13/Volumul 43

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

203

L 007/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2002/72/CE a Comisiei din 6 august 2002 privind materialele și obiectele din material plastic care vin în contact cu alimentele (2) autorizează utilizarea azodicarbonamidei ca agent de expandare pentru materialele și obiectele din material plastic care vin în contact cu produsele alimentare în conformitate cu avizul Comitetului științific pentru alimentație umană (CSAU).

(2)

Azodicarbonamida este utilizată ca agent de expandare la fabricarea garniturilor de etanșare din plastic ale capacelor de metal utilizate pentru acoperirea vaselor de sticlă. Noi descoperiri indică faptul că azodicarbonamida se descompune în semicarbazidă (SEM) atunci când este încălzită în timpul fabricării garniturilor de etanșare spongioase, precum și în timpul sterilizării vasului de sticlă etanș.

(3)

La 8 iulie 2003, sectorul industrial respectiv a informat Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) privind identificarea SEM în mai multe produse alimentare păstrate în vase de sticlă. Nivelurile de SEM din aceste produse alimentare erau variabile (până la 25 µg/kg), cele mai mari concentrații fiind identificate în produsele alimentare pentru copii.

(4)

Pe baza datelor științifice existente, inclusiv a cercetărilor recente dispuse de autoritate, Comitetul științific pentru aditivi alimentari, arome, mijloace auxiliare de procesare și materiale care intră în contact cu alimentele (denumit în cele ce urmează „comitetul”) a concluzionat, în declarația sa din 1 octombrie 2003, că SEM manifestă o slabă activitate cancerigenă la animalele de laborator și o slabă genotoxicitate in vitro, dar că nu se poate trage concluzia, pe baza cunoștințelor științifice actuale, că SEM prezintă un risc cancerigen pentru oameni.

(5)

Un grup de experți ad hoc a fost împuternicit în mod expres de către autoritate să transmită în continuare informații cu privire la eventualele riscuri pentru sugari, grupul de consumatori în cazul căruia eventuala expunere la SEM în raport cu greutatea corporală poate atinge nivelul cel mai ridicat. În cursul evaluării posibilelor consecințe ale prezenței SEM în alimentele pentru copii, grupul de experți a revizuit aspectele toxicologice, împreună cu cele microbiologice și nutriționale.

(6)

La 9 octombrie 2003, aceștia au comunicat că, ținând seama de informațiile disponibile în prezent cu privire la nivelurile de SEM din alimente, consumul și toxicologia, riscul pentru sugarii și adulții care consumă alimente care conțin SEM este, probabil, foarte mic. Cu toate acestea, comitetul a declarat că prezența SEM în alimentele pentru copii nu este de dorit și a recomandat că ar fi prudent să se reducă expunerea la SEM cât de repede o permit progresele tehnologice, în condiții de siguranță.

(7)

Având în vedere concluziile comitetului și ale grupului de experți ad hoc, precum și incertitudinile științifice care persistă, se impune, în vederea atingerii nivelului înalt de protecție a sănătății promovat de Comunitate, suspendarea utilizării azodicarbonamidei în conformitate cu principiul precauției prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (Legea alimentației). Suspendarea azodicarbonamidei din lista incompletă de aditivi integral armonizată la nivel comunitar ar trebui să se aplice pe măsură ce Comunitatea caută informații cât mai complete, din orice sursă, care să clarifice lacunele din cunoștințele actuale despre SEM.

(8)

Comisia a fost informată că, în viitorul apropiat, vor exista alternative la azodicarbonamidă. În ceea ce privește posibila înlocuire a azodicarbonamidei din ambalajele alimentelor pentru copii, este esențial să se efectueze o examinare și o evaluare atentă a integrității etanșării înainte de introducerea acestora, pentru a nu se afecta siguranța microbiologică a alimentului. În consecință, este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție de 18 luni pentru a permite efectuarea acestei evaluări pe parcursul unui interval de timp, fapt care ține seama de durata minimă de depozitare a acestor alimente ambalate.

(9)

De asemenea, trebuie să se prevadă o perioadă de tranziție cu privire la materialele și obiectele care intră în contact cu alimentele, înainte de termenul limită pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

(10)

Această perioadă de tranziție trebuie să țină seama și de cerințele Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și publicitatea acestora (4).

(11)

Prin urmare, Directiva 2002/72/CE ar trebui modificată în consecință.

(12)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animalelor,