19/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

71

32004R2007

L 349/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2007/2004 AL CONSILIULUI

din 26 octombrie 2004

de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 62 alineatul (2) litera (a) și articolul 66,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului European Economic și Social (2),

întrucât:

(1)

Politica Comunității în domeniul frontierelor externe ale Uniunii Europene are ca obiectiv obținerea unei gestionări integrate care să asigure un nivel uniform și înalt de control și de supraveghere, care reprezintă un corolar necesar al liberei circulații a persoanelor în Uniunea Europeană și o componentă fundamentală a unui spațiu de libertate, securitate și justiție. În acest scop, se prevede stabilirea de norme comune privind standardele și procedurile de control al frontierele externe.

(2)

Punerea în aplicare eficientă a normelor comune presupune o coordonare sporită a cooperării operative între statele membre.

(3)

Ținând seama de experiențele Unității comune a experților practicieni ai frontierelor externe, hotărând în cadrul Consiliului, ar trebui instituit, în consecință, un organism specializat responsabil cu îmbunătățirea coordonării cooperării operative între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe, sub forma unei Agenții Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (denumită în continuare agenția).

(4)

Responsabilitatea pentru controlul și supravegherea frontierelor externe revine statelor membre. Agenția ar trebui să faciliteze aplicarea măsurilor comunitare existente și viitoare privind gestionarea frontierelor externe, prin asigurarea coordonării acțiunilor întreprinse de statele membre pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.

(5)

Controlul și supravegherea efective a frontierelor externe reprezintă o chestiune de importanță majoră pentru statele membre, indiferent de poziția lor geografică. În consecință, este necesară promovarea solidarității între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe. Instituirea agenției, care acordă asistență statelor membre la punerea în aplicare a aspectelor operative ale gestionării frontierelor externe, inclusiv returnarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre, reprezintă un pas important în această direcție.

(6)

Pe baza unui model de analiză comună și integrată a riscului, agenția trebuie să realizeze analize ale riscului pentru a pune la dispoziția Comunității și a statelor membre informațiile adecvate care să permită adoptarea măsurilor corespunzătoare sau abordarea amenințărilor și riscurilor identificate în vederea îmbunătățirii gestionării integrate a frontierelor externe.

(7)

Agenția ar trebui să asigure o formare la nivel european pentru instructorii naționali ai polițiștilor de frontieră și cursuri suplimentare de formare și seminare privind controlul și supravegherea frontierelor externe și îndepărtarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre, pentru agenții serviciilor naționale competente. Agenția poate organiza activități de formare în cooperare cu statele membre pe teritoriul lor.

(8)

Agenția ar trebui să urmărească progresele înregistrate de cercetarea științifică relevantă pentru domeniul său și să comunice aceste informații Comisiei și statelor membre.

(9)

Agenția ar trebui să gestioneze listele cu echipamentele tehnice puse la dispoziție de statele membre, contribuind astfel la „punerea în comun” a resurselor materiale.

(10)

Agenția ar trebui, de asemenea, să sprijine statele membre în situațiile care presupun o asistență tehnică și operativă sporită la frontierele externe.

(11)

În majoritatea statelor membre, aspectele operative ale returnării resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre intră în competența autorităților responsabile pentru controlul frontierelor externe. Având în vedere faptul că îndeplinirea acestor îndatoriri la nivel european presupune o valoare adăugată evidentă, agenția ar trebui, sub rezerva politicii comunitare privind returnarea, să ofere asistența necesară organizării operațiunilor comune de returnare întreprinse de statele membre și să identifice cele mai bune practici pentru obținerea documentelor de călătorie și returnarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriile statelor membre.

(12)

În scopul îndeplinirii misiunii sale și în măsura necesară pentru realizarea sarcinilor sale, agenția poate coopera cu Europol, cu autoritățile competente ale țărilor terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament, în cadrul acordurilor de lucru încheiate în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului. Agenția ar trebui să faciliteze cooperarea operativă între statele membre și țările terțe în cadrul politicii Uniunii Europene privind relațiile externe.

(13)

Pe baza experienței Unității comune a experților practicieni ai frontierelor externe și a centrelor operative și de formare specializate în diferitele aspecte ale controlului și supravegherii frontierelor terestre, aeriene și maritime, create de statele membre, agenția poate institui birouri specializate responsabile pentru frontierele terestre, aeriene și maritime.

(14)

Agenția ar trebui să fie independentă în ceea ce privește aspectele tehnice și să aibă autonomie juridică, administrativă și financiară. În acest scop este necesar și oportun ca aceasta să fie un organism comunitar cu personalitate juridică și să exercite competențele de punere în aplicare ce îi sunt conferite prin prezentul regulament.

(15)

Comisia și statele membre ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administrație pentru a controla în mod eficient funcțiile agenției. În măsura în care este posibil, consiliul trebuie să fie format din șefii operativi ai serviciilor naționale responsabile cu gestionarea polițiștilor de frontieră sau reprezentanții acestora. Consiliului trebuie să i se confere competențele necesare pentru stabilirea bugetului, verificarea executării acestuia, adoptarea normelor financiare adecvate, stabilirea unor proceduri de lucru transparente pentru procesul decizional al agenției și numirea directorului executiv, cât și a adjunctului acestuia.

(16)

Pentru a se garanta autonomia și independența deplină a agenției, acesteia ar trebui să i se acorde un buget autonom alimentat în principal din contribuțiile Comunității. Procedura bugetară comunitară ar trebui să se aplice în măsura în care se referă la contribuția comunitară și la orice alte subvenții de la bugetul general al Uniunii Europene. Auditarea conturilor ar trebui efectuată de Curtea de Conturi.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 1037/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (3) ar trebui să se aplice fără excepții agenției, care ar trebui să adere la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene cu privire la investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (4).

(18)

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (5) ar trebui să se aplice în cazul agenției.

(19)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (6) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către agenție.

(20)

Dezvoltarea politicii și a legislației privind controlul și supravegherea frontierelor externe rămâne o responsabilitate a instituțiilor Uniunii Europene, în special a Consiliului. Strânsa coordonare între agenție și aceste instituții ar trebui garantată.

(21)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv nevoia instituirii unei gestionări integrate a cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene nu pot fi suficient realizate de către statele membre și, în consecință, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor în cauză.

(22)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(23)

Cu privire la Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7) privind anumite norme de aplicare a acestui acord. În consecință, delegațiile Republicii Islanda și Regatului Norvegiei ar trebui să participe ca membri ai Consiliului de administrație al agenției, deși cu drepturi de vot limitate. Pentru a stabili modalitățile ulterioare care să permită participarea deplină a Republicii Islanda și Regatului Norvegiei la activitățile agenției, ar trebui încheiat un acord complementar între Comunitate și aceste state.

(24)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu este obligată în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale. Ținând seama de faptul că prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor titlului IV din partea a treia a Tratatului de instituire a Comunității Europene, Danemarca ar trebui, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menționat anterior, să decidă în termen de șase luni de la data la care Consiliu va fi adoptat prezentul regulament, dacă îl transpune sau nu în dreptul său intern.

(25)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (8). În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu este obligat în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.

(26)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (9). În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu este obligată în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.

(27)

Agenția ar trebui să faciliteze organizarea acțiunilor operative în cadrul cărora statele membre pot beneficia de cunoștințele și instalațiile pe care Irlanda și Regatul Unit pot fi dispuse să le ofere, în conformitate cu modalitățile ce urmează a fi stabilite de la caz la caz de către Consiliul de administrație. În acest scop, reprezentanții Irlandei și ai Regatului Unit ar trebui să fie invitați să ia parte la reuniunile Consiliului de administrație pentru a le permite acestora să participe pe deplin la deliberările privind pregătirea acțiunilor operative în cauză.

(28)

Există o controversă între Spania și Regatul Unit privind demarcarea frontierelor Gibraltarului.

(29)

Suspendarea aplicabilității prezentului regulament cu privire la frontierele Gibraltarului nu presupune nici o modificare a pozițiilor statelor implicate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECTUL

Articolul 1

Instituirea agenției

(1)   Se instituie o Agenție Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (agenția) în scopul îmbunătățirii gestionării integrate a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(2)   Având în vedere faptul că responsabilitatea privind controlul și supravegherea frontierelor externe revine statelor membre, agenția facilitează și să eficientizează aplicarea măsurilor comunitare existente și viitoare cu privire la gestionarea frontierelor externe. Agenția îndeplinește acest obiectiv prin asigurarea coordonării acțiunilor statelor membre pentru punerea în aplicare a măsurilor respective, contribuind astfel la atingerea unui nivel eficient, înalt și uniform de control al persoanelor și de supraveghere a frontierelor externe ale statelor membre.

(3)   Agenția pune la dispoziția Comisiei și a statelor membre sprijinul tehnic și cunoștințele specializate necesare în materie de gestionare a frontierelor externe și promovează solidaritatea între statele membre.

(4)   În sensul prezentului regulament, trimiterile la frontierele externe ale statelor membre înseamnă frontierele terestre și maritime ale statelor membre, precum și aeroporturile și porturile acestora, cărora li se aplică dispozițiile dreptului comunitar privind trecerea frontierelor externe de către persoane.

CAPITOLUL II

SARCINI

Articolul 2

Atribuțiile principale

(1)   Agenția are următoarele atribuții:

(a)

coordonează cooperarea operativă între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe;

(b)

asistă statele membre la formarea polițiștilor de frontieră naționali, inclusiv la stabilirea standardelor comune de formare;

(c)

efectuează analize ale riscurilor;

(d)

urmăresc progresul cercetărilor relevante pentru controlul și supravegherea frontierelor externe;

(e)

asistă statele membre în situațiile care impun o asistență tehnică și operativă sporită la frontierele externe;

(f)

furnizează statelor membre sprijinul necesar pentru organizarea operațiunilor comune de returnare.

(2)   Fără a aduce atingere competențelor agenției, statele membre pot continua cooperarea la nivel operativ cu alte state membre și/sau țări terțe la frontierele externe, atunci când o astfel de cooperare completează acțiunile întreprinse de agenție.

Statele membre se abțin de la orice activitate care ar putea pune în pericol funcționarea agenției sau realizarea obiectivelor sale.

Statele membre raportează agenției cu privire la activitățile operative la frontierele externe în afara cadrului agenției.

Articolul 3

Operațiuni comune și proiecte pilot la frontierele externe

(1)   Agenția evaluează, aprobă și coordonează propunerile de operațiuni comune și proiecte pilot înaintate de statele membre.

Agenția poate, ea însăși, cu acordul statului membru (statelor membre) în cauză, să lanseze inițiative de operațiuni comune și proiecte pilot în cooperare cu statele membre.

Aceasta poate decide, de asemenea, să pună echipamentul său tehnic la dispoziția statelor membre care participă la operațiunile comune sau la proiectele pilot.

(2)   Agenția poate acționa prin birourilor sale specializate menționate la articolul 16, pentru organizarea practică a operațiunilor comune și a proiectelor pilot.

(3)   Agenția evaluează rezultatele operațiunilor comune și ale proiectelor pilot și face o analiză comparativă globală a acestor rezultate în vederea creșterii calității, a coerenței și eficienței operațiunilor și proiectelor viitoare, ce urmează să fie inclusă în raportul său general menționat la articolul 20 alineatul (2) litera (b).

(4)   Agenția poate decide să cofinanțeze operațiunile și proiectele menționate la alineatul (1) prin subvenții de la bugetul său în conformitate cu normele financiare aplicabile agenției.

Articolul 4

Analiza riscului

Agenția elaborează și aplică un model comun de analiză integrată a riscului.

Aceasta întocmește analize atât generale cât și specifice ale riscului pentru a fi prezentate Consiliului și Comisiei.

Agenția ține seama de rezultatele unui model comun de analiză integrată a riscului la elaborarea trunchiului comun al planului de învățământ pentru formarea polițiștilor de frontieră menționată la articolul 5.

Articolul 5

Formarea profesională

Agenția elaborează și dezvoltă un trunchi comun al planului de învățământ pentru formarea profesională a polițiștilor de frontieră și furnizează formare profesională la nivel european pentru instructorii polițiștilor de frontieră naționali ai statelor membre.

Agenția oferă, de asemenea, cursuri de formare profesională și seminare suplimentare pe subiecte privind controlul și supravegherea frontierelor externe și returnarea resortisanților țărilor terțe pentru agenții serviciilor naționale competente ale statelor membre.

Agenția poate organiza activități de formare profesională în cooperare cu statele membre pe teritoriul acestora.

Articolul 6

Urmărirea cercetării

Agenția urmărește evoluția cercetării relevante pentru controlul și supravegherea frontierelor externe și comunică aceste informații Comisiei și statelor membre.

Articolul 7

Gestionarea echipamentului tehnic

Agenția organizează și menține inventare centralizate ale echipamentului tehnic pentru controlul și supravegherea frontierelor externe care aparține statelor membre și pe care acestea, în mod voluntar și la solicitarea unui alt stat membru, sunt dispuse să îl pună temporar la dispoziția respectivului stat membru, după efectuarea unei analize a necesităților și riscului de către agenție.

Articolul 8

Sprijin pentru statele membre în situațiile care necesită asistență tehnică și operativă sporită la frontierele externe

(1)   Fără a aduce atingere articolului 64 alineatul (2) din tratat, unul sau mai multe state membre care se confruntă cu situații care impun o asistență tehnică și operativă sporită atunci când își îndeplinesc obligațiile privind controlul și supravegherea frontierelor externe pot solicita asistență din partea agenției. Agenția poate organiza asistența tehnică și operativă necesară pentru statul membru (statele membre) solicitant(e).

(2)   În situațiile menționate la alineatul (1), agenția poate:

(a)

să ofere asistență în materie de coordonare între două sau mai multe state membre în vederea soluționării problemelor intervenite la frontierele externe;

(b)

să își detașeze experții pentru a sprijini autoritățile naționale competente ale statului membru (statelor membre) implicat(e) pentru perioada corespunzătoare.

(3)   Agenția poate achiziționa echipament tehnic pentru controlul și supravegherea frontierelor externe care urmează să fie utilizat de experții săi pe durata detașării acestora în statul membru (statele membre) în cauză.

Articolul 9

Cooperarea în materie de returnare

(1)   Sub rezerva politicii comunitare privind returnarea, agenția acordă asistența necesară pentru organizarea operațiunilor comune de returnare ale statelor membre. Agenția poate utiliza mijloacele financiare comunitare disponibile în materie de returnare.

(2)   Agenția identifică cele mai bune practici privind obținerea documentelor de călătorie și îndepărtarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală.

Articolul 10

Exercitarea competențelor de executare

Exercitarea competențelor de executare de către personalul agenției și experții statelor membre care funcționează pe teritoriul unui alt stat membru este guvernată de dreptul intern al acelui stat membru.

Articolul 11

Sistemele de schimb de informații

Agenția poate lua toate măsurile necesare pentru a facilita schimbul de informații relevante pentru sarcinile sale cu Comisia și statele membre.

Articolul 12

Cooperarea cu Irlanda și Regatul Unit

(1)   Agenția facilitează cooperarea operativă a statelor membre cu Irlanda și Regatul Unit în domeniile care fac obiectul activităților sale și în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale menționate la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Sprijinul care urmează să fie acordat de agenție în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (f) include organizarea operațiunilor comune de returnare ale statelor membre la care participă și Irlanda sau Regatul Unit, sau ambele.

(3)   Aplicarea prezentului regulament în cazul frontierelor Gibraltarului se suspendă până la data la care se ajunge la un acord asupra domeniului de aplicare al măsurilor privind trecerea frontierelor externe ale statelor membre de către persoane.

Articolul 13

Cooperarea cu Europol și organizațiile internaționale

Agenția poate coopera cu Europol și organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste organisme, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului și cu dispozițiile privind competența respectivelor organisme.

Articolul 14

Facilitarea cooperării operative cu țările terțe și a cooperării cu autoritățile competente ale țărilor terțe

Cu privire la domeniile care fac obiectul activităților sale și în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, agenția facilitează cooperarea operativă între statele membre și țările terțe, în cadrul politicii de relații externe a Uniunii Europene.

Agenția poate coopera cu autoritățile țărilor terțe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste autorități, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului.

CAPITOLUL III

STRUCTURA

Articolul 15

Statutul juridic și sediul

Agenția este un organism comunitar. Aceasta are personalitate juridică.

În fiecare dintre statele membre, agenția se bucură de cea mai largă capacitate juridică acordată unei persoane juridice în temeiul legii. Aceasta poate, în special, să achiziționeze și să înstrăineze bunuri mobile și imobile și poate sta în justiție.

Agenția este independentă în ceea ce privește chestiunile de natură tehnică.

Aceasta este reprezentată de directorul său executiv.

Sediul agenției se stabilește de către Consiliu în unanimitate.

Articolul 16

Birouri specializate

Consiliul de administrație al agenției evaluează necesitatea și hotărăște cu privire la instituirea unor birouri specializate în statele membre, sub rezerva aprobării acestora din urmă, ținând seama de faptul că trebuie acordată prioritate centrelor operative și de formare profesională instituite deja și specializate în diferitele aspecte ale controlului și ale supravegherii frontierelor terestre, aeriene și maritime.

Birourile specializate ale agenției elaborează cele mai bune practici cu privire la diferitele tipuri de frontiere externe pentru care sunt responsabile. Agenția asigură coerența și uniformitatea acestor bune practici.

Fiecare birou specializat prezintă directorului executiv al agenției un raport anual de activitate detaliat, precum și orice alte informații relevante pentru coordonarea cooperării operative.

Articolul 17

Personalul

(1)   Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și normele adoptate în comun de instituțiile Comunităților Europene în sensul aplicării acestui statut și regim se aplică personalului agenției.

(2)   Competențele conferite autorității investite cu atribuțiile de numire prin Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene se exercită de către agenție cu privire la propriul personal.

(3)   Personalul agenției este format dintr-un număr suficient de funcționari și experți naționali în domeniul controlului și supravegherii frontierelor externe detașați de statele membre pentru îndeplinirea sarcinilor de gestionare. Restul personalului este format din alți angajați recrutați de agenție pentru îndeplinirea sarcinilor sale, după cum este necesar.

Articolul 18

Privilegii și imunități

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică agenției.

Articolul 19

Răspundere

(1)   Răspunderea contractuală a agenției este reglementată de legea aplicabilă contractului respectiv.

(2)   Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă să hotărască în temeiul oricărei clauze de arbitraj conținute într-un contract încheiat de agenție.

(3)   În cazul răspunderii extracontractuale, agenția, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, acordă despăgubiri pentru orice prejudiciu provocat de serviciile sale sau de agenții săi în exercițiul funcțiilor lor.

(4)   Curtea de Justiție este competentă în litigiile privind repararea prejudiciilor menționate la alineatul (3).

(5)   Răspunderea personală a agenților față de agenție este reglementată de dispozițiile stabilite în statutul și regimul care le este aplicabil.

Articolul 20

Competențele Consiliului de administrație

(1)   Agenția are un Consiliu de administrație.

(2)   Consiliul de administrație:

(a)

numește directorul executiv la propunerea Comisiei, în conformitate cu articolul 26;

(b)

până la 31 martie a fiecărui an, adoptă raportul general al agenției pentru anul anterior și îl înaintează până la 15 iunie Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European și Curții de Conturi. Raportul general se publică;

(c)

până la 30 septembrie a fiecărui an și după primirea avizului Comisiei, adoptă, cu o majoritate de trei pătrimi din membrii săi cu drept de vot, programul de lucru al agenției pentru anul următor și îl înaintează Parlamentului European, Consiliului și Comisiei; programul de lucru se adoptă în conformitate cu procedura bugetară anuală a Comunității și cu programul legislativ comunitar în domeniile relevante ale gestionării frontierelor externe;

(d)

stabilește procedurile de adoptare a deciziilor de către directorul executiv privind sarcinile operative ale agenției;

(e)

își îndeplinește funcțiile privind bugetul agenției în temeiul articolului 28, articolului 29 alineatele (5), (9) și (11), articolului 30 alineatul (5) și articolului 32;

(f)

exercită autoritate disciplinară asupra directorului executiv, precum și asupra directorului adjunct, cu acordul directorului executiv;

(g)

își stabilește regulamentul de procedură;

(h)

stabilește structura organizatorică a agenției și adoptă politica de personal a agenției.

(3)   Propunerile de decizii privind activități specifice care trebuie îndeplinite la, sau în imediata apropiere a frontierelor externe ale unui anumit stat membru necesită un vot în favoarea adoptării lor de către membrul Consiliului de administrație care reprezintă acel stat membru.

(4)   Consiliul de administrație poate face recomandări directorului executiv cu privire la orice chestiune care vizează strict dezvoltarea gestionării operative a frontierelor externe, inclusiv urmărirea cercetării astfel cum este definită la articolul 6.

(5)   În cazul în care Irlanda și/sau Regatul Unit cer să participe la activitățile agenției, Consiliul de administrație hotărăște în acest sens.

Consiliul de administrație hotărăște de la caz la caz cu majoritate absolută a membrilor săi cu drept de vot. La adoptarea deciziilor sale, Consiliul de administrație ia în considerare dacă participarea Irlandei și/sau a Regatului Unit contribuie la realizarea activității în cauză. Decizia stabilește contribuția financiară a Irlandei și/sau a Regatului Unit la activitatea pentru care a fost prezentată o cerere de participare.

(6)   Consiliul de administrație prezintă anual autorității bugetare informațiile relevante privind rezultatul procedurilor de evaluare.

(7)   Consiliul de administrație poate institui un birou executiv care să sprijine Consiliul de administrație și directorul executiv la elaborarea deciziilor, a programelor și activităților ce urmează să fie adoptate de Consiliul de administrație și oricând este necesar, din motive de urgență, să ia anumite decizii provizorii în numele Consiliului de administrație.

Articolul 21

Componența Consiliului de administrație

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (3), Consiliul de administrație este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și doi reprezentanți ai Comisiei. În acest scop, fiecare stat membru numește un membru al Consiliului de administrație, precum și un supleant care va reprezenta membrul în caz de absență. Comisia numește doi membri și supleanții acestora. Durata mandatului este de patru ani. Mandatul poate fi reînnoit o dată.

(2)   Membrii Consiliului de administrație sunt numiți pe baza nivelului lor înalt de experiență și competențe relevante în domeniul cooperării operative cu privire la gestionarea frontierelor.

(3)   Țările asociate la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen participă în cadrul agenției. Ele au câte un reprezentant și un supleant în Consiliul de administrație. În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor lor de asociere, se elaborează măsuri care, inter alia, precizează natura și amploarea, precum și normele detaliate privind participarea acestor țări la lucrările agenției, inclusiv dispozițiile privind contribuțiile financiare și personalul.

Articolul 22

Președinția Consiliului de administrație

(1)   Consiliul de administrație alege un președinte și un vicepreședinte din rândul membrilor săi. Vicepreședintele înlocuiește din oficiu președintele în cazul în care acesta din urmă nu-și poate îndeplini îndatoririle.

(2)   Mandatul președintelui și al vicepreședintelui expiră la încetarea calității lor de membri ai Consiliul de administrație. Sub rezerva acestei dispoziții, durata mandatului președintelui și al vicepreședintelui este de doi ani. Acest mandat poate fi reînnoit o dată.

Articolul 23

Reuniuni

(1)   Reuniunile Consiliului de administrație sunt convocate de către președintele acestuia.

(2)   Directorul executiv al agenției participă la deliberări.

(3)   Consiliul de administrație se reunește de cel puțin două ori pe an, în ședințe ordinare. În plus, se reunește la inițiativa președintelui sau la solicitarea a cel puțin unei treimi din membrii săi.

(4)   Irlanda și Regatul Unit sunt invitate să asiste la ședințele Consiliului de administrație.

(5)   Consiliul de administrație poate invita orice altă persoană ale cărei opinii pot fi de interes să asiste la ședințe în calitate de observator.

(6)   Sub rezerva dispozițiilor Regulamentului de procedură al Consiliului de administrație, membrii săi pot fi asistați de consilieri sau experți.

(7)   Secretariatul Consiliului de administrație este asigurat de agenție.

Articolul 24

Vot

(1)   Fără a se aduce atingere articolului 20 alineatul (2) litera (c), precum și articolului 26 alineatele (2) și (4), Consiliul de administrație hotărăște cu majoritate absolută a membrilor săi cu drept de vot.

(2)   Fiecare membru dispune de un vot. Directorul executiv al agenției nu participă la vot. În absența unui membru, supleantul acestuia are dreptul să exercite dreptul său de vot.

(3)   Regulamentul de procedură stabilește mai detaliat modalitatea de organizare a votului, în special condițiile care trebuie respectate de un membru pentru a putea acționa în numele unui alt membru, precum și cerințele de cvorum, după caz.

Articolul 25

Funcțiile și competențele directorului executiv

(1)   Agenția este condusă de directorul executiv, care este independent complet în îndeplinirea sarcinilor sale. Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, ale Consiliului de administrației și ale biroului executiv, directorul executiv nu solicită și nici nu primește instrucțiuni din partea nici unui guvern sau a oricărui alt organism.

(2)   Parlamentul European sau Consiliul pot invita directorul executiv al agenției să prezinte un raport cu privire la modul de îndeplinire a îndatoririlor sale.

(3)   Directorul executiv îndeplinește următoarele funcții și competențe:

(a)

să pregătească și să pună în aplicare deciziile, programele și activitățile adoptate de Consiliul de administrație al agenției în limitele specificate de prezentul regulament, de normele de aplicare a acestuia și de orice legislație aplicabilă;

(b)

să ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor interne administrative și publicarea avizelor, pentru a asigura funcționarea agenției în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament;

(c)

să pregătească în fiecare an un proiect de program de lucru și un raport de activitate și să le prezinte Consiliului de administrație;

(d)

să exercite, cu privire la personal, competențele prevăzute la articolul 17 alineatul (2);

(e)

să realizeze estimări ale veniturilor și cheltuielilor agenției în temeiul articolului 29 și execute bugetul în temeiul articolului 30;

(f)

să-și delege competențele altor membri ai personalului agenției sub rezerva normelor care urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 20 alineatul (2) litera (g).

(4)   Directorul executiv răspunde pentru actele sale în fața Consiliului de administrație.

Articolul 26

Numirea înalților funcționari

(1)   Comisia propune candidați pentru postul de director executiv pe baza unei liste întocmite în urma publicării postului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și, după caz, în alte publicații sau pe paginile de internet.

(2)   Directorul executiv al agenției este numit de Consiliul de administrație pe criterii de merit și pe baza calităților administrative și de conducere dovedite, precum și a experienței relevante în domeniul gestionării frontierelor externe. Consiliul de administrație hotărăște cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot.

Competența de revocare a directorului executiv aparține Consiliului de administrație, în conformitate cu aceeași procedură.

(3)   Directorul executiv este asistat de un director executiv adjunct. În cazul în care directorul executiv este absent sau în imposibilitatea de a participa, directorul executiv adjunct îl înlocuiește.

(4)   Directorul executiv adjunct este numit de Consiliul de administrație pe criterii de merit și pe baza calităților administrative și de conducere dovedite, precum și a experienței relevante în domeniul gestionării frontierelor externe, la propunerea directorului executiv. Consiliul de administrație hotărăște cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot.

Competența de revocare a directorului executiv adjunct aparține Consiliului de administrație, în conformitate cu aceeași procedură.

(5)   Durata mandatului directorului executiv și al directorului executiv adjunct este de cinci ani. Mandatul poate fi prelungit de Consiliul de administrație o dată, pentru încă o perioadă care nu depășește cinci ani.

Articolul 27

Traducere

(1)   Dispozițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (10) se aplică agenției.

(2)   Fără a aduce atingere deciziilor adoptate în temeiul articolului 290 din tratat, raportul general și programul de lucru menționate la articolul 20 alineatul (2) literele (b) și (c) se întocmesc în toate limbile oficiale ale Comunității.

(3)   Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea agenției sunt puse la dispoziție de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Articolul 28

Transparență și comunicare

(1)   După șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, agenția se supune Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 cu ocazia prelucrării solicitărilor de acces la documentele deținute de aceasta.

(2)   Agenția poate face comunicări, din proprie inițiativă, în domeniile care intră sub incidența misiunii sale. Aceasta se asigură, în special, că, în plus față de publicarea menționată la articolul 20 alineatul (2) litera (b), publicul și orice parte interesată primesc cu promptitudine informații obiective, serioase și ușor de înțeles cu privire la activitățile sale.

(3)   Consiliul de administrație adoptă normele de aplicare practică a alineatelor (1) și (2).

(4)   Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să se adreseze în scris agenției în oricare dintre limbile menționate la articolul 314 din tratat. Aceasta are dreptul de a primi un răspuns în aceeași limbă.

(5)   Deciziile adoptate de agenție în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot duce la depunerea unei plângeri la Ombudsman sau pot face obiectul unei acțiuni în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene, în condițiile stabilite la articolele 195 și 230 din tratat.

CAPITOLUL IV

CERINȚE FINANCIARE

Articolul 29

Buget

(1)   Veniturile agenției constau, fără a aduce atingere altor tipuri de resurse, din:

—

o subvenție din partea Comunității înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene (secțiunea „Comisie”);

—

o contribuție din partea țărilor asociate transpunerii, punerii în aplicare și dezvoltării acquis-ului Schengen;

—

taxe pentru serviciile prestate;

—

orice contribuție voluntară din partea statelor membre.

(2)   Cheltuielile agenției includ cheltuielile cu personalul, administrative, de infrastructură și de funcționare.

(3)   Directorul executiv întocmește previziuni ale veniturilor și cheltuielilor agenției pentru anul financiar următor și le înaintează Consiliului de administrație însoțită de organigrama acesteia.

(4)   Veniturile și cheltuielile sunt echilibrate.

(5)   Consiliul de administrație adoptă proiectul previziunilor, inclusiv organigrama provizorie însoțită de un program de lucru preliminar și le prezintă până la 31 martie Comisiei și țărilor asociate transpunerii, punerii în aplicare și dezvoltării acquis-ului Schengen.

(6)   Previziunile sunt transmise de către Comisie Parlamentului European și Consiliului (denumite în continuare autoritatea bugetară) împreună cu proiectul preliminar de buget al Uniunii Europene.

(7)   Pe baza previziunilor, Comisia introduce în proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene previziunile pe care le consideră necesare pentru organigramă și valoarea subvenției care urmează să fie alocată de la bugetul general, pe care le prezintă autorității bugetare în conformitate cu articolul 272 din tratat.

(8)   Autoritatea bugetară autorizează alocările pentru subvenția destinată agenției.

Autoritatea bugetară adoptă organigrama agenției.

(9)   Consiliul de administrație adoptă bugetul agenției. Acesta este definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene. După caz, bugetul agenției este modificat în consecință.

(10)   Orice modificare a bugetului, inclusiv a organigramei, urmează aceeași procedură.

(11)   Consiliul de administrație, de îndată ce este posibil, notifică autorității bugetare intențiile sale de punere în aplicare a oricărui proiect care poate avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului său, în special proiectele privind bunurile imobile, cum ar fi închirierea sau achiziționarea imobile. Acesta informează Comisia cu privire la acestea, precum și țările asociate transpunerii, punerii în aplicare și dezvoltării acquis-ului Schengen.

În cazul în care o ramură a autorității bugetare și-a anunțat intenția de a emite un aviz, aceasta transmite avizul Consiliului de administrație în termen de șase săptămâni de la data notificării proiectului.

Articolul 30

Execuția și controlul bugetului

(1)   Directorul executiv execută bugetul agenției.

(2)   Până la 1 martie care urmează fiecărui exercițiu financiar încheiat, contabilul-șef agenției comunică conturile provizorii contabilului-șef al Comisiei împreună cu un raport privind gestionarea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv. Contabilul-șef al Comisiei consolidează conturile provizorii ale instituțiilor și ale organismelor descentralizate în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (11) (denumit în continuare regulamentul financiar general).

(3)   Până la 31 martie care urmează fiecărui exercițiu financiar încheiat, contabilul-șef al Comisiei transmite conturile provizorii ale agenției Curții de Conturi, împreună cu un raport privind gestionarea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv. Raportul privind gestionarea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv se transmite de asemenea Parlamentului European și Consiliului.

(4)   La primirea observațiilor Curții de Conturi privind conturile provizorii ale agenției, în temeiul articolului 129 din regulamentul financiar general, directorul întocmește conturile finale ale agenției pe propria răspundere și le transmite Consiliului de administrație pentru un aviz.

(5)   Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la conturile finale ale agenției.

(6)   Până la 1 iulie a anului următor, directorul executiv transmite conturile finale, însoțite de avizul Consiliului de administrație, Comisiei, Curții de Conturi, Parlamentului European și Consiliului, precum și țărilor asociate transpunerii, punerii în aplicare și dezvoltării acquis-ului Schengen.

(7)   Conturile finale se publică.

(8)   Până la 30 septembrie, directorul transmite Curții de Conturi un răspuns la observațiile sale. El transmite acest răspuns și Consiliului de administrație.

(9)   La recomandarea Consiliului, Parlamentul European dă directorului executiv, înainte de 30 aprilie a exercițiului n + 2, descărcarea de gestiune pentru execuția bugetară a exercițiului n.

Articolul 31

Combaterea fraudei

(1)   Pentru a combate frauda, corupția și alte activități ilegale, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 se aplică fără restricție.

(2)   Agenția aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 și adoptă, fără întârziere, dispozițiile corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților agenției.

(3)   Deciziile privind finanțarea și acordurile și instrumentele de aplicare ce rezultă din acestea prevăd în mod explicit posibilitatea Curții de Conturi și a OLAF de a efectua, după caz, verificări la fața locului la beneficiarii finanțărilor acordate de agenție și la agenții responsabili cu alocarea acestora.

Articolul 32

Dispoziții financiare

Normele financiare aplicabile agenției se adoptă de Consiliul de administrație, după consultarea Comisiei. Acestea nu se pot abate de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei (12) privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din regulamentul financiar general, cu excepția cazului în care este necesar în mod special pentru funcționarea agenției și cu acordul prealabil al Comisiei.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33

Evaluare

(1)   În termen de trei ani de la data la care agenția și-a preluat responsabilitățile și la fiecare cinci ani după aceea, Consiliul de administrație comandă o evaluare externă independentă a punerii în aplicare a prezentului regulament.

(2)   Evaluarea verifică eficiența cu care agenția își îndeplinește misiunea. De asemenea, evaluează impactul agenției și practicile de lucru ale acesteia. Evaluarea ține seama de opiniile părților interesate, atât la nivel european, cât și național.

(3)   Consiliul de administrație primește rezultatele evaluării și transmite Comisiei recomandări privind modificările la prezentul regulament, cu privire la agenție și practicile de lucru ale acesteia; Comisia le transmite Consiliului, însoțite de propriul aviz, precum și propunerile corespunzătoare. După caz, se include un plan de acțiune și un calendar. Atât rezultatele cât și recomandările evaluării se publică.

Articolul 34

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Agenția își exercită responsabilitățile de la 1 mai 2005.

Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Luxemburg, 26 octombrie 2004.

Pentru Consiliu

Președintele

R. VERDONK

(1)  Aviz din 9 martie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO C 108, 30.4.2004, p. 97.

(3)  JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(4)  JO L 136, 31.5.1999, p. 15.

(5)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(6)  JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

(7)  JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(8)  JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(9)  JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

(10)  JO 17, 6.10.1958, p. 385, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

(11)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(12)  JO L 357, 31.12.2002, p. 72.