07/Volumul 15

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

50

L 310/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Atentatele la adresa securității cauzate de terorism se numără printre cele mai mari amenințări la adresa idealurilor de democrație, libertate și pace, care constituie însăși esența Uniunii Europene.

(2)

Este necesară protejarea persoanelor, infrastructurii și echipamentelor din porturi împotriva atentatelor la adresa securității și a efectelor devastatoare ale acestora. Această protecție ar fi benefică utilizatorilor de transport, economiei și societății în ansamblul său.

(3)

La 31 martie 2004, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul (CE) nr. 725/2004 (4) privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare. Măsurile de securitate maritimă impuse prin acest regulament constituie numai o parte din măsurile necesare pentru atingerea unui nivel corespunzător de securitate în toate lanțurile de transporturi legate de transportul maritim. Domeniul de aplicare a regulamentului respectiv se limitează la măsurile de securitate de la bordul vaselor și la interfața imediată navă/port.

(4)

Pentru a atinge cel mai mare grad de protecție posibilă pentru industria maritimă și industria portuară, ar trebui introduse măsuri de securitate portuară care să vizeze fiecare port din perimetrul definit de statul membru în cauză, pentru a se garanta că măsurile de securitate luate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 beneficiază de măsuri de securitate consolidate în zonele de activitate portuară. Aceste măsuri ar trebui să se aplice tuturor porturilor în care se află una sau mai multe instalații portuare aflate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 725/2004.

(5)

Obiectivul de securitate al prezentei directive ar trebui realizat prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare care nu aduc atingere normelor statelor membre din domeniul securității naționale și a unor măsuri care ar putea fi luate în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(6)

Este necesar ca statele membre să se bazeze pe evaluări de securitate detaliate pentru identificarea limitelor exacte ale zonei portuare relevante din punct de vedere al securității, precum și a diferitelor măsuri necesare pentru a asigura securitatea portuară corespunzătoare. Aceste măsuri ar trebui să difere în funcție de nivelul de securitate existent și să reflecte profilul de risc al diferitelor subzone ale portului.

(7)

Este necesar ca statele membre să aprobe planuri de securitate portuară care să încorporeze concluziile evaluării securității portuare. Eficacitatea măsurilor de securitate impune, de asemenea, o repartiție precisă a sarcinilor între toate părțile implicate, precum și exerciții efectuate cu regularitate. Se consideră că această repartiție precisă a sarcinilor și înregistrarea procedurilor de exercițiu în formatul prevăzut în planul de securitate portuară are o contribuție importantă atât la eficacitatea măsurilor preventive de securitate portuară, cât și la eficacitatea celor corective.

(8)

Navele de tip ro-ro sunt deosebit de vulnerabile la atentatele la adresa securității, în special în cazul în care transportă atât pasageri, cât și mărfuri. Ar trebui luate măsuri adecvate în baza evaluărilor de risc care să garanteze că automobilele și vehiculele de marfă destinate transportului pe nave de tip ro-ro pe rute interne și internaționale nu constituie un risc pentru navă, pentru pasagerii și echipajul acesteia sau pentru încărcătură. Măsurile ar trebui luate într-un mod care să împiedice cât mai puțin posibil fluiditatea operațiunilor.

(9)

Este necesar ca statele membre să poată înființa comitete pentru securitatea portuară, care să aibă misiunea de a furniza sfaturi practice în porturile vizate de prezenta directivă.

(10)

Este necesar ca statele membre să se asigure că responsabilitățile în ceea ce privește securitatea portuară sunt recunoscute în mod evident de toate părțile implicate. Este necesar ca statele membre să monitorizeze respectarea normelor de securitate și să desemneze în mod clar o autoritate responsabilă pentru toate porturile lor, să aprobe toate evaluările și planurile de securitate pentru porturile lor, să stabilească și să comunice, după caz, nivelurile de securitate și să se asigure că măsurile sunt bine comunicate, puse în aplicare și coordonate.

(11)

Este necesar ca statele membre să aprobe evaluări și planuri și să monitorizeze punerea în aplicare a acestora în porturile lor. Pentru a reduce la minimum perturbarea activităților portuare și povara administrativă asupra organismelor de inspecție, monitorizarea de către Comisie a aplicării prezentei directive ar trebui să se desfășoare în comun cu inspecțiile prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 725/2004.

(12)

Statele membre ar trebui să se asigure că un punct de convergență pentru securitatea portuară are rolul de punct de contact între Comisie și statele membre. Acestea ar trebui să notifice Comisiei porturile vizate de prezenta directivă, în baza evaluărilor de securitate efectuate.

(13)

Aplicarea eficientă și uniformă a măsurilor prevăzute în prezenta politică de securitate ridică probleme importante cu privire la finanțarea acesteia. Finanțarea măsurilor suplimentare de securitate nu ar trebui să conducă la denaturarea concurenței. Până la 30 iunie 2006, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului concluziile unui studiu privind cheltuielile pe care le presupun măsurile luate în temeiul prezentei directive, abordând în special distribuirea finanțării între autoritățile publice, autoritățile portuare și operatori.

(14)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(15)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (5).

(16)

Este necesară definirea unei proceduri de adaptare a prezentei directive pentru a lua în considerare evoluțiile din instrumentele internaționale și, având în vedere experiența, de adaptare sau suplimentare a dispozițiilor detaliate din anexele la prezenta directivă, fără a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive.

(17)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume introducerea echilibrată a măsurilor corespunzătoare în domeniul transportului maritim și al politicii portuare, nu pot fi atinse în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, în temeiul amploarei europene a prezentei directive, pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității stipulat în articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(18)

Întrucât prezenta directivă are în vedere porturile maritime, obligațiile cuprinse în textul acesteia nu este necesar să se aplice Austriei, Republicii Cehe, Ungariei, Luxemburgului și Slovaciei,

(a)

norme de bază comune cu privire la măsurile de securitate portuară;

(b)

un mecanism de aplicare a acestor norme;

(c)

mecanisme corespunzătoare de monitorizare a conformității.

(1)

„port” înseamnă orice porțiune specificată de uscat și de apă, cu limite definite de statul membru în care se situează portul, cuprinzând uzine și echipamente destinate facilitării operațiunilor de transport maritim comercial;

(2)

„interfață navă/port” înseamnă interacțiunile care au loc atunci când un vas este direct și imediat afectat de acțiuni care presupun deplasarea persoanelor sau a mărfurilor sau furnizarea serviciilor portuare către sau dinspre navă;

(3)

„instalație portuară” înseamnă locul în care are loc interfața navă/port; aceasta include zone precum locurile de ancoraj, dane de așteptare, împrejurimile dinspre mare, după caz;

(4)

„punct de contact pentru securitatea portuară” înseamnă organismul desemnat de fiecare stat membru pentru a servi drept punct de contact pentru Comisie și celelalte state membre și pentru a facilita, urmări și furniza informații cu privire la aplicarea măsurilor de securitate portuară prevăzute de prezenta directivă;

(5)

„autoritate pentru securitatea portuară” înseamnă autoritatea responsabilă cu problemele de securitate dintr-un anumit port.

(a)

procedurile care trebuie urmate;

(b)

măsurile care trebuie puse în aplicare;

(c)

acțiunile care trebuie întreprinse.

—

„nivelul de securitate 1” înseamnă nivelul pentru care sunt menținute permanent măsuri de securitate corespunzătoare minime;

—

„nivelul de securitate 2” înseamnă nivelul pentru care se mențin măsuri de securitate corespunzătoare suplimentare pe o perioadă de timp ca urmare a creșterii riscului de producere a unui atentat la adresa securității;

—

„nivelul de securitate 3” înseamnă nivelul pentru care se mențin măsuri de securitate specifice suplimentare pe o perioadă de timp limitată, în cazul în care este probabil sau iminent un atentat la adresa securității, deși nu este posibil să se identifice ținta exactă.

—

identificarea și evaluarea activelor importante și a infrastructurii a cărei protecție se impune;

—

identificarea posibilelor amenințări la adresa activelor și a infrastructurii și probabilitatea concretizării acestora, pentru a stabili și ordona măsuri de securitate în funcție de priorități;

—

identificarea, selectarea și ordonarea după priorități a măsurilor de contracarare și a schimbărilor procedurale și a nivelului acestora de eficiență în reducerea vulnerabilității și

—

identificarea punctelor slabe, inclusiv factorii umani din infrastructură, politici și proceduri.

—

toate zonele relevante pentru securitatea portuară, definind astfel și limitele portuare. Acestea includ instalațiile portuare aflate deja sub incidența Regulamentului (CE) nr. 725/2004 și a căror evaluare de risc servește drept bază;

—

problemele de securitate care provin din interfața dintre instalația portuară și alte măsuri de securitate portuară;

—

personalul portuar care va face obiectul verificărilor de antecedente și/sau de al verificării nivelului în materie de securitate având în vedere implicarea acestuia în zonele de risc sporit;

—

împărțirea portului, în cazul în care acest lucru este util, în funcție de probabilitatea producerii atentatelor la adresa securității. Zonele nu se analizează numai în funcție de profilul lor direct ca potențială țintă, ci și de eventualul lor rol de trecere atunci când zonele țintă sunt cele adiacente;

—

variațiile de risc, de exemplu cele bazate pe sezonalitate;

—

trăsăturile specifice ale fiecărei subzone, cum ar fi localizarea, căile de acces, furnizarea de electricitate, sistemul de comunicații, proprietatea și utilizatorii, precum și alte elemente considerate relevante pentru securitate;

—

potențiale scenarii de amenințare pentru port. Întregul port sau părți specifice ale infrastructurii acestuia, mărfurile, bagajele, persoanele sau echipamentul de transport pot fi ținta directă a unei amenințări identificate;

—

urmările specifice ale unui scenariu de amenințare. Consecințele pot avea impact asupra uneia sau mai multor subzone. Se identifică atât consecințele directe, cât și cele indirecte. Se acordă o atenție specială riscului de producere a victimelor umane;

—

posibilitatea efectelor în masă ale atentatelor la adresa securității;

—

vulnerabilitatea fiecărei subzone;

—

toate aspectele organizatorice relevante pentru securitatea globală a portului, inclusiv diviziunea tuturor autorităților de securitate, a normelor și a procedurilor existente;

—

punctele vulnerabile ale securității portuare globale în raport cu aspecte organizatorice, legislative și procedurale;

—

măsurile, procedurile și acțiunile destinate să reducă punctele vulnerabile critice. Se acordă o atenție deosebită necesității și mijloacelor de a controla sau restricționa accesul la întregul port sau la anumite porțiuni dintr-un port, inclusiv identificarea pasagerilor, a personalului portuar sau a altor lucrători, vizitatorilor și membrilor echipajelor de navă, cerințelor de monitorizare a zonelor sau a activităților, controlului mărfurilor și al bagajelor. Măsurile, procedurile și acțiunile sunt conforme cu riscul perceput, care poate varia între zonele portuare;

—

modul în care măsurile, procedurile și acțiunile vor fi consolidate în eventualitatea unei creșteri a nivelului de securitate;

—

cerințele specifice pentru gestionarea problemelor clasice de securitate, cum ar fi încărcătură, bagaje, buncăre, provizii sau persoane „suspecte”, colete de origine necunoscută, pericole cunoscute (de exemplu bombe). Aceste cerințe analizează condițiile de dezirabilitate fie pentru eliminarea riscului la locul depistării acestuia, fie după deplasarea acestuia într-o zonă de securitate;

—

măsurile, procedurile și acțiunile care au ca scop limitarea și diminuarea consecințelor;

—

diviziunea sarcinilor care să permită aplicarea adecvată și corectă a măsurilor, procedurilor și acțiunilor identificate;

—

acordarea unei atenții deosebite, după caz, relației cu alte planuri de securitate (de exemplu planuri de securitate a instalațiilor portuare) și alte măsuri de securitate existente. De asemenea, se acordă atenție relației cu alte planuri de reacție (de exemplu planul de reacție la mareele negre, planul de contingență portuară, planul de intervenție medicală, planul pentru dezastrele nucleare etc.);

—

cerințele de comunicare pentru aplicarea măsurilor și procedurilor;

—

acordarea unei atenții deosebite măsurilor de protecție împotriva divulgării informațiilor sensibile din punct de vedere al securității;

—

cerințele legate de cunoștințe pe care trebuie să le dețină toți cei implicați direct și, după caz, publicul larg.

—

definirea tuturor zonelor relevante pentru securitatea portuară. În funcție de evaluarea securității portuare, măsurile, procedurile și acțiunile pot varia de la o subzonă la alta. Într-adevăr, unele subzone pot necesita măsuri preventive mai severe decât altele. O atenție specială se acordă interfețelor dintre subzone, identificate în evaluarea securității portuare;

—

asigurarea coordonării dintre măsurile de securitate pentru zone cu caracteristici de securitate diferite;

—

furnizarea, atunci când este necesar, de măsuri diferite în funcție de diferitele porțiuni ale portului, de nivelurile de securitate variabile și de informațiile specifice;

—

identificarea unei structuri organizatorice care să susțină consolidarea securității portuare.

—

cerințe de acces. Pentru anumite zone, cerințele intră în vigoare numai în cazul în care nivelurile de securitate depășesc pragurile minime. Toate cerințele și pragurile sunt incluse exhaustiv în planul de securitate portuară;

—

cerințe referitoare la controlul actelor de identitate, al bagajelor și al mărfurilor. Aceste cerințe se pot aplica sau nu la subzone; cerințele se pot aplica integral sau nu la diferite subzone. Persoanele care intră sau se află într-o subzonă pot face obiectul unui control. Planul de securitate portuară va răspunde în mod corespunzător concluziilor evaluării securității portuare, care reprezintă instrumentul prin care vor fi identificate cerințele de securitate pentru fiecare subzonă și la fiecare nivel de securitate. În cazul în care se utilizează, din motive de securitate portuară, cărți de identitate speciale, se stabilesc proceduri exacte pentru emiterea, controlul utilizării și restituirea acestor documente. Aceste proceduri iau în considerare specificul anumitor grupuri de utilizatori ai porturilor, prevăzând măsuri speciale pentru limitarea impactului negativ al cerințelor privind controlul accesului. Categoriile includ cel puțin marinarii, funcționarii din cadrul autorităților, persoanele care lucrează cu regularitate în port sau vizitează portul cu regularitate, rezidenții care locuiesc în port și persoanele care lucrează sau vizitează ocazional portul;

—

legătura cu autoritățile de control al mărfurilor, al bagajelor și al pasagerilor. Atunci când este necesar, planul prevede legătura dintre sistemul de informații și cel de control ale acestor autorități, inclusiv eventuale sisteme de control al securității înainte de sosire;

—

proceduri și măsuri de manipulare a mărfurilor, bagajelor, buncărelor, proviziilor sau persoanelor suspecte, inclusiv identificarea unei zone de securitate, precum și pentru alte aspecte îngrijorătoare din punct de vedere al securității și încălcări ale securității portuare;

—

cerințe de monitorizare pentru subzone sau activități din cadrul subzonelor. Atât necesitatea găsirii de soluții tehnice, cât și soluțiile ca atare rezultă din evaluarea securității portuare;

—

semnalizare. Zonele cu cerințe privind accesul și/sau controlul vor fi semnalizate în mod corespunzător. Cerințele de control și acces vor lua în considerare în mod corespunzător toate legile și practicile relevante în vigoare. Monitorizarea activităților se va indica în mod corespunzător în cazul în care legislația internă cuprinde dispoziții în acest sens;

—

comunicare și control de securitate. Toate informațiile relevante pentru securitate se comunică în mod corespunzător în funcție de normele de control de securitate incluse în plan. Având în vedere sensibilitatea anumitor informații, comunicarea se face conform principiului necesității de a cunoaște, dar include, atunci când este necesar, proceduri pentru comunicatele adresate publicului larg. Standardele de control de securitate fac parte din plan și sunt destinate să protejeze informațiile sensibile din punct de vedere al securității împotriva divulgării neautorizate;

—

raportarea atentatelor la adresa securității. În vederea asigurării unui răspuns rapid, planul de securitate portuară va trasa cerințele exacte de raportare către agentul de securitate portuară și/sau către autoritatea de securitate portuară a tuturor atentatelor la adresa securității;

—

integrarea altor planuri sau activități preventive. Planul abordează în mod clar integrarea altor activități preventive și de control existente în port;

—

integrarea altor planuri de răspuns și/sau includerea anumitor măsuri, proceduri și acțiuni specifice de răspuns. Planul descrie detaliat interacțiunea și coordonarea cu alte planuri de răspuns și de urgență. Conflictele și deficiențele se rezolvă după caz;

—

cerințele de formare și exerciții;

—

organizarea practică a securității portuare și procedurile de lucru. Planul de securitate portuară va descrie în detaliu organizarea securității portuare, diviziunea sarcinilor și procedurile de lucru. De asemenea, el va descrie în detaliu coordonarea cu agenții de securitate ai instalațiilor portuare și ai navelor, după caz. Planul va delimita sarcinile comitetului pentru securitatea portuară, în cazul în care acesta există;

—

procedurile pentru adaptarea și actualizarea planului de securitate portuară.

(1)

la scară naturală sau în condiții reale;

(2)

simulare teoretică sau seminar sau

(3)

combinate cu alte exerciții organizate, cum ar fi exerciții de intervenție de urgență sau exercițiile altor autorități portuare statale.

(1)

expertiza în aspectele relevante ale securității portuare;

(2)

cunoașterea corespunzătoare a operațiunilor portuare, inclusiv cunoștințe de proiectare portuară și construcție;

(3)

cunoașterea corespunzătoare a altor operațiuni relevante pentru securitate care ar putea afecta securitatea portuară;

(4)

capacitatea de a evalua riscurile de securitate portuară probabile;

(5)

abilitatea de a menține și îmbunătăți cunoștințele specializate ale personalului său în domeniul securității portuare;

(6)

abilitatea de a monitoriza capacitatea personalului de a prezenta încredere în permanență;

(7)

abilitatea de a menține măsuri corespunzătoare pentru a evita divulgarea neautorizată sau accesul la materiale sensibile din punct de vedere al securității;

(8)

cunoașterea legislației și a cerințelor de securitate naționale și internaționale relevate;

(9)

cunoașterea amenințărilor actuale la adresa securității și a modelelor acestora;

(10)

abilitatea de a recunoaște și depista arme, substanțe și dispozitive periculoase;

(11)

abilitatea de a recunoaște, fără discriminare, caracteristicile și modelul comportamental al persoanelor susceptibile de a amenința securitatea portuară;

(12)

cunoașterea tehnicilor utilizate pentru eludarea măsurilor de securitate;

(13)

cunoașterea echipamentelor și sistemelor de securitate și supraveghere și a limitelor operaționale ale acestora.