15/Volumul 13

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

264

32005D0344

L 115/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 23 martie 2005

de stabilire a criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare pentru detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare

[notificată cu numărul C(2005) 1028]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2005/344/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (1), în special articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf,

după consultarea Comitetului pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene,

întrucât:

(1)	În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1980/2000, eticheta ecologică comunitară poate fi acordată unui produs ale cărui caracteristici îi permit să contribuie în mod semnificativ la îmbunătățirea aspectelor de mediu esențiale.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede necesitatea stabilirii anumitor criterii specifice de etichetare ecologică, elaborate pe baza criteriilor definite de Comitetul pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene, pentru fiecare categorie de produse.

(3)

Regulamentul prevede, de asemenea, că revizuirea criteriilor de etichetare ecologică și a cerințelor de evaluare și verificare în raport cu criteriile în cauză trebuie să aibă loc în timp util, înainte de sfârșitul perioadei de validitate a criteriilor stabilite pentru categoria de produse în cauză.

(4)

Pentru a reflecta progresele științifice și evoluția pieței, se recomandă revizuirea criteriilor ecologice stabilite prin Decizia 2001/523/CE a Comisiei din 27 iunie 2001 de stabilire a criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare pentru detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare (2).

(5)

De asemenea, este necesar să se modifice definiția categoriei de produse prevăzute de decizia menționată anterior, pentru a se preciza că produsele detergente utilizate pentru curățarea de rutină a ferestrelor trebuie considerate detergenți universali, mai degrabă decât detergenți cu utilizări specifice.

(6)	În interesul clarității, Decizia 2001/523/CE trebuie, prin urmare, înlocuită.

(7)	Criteriile ecologice revizuite trebuie să fie valabile pe o perioadă de patru ani.

(8)

Se recomandă admiterea unei perioade de tranziție de cel mult douăsprezece luni pentru solicitanții ale căror produse au primit eticheta ecologică înainte de data notificării prezentei decizii sau care au solicitat acordarea etichetei înainte de această dată, astfel încât să aibă destul timp pentru a-și adapta produsele criteriilor și cerințelor revizuite.

(9)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Categoria de produse „detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare” conține următoarele subcategorii:

(a)	detergenți universali, care conțin produse detergente utilizate pentru curățarea de rutină a podelelor, zidurilor, tavanelor sau altor suprafețe fixe și care sunt dizolvate sau diluate în apă înainte de folosire. Toți detergenții universali trebuie să aibă un conținut de apă ≤ 90 % (din greutate);

(b)	detergenți pentru ferestre, care conțin detergenți universali specifici utilizați pentru curățarea de rutină a ferestrelor și care sunt diluați în apă înainte de folosire sau utilizați fără diluare. Toți detergenții pentru ferestre trebuie să aibă un conținut de apă ≤ 95 % (din greutate);

(c)

detergenți pentru instalații sanitare, care conțin produse detergente utilizate pentru îndepărtarea de rutină (inclusiv prin frecare) a murdăriei și/sau depozitelor în instalațiile sanitare, precum spălătoriile, băile, dușurile, toaletele și bucătăriile. Toți detergenții pentru instalații sanitare trebuie să aibă un conținut de apă ≤ 90 % (din greutate).

Subcategoria definită la primul paragraf litera (c) nu conține următoarele produse:

(a)	produsele care sunt utilizate în mod automat la spălarea unei toalete, de exemplu „produse cu autodozare”, precum pastilele pentru toaletă;

(b)	produsele care se utilizează în rezervorul unei toalete;

(c)	produsele care nu au alte efecte de curățare decât îndepărtarea carbonatului de calciu (tartru);

(d)	dezinfectanții.

Categoria de produse nu include produsele cu mai multe utilizări specifice, precum detergenții pentru sobe, pentru curățat podele, produse de lustruit, produse pentru curățarea canalizării etc.

Categoria de produse include nu numai produsele care pot fi folosite de consumatorii privați, ci și cele de uz profesional.

Articolul 2

Pentru a obține eticheta ecologică comunitară în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1980/2000, produsul detergent trebuie să aparțină categoriei de produse „detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare” și să corespundă criteriilor ecologice definite în anexa la prezenta decizie.

Articolul 3

Criteriile ecologice definite pentru categoria de produse „detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare”, precum și cerințele de evaluare și verificare sunt valabile până la 31 decembrie 2008.

Articolul 4

Pentru scopuri administrative, numărul de cod atribuit categoriei de produse „detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare” este „020”.

Articolul 5

Decizia 2001/523/CE se abrogă.

Articolul 6

Etichetele ecologice acordate înainte de data notificării prezentei decizii produselor care aparțin categoriei de produse „detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare” pot continua să fie utilizate până la 31 martie 2006.

În cazul în care s-au depus cereri de acordare a etichetei ecologice înainte de data notificării prezentei decizii pentru produse care aparțin categoriei de produse „detergenți universali și detergenți pentru instalații sanitare”, acestor produse li se poate acorda eticheta ecologică în condițiile prevăzute de Decizia 2001/523/CE. În acest caz, eticheta ecologică poate fi utilizată până la 31 martie 2006.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 martie 2005.

Pentru Comisie

Stavros DIMAS

Membru al Comisiei

(1) JO L 237, 21.9.2000, p. 1.

(2) JO L 189, 11.7.2001, p. 25.

ANEXĂ

CADRU

Pentru a obține eticheta ecologică, un detergent universal sau un detergent pentru instalații sanitare (denumit în continuare „produsul”) trebuie să aparțină categoriei de produse definite la articolul 1 și să corespundă criteriilor menționate în prezenta anexă.

Scopul criteriilor

Aceste criterii vizează:

—	reducerea impactului asupra mediului prin limitarea cantității de ingrediente nocive, prin reducerea cantității de detergent folosit și prin reducerea deșeurilor de ambalaje;

—	reducerea sau prevenirea riscurilor pentru mediu și pentru sănătatea umană legate de utilizarea substanțelor periculoase;

—	promovarea difuzării informațiilor care vor permite consumatorului utilizarea eficientă a produsului, reducând la minim impactul asupra mediului.

Aceste criterii sunt stabilite la niveluri care favorizează acordarea etichetei detergenților universali și detergenților pentru instalații sanitare cu impact scăzut asupra mediului.

Cerințe de evaluare și verificare

Cerințele specifice de evaluare și verificare sunt indicate pentru fiecare criteriu.

După caz, pot fi folosite alte metode de testare decât cele indicate pentru fiecare criteriu, în cazul în care echivalența lor este acceptată de organismul competent care evaluează solicitarea.

În măsura posibilului, testele se efectuează de către laboratoare care îndeplinesc cerințele generale din standardul EN ISO 17025 sau dintr-un standard echivalent.

În cazul în care nu se menționează teste sau testele menționate sunt destinate verificării sau controlului, organismele competente trebuie să se bazeze, după caz, pe declarațiile și documentația furnizate de solicitant și/sau pe verificări independente.

După caz, organismele competente pot să solicite documente suplimentare și să efectueze verificări independente.

În cazul în care solicitantul este invitat să prezinte declarații, documente, rapoarte de încercare sau orice alte elemente care să ateste respectarea criteriilor, se înțelege că aceste documente pot fi furnizate de către solicitant și/sau, după caz, de către furnizorul (furnizorii) său/săi etc.

Atunci când se face referire la ingrediente, acestea cuprind substanțe și preparate.

Apendicele I prezintă versiunea revizuită din 30 iunie 2004 a bazei de date privind componentele pentru detergenți (lista DID) care conține ingredientele cel mai des folosite în prepararea detergenților. Partea A din lista DID este folosită pentru calcularea VCDtox și pentru evaluarea biodegradabilității agenților tensioactivi.

După caz, solicitantul poate să utilizeze versiuni ulterioare ale bazei de date privind componentele pentru detergenți, de îndată ce acestea sunt disponibile.

Pentru ingredientele care nu sunt incluse în partea A din lista DID, solicitantul poate, pe propria răspundere, să aplice procedura descrisă în partea B din apendicele I.

Pentru ingredientele care nu sunt menționate în lista DID, solicitantul poate să utilizeze metoda descrisă în apendicele II pentru a prezenta documentația necesară cu privire la degradabilitatea anaerobă.

Se recomandă organismelor competente să ia în considerare punerea în aplicare a sistemelor recunoscute de management de mediu, precum EMAS sau ISO 14001, la evaluarea solicitărilor și la monitorizarea respectării criteriilor din prezenta anexă. (Notă: punerea în aplicare a acestor sisteme nu este obligatorie.)

UNITATE FUNCȚIONALĂ

Pentru detergenții universali, unitatea funcțională (utilizată în criteriile de mai jos) este dozarea în grame a produsului, recomandată de producător, pentru un litru de apă de spălat.

Pentru detergenții pentru ferestre și detergenții pentru instalații sanitare nu este definită o unitate funcțională (criteriile relevante definite în continuare fiind calculate pentru 100 g de produs).

CRITERII ECOLOGICE

1. Toxicitatea pentru organismele acvatice

Volumul critic de diluare-toxicitate (VCDtox) se calculează pentru fiecare ingredient (i) după următoarea ecuație:

unde greutatea (i) reprezintă greutatea ingredientului (în grame) pe unitatea funcțională (pentru detergenții universali) sau pe 100 g de produs (pentru detergenții pentru instalații sanitare), FD (i) este factorul de degradare, iar FT cronic (i) este factorul de toxicitate al ingredientului (în miligrame/litru).

Valorile parametrilor FD și FT cronic sunt cele menționate în partea A din lista DID (apendicele I). În cazul în care ingredientul în cauză nu este inclus în partea A din lista DID, solicitantul estimează valorile urmând metoda descrisă în partea B din apendice. VCDtox este însumat pentru fiecare ingredient, rezultând VCDtox al produsului.

Pentru detergenții universali, VCDtox al produsului nu trebuie să depășească 20 000 l/unitate funcțională.

Pentru detergenții pentru instalații sanitare, VCDtox al produsului nu trebuie să depășească 100 000 l/100 g produs.

Pentru detergenții pentru ferestre, VCDtox al produsului nu trebuie să depășească 5 000 l/100 g produs.

Evaluare și verificare: formula exactă a produsului trebuie comunicată organismului competent, împreună cu detalii despre calculele VCDtox care să demonstreze respectarea acestui criteriu.

2. Biodegradabilitatea agenților tensioactivi

(a) Biodegradabilitatea rapidă (aerobă)

Fiecare agent tensioactiv care intră în componența produsului trebuie să fie biodegradabil rapid.

Evaluare și verificare: formula exactă a produsului și descrierea rolului fiecărui ingredient trebuie comunicate organismului competent. Partea A din lista DID (apendicele I) indică dacă un anumit agent tensioactiv este biodegradabil aerob sau nu (cei care au marcat un „R” în coloana biodegradabilității aerobe sunt biodegradabili aerob). Pentru agenții tensioactivi neincluși în partea A din lista DID, trebuie puse la dispoziție informații relevante din literatura de specialitate sau din alte surse, sau rezultate ale testărilor corespunzătoare, care arată că aceștia sunt biodegradabili aerob. Testele pentru biodegradabilitatea aerobă rapidă sunt cele menționate de Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (1). Agenții tensioactivi sunt considerați biodegradabili aerob în cazul în care nivelul de biodegradabilitate (mineralizare) măsurat în conformitate cu unul din următoarele cinci teste este de cel puțin 60 % în termen de douăzeci și opt de zile: încercare cu CO2 în spațiul superior (OCDE 310); degajarea dioxidului de carbon (CO2) — testul Sturm modificat [(OCDE 301B; Directiva 67/548/CEE a Consiliului (2), anexa V.C.4-C]; testul cu sticla închisă (OCDE 301D; Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-E); respirometrie manometrică (OCDE 301F; Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-D) sau testul MITI (I) (OCDE 301C; Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-F) sau testele ISO echivalente. În funcție de caracteristicile fizice ale agentului tensioactiv, se poate utiliza unul dintre următoarele teste pentru a se confirma biodegradabilitatea aerobă rapidă, în cazul în care nivelul de biodegradabilitate aerobă este de cel puțin 70 % în termen de douăzeci și opt de zile: dispariția carbonului organic dizolvat (COD) (OCDE 301A, Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-A) sau metoda OCDE de screening, modificată — dispariția COD (OCDE 301E; Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-B) sau testele ISO echivalente. Aplicabilitatea metodelor de testare bazate pe determinarea carbonului organic dizolvat trebuie justificată corespunzător, deoarece aceste metode pot da rezultate bazate pe eliminare și nu pe biodegradabilitate. Nu se recurge la preadaptare pentru testele de biodegradabilitate aerobă rapidă. Nu se aplică principiul ferestrei de zece zile.

(b) Biodegradabilitatea anaerobă

Fiecare agent tensioactiv care intră în componența produsului trebuie să fie biodegradabil în condiții anaerobe.

3. Substanțe sau preparate periculoase sau toxice

(a) Următoarele ingrediente nu pot intra în compoziția produsului, nici în formulă, nici ca parte a oricărui preparat inclus în această formulă:

—	alchil fenol etoxilați (APEO) și derivați

—	E.D.T.A. (acid etilendiaminotetraacetic) și sărurile acestuia

—	NTA (nitrilotriacetat)

—

nitromoscuri și moscuri policiclice, incluzând, de exemplu:

—	xilen de mosc: 5-terț-butil-2,4,6-trinitro-m-xilen

—	ambră de mosc: 4-terț-butil-3-metoxi-2,6-dinitrotoluen

—	moscat: 1,1,3,3,5-pentametil-4,6-dinitroindan

—	mosc tibetin: 1-terț-butil-3,4,5-trimetil-2,6-dinitrobenzen

—	cetonă de mosc: 4′-terț-butil-2′,6′–dimetil-3′,5′-dinitroacetafenonă

—	HHCB [1,3,4,6,7,8-hexahidro-4,6,6,7,8,8-hexametilciclopenta(g)-2- benzopiran]

—	AHTN (6-Acetil-1,1,2,4,4,7-hexametiltetralin).

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să prezinte o declarație, însoțită, după caz, de declarații ale producătorilor ingredientelor, care să confirme că substanțele menționate anterior nu au fost incluse în produs.

(b) Sărurile cuaternare de amoniu care nu sunt biodegradabile aerob nu trebuie să fie utilizate, nici în formulă, nici ca parte a oricărui preparat inclus în compoziție.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să prezinte documente care să dovedească biodegradabilitatea tuturor sărurilor cuaternare de amoniu utilizate.

(c) Produsul nu trebuie să conțină nici un ingredient (substanță sau preparat) inclus în categorie, căruia i s-a atribuit una sau mai multe dintre următoarele fraze de risc, în conformitate cu Directiva 67/548/CEE cu modificările sale sau cu Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) , cu modificările sale:

R31 (contactul cu un acid eliberează gaze toxice);

R40 (efect cancerigen suspectat - dovezi insuficiente);

R45 (poate cauza cancer);

R46 (poate determina modificări genetice ereditare);

R49 (poate cauza cancer prin inhalare);

R68 (posibile riscuri de efecte ireversibile);

R50-53 (foarte toxic pentru organismele acvatice și poate avea efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic);

R51-53 (toxic pentru organismele acvatice și poate avea efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic);

R59 (periculos pentru stratul de ozon);

R60 (poate afecta fertilitatea);

R61 (poate dăuna fătului);

R62 (posibil risc de afectare a fertilității);

R63 (posibil risc de a dăuna fătului);

R64 (poate dăuna sugarilor).

Se stabilesc cerințe specifice pentru biocidele care intră în compoziția produsului, fie în formulă, fie ca parte a oricărui preparat inclus în această formulă (a se vedea criteriile privind biocidele în continuare).

Cerințele menționate anterior se aplică fiecărui ingredient (substanță sau preparat) care depășește 0,01 % din greutatea produsului final. Acestea se aplică, de asemenea, fiecărui ingredient din orice preparat utilizat în formula produsului, care depășește 0,01 % din greutatea produsului final.

Evaluare și verificare: se prezintă un exemplar al fișelor cu date despre siguranța materialelor pentru fiecare ingredient (substanță sau preparat). Solicitantul prezintă, de asemenea, o declarație a producătorului ingredientelor, care să ateste conformitatea cu acest criteriu.

4. Biocide

(a)

Produsul poate conține biocide numai în scopul conservării produsului, cu dozarea corespunzătoare în acest scop. Aceasta nu se referă la agenții tensioactivi care pot avea, de asemenea, proprietăți biocide.

Evaluare și verificare: se prezintă un exemplar al fișelor cu date despre siguranța materialelor pentru orice conservant adăugat, precum și informații cu privire la concentrația exactă a acestuia în produs. Producătorul sau furnizorul conservanților prezintă informații cu privire la dozarea necesară conservării produsului.

(b)

Se interzice afirmarea sau sugerarea pe ambalaj sau prin orice alt mijloc de comunicare că produsul are o acțiune antimicrobiană.

Evaluare și verificare: textele și modelele utilizate pentru fiecare tip de ambalaj și/sau o mostră din fiecare tip de ambalaj trebuie puse la dispoziția organismului competent.

Biocidele cărora le-au fost atribuite frazele de risc R50-53 sau R51-53 în conformitate cu Directiva 67/548/CEE, cu modificările sale, sau cu Directiva 1999/45/CE pot fi utilizate pentru conservarea produsului, fie în formulă, fie ca parte a oricărui preparat inclus în această formulă, numai cu condiția să nu fie potențial bioacumulative. În acest context, un biocid este considerat a fi potențial bioacumulativ, în cazul în care logaritmul Pow (coeficient de partiție octanol/apă) este ≥ 3,0 (cu excepția cazului în care factorul de bioconcentrare FBC determinat experimental este ≤ 100).

Concentrația de biocide în produsul final nu trebuie să fie mai mare decât concentrația maximă autorizată stabilită prin Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (4), cu modificările sale ulterioare.

Evaluare și verificare: se prezintă un exemplar al fișelor cu date despre siguranța materialelor pentru fiecare biocid, precum și o documentație cu privire la concentrația de biocide în produsul final.

5. Vopsele sau agenți coloranți

Orice vopsea sau agent colorant utilizat în produs trebuie autorizat în conformitate cu Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice, cu modificările sale ulterioare, sau cu Directiva 94/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranții utilizați în produsele alimentare (5), cu modificările sale ulterioare, sau trebuie să fie caracterizat prin proprietăți de mediu care să nu determine clasificarea cu fraze de risc R50-53 sau R51-53 în temeiul Directivei 67/548/CEE, cu modificările sale ulterioare.

Evaluare și verificare: o declarație de conformitate cu acest criteriu trebuie transmisă organismului competent, împreună cu lista completă a tuturor vopselelor sau agenților coloranți utilizați.

6. Parfumuri

(a)	Produsul nu trebuie să conțină parfumuri cu conținut de nitromosc sau mosc policiclic, astfel cum se specifică în criteriul 3 litera (a).

(b)

Orice ingrediente adăugate produsului ca aromă trebuie să fi fost produse și/sau manipulate în conformitate cu codul de bună practică al Asociației internaționale pentru materii prime de parfumerie (IFRA).

Evaluare și verificare: o declarație de conformitate cu fiecare aspect al acestui criteriu trebuie pusă la dispoziția organismului competent.

7. Substanțe sensibilizante

Frazele de risc R42 (poate cauza sensibilizare prin inhalare) și/sau R43 (poate cauza sensibilizare prin contactul cu pielea) nu trebuie să fi fost atribuite produsului în sensul clasificării în conformitate cu Directiva 1999/45/CE, cu modificările sale ulterioare.

Concentrația oricărei substanțe sau a oricărui ingredient căruia i s-au atribuit frazele de risc R42 (poate cauza sensibilizare prin inhalare) și/sau R43 (poate cauza sensibilizare prin contactul cu pielea) în sensul clasificării în conformitate cu Directiva 67/548/CEE, cu modificările sale, sau cu Directiva 1999/45/CE, cu modificările sale, nu trebuie să depășească 0,1 % în greutate din produsul final.

Evaluare și verificare: concentrația exactă a tuturor ingredientelor cărora li s-au atribuit frazele de risc R42 și/sau R43 trebuie comunicată organismului competent, cu exemplare ale fișelor cu date despre siguranța materialelor pentru substanțele în cauză.

8. Compuși organici volatili

Produsul nu trebuie să conțină mai mult de 10 % (în greutate) compuși organici volatili cu punct de fierbere sub 150 °C.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să transmită un exemplar al fișelor cu date despre siguranța materialelor pentru fiecare solvent organic, precum și detalii referitoare la calculele privind totalul compușilor organici volatili cu punct de fierbere sub 150 °C.

9. Fosfor

Cantitatea totală de fosfor elementar din produs trebuie calculată pe unitate funcțională (pentru detergenții universali) sau pe 100 g produs (pentru detergenții pentru instalații sanitare), luând în considerare toate ingredientele ce conțin fosfor (de exemplu, fosfați și fosfonați).

Pentru detergenții universali, conținutul total de fosfor (P) nu trebuie să depășească 0,02 g/unitate funcțională.

Pentru detergenții pentru instalații sanitare, conținutul total de fosfor (P) nu trebuie să depășească 1,0 g/100 g produs.

Ingredientele utilizate în compoziția detergenților pentru ferestre nu trebuie să conțină fosfor.

Evaluare și verificare: organismului competent trebuie să i se comunice formula exactă a produsului, precum și detalii referitoare la calculele care demonstrează respectarea acestui criteriu.

10. Cerințe referitoare la ambalaj

(a)	Nu vor fi utilizați pulverizatori ce conțin gaze propulsoare.

(b)	Masele plastice utilizate pentru containerul principal trebuie să fie marcate în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (6) sau DIN 6120 părțile 1 și 2 coroborată cu DIN 7728 partea 1.

(c)	În cazul în care ambalajul primar este fabricat din material reciclat, orice indicare a acestui fapt pe ambalaj trebuie să fie conformă cu standardul ISO 14021 „Etichete ecologice și declarații – Afirmații ecologice (etichetarea ecologică tip II)”.

(d)

Părțile ambalajului primar trebuie să fie ușor separabile în părți dintr-un singur material.

Evaluare și verificare: informațiile de pe ambalaj și/sau, după caz, o mostră a acestuia trebuie furnizate organismului competent, însoțite de o declarație de conformitate cu fiecare aspect al acestui criteriu.

ADECVAREA PENTRU UTILIZARE

11. Adecvarea pentru utilizare

Produsul trebuie să fie adecvat pentru utilizare și să răspundă nevoilor consumatorilor.

Puterea de curățare a acestuia trebuie să fie echivalentă sau superioară celei a unui produs de marcă renumită sau a unui produs generic de referință (a se vedea apendicele III) aprobat de un organism competent și superioară puterii de curățare a apei pure.

În cazul detergenților universali și al produselor detergente pentru bucătării, trebuie demonstrate numai efectele degresante. În cazul detergenților pentru instalații sanitare și al detergenților pentru ferestre, trebuie demonstrate efectele degresante și detartrante.

Evaluare și verificare: performanța produsului trebuie testată:

—	fie printr-o testare adecvată și fondată într-un laborator;

—	fie printr-o testare adecvată și fondată a utilizatorilor.

Ambele testări trebuie realizate și descrise în conformitate cu anumiți parametri specificați în apendicele III.

INFORMAȚII PENTRU CONSUMATORI

12. Instrucțiuni de utilizare

(a) Indicații de dozare

Pentru detergenții universali, recomandarea dozării exacte trebuie să apară pe ambalaj cu caractere suficient de mari, pe un fond lizibil. Se recomandă folosirea unei pictograme (cum ar fi un bidon de 5 l și un număr de capace cu indicarea cantității în ml), însă aceasta este facultativă.

În cazul unui detergent concentrat pentru instalații sanitare, pe ambalaj trebuie indicat clar faptul că este necesară doar o cantitate mică de produs în comparație cu produsele normale (și anume diluate).

Pe ambalaj trebuie să apară următorul text (sau un text echivalent):

„O dozare corectă economisește costurile și reduce impactul produsului asupra mediului”.

(b) Avertismente de securitate

Pe produs trebuie să apară (sub formă de text, însoțit de o pictogramă corespunzătoare) următoarele avertismente de securitate (sau un text echivalent):

„A nu se lăsa la îndemâna copiilor”

„A nu se amesteca detergenți diferiți”

„Nu inhalați produsul pulverizat” (doar pentru produsele ambalate ca pulverizatori).

Se aplică Regulamentul (CE) nr. 648/2004.

(d) Informații despre eticheta ecologică

Pe ambalaj trebuie să apară următorul text (sau un text echivalent):

„Pentru mai multe informații, consultați pagina de internet cu privire la eticheta ecologică a Uniunii Europene: http://europa.eu.int/ecolabel”.

Evaluare și verificare: se prezintă organismului competent o mostră din ambalajul produsului, inclusiv eticheta, împreună cu o declarație de conformitate cu fiecare parte a acestui criteriu.

13. Informații care apar pe eticheta ecologică

Caseta 2 a etichetei ecologice trebuie să conțină următorul text:

—	impact redus asupra vieții acvatice;

—	utilizare redusă a substanțelor periculoase;

—	instrucțiuni de utilizare clare.

14. Formarea profesională

Pentru detergenții de uz profesional, producătorul, distribuitorul sau un terț trebuie să ofere instruire sau material de instruire personalului de curățenie. Acestea trebuie să includă instrucțiuni pas cu pas pentru diluarea, utilizarea și eliminarea în mod corect a produsului și utilizarea echipamentului corespunzător.

Evaluare și verificare: se prezintă organismului competent un exemplar al materialului de formare care să conțină instrucțiuni pas cu pas pentru diluarea, utilizarea și eliminarea în mod corect a produsului și utilizarea echipamentului corespunzător, împreună cu o descriere a cursurilor de formare.

(1) JO L 104, 8.4.2004, p. 13.

(2) Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO L 196, 16.8.1967, p. 1).

(3) Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (JO L 200, 30.7.1999, p. 1).

(4) JO L 262, 27.9.1976, p. 169.

(5) JO L 237, 10.9.1994, p. 13.

(6) JO L 365, 31.12.1994, p. 10.

Apendicele I

LISTA DID

Pentru ingredientele care se găsesc în partea A din lista DID, trebuie utilizate valorile de toxicitate și de degradabilitate indicate în listă pentru a se evalua respectarea criteriilor ecologice.

Pentru ingredientele care nu se găsesc în partea A din lista DID, este necesar să se utilizeze procedura descrisă în partea B pentru a se stabili valorile de toxicitate și de degradabilitate.

Baza de date privind componentele pentru detergenți

Versiunea din 30 iunie 2004

Partea A. Lista ingredientelor

Toxicitate acută

Toxicitate cronică

Degradare

Nr. DID

Numele ingredientului

LC50/EC50

FS(acut)

FT(acut)

CSEO (1)

FS(cronic) (1)

FT(cronic)

Aerob

Anaerob

Agenți tensioactivi anionici

Sulfonații liniari ai alchilbenzenului 11,5-11,8 (LAS)

4,1

1 000

0,0041

0,69

0,069

0,05

LAS (alchil C10/13) sare de trietanolamină

4,2

1 000

0,0042

3,4

100

0,034

0,05

C14/17 Alchil sulfonat

6,7

5 000

0,00134

0,44

0,044

0,05

C8/10 Alchil sulfat

132

5 000

0,0264

0,05

C12/14 Alchil sulfat (AS)

2,8

1 000

0,0028

100

0,02

0,05

C12/18 Alchil sulfat (AS) (3)

0,0149

0,027

0,05

C16/18 Sulfat de alcool gras (FAS)

1 000

0,027

1,7

0,034

0,05

C12/15 A 1-3 etoxisulfat

4,6

1 000

0,0046

0,1

0,01

0,05

C16/18 A 3-4 etoxisulfat

0,57

10 000

0,000057

0,05

Dialchil sulfosuccinat

15,7

1 000

0,0157

0,5

C 12/14 Metilesterul acidului gras sulfonic

10 000

0,0009

0,23

0,0046

0,05

C 16/18 Metilesterul acidului gras sulfonic

0,51

5 000

0,000102

0,2

0,004

0,05

C 14/16 Sulfonat alfa olefinic

3,3

10 000

0,00033

0,05

C 14/18 Sulfonat alfa olefinic

0,5

5 000

0,0001

0,05

C> 12-22 Săpunuri

1 000

0,022

100

0,1

0,05

Sarcosinat lauroil

10 000

0,0056

0,05

C 9/11 2-10 EO carboximetilat, sare de sodiu sau acid

100

10 000

0,01

0,05

C 12/18 2-10 EO carboximetilat, sare de sodiu sau acid

8,8

1 000

0,0088

100

0,05

C 12/18 Esteri de alchil fosfat

1 000

0,038

0,05

Agenți tensioactivi nonionici

C8 A 1-5 EO

7,8

1 000

0,0078

0,05

Grupare etoxi predominant liniară C9/11 A, > 3-6

5,6

1 000

0,0056

0,05

Grupare etoxi predominant liniară C9/11 A, > 6-10

1 000

0,005

0,05

Grupare etoxi ramificată C9/11 A, 5-11

1 000

0,001

0,05

Grupare etoxi ramificată (trimer-propenă-oxo-alcool) C10 A, 5-11

1 000

0,001

0,05

Grupare etoxi predominant liniară C12/15 A, > 2-6

0,43

1 000

0,00043

0,18

0,0036

0,05

Grupare etoxi 1 t-BuO (blocată la capăt de lanț) C12/14 5-8

0,23

1 000

0,00023

0,18

100

0,0018

0,05

Grupare etoxi ramificată C12/15 A, 3-12

1 000

0,001

3,2

100

0,032

0,05

Grupare etoxi C12/15 (valoare medie C < 14) A, > 6-9

0,63

1 000

0,00063

0,24

0,024

0,05

Grupare etoxi C12/15 (valoare medie C > 14) A, > 6-9

0,4

1 000

0,0004

0,17

0,017

0,05

Grupare etoxi C12/15 A, > 9-12

1,1

1 000

0,0011

0,017

0,05

Grupare etoxi C12/15 A > 12-20

0,7

1 000

0,0007

0,05

Grupare etoxi C 12/15 A > 20-30

1 000

0,013

100

0,1

0,05

Grupare etoxi C 12/15 A, > 30

130

1 000

0,13

0,5

Grupare etoxi C 12/18 A, 0-3

0,3

1 000

0,0003

0,05

Grupare etoxi C 12/18 A, 5-10

1 000

0,001

0,35

100

0,0035

0,05

Grupare etoxi C 12/18 A, > 10-20

1 000

0,001

0,0035

0,05

Grupare etoxi C 16/18 A, 2-8

3,2

1 000

0,0032

0,4

100

0,004

0,05

Grupare etoxi C 16/18 A, > 9-18

0,72

1 000

0,00072

0,32

0,032

0,05

Grupare etoxi C 16/18 A, 20-30

4,1

1 000

0,0041

0,05

Grupare etoxi C 16/18 A, > 30

1 000

0,03

0,5

Grupare etoxi C 12-15 A 2-6 PO

0,78

1 000

0,00078

0,36

100

0,0036

0,05

Grupare etoxi C 10-16 A 0-3 PO 6-7

3,2

5 000

0,00064

100

0,01

0,05

Gliceret (1-5) etoxi cocoat

1 000

0,016

6,3

100

0,063

0,05

Gliceret (6-17) etoxi cocoat

100

1 000

0,1

0,05

Glucozamidă C 12/14

1 000

0,013

4,3

0,086

0,05

Glucozamidă C 16/18

1 000

0,001

0,33

0,0066

0,05

Alchilpoliglucozidă C 8/10

1 000

0,028

5,7

100

0,057

0,05

Alchilpoliglucozidă C 8/12, ramificată

480

1 000

0,48

100

0,05

Alchilpoliglucozidă C 8/16 sau C 12-14

5,3

1 000

0,0053

0,1

0,05

Monoetanolamidă acid gras din nucă de cocos

9,5

1 000

0,0095

100

0,01

0,05

Monoetanolamidă acid gras din nucă de cocos grupare etoxi 4-5

10 000

0,0017

0,05

Dietanolamidă acid gras din nucă de cocos

1 000

0,002

0,3

100

0,003

0,05

Polietilenglicol-4 amide din semințe de rapiță

5 000

0,0014

0,05

Agenți tensioactivi amfoterici

Alchildimetilbetaină C 12/15

1,7

1 000

0,0017

0,1

100

0,001

0,05

Alchil amidopropilbetaină C 12/18

1,8

1 000

0,0018

0,09

100

0,0009

0,05

Oxid de alchilamină C 12/18

0,3

1 000

0,0003

0,05

Agenți tensioactivi cationici

Săruri de alchil-trimetil amoniu

0,1

1 000

0,0001

0,046

100

0,00046

0,5

Săruri de alchil-ester amoniu

2,9

1 000

0,0029

0,1

0,05

Conservanți

1,2-benzisotiazolină-3-onă

0,15

1 000

0,00015

0,5

Alcool benzilic

360

1 000

0,36

0,05

5-bromo-5-nitro-1,3-dioxan

0,4

5 000

0,00008

2-bromo-2-nitropropan-1,3-diol

0,78

1 000

0,00078

0,2

100

0,002

0,5

Cloracetamidă

55,6

10 000

0,00556

Diazolinidiluree

5 000

0,007

Formaldehidă

1 000

0,002

0,05

Glutaraldehidă

0,31

1 000

0,00031

0,05

Guanidină, hexametilen, homopolimer

0,18

1 000

0,00018

0,024

100

0,00024

CMI + MIT în amestec 3:1 (4)

0,0067

1 000

0,0000067

0,0057

0,000114

0,5

2-metil-2H-izotiazol-3-onă (MIT)

0,06

1 000

0,00006

0,5

Metildibromoglutaronitril

0,15

1 000

0,00015

0,05

Acid e-ftalo-imido-peroxi hexanoic

0,59

5 000

0,000118

Metil-, etil- și propilparaben

15,4

5 000

0,00308

0,05

O-fenilfenol

0,92

1 000

0,00092

0,05

Benzoat de sodiu

128

1 000

0,128

0,05

Hidroximetil glicinat de sodiu

36,5

5 000

0,0073

Nitrit de sodiu

10 000

0,0087

Triclosan

0,0014

1 000

0,0000014

0,5

Alte ingrediente

110

Siliciu

250

1 000

0,25

111

Parafină

1 000

10 000

0,1

112

Glicerol

4 400

5 000

0,88

0,05

113

Fosfat, exprimat în STPP – tripolifosfat de sodiu

1 000

0,15

114

Zeolit (insolubil anorganic)

1 000

175

3,5

115

Citrat și acid citric

825

1 000

0,825

1,6

0,05

116

Policarboxilați

200

1 000

0,2

106

10,6

117

Nitrilotriacetat (NTA)

494

1 000

0,494

1,28

0,5

118

E.D.T.A.

121

1 000

0,121

0,44

0,5

119

Fosfonați

650

1 000

0,65

0,5

120

EDDS

320

1 000

0,32

0,64

0,05

121

Argilă (insolubilă anorganică)

1 000

122

Carbonați

250

1 000

0,25

0,15

123

Acizi grași C≥ 14

3,7

5 000

0,00074

0,05

124

Silicați

250

1 000

0,25

125

Acid poliaspartic, sare de Na

410

1 000

0,41

0,05

126

Perborați (sub formă de bor)

1 000

0,014

127

Percarbonat (a se vedea carbonat)

250

1 000

0,25

0,15

128

Tetraacetiletilendiamină (TAED)

250

1 000

0,25

500

100

0,05

129

Alcooli C 1-C 4

1 000

0,05

130

Mono-, di- și trietanolamină

1 000

0,09

0,78

100

0,0078

0,05

131

Polivinilpirolidonă (PVP)

1 000

0,5

132

Carboximetil celuloza (CMC)

250

5 000

0,05

0,5

133

Sulfat de Na și de Mg

1 000

100

134

Clorură de Ca și de Na

1 000

100

135

Uree

1 000

5 000

0,2

136

Dioxid de siliciu, cuarț (insolubil anorganic)

1 000

137

Polietilenglicol, masa moleculară (MW) > 4 000

1 000

10 000

0,1

138

Polietilenglicol, masa moleculară (MW) < 4 000

1 000

10 000

0,1

139

Sulfonați de cumen, xilensulfonați și toluensulfonați

10 000

0,0066

0,5

140

Na-/Mg-/KOH

1 000

0,03

0,05

141

Enzime/proteine

5 000

0,005

0,05

142

Parfumuri, fără indicații contrare (2)

1 000

0,002

0,5

143

Vopsele, fără indicații contrare (2)

1 000

0,01

144

Amidon

100

1 000

0,1

0,05

145

Poliester anionic

655

1 000

0,655

146

PVNO/PVPI

530

1 000

0,53

147

Zn-ftalocianină sulfonată

0,2

1 000

0,0002

0,16

100

0,0016

148

Iminodisuccinat

1 000

0,081

100

0,17

0,05

149

FWA 1

1 000

0,011

100

0,1

150

FWA 5

1 000

0,01

0,1

151

1-decanol

2,3

5 000

0,00046

0,05

152

Laurat metilic

1 360

10 000

0,136

0,05

153

Acid formic (sare de Ca)

100

1 000

0,1

0,05

154

Acid adipic

1 000

0,031

0,05

155

Acid maleic

106

1 000

0,106

0,05

156

Acid malic

106

1 000

0,106

0,05

157

Acid tartric

200

10 000

0,02

0,05

158

Acid fosforic

138

1 000

0,138

0,15

159

Acid oxalic

128

5 000

0,0256

0,05

160

Acid acetic

1 000

0,03

0,05

161

Acid lactic

130

1 000

0,13

0,05

162

Acid sulfamic

1 000

0,075

163

Acid salicilic

1 000

0,046

0,15

164

Acid glicolic

141

5 000

0,0282

0,05

165

Acid glutaric

208

5 000

0,0416

0,05

166

Acid malonic

5 000

0,019

0,05

167

Etilenglicol

6 500

1 000

6,5

0,05

168

Etilenglicol monobutil eter

747

5 000

0,1494

0,05

169

Dietilenglicol

4 400

10 000

0,44

0,15

170

Dietilenglicol monometil eter

500

1 000

0,5

171

Dietilenglicol monoetil eter

3 940

5 000

0,788

0,05

172

Dietilenglicol monobutil eter

1 254

1 000

1,254

0,05

173

Dietilenglicol dimetil eter

2 000

10 000

0,2

0,5

174

Propilenglicol

32 000

1 000

0,15

175

Propilenglicol monometil eter

12 700

5 000

2,54

0,05

176

Propilenglicol monobutil eter

748

5 000

0,1496

0,05

177

Dipropilenglicol

1 625

10 000

0,1625

0,05

178

Dipropilenglicol monometil eter

1 919

5 000

0,3838

0,05

179

Dipropilenglicol monobutil eter

841

5 000

0,1682

0,05

180

Dipropilenglicol dimetil eter

1 000

5 000

0,2

0,5

181

Trietilenglicol

4 400

1 000

4,4

0,5

182

Ulei de tal

1,8

1 000

0,0018

0,5

183

Etilen bis stearamide

140

5 000

0,028

0,5

184

Gluconat de sodiu

10 000

0,05

185

Distearat glycol

100

5 000

0,02

0,5

186

Hidroxietilceluloză

209

5 000

0,0418

187

Hidroxipropilmetilceluloză

188

5 000

0,0376

188

1-metil-2-pirolidon

500

1 000

0,5

0,05

189

Guma xantan

490

1 000

0,49

0,05

190

Trimetil pentandiol mono-izobutirat

1 000

0,018

3,3

100

0,033

0,05

191

Benzotriazol

1 000

0,029

192

Sare de piperidinol-propantricarboxilat

100

1 000

0,1

120

100

1,2

0,5

193

Dietilaminopropil-DAS

120

1 000

0,12

120

100

1,2

194

Metilbenzamidă-DAS

120

1 000

0,12

120

100

1,2

0,5

195

Pentaeritritol tetrakis fenol propionat

1 000

0,038

196

Polimeri bloc

100

5 000

0,02

197

Benzoat de denatoniu

5 000

0,0026

198

Succinat

374

10 000

0,0374

0,05

199

Acid poliaspartic

528

1 000

0,528

0,05

Substanțele anorganice insolubile = ingrediente anorganice foarte puțin solubile sau insolubile în apă.

Lista abrevierilor

FS(acut)	=	Factor de siguranță pentru toxicitatea acută.
FT(acut)	=	Factor de toxicitate bazat pe toxicitatea acută pentru organismele acvatice.
FS(cronic)	=	Factor de siguranță pentru toxicitatea cronică.
FT(cronic)	=	Factor de toxicitate bazat pe toxicitatea cronică pentru organismele acvatice.
FD	=	Factor de degradare.

Degradare aerobă

R	=	Ușor biodegradabil aerob în conformitate cu liniile directoare ale OCDE.
I	=	Biodegradabil intrinsec în conformitate cu liniile directoare ale OCDE.
P	=	Persistent. Ingredientul nu a îndeplinit criteriile necesare la testarea biodegradabilității intrinsece.
O	=	Ingredientul nu a fost testat.
NA	=	Nu se aplică.

Degradare anaerobă

Y	=	Biodegradabil în condiții anaerobe.
N	=	Nebiodegradabil în condiții anaerobe.
O	=	Ingredientul nu a fost testat.
NA	=	Nu se aplică.

Partea B — Volum critic de diluare

Volumul critic de diluare se calculează pe baza următoarei ecuații:

VCD = 1000 * Σdozare(i)*FD(i)/FT(i)

Dozare(i) Dozarea ingredientului i, exprimată în g/spălare sau, în anumite cazuri, în g/100 g de produs.

FD(i) Factorul de degradare pentru ingredientul i.

FT(i) Factorul de toxicitate pentru ingredientul i.

PROCEDURA DE STABILIRE A VALORILOR PARAMETRILOR ÎN CAZUL INGREDIENTELOR CARE NU APAR ÎN LISTA DID

Ca regulă generală, valorile parametrilor enumerate trebuie utilizate pentru toate ingredientele care apar în lista DID. Parfumurile și vopselele fac excepție, în măsura în care sunt acceptate rezultatele testelor suplimentare (a se vedea nota de subsol din partea A).

Se aplică următoarea metodă ingredientelor care nu apar în lista DID.

Toxicitatea acvatică

În sensul sistemului european de acordare a etichetelor ecologice, VCD se calculează pe baza factorului de toxicitate cronică și a factorului de securitate pentru toxicitatea cronică. În lipsa rezultatelor testelor de toxicitate cronică, trebuie utilizați factorul de toxicitate acută și factorul de siguranță pentru toxicitatea acută.

Factorul de toxicitate cronică (FTcronic)

—

Se calculează valoarea medie pentru fiecare nivel trofic (pești, crustacee sau alge) pe baza rezultatelor testelor de toxicitate cronică validate. În cazul în care sunt disponibile mai multe rezultate ale testelor pentru o specie dintr-un nivel trofic, se calculează mai întâi o valoare medie pentru această specie, iar valorile medii astfel obținute se folosesc ulterior pentru a calcula valoarea medie pentru nivelul trofic respectiv.

—	Factorul de toxicitate cronică (FTcronic) este valoarea medie cea mai scăzută calculată pentru nivelurile trofice.

—	FTcronic se utilizează pentru a calcula criteriul volumului critic de diluare.

Factorul de toxicitate acută (FTacut)

—

Se calculează valoarea medie pentru fiecare nivel trofic (pești, crustacee sau alge) pe baza rezultatelor testelor de toxicitate acută validate. În cazul în care sunt valabile mai multe rezultate ale testelor pentru o specie dintr-un nivel trofic, se calculează mai întâi o valoare medie pentru această specie, iar valorile medii astfel obținute se folosesc ulterior pentru a calcula valoarea medie pentru nivelul trofic respectiv.

—	Factorul de toxicitate acută (FTacut) este valoarea medie cea mai scăzută, calculată pentru nivelurile trofice.

—	FTacut se utilizează pentru a calcula criteriul volumului critic de diluare.

Factorul de siguranță

Factorul de siguranță (FS) depinde de numărul de niveluri trofice testate și de disponibilitatea sau de lipsa disponibilității rezultatelor testelor de toxicitate cronică. FS se determină după cum urmează:

Date	Factor de siguranță (FS)	Factor de toxicitate (FT)
1 CL50 de scurtă durată	10 000	Toxicitate/10 000
2 CL50 de scurtă durată la specii care reprezintă două niveluri trofice (pești și/sau crustacee și/sau alge)	5 000	Toxicitate/5 000
Cel puțin 1 CL50 de scurtă durată pentru fiecare dintre cele trei niveluri trofice ale dosarului de bază 1	1 000	Toxicitate/1 000
1 CFEO de lungă durată (pești sau crustacee)	100	Toxicitate/100
2 CFEO de lungă durată la specii care reprezintă două niveluri trofice (pești și/sau crustacee și/sau alge)	50	Toxicitate/50
CFEO de lungă durată pentru cel puțin trei specii (în general pești, crustacee și alge) care reprezintă trei niveluri trofice	10	Toxicitate/10

Dosarul de bază pentru testarea toxicității substanțelor pentru organismele acvatice constă în teste de toxicitate acută la pești, dafnii și alge.

Factorii de degradare

Factorul de degradare se definește după cum urmează:

Tabelul 1

Factorul de degradare (FD)

	FD
Ușor biodegradabil (5)	0,05
Ușor biodegradabil (6)	0,15
Biodegradabil intrinsec	0,5
Persistent	1

Biodegradabilitatea anaerobă

Ingredientul trebuie clasificat într-una din următoarele categorii de compuși:

Categorie	Etichetă
Nebiodegradabil anaerob, și anume testat și considerat nebiodegradabil	N
Biodegradabil anaerob, și anume testat și considerat biodegradabil sau netestat, dar demonstrat biodegradabil prin analogie etc.	Y
Netestat pentru biodegradabilitatea anaerobă	O

Biodegradabilitatea aerobă

Ingredientul trebuie clasificat într-una din următoarele categorii de compuși:

Categorie	Etichetă
Ușor biodegradabil	R
Biodegradabil intrinsec, dar nu ușor biodegradabil	I
Persistent	P
Netestat pentru biodegradabilitatea aerobă	O

Ingredientele anorganice insolubile

În cazul în care un ingredient anorganic nu este solubil în apă sau este foarte puțin solubil în apă, această proprietate trebuie indicată în dosarul prezentat.

(1) În lipsa datelor acceptabile despre toxicitatea cronică, aceste coloane rămân goale. În acest caz, FT(cronic) este prin definiție egal cu FT(acut).

(2) Ca regulă generală, solicitanții de autorizații trebuie să utilizeze datele din listă. Parfumurile și vopselele fac excepție. În cazul în care datele despre toxicitate sunt prezentate de către solicitantul unei autorizații, aceste date sunt utilizate pentru calcularea FT și pentru determinarea degradabilității. În caz contrar, se utilizează valorile din listă.

(3) Dată fiind lipsa rezultatelor privind toxicitatea, FT a fost calculat prin efectuarea mediei între valoarea alchilului sulfat C12/14 (AS) și cea a alchilului sulfat C16/18 (AS).

(4) 5-cloro-2-metil-4-izotiazolin-3-onă și 2-metil-4-izotiazolin-3-onă în amestec 3:1.

Lista abrevierilor

FS(acut)	=	Factor de siguranță pentru toxicitatea acută.
FT(acut)	=	Factor de toxicitate bazat pe toxicitatea acută pentru organismele acvatice.
FS(cronic)	=	Factor de siguranță pentru toxicitatea cronică.
FT(cronic)	=	Factor de toxicitate bazat pe toxicitatea cronică pentru organismele acvatice.
FD	=	Factor de degradare.

Degradare aerobă

R	=	Ușor biodegradabil aerob în conformitate cu liniile directoare ale OCDE.
I	=	Biodegradabil intrinsec în conformitate cu liniile directoare ale OCDE.
P	=	Persistent. Ingredientul nu a îndeplinit criteriile necesare la testarea biodegradabilității intrinsece.
O	=	Ingredientul nu a fost testat.
NA	=	Nu se aplică.

Degradare anaerobă

Y	=	Biodegradabil în condiții anaerobe.
N	=	Nebiodegradabil în condiții anaerobe.
O	=	Ingredientul nu a fost testat.
NA	=	Nu se aplică.

(5) Toți agenții tensioactivi sau alte ingrediente care constau dintr-o serie de omologi și care îndeplinesc cerința de degradare finală a testului sunt incluși în această categorie, indiferent dacă se respectă sau nu criteriul ferestrei de zece zile.

(6) Criteriul ferestrei de zece zile nu se respectă.

Pentru ingredientele anorganice, FD se stabilește în funcție de nivelul de degradare observat. În cazul în care ingredientul se degradează în cinci zile: FD = 0,05; în cincisprezece zile FD = 0,15; în cincizeci de zile FD = 0,5.

Apendicele II

DOCUMENTAȚIA BIODEGRADABILITĂȚII ANAEROBE

Metoda descrisă în continuare poate fi utilizată pentru a prezenta documentația necesară cu privire la biodegradabilitatea anaerobă a ingredientelor care nu apar în lista DID.

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Se utilizează rezultatele testelor obținute cu o materie primă pentru a se extrapola biodegradabilitatea finală a agenților tensioactivi înrudiți structural. În cazul în care se confirmă biodegradabilitatea anaerobă pentru un agent tensioactiv (sau un grup de omologi) în conformitate cu lista DID (apendicele I), se poate presupune că un tip de agent tensioactiv similar este, de asemenea, biodegradabil anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C 12-15 A 1-3 (DID nr. 8) este biodegradabilă în condiții anaerobe, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate analogă pentru gruparea etoxi sulfat C 12-15 A 6]. În cazul în care se confirmă biodegradabilitatea anaerobă a unui agent tensioactiv printr-o metodă de testare corespunzătoare, se poate presupune că un tip de agent tensioactiv similar este, de asemenea, biodegradabil anaerob (de exemplu, datele provenite din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea anaerobă a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu cu radicali alchili și esteri pot demonstra biodegradabilitatea anaerobă a altor săruri cuaternare de amoniu care conțin legături esteri în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează un test de selecție (test screening) pentru biodegradabilitatea anaerobă. În cazul în care noi teste sunt necesare, se efectuează un test de selecție prin metodele OCDE 311, ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988) sau printr-o metodă echivalentă.

Se efectuează un test de degradabilitate la dozare redusă. În cazul în care noi teste sunt necesare, iar testul screening prezintă probleme experimentale (de exemplu, inhibarea datorată toxicității substanței testate), se repetă testul folosindu-se o doză redusă de agent tensioactiv și se controlează degradarea prin măsurări ale carbonului 14 sau prin analize chimice. Testele la dozare redusă se pot realiza prin metoda OCDE 308 (24 aprilie 2002) sau printr-o metodă echivalentă, cu condiția să se respecte condiții anaerobe stricte. Testul și interpretarea rezultatelor trebuie efectuate de către un expert independent.

Apendicele III

CADRU PENTRU TESTAREA PERFORMANȚEI

Testarea performanței poate consta într-o testare în laborator sau într-o testare a consumatorilor. Condițiile fiecărui tip de testare sunt descrise în continuare.

1. Testarea în laborator

Testarea în laborator are ca scop confirmarea faptului că produsul testat curăță la fel de bine sau mai bine decât un produs de referință similar și, în orice caz, mai bine decât apa pură și nu afectează suprafețele pe care este destinat să le curețe.

Cerințe generale

—	Produsul care urmează să fie testat și produsul de referință trebuie să aparțină aceleiași categorii de produse.

—	Produsul de referință poate să fie un produs de marcă renumită sau un preparat generic.

—

În cazul în care se folosește un produs de marcă renumită ca produs de referință, acesta trebuie să fie unul dintre cele mai vândute trei sau patru produse de pe piața regională unde trebuie comercializat produsul căruia i s-a acordat eticheta ecologică. De asemenea, produsul de marcă renumită ce servește drept referință trebuie aprobat de organismul competent, iar denumirea comercială trebuie făcută publică.

—

În cazul în care produsul de referință este un produs generic, compoziția sa trebuie să fie reprezentativă pentru produsele existente pe piață. De asemenea, produsul generic ce servește drept referință trebuie aprobat de organismul competent, iar formula sa exactă trebuie să fie accesibilă publicului gratuit.

—	Dozările utilizate sunt cele recomandate pentru un nivel normal de murdărire sau pentru o utilizare normală. În cazul în care nu se indică nici o dozare recomandată pentru produsul de referință, trebuie utilizată aceeași dozare atât pentru produsul testat, cât și pentru produsul de referință.

—	În cazul în care se indică un interval al dozărilor, trebuie utilizată pentru test cea mai mică dozare recomandată.

—	Amestecul de agenți de murdărire trebuie să fie relevant pentru folosirea produsului, omogen și, în cazul în care este preparat artificial, trebuie să fie bazat pe substanțe descrise corespunzător. Acesta trebuie preparat într-un singur lot, în cantitate suficientă pentru întregul test.

—	În cazul detergenților universali și al produselor de curățat pentru bucătării, trebuie demonstrate numai efectele degresante. În cazul detergenților pentru instalații sanitare și al detergenților pentru ferestre, trebuie demonstrate efectele degresante și efectele detartrante.

—	Metoda de spălare, cu mâna sau cu mașina, trebuie să corespundă condițiilor reale de utilizare.

Cerințe de testare

—	Evaluarea curățeniei trebuie să conțină testarea și compararea produsului testat și a produsului de referință.

—	Fiecare produs trebuie testat în cel puțin 5 experimente paralele (a se vedea cerințele de documentare). De asemenea, o testare trebuie realizată numai cu apă, și anume fără agent de curățare.

—	Cantitatea de murdărie aplicată pe farfurii sau pe alt substrat, trebuie să fie aceeași pentru fiecare farfurie sau substrat și se exprimă în grame până la o zecimală.

—	Ordinea în care cele două produse se testează este aleatorie.

—

Testul trebuie să furnizeze rezultate care să permită măsurarea curățeniei (efecte degresante și detartrante) în funcție de produsul testat. Curățenia poate fi măsurată vizual, prin fotometrie (de exemplu, măsurarea reflectanței), prin gravimetrie sau printr-o altă metodă corespunzătoare. Metoda măsurării, precum și un eventual sistem de notare trebuie alese în avans.

—	Efectele degresante și detartrante pot fi testate separat sau simultan.

Cerințe de documentare

Trebuie prezentat autorității competente un raport de încercare detaliat, care să conțină informații privind:

—	dozările utilizate pentru produsul testat și pentru produsul de referință;

—	domeniul sau domeniile de aplicare comune ale produsului testat și ale produsului de referință;

—	justificarea alegerii produsului de referință, în legătură cu poziția sa pe piață și cu rolul său;

—	tipul sau tipurile de suprafețe utilizate pentru test, pertinența acestora și efectul produselor asupra suprafeței sau suprafețelor alese;

—	descrierea amestecului de agenți de murdărire utilizat pentru testare și justificarea acestei alegeri pentru testarea adecvării pentru utilizare a produsului;

—	descrierea procedurilor aplicate pentru murdărire, spălare și măsurare a puterii de curățare;

—	metodele de calcul și de comparație statistică;

—	toate datele brute utilizate pentru testare și pentru calcule;

—

pentru a considera că produsul testat îndeplinește criteriile de performanță, trebuie obținute rezultate pozitive în 100 % din experimente. În cazul în care s-au obținut mai puțin de 100 % rezultate pozitive, trebuie efectuate alte cinci teste paralele. Cele 10 teste paralele trebuie să producă rezultate pozitive în proporție de 80 %.

Solicitantul poate, de asemenea, să recurgă la metode statistice și să demonstreze cu un interval de încredere unilateral de 95 % că produsul testat este la fel de bun sau mai bun decât produsul de referință în cel puțin 80 % din experimente, cu condiția să se efectueze mai mult de 10 teste paralele;

—	descrierea metodei aplicate pentru a demonstra că produsul testat este mai eficient decât apa pură.

Note privind testările

Metoda de testare „spălarea suprafețelor placate și îndepărtarea grăsimii de pe suprafețele bucătăriilor” stabilită de CTTN-IREN îndeplinește cerințele pentru detergenții universali, cu condiția să se mărească numărul de teste, să se aplice aceeași cantitate de murdărie în toate testele secundare și să se includă o evaluare a efectelor produsului asupra suprafețelor curățate. Metoda de testare descrisă de Agenția daneză pentru informarea consumatorilor îndeplinește cerințele pentru detergenții universali, cu condiția să se mărească numărul de teste realizate pentru fiecare produs [„Testarea detergenților universali”, 2004, titlu în limba daneză: „Sådan er universalrengøringsmidlerne testet”; (www.forbrug.dk/test/testbasen/rengoering/universalrengoerings/saadan-er-de-testet/)].

Testul IKW „Empfehlung zur Qualitätsbewertung für Badezimmerreiniger” („SÖFW-Journal”, 129, Jahrgang 3, 2003) îndeplinește cerințele pentru detergenții pentru baie. Testul IKW „Recomandări pentru evaluarea calității detergenților acizi de toalete” („SÖFW-Journal”, 126, 11-2000) îndeplinește cerințele pentru detergenții pentru instalații sanitare. Metoda de testare descrisă de Agenția daneză pentru informarea consumatorilor îndeplinește cerințele pentru detergenții pentru instalații sanitare [„Testarea detergenților pentru instalații sanitare”, 2004; titlu în limba daneză: „Sådan er universalrengøringsmidlerne testet”;

(www.forbrug.dk/test/testbasen/rengoering/toiletrensemidler/saadan-er-de-testet/)].

Testul CHELAB „Detergenți pentru suprafețe dure: eficiența spălării” (metoda de testare internă CHELAB nr. 0578) îndeplinește cerințele pentru detergenții universali, cu condiția includerii în protocol a unui test cu apă pură (fără a se adăuga detergent) (www.chelab.it/).

2. Testarea consumatorilor

Testarea consumatorilor urmărește să verifice dacă produsul testat curăță la fel de bine sau mai bine decât un produs de referință comparabil și dacă nu afectează suprafețele pe care trebuie utilizat.

Cerințe generale

—	Pentru a testa produsele de consum, trebuie obținute răspunsurile a cel puțin 20 de persoane selecționate aleatoriu în regiunea de vânzare a produsului și care utilizează produsul de referință în mod obișnuit.

—	Pentru a testa produsele de uz profesional, trebuie obținute răspunsurile a cel puțin cinci utilizatori profesionali selecționați aleatoriu în regiunea de vânzare a produsului și care utilizează produsul de referință în mod obișnuit.

—	Produsul testat și produsul de referință trebuie să aparțină aceleiași categorii de produse. Produsele de referință trebuie să fie produsele utilizate în mod obișnuit de persoanele care participă la test.

—	Dozările utilizate trebuie să fie cele recomandate de producător.

—	Testul trebuie efectuat pe tipul sau tipurile de suprafețe adecvate în conformitate cu recomandările de pe etichetă.

—	Testul trebuie realizat pe o perioadă care să permită cel puțin cinci utilizări ale produsului testat.

Cerințe de testare

—

Eficiența detergenților universali trebuie evaluată din punct de vedere al următoarelor proprietăți:

—	capacitatea produsului de a elimina murdăria;

—	neagresivitatea produsului asupra suprafeței sau suprafețelor pe care este utilizat.

—

Eficiența detergenților pentru instalațiile sanitare trebuie evaluată din punct de vedere al următoarelor proprietăți:

—	capacitatea de a elimina grăsimile;

—	capacitatea de a elimina depozitele de calcar (nu se aplică detergenților pentru bucătării);

—	neagresivitatea produsului asupra suprafeței sau suprafețelor pe care este utilizat.

—

Persoanele care participă la test trebuie să răspundă la următoarea întrebare: „Care este, după părerea dumneavoastră, eficiența produsului testat în comparație cu produsul pe care îl utilizați de obicei?” sau la o întrebare echivalentă. Trebuie propuse cel puțin trei posibilități de răspuns, de exemplu:

„mai puțin eficient”, „la fel de eficient” și „mai eficient”.

—	Cel puțin 80 % dintre participanți trebuie să răspundă că produsul este „la fel de eficient” sau „mai eficient” decât produsul de referință.

Cerințe de documentare

Trebuie prezentat autorității competente un raport de încercare detaliat, care să conțină informații/documentație privind:

—	selecția participanților la test;

—	informații furnizate de participanții la test și un rezumat care să descrie modalitatea de testare;

—	tipul sau tipurile de suprafețe pe care s-a testat produsul;

—

informațiile indicate în continuare trebuie să fie disponibile pentru fiecare participant la test, de exemplu sub formă de răspunsuri la un chestionar:

—	dozarea folosită de participant;

—	denumirea produsului de referință;

—	o declarație care să ateste că produsul a fost utilizat de cel puțin cinci ori;

—	rezultatul comparației dintre produsul testat și produsul de referință;

—	calculele și documentele care să arate că cel puțin 80 % dintre participanții la test au considerat că produsul este „la fel de eficient” sau „mai eficient” decât produsul de referință.