|
01/Volumul 05 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
142 |
32004D0752
|
L 333/7 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA CONSILIULUI
din 2 noiembrie 2004
de instituire a Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene
(2004/752/CE, Euratom)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 225a și 245 ale acestuia,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolele 140b și 160 ale acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European,
având în vedere avizul Curții de Justiție,
întrucât:
|
(1) |
Articolul 225a din Tratatul CE și articolul 140b din Tratatul Euratom abilitează Consiliul să constituie camere jurisdicționale cu scopul de a audia și de a decide în primă instanță în anumite categorii de acțiuni, de a stabili normele cu privire la compunerea acestor camere jurisdicționale și întinderea competențelor care li se atribuie. |
|
(2) |
Constituirea unei jurisdicții specifice pentru contenciosul funcției publice, competentă să judece în primă instanță cu privire la aceste litigii, judecate în prezent de Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene, ar îmbunătăți funcționarea sistemului jurisdicțional comunitar. Acest aspect răspunde invitației formulate în acest sens în Declarația nr. 16 referitoare la articolul 225a din Tratatul CE (1), adoptată la semnarea Tratatului de la Nisa la 26 februarie 2001. |
|
(3) |
Ca urmare, ar trebui să fie adăugată Tribunalului de Primă Instanță o cameră jurisdicțională care, din punct de vedere instituțional și organizațional, va fi parte integrantă a instituției Curții de Justiție, ai cărei membri au statut similar celui al membrilor Tribunalului de Primă Instanță. |
|
(4) |
Este necesar să se atribuie acestei noi jurisdicții o denumire care să o diferențieze de completele sale sau de completele de judecată din cadrul Tribunalului de Primă Instanță. |
|
(5) |
Pentru a facilita înțelegerea sistemului jurisdicțional în ansamblu, ar trebui prevăzute într-o anexă la Statutul Curții de Justiție dispoziții referitoare la competențele, compunerea, organizarea și procedura camerei jurisdicționale. |
|
(6) |
Numărul judecătorilor ce constituie camera jurisdicțională ar trebui să fie adaptat la numărul cauzelor. Pentru de a facilita luarea deciziei Consiliului de numire a judecătorilor, ar trebui să se prevadă instituirea de către Consiliu a unui comitet consultativ independent care să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile relevante de către candidaturile prezentate. |
|
(7) |
Camera jurisdicțională ar trebui să se pronunțe conform unei proceduri adaptate particularităților cauzelor care îi sunt înaintate, fiind examinate posibilitățile de soluționare pe cale amiabilă a litigiilor în orice fază a procedurii. |
|
(8) |
În conformitate cu articolul 225a al treilea paragraf din Tratatul CE și articolul 140b al treilea paragraf din Tratatul Euratom, hotărârile camerei jurisdicționale vor putea face obiectul unui recurs în fața Tribunalul de Primă Instanță, numai cu privire la chestiuni de drept, în aceleași condiții cu cele prevăzute pentru recursurile formulate în prezent în fața Curții de Justiție împotriva hotărârilor Tribunalului de Primă Instanță. Dispozițiile relevante din Statutul Curții de Justiție sunt reproduse în anexa la prezentul statut privind camera jurisdicțională, cu scopul de a evita trimiteri care ar dăuna înțelegerii dispozițiilor generale. |
|
(9) |
Este oportun să se prevadă, în prezenta decizie, dispoziții tranzitorii corespunzătoare, pentru ca această cameră jurisdicțională să-și poată exercita funcțiile din momentul constituirii sale, |
DECIDE:
Articolul 1
Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene îi este adăugată o cameră jurisdicțională competentă să se pronunțe în contenciosul funcției publice a Uniunii Europene, denumită în continuare „Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene”. Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene are sediul pe lângă Tribunalul de Primă Instanță.
Articolul 2
Protocolul privind Statutul Curții de Justiție se modifică după cum urmează:
|
1. |
se adaugă următorul titlu: „TITLUL IVa CAMERELE JURISDICȚIONALE Articolul 62a Dispozițiile referitoare la competența, compunerea, organizarea și procedura camerelor jurisdicționale constituite în temeiul articolului 225a din Tratatul CE și al articolului 140b din Tratatul CEEA sunt stabilite în anexa la prezentul statut.” |
|
2. |
Se adaugă anexa I, astfel cum a fost prevăzută în anexa la prezenta decizie. |
Articolul 3
(1) Primul președinte al Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene este numit pentru o perioadă de trei ani în aceleași condiții ca și judecătorii, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște să se aplice procedura prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, astfel cum a fost prevăzută în anexa la prezenta decizie.
(2) De îndată ce toți judecătorii Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene au depus jurământul, președintele Consiliului desemnează, prin tragere la sorți, trei judecători din cadrul Tribunalului ale căror atribuții încetează, prin derogare de la articolul 2 al doilea paragraf prima teză din anexa I la Statutul Curții, la expirarea primilor trei ani ai mandatului.
(3) Cauzele prevăzute la articolul 1 din anexa I la Statutul Curții de Justiție cu privire la care Tribunalul de Primă Instanță este sesizat la data la care articolul intră în vigoare, dar în care procedura scrisă prevăzută la articolul 52 din regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță nu a fost încheiată încă, sunt înaintate Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene.
(4) Până la intrarea în vigoare a regulamentului său de procedură, Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene aplică mutatis mutandis regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, cu excepția dispozițiilor referitoare la judecătorul unic.
Articolul 4
Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu excepția articolului 1 din anexa I la Statutul Curții de Justiție, astfel cum este prevăzută în anexa la prezenta decizie.
Articolul 1 din anexa I la Statutul Curții de Justiție intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a hotărârii președintelui Curții de Justiție prin care se ia act de constituirea legală a Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene.
Adoptată la Bruxelles, 2 noiembrie 2004.
Pentru Consiliu
Președintele
B. R. BOT
(1) JO C 80, 10.3.2001, p. 80.
ANEXĂ
„ANEXA 1
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE AL UNIUNII EUROPENE
Articolul 1
Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene, denumit în continuare «Tribunalul Funcției Publice», exercită în primă instanță competențe în litigiile dintre Comunități și funcționarii acestora în temeiul articolului 236 din Tratatul CE și al articolului 152 din Tratatul CEEA, inclusiv în litigiile dintre orice organisme sau agenții și funcționarii acestora pentru care competența este atribuită Curții de Justiție.
Articolul 2
Tribunalul Funcției Publice este alcătuit din șapte judecători. La cererea Curții de Justiție, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să mărească numărul de judecători.
Judecătorii sunt numiți pentru o perioadă de șase ani. Judecătorii al căror mandat se încheie pot fi numiți din nou.
Orice post vacant este completat prin numirea unui nou judecător pe o perioadă de șase ani.
Articolul 3
(1) Judecătorii sunt numiți de Consiliu, hotărând în conformitate cu articolul 225a al patrulea paragraf din Tratatul CE și cu articolul 140b al patrulea paragraf din Tratatul CEEA, după consultarea comitetului prevăzut de prezentul articol. La numirea judecătorilor, Consiliul asigură o componență cât mai echilibrată a tribunalului pe criteriul geografic cât mai extins posibil dintre resortisanții statelor membre și în ceea ce privește sistemele juridice naționale reprezentate.
(2) Orice persoană care este cetățean al Uniunii Europene și îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 225a al patrulea paragraf din Tratatul CE și la articolul 140b al patrulea paragraf din Tratatul CEEA își poate prezenta candidatura. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Curții, determină condițiile și modalitățile de depunere și de prelucrare a acestor candidaturi.
(3) Se constituie un comitet alcătuit din șapte persoane selectate dintre foști membri ai Curții de Justiție și ai Tribunalului de Primă Instanță și dintre juriști recunoscuți pentru competențele lor. Desemnarea membrilor comitetului și normele de funcționare sunt determinate de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea președintelui Curții de Justiție.
(4) Comitetul își dă avizul asupra caracterului corespunzător al candidaților de a exercita funcția de judecător al Tribunalului Funcției Publice. Comitetul atașează avizului său o listă de candidați care dețin cea mai potrivită experiență de nivel înalt. O astfel de listă conține numele a cel puțin de două ori mai mulți candidați față de numărul judecătorilor ce urmează a fi numiți de Consiliu.
Articolul 4
(1) Judecătorii aleg dintre ei președintele Tribunalului Funcției Publice pentru un mandat de trei ani. Președintele poate fi reales.
(2) Tribunalul Funcției Publice judecă în camere formate din trei judecători. În anumite cazuri prevăzute de regulamentul său de procedură, poate delibera în adunare plenară sau într-o cameră alcătuită din cinci judecători sau un singur judecător.
(3) Președintele Tribunalului Funcției Publice prezidează plenul și camera formată din cinci judecători. Președinții camerelor formate din trei judecători sunt desemnați în condițiile precizate la alineatul (1). În cazul în care președintelui Tribunalului Funcției Publice i se repartizează o cameră formată din trei judecători, acesta prezidează această cameră.
(4) Competențele plenului și cvorumul necesar, precum și compunerea camerelor și repartizarea cauzelor sunt reglementate prin regulamentul de procedură.
Articolul 5
Articolele 2-6, 14, 15, articolul 17 primul, al doilea și al cincilea paragraf, precum și articolul 18 din Statutul Curții de Justiție se aplică Tribunalului Funcției Publice și membrilor acestuia.
Jurământul la care se face referire la articolul 2 din Statut este depus în fața Curții de Justiție, iar hotărârile prevăzute la articolele 3, 4 și 6 sunt adoptate de Curtea de Justiție, după consultarea Tribunalului Funcției Publice.
Articolul 6
(1) Tribunalul Funcției Publice este sprijinit de serviciile din cadrul Curții de Justiție și Tribunalului de Primă Instanță. Președintele Curții de Justiție sau, după caz, președintele Tribunalului de Primă Instanță stabilește, de comun acord cu președintele Tribunalului Funcției Publice, condițiile în care funcționarii și ceilalți agenți de pe lângă Curtea de Justiție sau Tribunalul de Primă Instanță își aduc contribuția la funcționarea Tribunalului Funcției Publice. Anumiți funcționari sau alți agenți sunt subordonați grefierului Tribunalului Funcției Publice, sub autoritatea președintelui Tribunalului menționat.
(2) Tribunalul Funcției Publice numește grefierul și stabilește statutul acestuia. Articolul 3 al patrulea paragraf și articolele 10, 11 și 14 din Statutul Curții de Justiție se aplică grefierului Tribunalului.
Articolul 7
(1) Procedura în fața Tribunalului Funcției Publice este reglementată de titlul III din Statutul Curții de Justiție, cu excepția articolelor 22 și 23. În măsura în care este necesar, procedura este completată și detaliată în regulamentul de procedură.
(2) Dispozițiile referitoare la regimul lingvistic al Tribunalului de Primă Instanță se aplică și Tribunalului Funcției Publice.
(3) Faza scrisă a procedurii cuprinde prezentarea cererii și a întâmpinării, cu excepția cazului în care Tribunalul Funcției Publice hotărăște că este necesar un al doilea schimb de memorii scrise. Atunci când are loc un al doilea schimb de memorii, Tribunalul Funcției Publice poate, cu acordul părților, pronunța o hotărâre fără faza orală.
(4) În toate etapele procedurii, inclusiv în momentul depunerii cererii, Tribunalul Funcției Publice poate examina posibilitățile unei soluționări pe cale amiabilă a litigiului și poate încerca facilitarea unei asemenea soluționări.
(5) Tribunalul Funcției Publice se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată. Sub rezerva dispozițiilor specifice din regulamentul de procedură, orice parte care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se dispune în acest sens.
Articolul 8
(1) Atunci când o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului Funcției Publice este depus din greșeală la grefierul Curții de Justiție sau al Tribunalului de Primă Instanță, acesta va fi transmis de îndată de grefierul respectiv grefierului Tribunalului Funcției Publice. De asemenea, atunci când o cerere sau un alt act de procedură adresat Curții de Justiție sau Tribunalului de Primă Instanță este depus din greșeală la grefierul Tribunalului Funcției Publice, acesta va fi trimis de îndată de grefierul respectiv grefierului Curții de Justiție sau celui al Tribunalului de Primă Instanță.
(2) Atunci când Tribunalul Funcției Publice constată că nu are competența să judece o acțiune care este de competența Curții de Justiție sau a Tribunalului de Primă Instanță, Tribunalul Funcției Publice trimite cauza Curții de Justiție sau Tribunalului de Primă Instanță. De asemenea, atunci când Curtea de Justiție sau Tribunalul de Primă Instanță constată că o cauză este de competența Tribunalului Funcției Publice, instanța sesizată trimite cauza Tribunalului Funcției Publice, care nu-și mai poate declina competența.
(3) Atunci când Tribunalul Funcției Publice și Tribunalul de Primă Instanță sunt sesizate în cauze în care se ridică aceeași chestiune de interpretare sau în care este pusă în discuție validitatea aceluiași act, Tribunalul Funcției Publice, după audierea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii de către Tribunalul de Primă Instanță.
Atunci când Tribunalul Funcției Publice și Tribunalul de Primă Instanță sunt sesizate în cauze care au același obiect, Tribunalul Funcției Publice își declină competența, astfel încât Tribunalul de Primă Instanță să se poată pronunța în aceste cauze.
Articolul 9
Se poate formula recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță în termen de două luni de la notificarea hotărârii atacate împotriva hotărârilor Tribunalului Funcției Publice care ăun capăt procedurii și a hotărârilor acestuia care soluționează parțial litigiul în fond sau care pun capăt unui incident de procedură referitoare la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate.
Un asemenea recurs poate fi formulat de oricare dintre părți care cade, în tot sau în parte, în pretenții. Cu toate acestea, intervenienții, alții decât statele membre și instituțiile Comunităților, pot formula recurs numai atunci când hotărârea Tribunalului Funcției Publice îi afectează în mod direct.
Articolul 10
(1) Orice persoană a cărei cerere de intervenție a fost respinsă de Tribunalul Funcției Publice poate formula recurs la Tribunalul de Primă Instanță în termen de două săptămâni de la notificarea hotărârii de respingere a cererii.
(2) Părțile la procedură pot formula recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță împotriva hotărârilor Tribunalului Funcției Publice adoptate în temeiul articolului 242 sau 243 sau al articolului 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE și al articolului 157 sau 158 sau al articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA în termen de două luni de la notificarea acesteia.
(3) Președintele Tribunalului de Primă Instanță poate să se pronunțe asupra recursurilor formulate în conformitate cu alineatele (1) și (2), conform unei proceduri sumare care derogă, după cum este necesar, de la unele dintre normele conținute în prezenta anexă și care va fi prevăzută de regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță.
Articolul 11
(1) Un recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță este limitat la chestiuni de drept. Acesta poate fi fondat pe lipsa de competență a Tribunalului Funcției Publice, pe încălcarea procedurii în fața tribunalului care aduce atingere intereselor părții în cauză, cât și pe încălcarea dreptului comunitar de către Tribunalul Funcției Publice.
(2) Recursul nu poate privi numai cheltuielile de judecată sau partea obligată să le plătească.
Articolul 12
(1) Fără a aduce atingere articolelor 242 și 243 din Tratatul CE și articolelor 157 și 158 din Tratatul CEEA, recursul în fața Tribunalului de Primă Instanță nu are efect suspensiv.
(2) În cazul unui recurs împotriva unei hotărâri a Tribunalului Funcției Publice, procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță constă dintr-o fază scrisă și o fază orală. În conformitate cu condițiile prevăzute de regulamentul de procedură, Tribunalul de Primă Instanță poate, după audierea părților, renunța la faza orală.
Articolul 13
(1) Atunci când recursul este întemeiat, Tribunalul de Primă Instanță casează hotărârea Tribunalului Funcției Publice și se pronunță el însuși asupra litigiului. Acesta retrimite cauza Tribunalului Funcției Publice spre judecare în cazul în care litigiul nu este în stare de judecată.
(2) Atunci când cauza este retrimisă Tribunalului Funcției Publice, acesta este ținut de dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea Tribunalului de Primă Instanță.”