11/Volumul 36

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

119

L 295/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 19 mai 2004, Comisia, prin Regulamentul (CE) nr. 1008/2004 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), a instituit un drept compensatoriu provizoriu la importurile în Comunitate de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India.

(2)

Ca urmare a publicării faptelor și a considerentelor esențiale care au stat la baza instituirii de măsuri compensatorii provizorii, mai multe părți în cauză au prezentat observații în scris, prezentându-și opiniile în ceea ce privește concluziile provizorii. Părțile care au solicitat acest lucru au avut ocazia să fie audiate.

(3)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru concluziile sale definitive.

(4)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat să se recomande instituirea unui drept compensatoriu definitiv la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India și perceperea definitivă a sumelor depuse în calitate de drept provizoriu. De asemenea, li s-a acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile în urma publicării respectivelor fapte și considerente esențiale.

(5)

Comentariile prezentate oral sau în scris de părțile în cauză au fost examinate și, după caz, concluziile formulate au fost modificate în consecință.

(6)

Întrucât nu s-a formulat nici un comentariu nou cu privire la produsul în cauză și la produsul similar, considerentele 12-16 ale regulamentului provizoriu se confirmă.

(7)

După instituirea de măsuri provizorii și în urma dezvăluirii concluziilor finale, autoritățile publice indiene și producătorii-exportatori au formulat mai multe observații. În primul rând, au susținut că sistemul de credite pentru drepturi de import (denumit în continuare „DEPB”) acordate ulterior la export este un sistem drawback și că orice beneficiu rezultat din acest sistem ar trebui, prin urmare, să se limiteze la o eventuală remitere excesivă a drepturilor de import. De asemenea, au susținut că eventualul beneficiu trebuie cuantificat ținând seama de data primirii licențelor DEPB, și nu de data utilizării sau a vânzării acestora, astfel cum a procedat Comisia. În final, au solicitat ca valoarea beneficiului să fie redusă în măsura în care procentajul aplicabil, în cadrul DEPB, produsului în cauză s-ar micșora de la 19 % la 11 % în februarie 2004, și anume după perioada anchetei.

(8)

Ca răspuns la prima afirmație, la considerentul 33 din regulamentul provizoriu s-a observat că „regulamentul de bază prevede o excepție, printre altele, pentru sistemele drawback și sistemele drawback pentru inputurile de înlocuire care respectă normele stricte stabilite la anexa I punctul (i) și la anexele II (definiție și norme privind sistemele drawback) și III (definiție și norme privind sistemele drawback pentru inputurile de înlocuire)”.

(9)

În acest context, trebuie observat faptul că autoritățile publice indiene nu au aplicat nici un sistem sau procedură care să permită verificarea efectivă a inputurilor consumate în procesul de producție a produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor drawback pentru inputurile de înlocuire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). De asemenea, nu au efectuat o verificare ulterioară exportului, bazată pe inputurile efective în cauză, pentru a determina dacă s-a efectuat o plată excesivă, cu toate că au în mod normal obligația a o face în lipsa unui sistem de verificare eficace (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). De asemenea, la considerentul 37 din regulamentul provizoriu se menționează că „sistemul de credite pentru drepturile de import acordate ulterior exportului nu poate fi considerat un sistem autorizat drawback/drawback pentru inputurile de înlocuire (anexa III) în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază”. Din aceste motive, se confirmă concluzia considerentului 38 din regulamentul provizoriu în conformitate cu care „beneficiul care face obiectul unor măsuri compensatorii constituie o scutire de la totalul drepturilor de import datorate în mod normal la toate importurile”.

(10)

Pentru a putea beneficia de beneficiile acordate în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte mărfuri. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte autorităților indiene o declarație în care să menționeze că exportul se efectuează în cadrul DEPB. Pentru ca mărfurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene publică în prealabil un aviz de expediere care să indice, inter alia, valoarea creditului DEPB care trebuie acordat pentru această tranzacție de export. În această etapă a exportului, societatea cunoaște beneficiul de care va beneficia. O dată ce autoritățile vamale au publicat un aviz de expediere, autoritățile publice indiene nu mai au nici un mijloc prin care să influențeze acordarea unui credit DEPB. De asemenea, s-a verificat că o eventuală modificare a procentelor DEPB între exportul efectiv și eliberarea unei licențe DEPB nu influențează nivelul beneficiului acordat. Procentul DEPB aplicabil este cel în vigoare la data declarației de export. Prin urmare, este imposibilă modificarea a posteriori a nivelului beneficiului. În consecință, la momentul efectuării tranzacției de export, autoritățile publice indiene pot renunța la perceperea drepturilor vamale, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(11)

Articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că „un drept compensatoriu poate fi impus pentru a compensa orice subvenție acordată, […] a cărui punere în liberă circulație în Comunitate cauzează un prejudiciu”. Raționamentul care stă la baza instituirii acestui drept este faptul că prețurile mărfurilor importate sunt mai mici datorită subvențiilor primite și faptul că nivelul scăzut al acestor prețuri cauzează un prejudiciu. În prezentul caz, atunci când exportatorii de sisteme de electrozi de grafit negociază un preț de vânzare la export, îl negociază știind că această vânzare beneficiază de o subvenție în cadrul sistemului DEPB. În măsura în care exportatorii știu că vor primi această subvenție și că vor beneficia chiar și de beneficii în cadrul altor sisteme, aceste societăți se află într-o poziție concurențială mai avantajoasă în momentul în care negociază prețurile, în sensul că pot reflecta subvențiile înaintând oferte mai interesante.

(12)

În conformitate cu standardele de contabilitate indiene, creditele precum cele primite în cadrul sistemului DEPB sunt contabilizate, pe baza tranzacțiilor, ca profituri, în cazul în care (i) aceste beneficii au fost obținute și (ii) se poate estima în mod rezonabil și cu certitudine că se va efectua perceperea finală a produselor care fac obiectul tranzacției de export. Ceea ce este important în acest caz este momentul în care „beneficiile au fost obținute”. După cum se menționează la considerentul 10, o dată ce autoritățile vamale au publicat un aviz de expediere care indică, inter alia, valoarea creditului DEPB care trebuie acordat pentru această tranzacție de export, autoritățile publice indiene nu mai au nici un mijloc prin care să influențeze acordarea sau neacordarea unei subvenții și nici valoarea acesteia din urmă. De asemenea, după cum se precizează la același motiv, o eventuală modificare a procentelor DEPB între exportul efectiv și eliberarea unei licențe DEPB nu are efect retroactiv asupra nivelului beneficiului acordat. În final, după cum se menționează la considerentul 11, se consideră că prețurile (inferioare) ale tranzacțiilor de export reflectă subvențiile de care beneficiază societățile. În aceste circumstanțe, se consideră că beneficiile sunt obținute în cazul în care tranzacția de export este efectuată. Pe această bază, societățile pot contabiliza creditul DEPB ca venit în momentul tranzacției de export, în conformitate cu standardele de contabilitate indiene.

(13)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii se calculează în funcție de beneficiul acordat beneficiarului, astfel cum a fost constatat și stabilit în perioada anchetei. Ținând seama de cele menționate anterior, se consideră necesară calcularea profitului rezultat din acest sistem ca fiind suma creditelor obținute în cadrul acestui sistem la toate tranzacțiile de export realizate în perioada anchetei. Această abordare este diferită de cea adoptată în regulamentul provizoriu în care s-a evaluat suma creditelor utilizate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile ocazionate în mod necesar de dreptul la subvenție au fost deduse.

(14)

În ceea ce privește ultimul argument privind presupusa diminuare a procentului DEPB, elementele de probă suficiente la prima vedere dovedesc că procentul aplicabil, în cadrul DEPB, produsului în cauză a fost redus până la 11 %, cu efect de la 9 februarie 2004. Cu toate acestea, valoarea beneficiului fiind calculată pe baza valorii beneficiului obținut la toate tranzacțiile de export efectuate pe perioada anchetei, scăderea procentului DEPB după această perioadă nu are nici un efect asupra nivelului subvenției determinat.

(15)

Ținând seama de aceste schimbări, profitul obținut în cadrul acestui sistem de ambele societăți care au cooperat a fost revizuit și se ridică pe viitor la 16,6 % și, respectiv, la 14,4 %.

(16)

În absența comentariilor din partea părților în cauză, se confirmă concluziile de la considerentele 56-58 din regulamentul provizoriu.

(17)

Într-o etapă provizorie, s-a considerat că un producător-exportator din India a beneficiat de un beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul acestui sistem. Reprezentanții acestui exportator au susținut (i) că sistemul nu face obiectul unor măsuri compensatorii și (ii) că, în oricare dintre cazuri, eventualul beneficiu primit fusese acordat numai unei singure unități comerciale a societății, care nu fabricase produsul în cauză și fusese vândută de societate după perioada anchetei. În consecință, au considerat că nu trebuie acordat nici un beneficiu exportatorului în cadrul sistemului licențelor prealabile.

(18)

În ceea ce privește prima prezumție, nu s-a furnizat nici un element nou de probă care să dovedească că sistemul ALS nu constituia o subvenție la export care să facă obiectul unor măsuri compensatorii. În acest context, trebuie reamintit că autoritățile publice indiene nu au aplicat nici un sistem și nici o procedură care să permită să se verifice care inputuri au fost consumate în procesul de producție a produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor drawback pentru inputurile de înlocuire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). De asemenea, nu au efectuat nici o examinare ulterioară a exportului, bazată pe inputurile efective în cauză, pentru a determina dacă s-a efectuat o plată excesivă, cu toate că au în mod normal această obligație în lipsa unui sistem de verificare eficace (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). Din aceste motive, se confirmă concluziile de la considerentele 64-70 din regulamentul provizoriu.

(19)

În ceea ce privește cea de-a doua prezumție, s-a constatat că, în perioada anchetei, exportatorul în cauză beneficiase de sistem și, prin urmare, de un beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii. De asemenea, faptul că unitatea comercială care a fabricat acest produs fusese vândută după perioada anchetei nu reprezintă un element pentru a determina dacă societatea a beneficiat de o subvenție în perioada anchetei. De asemenea, faptul că sistemul de subvenție fusese destinat unei entități a societății care nu a fabricat produsul în cauză este un element care nu este considerat relevant pentru evaluarea nivelului de subvenție de care a beneficiat întreaga societate. Ancheta se referă într-adevăr la întreaga societate și orice beneficiu acordat uneia dintre unitățile sale trebuie considerat ca beneficiu acordat întregii societăți. În acest sens, se confirmă că, în perioada anchetei, unitatea comercială care a beneficiat de sistemul ALS și unitățile comerciale care au fabricat produsul în cauză constituie, pe plan juridic, una și aceeași entitate economică. În consecință, se confirmă concluzia de la considerentul 71 din regulamentul provizoriu.

(20)

În absența unor comentarii din partea părților în cauză, se confirmă concluzia de la considerentul 72 din regulamentul provizoriu.

(21)

În absența unor comentarii din partea părților în cauză, se confirmă concluzia de la considerentul 74 din regulamentul provizoriu.

(22)

Ținând seama de concluziile descrise anterior, valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii se confirmă definitiv după cum urmează:

(23)

În absența unor informații sau argumente noi în mod substanțial, se confirmă considerentele 76-79 din regulamentul provizoriu.

(24)

După dezvăluirea concluziilor provizorii, exportatorii indieni au subliniat o divergență între marja de subcotare pentru un tip special de produs în cauză și marje de subcotare de tipuri similare. Plângerea lor a fost examinată în mod corespunzător și s-a constatat că această divergență era cauzată de o eroare în raportarea unui număr de bilete de credit și reduceri ale unui anumit producător comunitar. Prin urmare, plângerea a fost acceptată, iar marja de subcotare pentru acest tip special de produs și, după caz, pentru alte tipuri de produse a fost corectată în consecință.

(25)

Pe de altă parte, s-a constatat că un anumit număr de tranzacții ale industriei comunitare utilizate pentru calculul subcotărilor au fost contabilizate de două ori. Prin urmare, aceste duble contabilizări au trebuit eliminate, iar calculul subcotărilor a trebuit modificat în consecință. În schimb, nu s-a efectuat o dublă contabilizare pentru a stabili cifrele necesare evaluării indicatorilor de prejudiciu și, prin urmare, nu a fost necesară modificarea lor.

(26)

Comparația rezultată a arătat că, în perioada anchetei, produsul în cauză originar din India a fost vândut în Comunitate la un preț mai mic cu 3 %-11 % decât prețul industriei comunitare.

(27)

În absența unor informații sau argumente noi în mod substanțial cu privire la acest aspect special, se confirmă considerentele 80-116 din regulamentul provizoriu, cu excepția considerentului 86 (a se vedea considerentele 24-26).

(28)

Exportatorii indieni au reiterat argumentul în conformitate cu care legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul suferit de industria comunitară se bazează pe date nefiabile, ca urmare a existenței unui cartel până la începutul anului 1998. Cu toate acestea, nu au furnizat nici o informație nouă în termenul stabilit pentru prezentarea de observații cu privire la acest aspect special.

(29)

În absența unor informații sau argumente noi în mod substanțial, se confirmă considerentele 117-137 din regulamentul provizoriu.

(30)

O asociație reprezentând utilizatorii și o societate utilizatoare și-au reiterat principala preocupare, și anume că, prin excluderea furnizorilor indieni de pe piața comunitară, instituirea unei eventuale măsuri ar reduce concurența globală pe piața comunitară pentru acest produs special și ar conduce inevitabil la o creștere a prețurilor. Cu toate acestea, după cum se menționează la considerentul 147 din regulamentul provizoriu, impactul unei eventuale creșteri a prețului produsului similar riscă să fie minimal pentru clienții finali. De asemenea, trebuie reamintit că măsurile compensatorii nu au ca obiect eliminarea accesului produselor provenite din India în Comunitate ci, mai degrabă, restabilirea condițiilor echitabile care au fost denaturate de practici comerciale neloiale. În final, se consideră că nivelul măsurilor nu este de natură să excludă producătorii indieni de pe piața comunitară.

(31)

În absența unor informații sau argumente noi în mod substanțial, se confirmă considerentele 138-151 din regulamentul provizoriu.

(32)

În urma dezvăluirii concluziilor provizorii, mai multe părți în cauză au susținut că cifra de 9,4 %, considerată reprezentativă pentru profitul pe care industria comunitară ar putea să îl aibă în lipsa subvențiilor prejudiciabile din partea Indiei, este prea ridicată. Acestea au pretins că practica normală consta în stabilirea unei rate a profitului de 5 % pentru sectoarele produselor de bază precum oțelul, textilele și produsele chimice de bază. În final, ele au solicitat dezvăluirea metodei care a condus la această cifră.

(33)

După cum se explică la considerentul 154 din regulamentul provizoriu, profitul de 9,4 % a fost determinat pe baza unei evaluări motivate a unui anumit număr de elemente, printre care: (i) profitul realizat de industria comunitară în 1999, atunci când cota de piață deținută de importurile de dumping era la nivelul său cel mai scăzut; (ii) condițiile de piață din acel moment și (iii) volumul de producție extras dintr-o bază de date care regrupează conturile societăților. În ceea ce privește această bază, ea conține date cu privire la conturile societăților, care sunt mai întâi colectate de băncile centrale naționale ale celor mai mari țări industrializate, adică majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene, Statele Unite ale Americii și Japonia, și apoi regrupate, pe sectoare, de Comitetul european al oficiilor centrale de bilanț și de Comisia Europeană. Baza de date a fost actualizată între concluziile provizorii și definitive. O analiză a datelor actualizate care se referă la statele membre ale Uniunii Europene, la Statele Unite ale Americii și la Japonia demonstrează că profitul înaintea elementelor excepționale, pentru societățile care aparțin celui mai apropiat sector disponibil, se ridica la 7,5 % în 2002, adică ultimul an pentru care datele sunt disponibile în baza de date.

(34)

Cu toate acestea, se mai estimează că, pentru a determina profitul care poate fi realizat în lipsa subvențiilor, trebuie luate în considerare în mod adecvat toate elementele calitative și cantitative relevante în acest scop. După cum se menționează la considerentul 154 din regulamentul provizoriu, s-a efectuat, în special, o analiză adecvată a nivelurilor de profit ale industriei comunitare atunci când cota de piață deținută de importurile subvenționate era la nivelul său cel mai scăzut (adică în 1999), precum și a tuturor celorlalte cauze și circumstanțe care pot afecta reprezentativitatea acestei perioade. În final, trebuie notat faptul că produsul în cauză este destinat unor aplicații exigente și trebuie să corespundă anumitor parametri stricți, în special în ceea ce privește rezistența electrică. Acest lucru implică un proces de fabricație cu o mare intensitate de capital, precum și costuri neneglijabile de cercetare și dezvoltare. Faptul că numai un număr restrâns de producători din lume deține această tehnologie constituie un indiciu suplimentar că acest produs nu poate fi cu siguranță considerat un produs de bază.

(35)

Ținând seama de toate aceste circumstanțe și elemente, s-a ajuns la concluzia definitivă că marja de profit care poate fi considerată în mod rezonabil ca fiind reprezentativă pentru situația financiară a industriei comunitare, în lipsa unor subvenții prejudiciabile din partea Indiei, trebuie fixată la 8 %, în scopul calculării marjei de eliminare a prejudiciului.

(36)

Ținând seama de considerentele anterioare și de concluzia privind subcotarea (a se vedea considerentele 24-26), marjele de eliminare a prejudiciului au fost revizuite după cum urmează:

(37)

Ținând seama de concluziile stabilite cu privire la subvenții, prejudiciu, cauzalitate și interes al Comunității, se consideră că trebuie luate măsuri compensatorii definitive pentru a evita agravarea prejudiciului pe care importurile care fac obiectul unor subvenții îl aduc industriei comunitare. Măsurile definitive ar trebui instituite la nivelul marjei de subvenție stabilite, dar nu ar trebui să depășească marja de eliminare a prejudiciului calculată anterior, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază. Nivelul global de cooperare pentru India fiind ridicat, marja reziduală pentru toate celelalte societăți a fost stabilită la nivelul marjei de subvenție individuale cea mai ridicată, și anume 16,7 %.

(38)

Ținând seama de amploarea marjelor de subvenție constatate pentru producătorii-exportatori din India și având în vedere importanța prejudiciului adus industriei comunitare, se consideră necesară perceperea definitivă a sumelor depuse în temeiul regulamentului provizoriu, în limita drepturilor definitive. Deoarece dreptul compensatoriu definitiv pentru Graphite India Limited (GIL) este mai mare decât dreptul compensatoriu provizoriu, sumele depuse ca drept compensatoriu provizoriu, instituit de regulamentul provizoriu, vor fi percepute definitiv. În schimb, dreptul compensatoriu definitiv pentru Hindustan Electro Graphite (HEG) Limited fiind mai mic decât dreptul compensatoriu provizoriu, sumele depuse provizoriu, care depășesc rata dreptului compensatoriu definitiv, vor fi eliberate.

(39)

Ratele individuale ale dreptului compensatoriu, menționate de prezentul regulament, au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Acestea reflectă, prin urmare, situația constatată la societățile în cauză în decursul acestei anchete. Aceste rate ale dreptului (în contrast cu dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică exclusiv importurilor de produs originar din țara în cauză, fabricat de societățile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice citate. Produsele importate fabricate de orice societate ale cărei nume și adresă nu sunt menționate în mod special în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile legate de societățile citate în mod special, nu pot beneficia de aceste rate și vor face obiectul dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(40)

Orice cerere de aplicare a acestor rate individuale ale dreptului compensatoriu provizoriu (de exemplu, în urma schimbării numelui unei entității sau a înființării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată de îndată Comisiei și trebuie să conțină toate informațiile necesare privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producția și vânzările pe piața internă și de export, rezultată, de exemplu, în urma schimbării numelui sau a unei schimbări privind entitățile de producție și de vânzare. Regulamentul va fi modificat, după caz, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de rate individuale ale dreptului.

(41)

În decursul anchetei, cei doi producători-exportatori indieni, și anume Graphite India Limited și Hindustan Electro Graphite Limited, au oferit angajamente de preț în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, s-au observat diferențe importante între perioada anchetei și momentul actual la costurile materiilor prime, acest lucru datorându-se volatilității generale a acestei piețe. De aici rezultă că, în cazul în care, în acest caz, ar fi fost acceptate angajamente pe baza prețului minimal de import, stabilit numai pe baza datelor colectate cu privire la perioada anchetei, astfel cum sunt propuse în prezent, acest lucru ar fi avut consecințe negative asupra eficacității respectivelor angajamente de preț de a suprima subvențiile prejudiciabile. De asemenea, unul dintre producătorii-exportatori în cauză, ca urmare a ofertei sale de angajament, a achiziționat o societate de producție a electrozilor de grafit situată în Comunitate, ceea ce mărește riscul de eludare a ofertei de angajament. Ținând seama de aceste două evoluții, nu a fost posibilă finalizarea angajamentelor exploatabile și, prin urmare, acceptabile, în termenul prezentei anchete,