentru care igiena poate fi, de asemenea, esențială (de exemplu, echipamente de transformare și depozitare a produselor alimentare, instalații pentru industria chimică, echipamente medicale, aparatură pentru iluminatul public, construcția navală etc.).

(11)

Elementele de fixare din oțel inoxidabil, respectiv buloanele, piulițele și șuruburile din oțel inoxidabil utilizate la fixarea mecanică a două sau mai multe piese, sunt clasificate, în mod normal, la codurile NC 7318 12 10, 7318 14 10, 7318 15 30, 7318 15 51, 7318 15 61, 7318 15 70 și 7318 16 30. Există numeroase tipuri de elemente de fixare, fiecare fiind definit în funcție de caracteristicile sale fizice și tehnice, precum și în funcție de calitatea oțelului inoxidabil din care este fabricat.

(12)

În cursul anchetei, anumiți importatori și o asociație germană de importatori/distribuitori au susținut că piulițele ar trebui să fie excluse din sfera anchetei, din cauza unui pretins deficit de producție în Comunitate.

(13)

Această problemă a fost examinată și, în cursul anchetei provizorii, s-a pus întrebarea dacă piulițele și celelalte elemente de fixare din oțel inoxidabil pot fi efectiv considerate ca unul și același produs. Pentru a răspunde la această întrebare, este necesară analizarea mai profundă a anumitor aspecte, respectiv dacă și în ce măsură buloanele și piulițele sunt comercializate împreună ca sistem, în ce măsură aceste tipuri de produse sunt dezvoltate împreună, etc. De asemenea, ar trebui stabilit în ce măsură producătorii Comunității pot oferi aceste sisteme. Prin urmare, s-a decis provizoriu ca piulițele declarate sub codul NC 7318 16 30 să nu fie incluse în definiția produsului în cauză.

(14)

În acest sens, trebuie remarcat că aproape toate importurile din Filipine sunt importuri de piulițe. În consecință, în cazul în care, în stadiul definitiv al anchetei, se decide excluderea piulițelor din definiția produsului, procedura trebuie închisă în cazul importurilor din Filipine.

(15)

Importatorii și asociația germană de importatori/distribuitori au susținut, de asemenea, că definiția produsului ar trebui să fie limitată la codurile NC 7318 15 61 și 7318 15 70, respectiv la șuruburile cu adâncitura capului hexagonală din oțel inoxidabil și la buloanele hexagonale din oțel inoxidabil, întrucât celelalte tipuri de elemente de fixare din oțel inoxidabil nu sunt fabricate în cantități suficiente în Comunitate. Cu toate acestea, ancheta a confirmat că toate celelalte tipuri de elemente de fixare sunt produse în Comunitate. În consecință, cererea nu a putut fi acceptată.

(16)

S-a constatat că toate tipurile de produse, cu excepția piulițelor, corespund definiției în sens larg a „elementelor de fixare” și prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale, sunt destinate acelorași utilizări și sunt comercializate prin aceleași canale de distribuție.

(17)

În consecință, toate tipurile de elemente de fixare din oțel inoxidabil – cu excepția piulițelor – declarate în mod normal sub codurile NC 7318 12 10, 7318 14 10, 7318 15 30, 7318 15 51, 7318 15 61 și 7318 15 70, originare din RPC, Indonezia, Malaezia, Taiwan, Thailanda și Vietnam, constituie provizoriu un singur produs, în sensul prezentei anchete (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(18)

Comisia a constatat că elementele de fixare din oțel inoxidabil fabricate și vândute pe piața internă chineză, indiană, malaeziană, taiwaneză, thailandeză și vietnameză, cele exportate de țările în cauză în Comunitate și cele fabricate și vândute de industria comunitară în Comunitate prezintă aceleași caracteristici chimice, fizice și tehnice esențiale și au aceleași aplicații. Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că toate sunt produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(19)

Ținând cont de numărul mare al producătorilor-exportatori din RPC și Taiwan, în avizul de deschidere s-a propus să se recurgă la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(20)

Pentru a-i permite Comisiei să decidă dacă este necesar să se apeleze la eșantionare și, după caz, să se constituie un eșantion, producătorii-exportatori au fost invitați să se facă cunoscuți în termen de cincisprezece zile de la data deschiderii anchetei și să furnizeze informații de bază referitoare la exporturile și vânzările lor interne, la natura activităților acestora cu privire la fabricarea produsului în cauză și la numele și activitățile tuturor societăților de legătură ale acestora implicate în fabricarea și/sau vânzarea produsului în cauză. De asemenea, au fost consultate autoritățile chineze și taiwaneze.

(21)

Doar doi producători-exportatori chinezi s-au făcut cunoscuți și au comunicat informațiile solicitate în termenul de trei săptămâni prevăzut la articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază. În aceste circumstanțe, Comisia a considerat inutilă constituirea unui eșantion al producătorilor-exportatori chinezi.

(22)

Patruzeci și nouă de societăți taiwaneze s-au făcut cunoscute și au comunicat informațiile solicitate în termenul prevăzut la articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, doar treizeci și șapte dintre acestea au declarat că au efectuat exporturi în Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Producătorii-exportatori care au exportat produsul în cauză în Comunitate în cursul perioadei de anchetă și și-au exprimat dorința de a fi incluși în eșantion au fost considerați, într-o primă etapă, ca fiind societăți care au cooperat și au fost luate în considerare în vederea constituirii eșantionului. Unsprezece dintre celelalte douăsprezece societăți erau fie comercianți, fie producători-exportatori care nu au exportat spre Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, acestea nu au fost luate în considerare pentru calcularea dumpingului. În sfârșit, trebuie precizat că ultima societate fabrica și exporta doar piulițe și, prin urmare, nu face obiectul măsurilor provizorii.

(23)

Producătorii-exportatori care au cooperat reprezintă aproximativ 78 % din totalul exporturilor produsului în cauză din Taiwan în Comunitate.

(24)

S-a considerat că producătorii-exportatori care nu s-au făcut cunoscuți în termenul menționat anterior nu au cooperat la anchetă.

(25)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, producătorii-exportatori au fost selectați pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi care ar fi putut fi examinat în mod corespunzător în timpul disponibil. Pe această bază, au fost selecționați pentru a fi incluși în eșantion cinci producători-exportatori taiwanezi. Societățile selecționate reprezintă aproximativ 47 % din exporturile taiwaneze în Comunitate și circa 57 % din vânzările taiwaneze interne. Autoritățile taiwaneze au fost consultate, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază și nu au ridicat nici o obiecție.

(26)

Cei treizeci și doi de producători-exportatori care au cooperat și care nu au fost incluși în cele din urmă în eșantion au fost informați prin intermediul autorităților taiwaneze că orice drept antidumping instituit asupra exporturilor lor se va calcula în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(27)

Au fost trimise chestionare celor cinci societăți incluse în eșantion, care au răspuns toate în termenele prevăzute în acest sens.

(28)

Doi producători-exportatori taiwanezi care nu au fost incluși în eșantion au solicitat să li se calculeze o marjă de dumping și, după caz, un nivel al dreptului individual, în scopul aplicării articolului 9 alineatul (6) și a articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Ținând cont de numărul mare de țări și de părți interesate și de timpul limitat aflat la dispoziție, Comisia a concluzionat că nu este posibilă o examinare individuală a producătorilor-exportatori taiwanezi, întrucât aceasta i-ar complica în mod necorespunzător activitatea și ar împiedica finalizarea la timp a anchetei. În afară de aceasta, trebuie precizat că unul dintre producătorii-exportatori care au solicitat o examinare individuală fabrica exclusiv piulițe, adică un produs care, astfel cum s-a menționat mai sus, este exclus provizoriu din prezenta procedură.

(29)

Ținând cont de numărul mare de producători comunitari, în avizul de deschidere s-a propus să se recurgă la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a solicitat acestor producători să furnizeze informații privind producția și vânzările produsului similar.

(30)

Opt producători comunitari s-au făcut cunoscuți și au comunicat informațiile solicitate în termenul prevăzut la articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat patru societăți din două state membre (trei din Italia și una din Germania), întrucât acestea reprezentau cel mai mare volum reprezentativ al producției din Comunitate (aproximativ 50 %) care ar fi putut fi examinat în mod corespunzător în timpul disponibil. Asociația producătorilor comunitari a fost consultată, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază și nu a ridicat nici o obiecție. Pe de altă parte, ceilalți patru producători din Belgia, Germania, Italia și Regatul Unit au fost invitați să furnizeze anumite date cu caracter general pentru analizarea prejudiciului. Toți producătorii comunitari incluși în eșantion, precum și alți doi producători comunitari au cooperat și au trimis răspunsurile la chestionar în termenul stabilit. Cu toate acestea, una dintre cele două societăți care au cooperat, neincluse în eșantion, producea exclusiv un tip special de piulițe, produs care a fost exclus provizoriu din sfera anchetei și, în consecință, nu a fost luată în considerare pentru stabilirea concluziilor provizorii.

(31)

Din cauza numărului mare de importatori din Comunitate, în avizul de deschidere s-a propus să se recurgă la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a solicitat acestor importatori să furnizeze informații referitoare la producția și vânzările produsului în cauză.

(32)

Pe baza informațiilor primite, Comisia a selectat cinci importatori din patru state membre: doi din Germania, unul din Italia, unul din Suedia și unul din Regatul Unit. Au fost consultate două asociații cunoscute de importatori. Acești importatori reprezentau cel mai mare volum reprezentativ al vânzărilor efectuate de importatori cunoscuți din Comunitate (aproximativ 37 %) care putea fi examinat în mod corespunzător în timpul disponibil. Patru importatori au cooperat și au răspuns la chestionar. Importatorul suedez a renunțat ulterior să coopereze și doar doi importatori au comunicat răspunsuri complete la chestionar, cuprinzând toate informațiile solicitate.

(33)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul unor anchete antidumping referitoare la importurile din RPC și Vietnam, valoarea normală este determinată în conformitate cu alineatele (1)-(6) din acest articol pentru producătorii-exportatori despre care s-a constatat că îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, respectiv atunci când se dovedește că fabricarea și vânzarea produsului similar se fac în condițiile economiei de piață. Pe scurt și doar din motive de claritate, aceste criterii sunt sintetizate în continuare:

(34)

Doi producători chinezi și un producător vietnamez au solicitat statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au răspuns în acest sens formularului de cerere destinat producătorilor-exportatori în termenul prevăzut.

(35)

Un producător chinez era în faza de început a activității și nu dispunea încă de conturi financiare auditate și nici de vreo situație a contabilității financiare. Comisia a concluzionat că, în lipsa conturilor, nu se poate verifica dacă al doilea și al treilea criteriu sunt îndeplinite și că, prin urmare, societatea nu îndeplinește condițiile de acordare a statutului de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață. Societatea a fost informată cu privire la aceasta și nu a ridicat nici o obiecție.

(36)

Pentru celălalt producător-exportator chinez, Comisia a încercat să obțină toate informațiile considerate necesare și a verificat toate datele comunicate în cererea de statut de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață.

(37)

Verificarea a relevat faptul că societatea nu dispunea de o singură serie bine definită de documente contabile de bază, întocmite și verificate în conformitate cu IAS. Existau numeroase probleme și discrepanțe, deși conturile fuseseră auditate de auditori externi independenți. Pe tot parcursul anchetei, societatea a furnizat versiuni divergente ale conturilor sale, toate conținând erori grave, ca de exemplu solduri de închidere care nu corespundeau soldului de deschidere al exercițiului financiar următor (IAS 1) sau pretinse modificări ale politicii contabile, nesusținute în mod corespunzător de informațiile din documentele contabile (IAS 8). Nu a fost posibilă stabilirea unei corelații între date importante, precum cifra de afaceri a vânzărilor și alte date contabile ale societății. În afară de aceasta, societatea a declarat profituri semnificative, în timp ce din documentele contabile rezulta că a înregistrat pierderi considerabile, iar bilanțurile pe care le-a prezentat nu conțineau o cifră de afaceri consolidată valabilă referitoare la totalitatea activităților. Rapoartele de audit nu relevă nici una dintre problemele menționate anterior.

Ținând cont de cele de mai sus, s-a considerat că al doilea criteriu nu este îndeplinit. Prin urmare, s-a concluzionat că societatea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(38)

În ceea ce privește producătorul vietnamez, Comisia a încercat să obțină toate informațiile considerate necesare.

(39)

S-a concluzionat că primul criteriu nu este îndeplinit. În special, s-a stabilit că vânzările la export și vânzările interne sunt supuse unei restricții cantitative. Această restricție figura în licența de investiții, în cererea de licență, precum și în statutul societății. În sfârșit, din licența de investiții a societății reiese explicit că toate deciziile privind politica în materie de închiriere a terenurilor sunt adoptate de stat. În afară de aceasta, societatea beneficiază de o scutire de la plata chiriei până la finalizarea planurilor sale de construcție de bază, care va fi urmată de o a doua scutire de la plata chiriei timp de mai mulți ani. În aceste circumstanțe, s-a stabilit că societatea nu a demonstrat că deciziile sale referitoare la prețuri și costuri sunt luate în funcție de condițiile pieței și fără intervenția semnificativă a statului.

(40)

De asemenea, s-a concluzionat că nu a fost îndeplinit nici al doilea criteriu, întrucât situațiile financiare din 2002 nu au fost publicate în termenul prevăzut de IAS și nu au făcut obiectul unui audit corespunzător.

(41)

Prin urmare, s-a concluzionat că societatea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(42)

Producătorii-exportatori în cauză din RPC și Vietnam, precum și industria comunitară au avut posibilitatea să-și prezinte observațiile privind constatările de mai sus.

(43)

Doi producători-exportatori au contestat decizia, susținând că ar fi trebuit să li se acorde statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață.

(44)

Producătorul-exportator chinez a afirmat că metodele contabile aplicate sunt conforme cu normele și practicile chineze în materie de contabilitate a societăților.

(45)

În acest sens, trebuie remarcat că, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, Comisia trebuie să examineze dacă documentele contabile ale societății sunt întocmite și auditate în conformitate cu IAS. Respectarea sau nerespectarea standardelor chineze nu reprezintă un factor determinant pentru evaluarea unei cereri de statut de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață. În plus, elementele relevate în cursul verificării constituie încălcări ale principiilor contabile de bază sau modificări importante ale politicii contabile care trebuie justificate și explicate în mod corespunzător.

(46)

Fără a aduce atingere celor de mai sus, trebuie remarcat că articolul 155 din sistemul contabil chinez aplicabil întreprinderilor impune societăților să anexeze note complete și detaliate la situațiile financiare. Ținând cont de absența notelor sau a explicațiilor valabile din documentele contabile ale societății în cauză, este evident că auditul a încălcat nu numai principiile IAS, ci și standardele chineze.

(47)

Prin urmare, s-a concluzionat că observațiile producătorului-exportator chinez nu sunt justificate și că nu i se poate acorda statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață.

(48)

Producătorul-exportator vietnamez a susținut că proporția dintre vânzările la export și vânzările interne menționată în licența sa de investiții nu este obligatorie, ci rezultă doar din stimulentele fiscale prevăzute în mod special de guvernul vietnamez pentru a încuraja investițiile. Prin urmare, potrivit afirmațiilor respectivului producător, nici o autoritate publică nu stabilește cantitățile pe care societatea le poate vinde la export sau pe piața internă.

(49)

În acest sens, trebuie remarcat că nu există o corelație directă între dispozițiile care reglementează emiterea licențelor și dispozițiile fiscale și financiare. În afară de aceasta, licența de investiții însăși nu conține nici o indicație despre faptul că proporția dintre vânzările la export și vânzările interne este stabilită în scopuri pur fiscale.

(50)

În ceea ce privește închirierea terenurilor, societatea a susținut că procedura urmată în Vietnam nu este contrară principiilor economiei de piață și că toate dispozițiile speciale în materie nu reprezintă decât măsuri de stimulare puse în aplicare de guvernul vietnamez pentru a atrage investițiile străine. De asemenea, producătorul-exportator a afirmat că valoarea chiriei reprezintă o formă de „impozit” și că a cumpărat terenul de la o altă societate care era „proprietarul inițial”.

(51)

S-a constatat că în Vietnam nu există o piață funciară liberă. Potrivit unei circulare a guvernului trimisă de societatea în cauză, prețurile terenurilor sunt stabilite de stat. În ceea ce privește argumentul potrivit căruia terenul a fost cumpărat de la „proprietarul inițial”, formularea este mai degrabă înșelătoare, în măsura în care nu există proprietate funciară privată în Vietnam. În fapt, societatea face referire la indemnizația, stabilită în mod unilateral de stat, plătită chiriașului precedent pentru dreptul de folosință a terenului respectiv. În plus, nu au fost aduse dovezi care să poată confirma că această chirie reprezintă o formă de „impozit”. În orice caz, astfel cum se menționează la considerentul 39, societatea este scutită de la plata chiriei pentru un anumit număr de ani.

(52)

În ceea ce privește al doilea criteriu, societatea a susținut că auditorii au constatat că aceasta și-a publicat situația financiară pentru 2002 după expirarea termenului prevăzut de IAS, dar că Ministerul Finanțelor i-a dat autorizația să nu țină cont de această întârziere.

(53)

S-a constatat că raportul de audit nu confirmă această afirmație. Dimpotrivă, auditorii au declarat că auditul s-a efectuat în conformitate cu principiile IAS, iar în documentele financiare nu apare nici o rezervă cu privire la conturile societății și nu există nici o notă explicativă care să indice motivele pentru care societatea nu a respectat o practică definită în mod clar în IAS. În plus, faptul că o scrisoare a Ministerului Finanțelor este suficientă, potrivit afirmațiilor societății, pentru a modifica sau flexibiliza o normă enunțată în mod clar demonstrează faptul că principiile IAS nu sunt aplicate corect.

(54)

În consecință, s-a concluzionat că societatea vietnameză nu îndeplinește primul și al doilea criteriu și, prin urmare, nu i se poate acorda statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață.

(55)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, pentru țările care intră sub incidența acestui articol se stabilește, după caz, un drept aplicabil la nivel național, cu excepția cazurilor în care societățile care pot dovedi că îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(56)

Cei doi producători-exportatori chinezi care au cooperat și care au cerut statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață au solicitat, de asemenea, un tratament individual, în cazul în care nu li se acordă statutul respectiv.

(57)

Din informațiile disponibile a reieșit că cele două societăți îndeplinesc toate criteriile de la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază pentru a beneficia de tratamentul individual.

(58)

Prin urmare, s-a concluzionat că tratamentul individual trebuie să fie acordat următorilor producători-exportatori chinezi:

(59)

Producătorul-exportator vietnamez care a cerut acordarea statutului de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață a solicitat, de asemenea, un tratament individual, în cazul în care nu i se acordă acest statut.

(60)

Din informațiile disponibile a reieșit că această societate nu îndeplinește toate criteriile de la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază pentru a beneficia de tratamentul individual.

În special, astfel cum se indică în analiza criteriilor de acordare a statutului de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață, s-a stabilit că volumele vândute la export nu sunt determinate în mod liber de societate, ci sunt fixate de stat în licența de investiții. În consecință, această societate nu îndeplinea condițiile pentru a-i fi acordat tratamentul individual.

(61)

Alți doi producători-exportatori vietnamezi au solicitat, de asemenea, să beneficieze de tratament individual în termenul stabilit în acest sens. Cu toate acestea, unul dintre aceștia a furnizat răspunsuri incomplete la chestionar, iar celălalt nu a răspuns la chestionar.

Întrucât cele două societăți nu au furnizat nici informațiile solicitate, nici altă explicație, Comisia a concluzionat că acestea nu au demonstrat că îndeplinesc condițiile de acordare a tratamentului individual.

(62)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, în economiile în tranziție, pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață, valoarea normală trebuie să fie stabilită pe baza prețului sau a valorii calculate într-o țară analoagă.

(63)

În avizul de deschidere, India a fost propusă ca țară analoagă adecvată pentru stabilirea valorii normale pentru RPC și Vietnam. Comisia a invitat toate părțile interesate să-și prezinte comentariile în acest sens.

Diverse părți interesate au prezentat comentarii, propunând ca țară analoagă Taiwan, Thailanda, Republica Coreea sau Italia. Comisia a contactat producători cunoscuți din India, țara propusă inițial ca țară analogă adecvată, dar nici unul nu a răspuns la chestionar și nu a trimis observații valabile. În ceea ce privește Republica Coreea și Italia, întrucât părțile care le-au propus nu au furnizat nici o informație specifică în acest sens, nu a fost posibilă luarea în considerare a acestora ca alternative valabile.

În ceea ce privește Thailanda, din datele furnizate de producătorii care au cooperat, a reieșit în cursul anchetei că vânzările thailandeze interne nu sunt efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale și, prin urmare, Thailanda nu poate fi considerată ca țară analoagă.

În schimb, s-a constatat că Taiwan, care este unul din cei mai mari producători mondiali ai produsului în cauză, are o piață internă reprezentativă, unde o gamă largă de produse și un număr mare de furnizori asigură un nivel suficient de concurență. Ancheta a stabilit că patru producători-exportatori taiwanezi care au cooperat și care au fost incluși în eșantion realizează vânzări interne considerabile în cadrul unor operațiuni comerciale normale.

(64)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a concluzionat că Taiwan constituie o țară analoagă adecvată, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(65)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat mai întâi, pentru fiecare țară exportatoare, dacă vânzările interne ale produsului în cauză efectuate de fiecare producător-exportator unor clienți independenți sunt reprezentative, respectiv dacă volumul lor total reprezintă minimum 5 % din volumul total al vânzărilor corespunzătoare la export în Comunitate.

(66)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produse vândute pe piața internă de societățile care au vânzări interne, în general reprezentative, care sunt identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export spre Comunitate. În acest sens, Comisia a utilizat următoarele criterii: codul NC, tipul de materie primă utilizată, numărul DIN (care corespunde codului cu care produsul este clasificat în nomenclatura DIN), precum și diametrul și lungimea în milimetri.

(67)

Vânzările interne ale unui tip special de produs au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul acestui tip de produs vândut pe piața internă unor clienți independenți în cursul perioadei de anchetă a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total al tipului de produs comparabil vândut la export spre Comunitate.

(68)

Comisia a verificat ulterior dacă vânzările interne ale fiecărei societăți din fiecare țară exportatoare pot fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(69)

În acest sens, Comisia a calculat, pentru fiecare tip de produs exportat, procentul de vânzări interne către clienți independenți efectuate în pierdere în cursul perioadei de anchetă:

(70)

Pentru tipurile de produse vândute la export în Comunitate de societăți care fac obiectul anchetei și care îndeplinesc condițiile menționate la punctele 3.2.3-3.2.4 literele (a) și (b) de mai sus, valoarea normală pentru tipurile corespunzătoare a fost calculată pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite de clienți independenți pe piața internă a țării în cauză în cursul perioadei de anchetă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(71)

Pentru tipurile de produse încadrate la punctul 3.2.4 litera (c) de mai sus, precum și pentru tipurile de produse care nu au fost vândute de producătorul-exportator pe piața internă a țării în cauză în cantități reprezentative, astfel cum se menționează la punctul 3.2.3 de mai sus, valoarea normală a trebuit să fie construită.

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost construită însumând cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și cheltuielile generale suportate, precum și profitul mediu ponderat realizat de producătorii-exportatori în cauză care au cooperat din vânzările lor interne ale produsului similar efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale în cursul perioadei de anchetă și costul de fabricație mediu din perioada de anchetă. După caz, costurile de producție și cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și cheltuielile generale au fost corectate înainte de a fi utilizate pentru a stabili dacă vânzările au fost efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale și pentru a construi valorile normale.

În țările care fac obiectul anchetei, în care nici un producător-exportator nu a efectuat vânzări interne ale produsului similar sau din aceeași categorie generală de produse în cadrul unor operațiuni comerciale normale în cursul perioadei de anchetă, valoarea normală a fost construită pe baza costului de producție al producătorului-exportator în cauză, corectat după caz. S-a considerat oportun ca acestui cost de fabricație să-i fie adăugată provizoriu media ponderată a cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale suportate și a profiturilor realizate de cei patru producători-exportatori taiwanezi incluși în eșantion care au cooperat, realizate din vânzările interne ale produsului similar în cursul perioadei de anchetă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(72)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru RPC și Vietnam a fost stabilită pe baza informațiilor verificate furnizate de producătorii din țara analogă, adică pe baza prețurilor plătite sau care trebuie să fie plătite pe piața internă taiwaneză pentru tipuri de produse comparabile, atunci când vânzările au fost efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, sau pe baza valorilor normale construite, în absența vânzărilor interne ale tipurilor de produse comparabile în cadrul unor operațiuni comerciale normale.

În consecință, valoarea normală corespunde fie prețului mediu ponderat de vânzare pe piața internă practicat față de clienți independenți, fie unei valori normale construite pe tip de produs, pe baza datelor referitoare la cei patru producători taiwanezi care au cooperat incluși în eșantion.

(73)

Întrucât nici o societate nu a obținut statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață, valoarea normală pentru RPC a fost stabilită după metoda descrisă la considerentul 72 anterior.

(74)

S-a stabilit că singurul producător-exportator indonezian care a cooperat nu a efectuat vânzări ale produsului similar pe piața internă. Prin urmare, valoarea normală a trebuit să fie construită, în conformitate cu metoda descrisă la considerentul 71.

(75)

Trebuie remarcat că un alt producător-exportator indonezian, care a răspuns inițial la chestionarul trimis de Comisie, și-a încetat ulterior activitățile comerciale, făcând astfel imposibilă orice verificare a răspunsurilor sale. Prin urmare, s-a concluzionat că această societate nu mai cooperează la anchetă. Societatea și autoritățile indoneziene au fost informate cu privire la aceasta și nu au avut făcut un comentariu în acest sens.

(76)

Pentru cei doi producători-exportatori malaezieni care au cooperat, stabiliți în zone libere, s-a stabilit că vânzările produsului similar declarate ca fiind vânzări interne erau destinate în principal unor zone libere sau unor antrepozite vamale și că, în fapt, era vorba de vânzări la export efectuate de alte părți independente.

Prin urmare, s-a concluzionat că acești producători-exportatori nu au realizat vânzări interne reprezentative în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, valoarea lor normală a trebuit să fie construită după metoda descrisă la considerentul 71.

(77)

Pentru patru producători-exportatori, valoarea normală a fost stabilită după metoda descrisă la considerentele 65-71 de mai sus.

(78)

Ancheta a stabilit că doi dintre cei patru producători-exportatori care au cooperat erau societăți de legătură care vindeau produsul similar pe piața lor internă atât prin intermediul unei societăți de vânzare de legătură, cât și direct către clienți independenți. S-a remarcat că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) paragraful al treilea din regulamentul de bază, vânzările către o societate de vânzare de legătură nu pot fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale. Din acest motiv, pentru stabilirea valorii normale, cele două societăți au fost invitate, cu mult timp înainte de verificarea la fața locului, să comunice prețurile practicate de societatea lor de vânzare de legătură față de primii clienți independenți. Cu ocazia vizitei de verificare, s-a stabilit că cei doi producători care au cooperat nu pot furniza aceste informații. Societatea de revânzare achiziționa produsul în cauză din diferite surse, inclusiv de la cei doi producători-exportatori în cauză, și îl revindea unor utilizatori finali, comercianți cu amănuntul și distribuitori. Cu toate acestea, societatea respectivă nu a fost în măsură să demonstreze, pe baza documentelor sale contabile, care produse erau achiziționate de la cei doi producători care au cooperat și, prin urmare, nu putea să indice prețurile de revânzare ale acestor produse practicate față de clienți independenți.

Ținând cont de cele de mai sus, Comisia a concluzionat provizoriu că, pentru calcularea valorii normale, nu este oportun să se țină cont de vânzările produsului în cauză efectuate pe piața internă prin intermediul societății de revânzare de legătură, întrucât celelalte vânzări interne puteau fi considerate reprezentative.

(79)

S-a stabilit că al cincilea producător-exportator taiwanez inclus în eșantion nu a efectuat vânzări ale produsului similar pe piața internă. Prin urmare, valoarea normală a fost construită după metoda descrisă la considerentul 71. Cu toate acestea, în cursul anchetei s-au constatat discrepanțe grave în legătură cu informațiile comunicate. În primul rând, societatea nu a clasificat diferitele tipuri ale produsului în cauză, pe baza specificațiilor clar definite de Comisie și, prin urmare, în cazul unui număr important de tipuri de produse, a fost imposibilă stabilirea unor comparații cu vânzările interne ale altor producători taiwanezi. În al doilea rând, în cursul vizitei de verificare, nu a fost posibilă stabilirea unei corelații între costul de fabricație al produsului în cauză indicat în răspunsul la chestionar și costul produselor vândute menționat în tabelul de pierderi și profituri din răspunsul la chestionar sau cu orice alte înregistrări contabile ale societății. Nu s-a putut stabili o legătură între achizițiile de materii prime și costul de fabricație indicat pentru diferitele tipuri de produse. În urma vizitei de verificare, societatea a comunicat un nou cost de producție, care nu a putut fi totuși corelat cu informațiile verificate.

Ținând seama de cele de mai sus și în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, societatea a fost informată că anumite informații nu pot fi utilizate pentru calcularea dumpingului și că respectivele concluzii provizorii vor fi stabilite parțial pe baza datelor disponibile. În consecință, pentru a determina valoarea normală construită, Comisia a folosit un cost de producție ajustat al tipurilor de produse exportate care au putut fi identificate în mod clar pe baza specificațiilor disponibile. La acest cost de producție s-a adăugat media ponderată a costurilor de desfacere, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale suportate, precum și a profiturilor realizate din vânzările interne de ceilalți patru producători-exportatori taiwanezi care au cooperat.

(80)

S-a stabilit că cei patru producători-exportatori thailandezi care au cooperat nu au efectuat vânzări interne reprezentative ale produsului similar în cadrul unor operațiuni comerciale normale. Prin urmare, valoarea normală a trebuit să fie construită după metoda descrisă la considerentul 71.

(81)

Întrucât nici un producător-exportator vietnamez nu beneficiază de statutul de societate care îndeplinește condițiile unei economii de piață, valoarea normală a fost stabilită după metoda descrisă la considerentul 72.

(82)

Exporturile celor doi producători-exportatori care au cooperat și cărora li s-a acordat tratamentul individual au fost efectuate direct către clienți independenți din Comunitate. Prin urmare, prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(83)

Exporturile singurului producător-exportator care a cooperat au fost efectuate direct către clienți independenți din Comunitate. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(84)

Unul dintre producătorii-exportatori malaezieni efectuau vânzările la export direct către clienți independenți din Comunitate și, în cazul său, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(85)

Exporturile celuilalt producător-exportator malaezian erau destinate unor clienți independenți și unei părți de legătură din Comunitate. În primul caz, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază. În cazul exporturilor destinate părții de legătură, prețul a fost stabilit pe baza prețului de revânzare al produselor importate practicat față de primul cumpărător independent, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest scop, au fost efectuate ajustări pentru a ține cont de toate costurile, în special de drepturi și taxe, suportate între import și revânzare, precum și de profiturile realizate în mod normal de importatorii independenți care au cooperat și pentru a stabili astfel un preț de export fiabil.

(86)

Producătorii-exportatori efectuau vânzări la export spre Comunitate fie direct către clienți independenți, fie prin intermediul unor societăți comerciale din Taiwan.

(87)

Atunci când vânzările la export au fost efectuate direct către clienți independenți din Comunitate, prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(88)

Atunci când vânzările la export destinate Comunității au fost efectuate prin intermediul unor societăților comerciale, prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor produsului vândut la export societăților comerciale de către producătorii în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(89)

Un producător-exportator care efectua o parte din vânzările produsului în cauză prin intermediul unor societăți comerciale taiwaneze nu a putut furniza nici un document justificativ care să ateste destinația produselor sale vândute prin intermediul comercianților. Prin urmare, aceste vânzări nu au fost luate în considerare, iar prețul de export a fost stabilit doar pe baza exporturilor directe către clienți independenți din Comunitate.

(90)

Exporturile celor patru producători-exportatori care au cooperat au fost efectuate direct către clienți independenți din Comunitate. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care trebuie să fie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(91)

Astfel cum s-a menționat anterior în cadrul analizei pentru acordarea tratamentului individual, o singură societate vietnameză a cooperat, însă nu i s-a putut acorda tratamentul individual. În plus, această societate era subcontractantul unei societăți taiwaneze de legătură care a cooperat la anchetă. Societatea taiwaneză era proprietara materiilor prime și exercita toate funcțiile referitoare la vânzările la export. Cu toate acestea, ea nu a fost în măsură să demonstreze, pe baza documentelor contabile, că prețurile de export practicate către clienți independenți, menționate în răspunsul la chestionar al subcontractantului vietnamez, se referă la produse fabricate în Vietnam și exportate în Comunitate. În consecință, aceste prețuri nu pot fi utilizate ca prețuri de export practicate de Vietnam spre Comunitate. Societatea a fost informată cu privire la aceasta. În lipsa altor surse, prețurile de export au fost stabilite provizoriu pe baza statisticilor de import ale Eurostat pentru toți producătorii-exportatori.

(92)

Compararea valorii normale cu prețul de export a fost efectuată la nivelul franco fabrică.

(93)

În vederea efectuării unei comparări echitabile, s-a ținut cont în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea lor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost acordate ajustări tuturor producătorilor-exportatori care au făcut obiectul anchetei, în cazul în care s-a dovedit a fi oportun și justificat, pentru diferențele dintre cheltuielile de transport, de navlosire, de asigurare, de manipulare, de încărcare și pentru celelalte costuri accesorii, pentru costurile de ambalare, costurile de credit, de cauțiune și garanție și pentru comisioane.

(94)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12), marjele de dumping au fost stabilite, pe tip de produs, pe baza comparației dintre valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, stabilite după metodele descrise mai sus.

(95)

Pentru producătorii-exportatori care au cooperat și care s-au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, dar care nu au făcut obiectul unei examinări individuale, marja de dumping a fost stabilită pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping ale societăților incluse în eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(96)

Pentru producătorii-exportatori care nu au răspuns la chestionarul Comisiei sau care nu s-au făcut cunoscuți în alt mod, marja de dumping a fost stabilită pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(97)

Pentru determinarea marjei de dumping a producătorilor-exportatori care nu au cooperat, s-a stabilit mai întâi absența cooperării. În acest scop, volumul exporturilor spre Comunitate indicat de producătorii-exportatori care au cooperat a fost comparat cu statisticile de import corespunzătoare ale Eurostat.

(98)

Atunci când lipsa cooperării a fost ridicată, adică peste 20 %, s-a considerat oportună stabilirea marjei de dumping a producătorilor-exportatori care nu au cooperat la un nivel superior celei mai ridicate marje de dumping stabilite pentru producătorii-exportatori care au cooperat. Într-adevăr, există motive pentru a crede că nivelul ridicat al lipsei cooperării rezultă din faptul că producătorii-exportatori care nu au cooperat din țările care au făcut obiectul anchetei practică, în general, un dumping mai ridicat decât oricare producător-exportator care a cooperat. În astfel de cazuri, marja de dumping a fost stabilită la un nivel corespunzător mediei ponderate a marjelor de dumping stabilite pentru tipurile de produse reprezentative cele mai vândute de producătorii-exportatori care au cooperat și care au înregistrat marjele de dumping cele mai ridicate.

(99)

Atunci când nivelul de cooperare a fost ridicat, s-a considerat oportună stabilirea marjei de dumping a producătorilor-exportatori care nu au cooperat la nivelul marjei de dumping celei mai ridicate constatate pentru un producător-exportator care a cooperat din țara în cauză, întrucât nu există motive pentru a considera că un producător-exportator care nu a cooperat a practicat dumpingul într-o măsură mai mică.

(100)

Este o practică constantă a Comisiei să considere producătorii-exportatori de legătură sau care aparțin aceluiași grup ca fiind o singură entitate, în scopul determinării marjei de dumping și stabilind astfel o singură marjă de dumping. Într-adevăr, calcularea unor marje de dumping individuale ar putea încuraja eludarea măsurilor antidumping și le-ar face eficace, permițând producătorilor-exportatori de legătură să își efectueze exporturile în Comunitate prin intermediul societății a cărei marje de dumping este cea mai scăzută.

În conformitate cu această practică, cei doi producători-exportatori taiwanezi de legătură aparținând aceluiași grup au fost considerați o singură entitate și acestora li s-a atribuit o marjă de dumping unică. Astfel, s-a decis să se atribuie întregului grup media ponderată a marjelor de dumping calculate în prealabil pentru fiecare societate în cauză.

(101)

Lipsa cooperării producătorilor-exportatori chinezi a fost ridicată (aproximativ 85 %).

(102)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(103)

Lipsa cooperării producătorilor-exportatori indonezieni a fost ridicată (aproximativ 60 %). Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(104)

Toți producătorii-exportatori malaiezieni au cooperat. Nu s-a constatat nici o marjă de dumping provizorie pentru cei doi producători-exportatori care au cooperat [Tigges Stainless Steel Fasteners (M) Sdn. Bhd., Ipoh, Chemor și Tong Heer Fasteners Co. Sdn., Bhd, Penang], astfel încât nu este cazul să se instituie măsuri provizorii pentru importurile din Malaezia. În cazul în care aceste constatări vor fi confirmate ulterior, procedura va fi închisă în cazul Malaeziei.

(105)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 14, s-a constatat că, practic, toate exporturile din Filipine spre Comunitate sunt exporturi de piulițe. Întrucât s-a concluzionat provizoriu că piulițele trebuie să fie excluse din definiția produsului în cauză, nu a fost stabilită nici o marjă de dumping și nu s-a considerat oportună instituirea unor măsuri provizorii pentru importurile din Filipine.

(106)

În cazul unuia dintre producătorii-exportatori taiwanezi incluși în eșantion, marja de dumping a fost stabilită parțial pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. În consecință, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază, marja sa de dumping nu a fost luată în considerare pentru calcularea marjei medii ponderate de dumping atribuite producătorilor-exportatori care au cooperat și care nu au fost incluși în eșantion.

(107)

Întrucât doi producători-exportatori incluși în eșantion erau în legătură, în cazul lor a fost calculată o singură marjă de dumping.

(108)

Lipsa de cooperare a producătorilor-exportatori taiwanezi a fost semnificativă (aproximativ 22 %). Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(109)

Toți producătorii-exportatori thailandezi au cooperat. Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(110)

Pentru toate societățile vietnameze, marja de dumping provizorie, exprimată ca procentaj din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, este de 7,7 %.

(111)

Ancheta a stabilit, în cadrul procedurii de eșantionare că, în perioada de anchetă, produsul similar era fabricat de șapte producători din Comunitate (a se vedea considerentul 30), dintre care doi nu au mai cooperat la anchetă. În afară de aceasta, în reclamație au fost menționați și alți mici producători din Comunitate care nu au cooperat nici ei la anchetă.

(112)

În consecință, volumul producției comunitare, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, a fost calculat provizoriu, însumând producția celor șapte producători cunoscuți în cadrul procedurii de eșantionare și volumul producției celorlalți mici producători care nu au cooperat, menționați în reclamație.

(113)

Cei cinci producători care au cooperat menționați la considerentul 30 reprezintă 54 % din producția comunitară totală a produsului similar. Aceste societăți constituie, prin urmare, industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază și sunt denumiți în continuare astfel. Patru dintre aceste societăți, reprezentând cel mai mare volum reprezentativ al producției, au fost incluse în eșantion, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază și sunt denumite în continuare „producători comunitari incluși în eșantion”.

(114)

Întrucât s-a recurs la eșantionare, anumiți indicatori ai prejudiciului au fost stabiliți pentru industria comunitară în ansamblu și parțial pentru producătorii incluși în eșantion. Analiza prejudiciului, în ceea ce privește cota de piață, producția, capacitatea și utilizarea capacităților, volumul și valoarea vânzărilor, creșterea, stocurile, ocuparea forței de muncă și productivitatea, se bazează pe datele privind industria comunitară în ansamblu. Pentru ceilalți indicatori (prețuri de tranzacție, investiții și randamentul investițiilor, salarii, rentabilitate, fluxul de lichidități și capacitatea de mobilizare a capitalurilor), s-au utilizat datele privind producătorii comunitari incluși în eșantion.

(115)

Pentru evaluarea evoluției volumelor și prețurilor au fost utilizate statisticile Eurostat corespunzătoare codurilor NC 7318 12 10, 7318 14 10, 7318 15 30, 7318 15 51, 7318 15 61 și 7318 15 70, precum și datele obținute din răspunsurile verificate la chestionare ale industriei comunitare. Trebuie amintit că în acest stadiu provizoriu, piulițele nu sunt considerate ca făcând parte din definiția produsului. În consecință, prezenta analiză nu ia în considerare datele referitoare la acest produs (cod NC 7318 16 30).

(116)

Datele referitoare la industria comunitară au fost extrase din elementele verificate furnizate ca răspuns la chestionare de producătorii comunitari care au cooperat.

(117)

Importurile de elemente de fixare din oțel inoxidabil originare din RPC, India, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda au făcut obiectul unor măsuri antidumping din septembrie 1997 până în februarie 2003 (3).

(118)

Pentru a calcula consumul comunitar aparent al produsului în cauză și al produsului similar, Comisia a adunat:

Astfel cum indică tabelul de mai jos, consumul comunitar al produsului în cauză și al produsului similar a crescut cu 24 % în perioada examinată.

(119)

Importurile care fac obiectul unui dumping de elemente de fixare din oțel inoxidabil originare din RPC, Indonezia, Taiwan, Thailanda și Vietnam (denumite în continuare „țările în cauză”), au făcut obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. Se amintește că nu s-au constatat practici de dumping în cazul importurilor din Malaezia și că importurile din Filipine au fost exclusiv importuri de piulițe, produse care au fost excluse provizoriu din prezenta procedură. În consecință, aceste importuri nu au fost examinate împreună cu importurile care au făcut obiectul unui dumping. Marjele de dumping stabilite pentru importurile din fiecare din țările în cauză sunt superioare pragului minim prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, respectiv 2 % din prețurile de export, iar volumul acestor importuri depășește pragul de 1 % din cota de piață prevăzută la articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. Prețurile medii ale importurilor din toate țările în cauză au scăzut în mod constant în perioada examinată. În afară de aceasta, întrucât elementele de fixare din oțel inoxidabil importate din țările în cauză sunt similare din toate punctele de vedere, substituibile și comercializate în Comunitate prin rețele comparabile și în condiții comerciale similare, produsele respective concurează între ele și cu elementele de fixare din oțel inoxidabil fabricate în Comunitate. Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că este oportun să se procedeze la o evaluare cumulativă a efectelor importurilor.

(120)

Volumul importurilor produsului în cauză a crescut semnificativ în perioada examinată. În cursul perioadei de anchetă, aceste importuri erau cu 96 % mai mari față de nivelul lor din 2001.

(121)

Prețul mediu de import al produsului în cauză a scăzut continuu în perioada examinată. În perioada de anchetă, nivelul global al prețurilor era cu 32 % mai mic decât cel din 2001.

(122)

Cota deținută de țările în cauză pe piața comunitară a scăzut cu 7 % între 2001 și 2002. Cu toate acestea, din 2003, țările în cauză au realizat o creștere rapidă și semnificativă a activităților acestora pe piața comunitară, realizând astfel în perioada examinată o creștere globală a cotei lor de piață de 58 %.

(123)

Pentru determinarea subcotării prețurilor, au fost analizate datele privind prețurile practicate în perioada de anchetă. În acest scop, au fost comparate prețurile de vânzare, la nivel franco fabrică, practicate de industria comunitară față de clienții săi independenți, cu prețurile de vânzare, la nivel CIF la import, practicate de producătorii-exportatori din țările în cauză față de primii clienți independenți din Comunitate. În ambele cazuri, au fost utilizate prețurile nete, după deducerea remizelor, rabaturilor, a comisioanelor și taxelor.

(124)

Prețurile de vânzare ale industriei comunitare și prețurile CIF la import ale producătorilor-exportatori au fost comparate la același stadiu comercial, și anume, la nivelul comercianților/distribuitorilor pe piața comunitară. Comparația a fost făcută pentru prețurile medii ponderate, separat pentru fiecare tip de element de fixare din oțel inoxidabil și pentru fiecare tip de oțel inoxidabil utilizat. În cursul perioadei de anchetă, aproape toate vânzările producătorilor-exportatori în Comunitate au fost efectuate prin intermediul comercianților/distribuitorilor.

(125)

Rezultatele comparării, exprimate ca procentaj din prețurile de vânzare ale industriei comunitare în cursul perioadei de anchetă, indică existența unor importante marje de subcotare a prețurilor (până la 59,2 %). Aceste marje demonstrează presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din țările în cauză pe piața comunitară.

(126)

Marjele de subcotare se stabilesc, pentru fiecare țară, după cum urmează:

(127)

După o creștere de 31 % în 2002, depășind în termeni relativi creșterea consumului comunitar, producția industriei comunitare a scăzut, stabilizându-se, din 2003, la un nivel mai mare cu 15 % decât cel înregistrat în 2001. Trebuie remarcat că acest nivel de creștere este mai mic decât creșterea de 24 % înregistrată de consumul comunitar în perioada examinată.

(128)

Capacitatea de producție a industriei comunitare a crescut cu 24 %, atingând și ea nivelul cel mai ridicat în 2002, datorită investițiilor realizate de producătorii comunitari incluși în eșantion.

(129)

După ce a înregistrat o creștere ușoară în 2002, rata de utilizare a capacității industriei comunitare a scăzut, înregistrând în perioada examinată o scădere globală de 7 %.

(130)

În perioada examinată, volumul vânzărilor realizate de industria comunitară a crescut cu 7 %. Cu toate acestea, trebuie remarcat că, după o creștere de 22 % în 2002, volumul vânzărilor a scăzut în mod constant. În plus, această creștere este sensibil inferioară creșterii de 24 % înregistrate de consumul comunitar și cu mult inferioară creșterii de 96 % a importurilor din țările în cauză în perioada examinată.

(131)

Prețurile de vânzare medii ale industriei comunitare au crescut cu 6 % în perioada examinată. După ce au scăzut cu 13 % între 2001 și 2002, prețurile au crescut în mod constant.

(132)

În perioada examinată, cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu 14 %. După ce a înregistrat o creștere de 12 % între 2001 și 2002, cota de piață a industriei comunitare a scăzut în mod constant. Compararea cifrelor din perioada de anchetă cu cele din 2002 relevă o diminuare a cotei de piață cu 26 %. În aceeași perioadă, cota de piață a importurilor din țările în cauză a crescut semnificativ.

(133)

Astfel cum indică evoluția volumelor producției și vânzărilor, în termeni absoluți, industria comunitară a înregistrat o creștere globală în perioada examinată, dar a scăzut din 2002. În afară de aceasta, în perioada examinată, industria comunitară a cedat cote de piață, ceea ce indică faptul că, în termeni relativi, adică în raport cu concurenții săi, industria comunitară nu a înregistrat nici o creștere.

(134)

În perioada examinată, rentabilitatea producătorilor comunitari incluși în eșantion s-a îmbunătățit. După profituri modeste obținute în 2001, rentabilitatea s-a diminuat, determinând o situație de pierderi în 2002. Între 2002 și 2003, rentabilitatea s-a îmbunătățit, dar industria comunitară a rămas, cu toate acestea, deficitară. Între 2003 și perioada de anchetă, industria comunitară a înregistrat cel mai ridicat nivel de rentabilitate din cursul perioadei examinate, realizând în medie un profit de 4,3 %. La prima vedere, această evoluție poate părea pozitivă, dar ea trebuie evaluată în contextul său potrivit.

(135)

Într-adevăr, nici în cursul perioadei de anchetă, producătorii comunitari incluși în eșantion nu au obținut, în medie, marja de profit minimă considerată suficientă și realizabilă în absența practicilor de dumping (a se vedea considerentul 178 de mai jos) și erau departe de nivelul de rentabilitate din 1995, de 9,1 % (4), realizat înainte de apariția pe piață a importurilor care fac obiectul unui dumping.

(136)

În plus, trebuie amintit că această ameliorare a rentabilității remarcată în cursul perioadei de anchetă (i) a fost obținută în detrimentul cotei de piață, care a scăzut, și (ii) se datorează în special unei importante creșteri speculative a prețurilor principalului indicator al costurilor, respectiv oțelul inoxidabil. Creșterea prevăzută a prețurilor oțelului inoxidabil a permis industriei comunitare să obțină prețuri mai ridicate pentru produsul similar, datorită utilizării stocurilor de oțel inoxidabil mai ieftin, achiziționat înainte de creșterea speculativă a prețurilor. Cu toate acestea, acest avantaj bazat pe costuri a încetat o dată cu epuizarea stocurilor existente de materii prime, când industria comunitară a fost constrânsă să achiziționeze oțel inoxidabil la un preț cu mult mai ridicat. În plus, astfel de fază speculativă nu este, în general, de durată, iar clienții, în special marii distribuitori care dispun de o mare putere de negociere, reîncep să exercite o puternică presiune asupra prețurilor de îndată ce percep o stagnare sau o scădere a prețurilor oțelului. Prin urmare, îmbunătățirea rentabilității se datorează în special condițiilor de piață foarte favorabile ale industriei comunitare, în special în a doua jumătate a perioadei de anchetă, dar care, cu toate acestea, nu au un caracter durabil.

(137)

Nivelul stocurilor industriei comunitare la închiderea de an a scăzut semnificativ (–52 %) în perioada examinată, ceea ce se poate explica (i) printr-o creștere a producției „la cerere” (în acest caz, stocurile au o importanță limitată) și (ii) prin scăderea producției din 2002.

(138)

Între 2001 și 2003, producătorii comunitari incluși în eșantion și-au mărit în mod constant investițiile, în special pentru înlocuirea mașinilor și echipamentelor învechite. În cursul perioadei de anchetă, investițiile au scăzut cu 35 % față de începutul perioadei examinate, scădere care poate fi explicată parțial prin investițiile considerabile realizate în anii precedenți. Fabricarea produsului similar necesită investiții pentru menținerea și îmbunătățirea competitivității și pentru îmbunătățirii normelor de securitate și de mediu.

(139)

Randamentul investițiilor s-a îmbunătățit în cursul perioadei examinate, ceea ce (i) confirmă oportunitatea deciziilor de investiții adoptate de conducere și (ii) reflectă îmbunătățirea rentabilității înregistrată de producătorii comunitari incluși în eșantion în perioada de anchetă. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în cadrul analizei rentabilității, îmbunătățirea acesteia poate fi explicată în mare măsură prin anumite circumstanțe particulare fără caracter durabil (specularea prețurilor oțelului în cursul perioadei de anchetă). În plus, faptul că o parte din producătorii comunitari incluși în eșantion utilizează tot mai des echipamente închiriate explică evoluția mai bună a randamentului investițiilor decât cea a rentabilității.

(140)

Deși s-a îmbunătățit din 2002, fluxul de lichidități al producătorilor comunitari incluși în eșantion, generate de vânzările produsului similar, au scăzut cu 36 % în perioada examinată.

(141)

Producătorii comunitari incluși în eșantion nu au întâmpinat dificultăți speciale în mobilizarea capitalurilor, după cum atestă capacitatea lor de a realiza investiții în perioada examinată.

(142)

Ocuparea forței de muncă în industria comunitară a crescut în 2002. Cu toate acestea, ulterior, numărul de lucrători angajați a scăzut în mod constant, înregistrând o scădere de 5 % pe ansamblul perioadei examinate. Această evoluție negativă coincide cu scăderea producției începând cu 2002.

(143)

Productivitatea, exprimată în kilograme de producție pe lucrător, a crescut cu 22 % în perioada examinată, ceea ce atestă decizia și capacitatea industriei comunitare de a menține și îmbunătăți nivelul competitivității.

(144)

Salariile pe lucrător au crescut cu 10 % în perioada examinată, creștere datorată îmbunătățirii productivității și compensațiilor acordate salariilor lucrătorilor din cauza inflației. Pe de altă parte, în termeni absoluți, costurile mâinii de lucru au scăzut din 2002.

(145)

Ținând cont în special de volumul importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză, marjele de dumping constatate nu pot fi considerate neglijabile.

(146)

Importurile produsului în cauză din RPC, India, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda au făcut obiectul unor măsuri antidumping până la începutul anului 2003. Cu toate acestea, industria comunitară nu s-a restabilit complet în urma practicilor de dumping anterioare, astfel cum indică în special evoluția cotei de piață, a volumului vânzărilor și a ocupării forței de muncă. Această stare de fapt a devenit evidentă în special după expirarea măsurilor antidumping anterioare.

(147)

În perioada examinată, industria comunitară și-a mărit producția și vânzările, a reușit să-și reducă stocurile și a făcut în mod constant investiții. Nu a întâmpinat dificultăți în mobilizarea capitalului și și-a îmbunătățit productivitatea. Costurile mâinii de lucru, în termeni absoluți, au scăzut. În plus, industria comunitară a fost în măsură să-și mărească prețurile în cursul perioadei de anchetă, ceea ce i-a permis să-și îmbunătățească rentabilitatea și randamentul investițiilor.

(148)

Totuși, aceste aspecte pozitive trebuie evaluate în contextul potrivit. Creșterea prețurilor și îmbunătățirea rentabilității au fost obținute în detrimentul cotei de piață, care a scăzut în mod considerabil, respectiv cu 14 % în perioada examinată și chiar cu 26 % începând cu 2002. În special, în prezența unor importuri la prețuri mici care fac obiectul unui dumping, clienții au optat pentru surse de aprovizionare alternative, iar industria comunitară nu a fost în măsură să împiedice acest lucru.

(149)

În plus, în perioada examinată, creșterea producției (+15 %) și a volumului vânzărilor (+7 %) industriei comunitare nu a avut în același ritm ca și consumul comunitar, a cărui evoluție a fost cu mult mai semnificativă (+24 %), ceea ce confirmă constatările privind cota de piață. Nivelul de ocupare a forței de muncă în cadrul industriei comunitare a scăzut cu 5 %, ceea ce explică, în fapt, scăderea costului mâinii de lucru. Rentabilitatea producătorilor comunitari incluși în eșantion nu poate fi considerată, în ansamblu, satisfăcătoare. Aceasta a rămas net insuficientă (pierderi sau o marjă de profit prea mică) în cea mai mare parte a perioadei examinate și, deși s-a îmbunătățit în cursul perioadei de anchetă (o marjă de profit de 4,3 %), aceasta (i) rămâne inferioară marjei minime de 5 % pe care industria comunitară se aștepta să o obțină în absența dumpingului prejudiciabil și (ii) poate fi atribuită în mare măsură efectelor fără caracter durabil ale creșterii prețurilor oțelului. Situația defavorabilă a industriei comunitare este reflectată, de asemenea, de evoluția fluxului de lichidități.

(150)

Rezultă că, în mod global, indicatorii care au înregistrat o evoluție negativă sunt mai numeroși decât cei care au avut o tendință pozitivă și s-a concluzionat provizoriu că industria comunitară a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(151)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză originare din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare. Au fost examinați toți factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping, care, în același moment, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât prejudiciul cauzat eventual de acești factori să nu fie atribuit importurilor în cauză.

(152)

Din 2003, țările în cauză și-au consolidat în mod considerabil poziția pe piață, după cum atestă în mod clar evoluția cotei lor de piață, care a crescut cu 58 %, în timp ce cota deținută de industria comunitară a scăzut. În plus, volumul importurilor din aceste țări a crescut mult mai mult (+96 %) decât consumul comunitar (+24 %). În sfârșit, din 2003, ca urmare a practicilor neloiale de dumping efectuate după expirarea măsurilor anterioare, prețul mediu al acestor importuri a fost cu mult inferior prețurilor industriei comunitare, exercitând astfel o presiune asupra prețurilor.

Prin urmare, s-a stabilit provizoriu că, în perioada examinată, importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză au avut un efect negativ important asupra situației industriei comunitare, în special asupra cotei sale de piață și asupra volumului vânzărilor sale.

(153)

Importurile produsului în cauză din alte țări decât țările în cauză au scăzut în mod global. Cota lor de piață a scăzut, într-adevăr, cu 20 % în perioada examinată. În afară de aceasta, în medie, prețul de import al acestor alte țări a fost net superior prețurilor practicate de țările în cauză.

(154)

Doi exportatori au afirmat că importurile din India, Republica Coreea și Norvegia sunt în măsură să rupă orice legătură de cauzalitate care ar putea exista între prejudiciul important suferit de industria comunitară și importurile din țările în cauză care fac obiectul unui dumping.

(155)

Cu toate acestea, în baza datelor disponibile, importurile din Republica Coreea (221 tone în perioada de anchetă la un preț mediu de 2,72 EUR/kg) și Norvegia (438 tone în perioada de anchetă la un preț mediu de 2,89 EUR/kg) nu sunt în măsură să explice, datorită volumului lor mic și al nivelului prețurilor, prejudiciul cauzat industriei comunitare. De asemenea, trebuie precizat că importurile din Norvegia au scăzut cu 36 % în perioada examinată.

(156)

În ceea ce privește India, se poate observa, în schimb, că importurile din această țară au crescut considerabil începând cu 2003 (1 147,6 tone în perioada de anchetă) și că prețurile lor au fost scăzute (în medie, 1,91 EUR/kg). Nu se poate exclude că aceste importuri au putut avea un efect negativ asupra situației industriei comunitare în perioada de anchetă, în special prin presiunea exercitată asupra prețurilor. Cu toate acestea, ținând cont de volumul relativ mic al importurilor din India față de cel al importurilor din țările în cauză (27 400 tone la un preț mediu de 2,41 EUR/kg), s-a concluzionat că efectul importurilor din India (care, în perioada de anchetă, dețineau o cotă de piață de 1,4 %) nu este suficient de important pentru a anula legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria comunitară. Luate separat, importurile din India nu pot explica pierderea semnificativă a cotei de piață deținute de industria comunitară și nici creșterea mai puțin considerabilă a vânzărilor acesteia, în comparație cu cea a consumului.

(157)

În plus, în ciuda afirmațiilor celor doi exportatori, faptul că importurile din India nu fac obiectul prezentei anchete nu constituie o discriminare, în sensul articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază. În acest sens, trebuie amintit că, în perioada examinată, până la începutul perioadei de anchetă, aceste importuri au rămas neglijabile, în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. Nivelul respectivelor importuri nu a crescut decât în perioada de anchetă, rămânând, cu toate acestea, relativ scăzut (o cotă de piață de 1,4 %). În afară de aceasta, trebuie precizat că, în momentul deschiderii procedurii, Comisia nu dispunea de nici un element de probă care să ateste la prima vedere că importurile din India fac obiectul unui dumping.

(158)

Întrucât importurile din Filipine și Malaezia au fost excluse din prezenta anchetă, s-a verificat în continuare dacă aceste importuri au rupt legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria comunitară. Cu toate acestea, după excluderea piulițelor din definiția produsului în cauză, importurile altor elemente de fixare din oțel inoxidabil originare din Filipine au fost evident neglijabile (o cotă de piață de 0,1 %) și efectuate la prețuri mai degrabă ridicate (3,47 EUR/kg). În aceste condiții, nu s-a putut atribui nici un efect prejudiciabil important. Importurile din Malaezia au fost efectuate, de asemenea, în cantități mici și la un preț mediu mai ridicat (1 456 tone în perioada de anchetă la un preț de 2,70 EUR/kg) decât importurile din țările în cauză. În afară de aceasta, cota lor de piață a scăzut cu 6 % în perioada examinată. În consecință, cu toate că importurile din Malaezia au fost în măsură să exercite o influență negativă asupra situației industriei comunitare, s-a concluzionat provizoriu că această influență nu este în măsură să neutralizeze efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză.

(159)

Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că importurile din alte țări decât țările în cauză nu au rupt legătura de cauzalitate dintre prejudiciul important suferit de industria comunitară și importurile din țările în cauză care fac obiectul unui dumping.

(160)

În perioada examinată, consumul produsului supus anchetei pe piața comunitară a crescut cu 24 %. Prin urmare, prejudiciul suferit de industria comunitară nu poate fi atribuit unei scăderi a cererii pe piața Comunității.

(161)

După cum atestă cota sa de piață, industria comunitară este un concurent important care a realizat investiții în mod constant pentru a-și menține nivelul de dezvoltare a producției. În fapt, productivitatea pe lucrător a crescut cu 22 % în perioada examinată. Contrar afirmațiilor a patru exportatori, această îmbunătățire a productivității industriei comunitare, care a coincis cu investițiile sale, demonstrează că prejudiciul important pe care aceasta l-a suferit nu poate fi atribuit politicii sale de investiții. Dimpotrivă, având în vedere creșterea productivității, investițiile au contribuit la reducerea prejudiciului. În consecință, nu există elemente de probă care să demonstreze că o competitivitate scăzută ar fi putut rupe legătura de cauzalitate dintre importurile din țările în cauză care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(162)

Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că, în ansamblu, importurile din cele cinci țări în cauză, luate în considerare cumulativ, au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare. Nu a putut fi stabilit nici un alt factor în măsură să rupă această legătură de cauzalitate.

(163)

S-a examinat dacă există motive întemeiate pentru a concluziona că nu este în interesul Comunității să instituie măsuri provizorii în acest caz particular. În acest sens și în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, au fost examinate efectele probabile ale măsurilor asupra tuturor părților interesate de prezenta anchetă. Pentru a evalua dacă instituirea măsurilor este în interesul Comunității, au fost trimise chestionare utilizatorilor și importatorilor produsului în cauză, precum și furnizorilor de materii prime utilizate pentru fabricarea produsului similar.

(164)

Ancheta a demonstrat că industria comunitară este viabilă și în măsură să facă față concurenței în condiții de piață echitabile. Astfel cum s-a menționat anterior, industria comunitară dispune de importante capacități de producție neutilizate. Ea ar avea tot interesul să utilizeze aceste capacități disponibile, întrucât i-ar permite să își îmbunătățească vânzările și cota de piață, să creeze locuri de muncă și, prin intermediul economiilor de scară suplimentare, să atingă o rentabilitate suficientă pe termen lung. Cu toate acestea, presiunea constantă exercitată asupra prețurilor de importurile care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză pe piața comunitară împiedică asemenea măsuri. Instituirea unor măsuri antidumping ar atenua efectele acestei presiuni neloiale asupra prețurilor.

(165)

S-a estimat că, în absența unor măsuri care să corecteze efectele negative ale importurilor care fac obiectul unui dumping, industria comunitară ar continua să se confrunte cu o subcotare a prețurilor și, prin urmare, cu o depreciere a prețurilor și cu efectele nefaste ale acesteia, în special asupra cotei sale de piață și a volumului vânzărilor. Pe termen lung, această situație ar putea amenința însăși viabilitatea industriei comunitare. În consecință, s-a considerat că instituirea măsurilor este în interesul industriei comunitare.

(166)

Importatorii/distribuitorii sunt practic singurii intermediari între producătorii (din cadrul și din afara Comunității) și utilizatorii de elemente de fixare din oțel inoxidabil. Puterea lor de negociere și capacitatea acestora de a constitui stocuri importante au o puternică influență asupra prețurilor.

(167)

Patru dintre importatorii/distribuitorii incluși în eșantion au răspuns la chestionar, dar doar doi importatori au oferit răspunsuri complete. Acești doi importatori reprezentau aproximativ 14 % din importurile comunitare ale produsului în cauză în perioada de anchetă. Pe de altă parte, o asociație germană de importatori/distribuitori a prezentat observații și a fost audiată împreună cu importatorii/distribuitorii.

(168)

Importatorii/distribuitorii din Comunitate s-au opus instituirii măsurilor. Importatorii care au cooperat și asociația lor au susținut că instituirea unor măsuri ar determina o creștere a prețurilor pentru utilizatori cu toate că, potrivit afirmațiilor lor, produsul în cauză și produsul similar fabricat de industria comunitară nu sunt întotdeauna comparabile. Ei au adăugat că aceste măsuri ar avea efecte negative asupra activităților și asupra angajaților acestora.

(169)

Cu toate acestea, din informațiile primite reiese că importatorii/distribuitorii achiziționează produsul în cauză din surse diferite, atât din afara Comunității, cât și din Comunitate, inclusiv de la industria comunitară. Întrucât nu există diferențe esențiale din punct de vedere calitativ și din punctul de vedere al tipului de produs, între produsele importate din țările în cauză și produsul similar obținut din alte surse, s-a considerat provizoriu că, din cauza numărului mare de furnizori posibili, importatorii/distribuitorii din Comunitate nu ar întâmpina dificultăți în procurarea produsului în cauză, în cazul instituirii unor măsuri antidumping. În plus, importatorii nu și-au motivat afirmația că instituirea unor măsuri antidumping ar avea un efect semnificativ asupra ocupării forței de muncă, mai ales că activitățile de import necesită puțină mână de lucru. În ceea ce privește creșterea prețurilor care ar rezulta din instituirea unor drepturi antidumping provizorii, trebuie remarcat că măsurile antidumping aflate în vigoare din 1997 până în 2003 nu au amenințat situația economică a importatorilor/distribuitorilor. În plus, din răspunsurile la chestionar reiese că, în perioada examinată, marjele de profit obținute de importatori au fost cu mult superioare rentabilității industriei comunitare. În aceste circumstanțe, nu se poate estima că o eventuală creștere a prețurilor provocată de instituirea măsurilor s-ar repercuta în mod automat asupra utilizatorilor.

(170)

Cu toate că importatorii/distribuitorii nu sunt în favoarea instituirii măsurilor, pe baza informațiilor disponibile se poate concluziona că interesul industriei comunitare de a corecta practicile comerciale neloiale și prejudiciabile ale țărilor în cauză primează asupra avantajului pe care importatorii respectivi l-ar putea avea ca urmare a neinstituirii măsurilor antidumping.

(171)

Pentru a evalua efectul probabil al măsurilor antidumping asupra furnizorilor din amonte din industria comunitară, au fost trimise chestionare tuturor furnizorilor din amonte cunoscuți. Din cele nouă chestionare trimise, doar unul a primit un răspuns. Acest furnizor din amonte, un producător de oțel inoxidabil, era în favoarea instituirii măsurilor. Deși industria comunitară nu este unul dintre cei mai importanți clienți ai acestui furnizor din amonte, ea contribuie totuși la asigurarea rentabilității acestuia și la garantarea locurilor de muncă. În cazul în care industria comunitară și-ar reduce sau ar înceta producția produsului similar, furnizorii din amonte ar trebui să renunțe la o parte din activitățile lor.

(172)

În consecință, în lipsa unor informații care să demonstreze contrariul, s-a concluzionat că instituirea măsurilor este în interesul furnizorilor din amonte.

(173)

Nici o asociație de consumatori nu s-a făcut cunoscută și nu a furnizat informații, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din regulamentul de bază. În consecință, întrucât elementele de fixare din oțel inoxidabil sunt utilizate în special la asamblarea altor produse din aval, analiza s-a limitat la efectele măsurilor asupra utilizatorilor. Elementele de fixare din oțel inoxidabil sunt utilizate în diverse sectoare, precum industria construcțiilor de mașini, a construcțiilor navale, a construcțiilor sau industriile chimică, farmaceutică, medicală și alimentară. Au fost trimise chestionare la doisprezece utilizatori comunitari cunoscuți ai produsului în cauză. Comisia le-a cerut, printre altele, comentariile dacă instituirea unor măsuri antidumping este în interesul Comunității și în ce măsură aceste măsuri i-ar afecta. S-a primit un singur răspuns la chestionar, din partea unui producător de material rulant, care a subliniat că produsul în cauză reprezintă mai puțin de 1 % din costul său total de producție.

(174)

Ținând cont de faptul că utilizatorii își pot procura produsul supus anchetei nu doar din țările în cauză, ci și din alte surse și ținând cont de incidența marginală a elementelor de fixare din oțel inoxidabil asupra costului produselor din aval, nu a fost stabilit nici un efect negativ major asupra utilizatorilor.

(175)

În urma examinării diferitelor interese ale părților implicate, s-a concluzionat provizoriu că, din punctul de vedere al interesului general al Comunității, nici un interes nu este superior celui al industriei comunitare de a institui măsuri provizorii pentru eliminarea efectelor de denaturare a schimburilor comerciale determinate de importurile care fac obiectul unui dumping.

(176)

Ținând cont de concluziile stabilite cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, se consideră oportună instituirea unor măsuri antidumping provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping. Pentru a stabili nivelul acestor măsuri, s-a ținut cont de marjele de dumping constatate în cursul perioadei de anchetă și de valoarea dreptului necesar pentru a elimina prejudiciul suferit de industria comunitară.

(177)

Creșterea necesară a prețurilor pentru eliminarea prejudiciului a fost determinată, pentru fiecare societate, prin compararea prețului de import mediu ponderat al produsului în cauză cu prețul neprejudiciabil al produsului similar vândut de industria comunitară pe piața Comunității. Diferența a fost exprimată ca procentaj din valoarea totală CIF de import.

(178)

Prețul neprejudiciabil fost obținut prin adăugarea unei marje de profit de 5 % la costul de producție mediu ponderat al industriei comunitare. S-a considerat provizoriu că această marjă este marja de profit pe care industria comunitară ar putea să o obțină în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Aceasta corespunde marjei pe care industria comunitară o poate obține pentru grupurile de produse similare care nu sunt supuse unei concurențe neloiale, respectiv elementele de fixare care nu sunt clasificate la codurile NC incluse în definiția produsului în cauză.

(179)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a considerat că este necesară instituirea unui drept antidumping provizoriu pentru importurile din țările în cauză, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Acest drept trebuie să corespundă marjelor de dumping constatate sau nivelului de eliminarea a prejudiciului, în cazul în care acesta din urmă este mai mic [articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază].

(180)

În cazul a doi producători-exportatori care au cooperat (unul din Taiwan, celălalt din RPC), s-a constatat că nivelul de eliminare a prejudiciului este mai mic decât marja de dumping. În acest caz, dreptul nu trebuie să depășească nivelul de eliminare a prejudiciului. În toate celelalte cazuri, dreptul trebuie să fie fixat la nivelul marjei de dumping constatate. Prin urmare, nivelul dreptului antidumping provizoriu ar trebui să fie pentru fiecare țară în cauză, după cum urmează:

(181)

Nivelurile drepturilor individuale menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată pentru societățile în cauză în cadrul prezentei anchete. Aceste niveluri ale dreptului (spre deosebire de dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor de produse originare din țările în cauză, fabricate de aceste societăți și, prin urmare, de persoanele juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate ale cărei nume și adresă nu sunt menționate în mod special în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de persoanele juridice de legătură cu societățile menționate în mod special, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(182)

Oricare cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului antidumping (de exemplu, în urma schimbării numelui societății sau a creării unor noi entități de producție sau vânzare) trebuie adresate de îndată Comisiei (5), împreună cu toate informațiile necesare privind, în special, eventualele modificări ale activităților societății referitoare la producție, vânzări interne și la export determinate de această schimbare a numelui sau de crearea noilor entități de producție sau vânzare. După consultarea comitetului consultativ, Comisia va modifica prezentul regulament, după caz, actualizând lista societăților care beneficiază de nivelul individual al dreptului antidumping.

(183)

În vederea unei bune administrări, ar trebui fixat un termen în care părțile în cauză care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de deschidere să își prezinte observațiile în scris și să solicite audieri. În afară de aceasta, ar trebui precizat că toate concluziile privind instituirea de drepturi, stabilite în sensul prezentului regulament, sunt provizorii și pot fi reexaminate în scopul instituirii oricărui drept definitiv,

Comisia Europeană

Direcția generală a comerțului

Direcția B

J-79 5/17

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles