11/Volumul 31

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

182

L 138/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 17 mai 2002, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene  (2), deschiderea unei proceduri antisubvenții pentru importurile în Comunitate de compact discuri (denumite în continuare „CD-R”) originare din India și a început o anchetă.

(2)

Deschiderea unei proceduri antidumping paralele privind importurile aceluiași produs originar din aceeași țară a fost anunțată printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene  (3) la aceeași dată.

(3)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse în aprilie 2002 de Comitetul producătorilor europeni de CD-R (CECMA), în numele unor producători reprezentând o proporție majoră din producția comunitară totală de CD-R-uri. Plângerea conținea elemente de probă cu privire la subvenționarea produsului în cauză și la prejudiciul important rezultat. Aceste elemente de probă au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(4)

Comisia a informat în mod oficial producătorii comunitari reclamanți, ceilalți producători comunitari cunoscuți, producătorul-exportator, importatorii și asociația utilizatorilor notoriu interesați, precum și reprezentanții indieni cu privire la deschiderea procedurii. Comisia a dat părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(5)

Autoritățile publice indiene, singurul producător-exportator din India în perioada anchetei, reclamantul și alți producători comunitari, unii importatori, o asociație de consumatori și unii furnizori și-au făcut cunoscut punctul de vedere în scris. Toate părțile care au făcut cererea în termenul menționat anterior și care au dovedit că există motive temeinice să fie audiate, au fost audiate.

(6)

Unele părți au susținut că producătorii comunitari reclamanți nu îndeplinesc cerințele menționate la articolul 10 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului (denumit în continuare „Regulament de bază”) și că deschiderea anchetei nu se justifică. În acest sens, trebuie menționat că au fost respectate condițiile prealabile deschiderii unei anchete, în special condiția privind pragurile de reprezentativitate de 25 % și 50 % prevăzute la articolul 10 alineatul (8), și că deschiderea anchetei este, prin urmare, justificată.

(7)

S-a afirmat că unul dintre producătorii comunitari reclamanți nu ar fi trebuit să fie luat în considerare pentru determinarea reprezentativității reclamanților, deoarece respectiva societate nu mai era autorizată să fabrice produsul în cauză din motive legate de drepturile de proprietate intelectuală.

(8)

Trebuie menționat că societatea respectivă a fabricat și vândut de facto produsul în cauză pe piața comunitară în timpul perioadei de anchetă și că a cooperat la această anchetă. Simplul fapt că acest producător a fost implicat într-o procedură juridică nu conduce automat la excluderea sa din definiția industriei comunitare. În afară de aceasta, s-a dovedit că societatea a exercitat o cale de atac împotriva deciziei tribunalului, în conformitate cu care ea și-ar fi pierdut licența. Dat fiind că nu s-a luat nici o decizie definitivă, nu se putea concluziona sub nici o formă că producătorul nu mai avea dreptul să producă CD-R-uri.

(9)

Comisia a căutat, prin intermediul unor chestionare trimise tuturor părților cunoscute, și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a stabili valoarea subvențiilor, a prejudiciului și a interesului Comunității. Pentru aceasta, Comisia a efectuat vizite de verificare la fața locului la sediul autorităților publice indiene din New Delhi și al următoarelor societăți:

(10)

Ancheta privind subvențiile și prejudiciul a cuprins perioada 1 aprilie 2001-31 martie 2002 (denumită în continuare „perioada anchetei”). Examinarea tendințelor utile în scopul evaluării prejudiciului a cuprins perioada de la 1 ianuarie 1998 la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada în cauză”).

(11)

Dat fiind că anumite aspecte privind subvențiile au trebuit să facă obiectul unei examinări mai amănunțite, nu s-a instituit nici un drept compensatoriu provizoriu pentru CD-R-urile originare din India.

(12)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea de instituire a unui drept compensatoriu definitiv. Li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru ca acestea să își poată formula observațiile ca urmare a acestei notificări. Observațiile prezentate oral și în scris de către părți au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate în consecință.

(13)

În iunie 2002, prin Regulamentul (CE) nr. 1050/2002 (4), Consiliul a instituit un drept antidumping definitiv la importurile de CD-R-uri originare din Taiwan.

(14)

Produsul în cauză este identic cu cel examinat în cadrul procedurii antidumping împotriva Taiwanului, și anume CD-R-urile încadrate în prezent la codul NC 8523 90 00.

(15)

Un CD-R este un disc de policarbonat acoperit cu un strat de substanță colorantă, un strat reflectorizant precum aurul sau argintul și un strat protector. El nu poate fi inscripționat decât o singură dată, și de aceea intră în categoria WORM (Write Once Read Many – scriere unică, citiri multiple). Este un suport optic care permite stocarea de muzică sau de date digitale. Un inscriptor de discuri compacte permite înregistrarea pe disc prin expunerea stratului de substanță colorantă la un fascicul laser infraroșu.

CD-R-urile se disting în funcție de tipul de date stocate (CD-R-uri pentru date și CD-R-uri pentru muzică), de capacitatea de stocare, de stratul metalic reflectorizant (în general, precum argintul) și de starea lor: inscripționate sau nu.

De asemenea, produsul este vândut în calități diferite și este comercializat în ambalaje diverse, dintre care cele mai frecvente sunt carcasa standard sau subțire conținând 1 CD-R, pachetele de 10 până la 100 de CD-R-uri învelite cu un material retractabil de plastic, cutiile de 10 până la 100 de CD-R-uri, plicurile conținând un CD-R ambalate în celofan, husele de carton sau hârtie etc.

Chiar dacă există mai multe tipuri de CD-R-uri de calități diferite, permițându-le să satisfacă nevoi specifice, caracteristicile lor fizice și tehnice esențiale nu sunt fundamental diferite. Așadar, au fost considerate ca fiind unul și același produs, în sensul prezentei anchete.

(16)

Ancheta a arătat că CD-R-urile produse și vândute pe piața internă a Indiei și cele exportate de această țară în Comunitate prezintă caracteristici fizice esențiale similare și sunt destinate acelorași întrebuințări. De asemenea, CD-R-urile fabricate de reclamant și alți producători comunitari și vândute pe piața Comunității și CD-R-urile exportate în Comunitate din țara menționată prezintă caracteristici fizice esențiale similare și sunt destinate acelorași întrebuințări.

(17)

Prin urmare, se consideră că CD-R-urile vândute pe piața internă a Indiei și exportate în Comunitate și CD-R-urile produse și vândute în Comunitate sunt produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (5) din Regulamentul de bază.

(18)

Pe baza informațiilor cuprinse în plângere și a răspunsurilor la chestionarele Comisiei, au făcut obiectul unei anchete următoarele sisteme în cadrul cărora ar fi fost acordate subvenții la export:

(19)

Plângerea viza și alte trei sisteme: sistemul de credite pentru drepturi de import [Duty Entitlement Passbook scheme (DEPB)], sistemul drepturilor preferențiale la importul de bunuri de capital [Export Promotion Capital Goods (EPCGS)] și sistemul licențelor prealabile, posibile forme de subvenții pentru producătorii-exportatori de CD-R-uri. Cu toate acestea, ancheta a arătat că un singur producător-exportator de CD-R-uri din India a activat în cadrul unei EOU. Acest producător-exportator a cooperat deplin la anchetă și nu a beneficiat de alte sisteme decât cele enumerate la considerentul 16. În practică, el nu trebuie să fi recurs la alte sisteme, în măsura în care obținea aceleași avantaje în cadrul sistemului EOU. Așadar, aceste sisteme nu au fost examinate în cadrul prezentei anchete.

Sistemul de scutire de impozitul pe profit se bazează pe Legea din 1961 privind impozitul pe profit, lege modificată anual prin Legea finanțelor.

Sistemul actual EPZ/EOU se bazează pe Legea din 1992 privind dezvoltarea și reglementarea comerțului exterior (Legea nr. 22 din 1992) care a intrat în vigoare la 7 august 1992 („Legea privind comerțul exterior”). Legea privind comerțul exterior (secțiunea 5) autorizează autoritățile publice indiene să publice declarații privind politica în domeniul importului și exportului. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica de import și de export”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate anual. Perioada anchetei este reglementată de un document privind politica de import și de export, și anume planul cincinal pentru perioada cuprinsă între 1.4.1997 și 31.3.2002. În plus, autoritățile publice indiene definesc, de asemenea, procedurile aplicabile comerțului exterior în India în „Manualul de proceduri pentru importuri și exporturi 1.4.1997-31.3.2002” (volumul 1).

(20)

Sistemul de scutire de impozitul pe profit se bazează pe Legea din 1961 privind impozitul pe profit. Această lege, care este modificată în fiecare an prin Legea finanțelor, stabilește bazele pentru perceperea impozitelor, precum și diferitele scutiri/deduceri care pot fi obținute. Scutirile pe care le pot pretinde întreprinderile sunt reglementate de secțiunile 10a, 10b și 80hhc din respectiva lege (scutiri de impozitul pe profit realizat din vânzările la export).

(21)

Scutirile prevăzute la secțiunea 10a pot fi solicitate de întreprinderile situate în zone libere industriale de export (EPZ). Scutirile prevăzute la secțiunea 10b pot fi solicitate de unitățile axate pe export (EOU). Scutirile prevăzute la secțiunea 80hhc pot fi solicitate de orice întreprindere care exportă mărfuri.

(22)

Pentru a putea beneficia de deducerile/scutirile de impozitele menționate anterior, societățile comerciale trebuie să prezinte o cerere în acest sens la momentul depunerii de către acestea a declarației de impunere la administrația financiară la sfârșitul exercițiului financiar. Exercițiul financiar este cuprins între 1 aprilie și 31 martie. Declarația de impunere trebuie prezentată autorităților până la 30 noiembrie a anului următor. Evaluarea finală de către autorități poate dura până la trei ani de la data depunerii declarației de impunere. Societățile nu pot solicita decât una din deducerile prevăzute la cele trei secțiuni menționate anterior.

(23)

Litera (e) din lista de exemple de subvenții la export (anexa I la Regulamentul de bază) consideră „scutirea…, totală sau parțială, de impozitele directe… în funcție de exporturile lor” ca fiind o subvenție la export. În cadrul acestui sistem, autoritățile publice indiene acordă o contribuție financiară societății, prin renunțarea la veniturile publice sub forma impozitelor directe pe care societatea ar trebui să le achite, în cazul în care nu ar cere scutirea de impozitul pe profit. Această contribuție financiară conferă un avantaj beneficiarului, deoarece aceasta reduce valoarea impozitelor sale pe profit.

(24)

Subvenția este subordonată în drept rezultatelor la export, în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul de bază, deoarece sunt scutite de impozit numai profiturile realizate din vânzările la export. Se consideră, prin urmare, că subvenția este specifică.

(25)

Societatea supusă anchetei fabrică CD-R-uri într-o EOU. Așadar, ea poate solicita o scutire de impozitul pe profitul realizat din vânzările la export ale EOU, în conformitate cu secțiunea 10b. Deși societatea a calculat scutirea în conformitate cu secțiunea 10b în declarația sa de impunere, în cele din urmă, ea nu a mai solicitat nici o scutire de impozit pe profit, în conformitate cu secțiunea 10b, deoarece nu a declarat nici un profit impozabil pentru întreaga societate pe durata perioadei de anchetă. Trebuie remarcat că societatea fabrică diverse produse în alte unități exterioare EOU. Cu toate acestea, calculele impozitului pe profit care figurează în declarația de impunere a societății comerciale și în anexele sale descriptive au arătat că societatea a prelungit considerabil perioada de amortizare a activelor fixe, trecând activele dintr-o categorie (instalații mecanice) cu durată de amortizare mai scurtă din calculul impozitului pentru anul precedent într-o categorie (matrițe) cu durată de amortizare mult mai lungă în calculul impozitului în perioada anchetei.

(26)

Comisia a considerat că noua încadrare a activelor în vederea impozitării este contestabilă din punct de vedere juridic, deoarece societatea nu a recurs la această nouă încadrare decât în vederea impozitării, și nu și în registrele sale contabile, după cum pare să ceară legislația. Într-adevăr, atât legea indiană privind societățile comerciale (aplicabilă în materie de contabilitate), cât și legea indiană privind impozitul pe profit (aplicabilă în materie de impozitare) prevăd aceeași durată de amortizare pentru categoria în care au fost reîncadrate activele în vederea impozitării. Din acest motiv, Comisia a cerut explicații administrației financiare indiene și societății comerciale. Administrația financiară indiană nu a furnizat nici un răspuns care să permită clarificarea situației. Inițial, societatea a susținut că această modificare era necesară pentru a corecta o eroare de încadrare a anumitor active în declarațiile fiscale din anii precedenți. Cu toate acestea, după ce a fost informată cu privire la concluziile anchetei, ea a pretins că această schimbare a categoriei activelor i-a fost sugerată de niște consilieri fiscali, cu scopul de a reduce profiturile impozabile și a eluda astfel impozitul pe profit.

(27)

Cu toate acestea, se pare că profitul în numerar obținut de societate prin această nouă încadrare a activelor îi era deja oferit în temeiul dispozițiilor secțiunii 10b din Legea privind impozitul pe profit. În afară de aceasta, profitul pe care societatea l-ar fi putut obține în temeiul secțiunii 10b, fără a recurge la noua încadrare contestabilă a activelor, este echivalent cu avantajul fiscal rezultat din această încadrare contestabilă a activelor.

(28)

Din situația descrisă anterior rezultă că societatea nu a beneficiat, în acest stadiu, în mod direct, de nici o subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii, în temeiul secțiunii 10b în perioada anchetei. Într-adevăr, pentru ca o subvenție să facă obiectul unor măsuri compensatorii, trebuie ca ea să fi fost efectiv primită de către societatea comercială sau să se fi luat o decizie în vederea acordării ei.

(29)

Zone libere industriale de export (EPZ)/Unități axate pe export (EOU).

(30)

Acest sistem, introdus în 1965, este un instrument din domeniul „politicii de import și de export” care cuprinde stimulente pentru promovarea exporturilor. În perioada anchetei, acest sistem era reglementat de notificările vamale nr. 53/97 și 133/94. Acest sistem este descris în detaliu în capitolul 9 și în anexa I la documentul privind „Politica de import și de export” 1997/2002, precum și în Manualul de proceduri aferent.

(31)

În principiu, societățile care se angajează să exporte totalitatea producției lor de bunuri și servicii pot fi create în cadrul sistemului EPZ/EOU. Ele pot astfel beneficia de anumite avantaje. În India au fost identificate patru zone libere industriale de export. Unitățile axate pe export pot fi situate oriunde în India. Acestea sunt unități sub control vamal care rămân sub supravegherea funcționarilor vamali, în conformitate cu secțiunea 65 din Legea vamală. Producătorul-exportator supus anchetei beneficiază de statutul de unitate axată pe export producătoare de CD-R-uri. Deși se presupune că societățile comerciale care funcționează în cadrul sistemului EPZ/EOU își exportă totalitatea producției, autoritățile publice indiene autorizează vânzarea unei părți a acesteia pe piața internă în anumite condiții.

(32)

Societățile care solicită statutul de unitate axată pe export sau care doresc să se stabilească într-o zonă liberă industrială pentru export trebuie să prezinte o cerere autorităților competente. Această cerere trebuie să conțină informații privind, printre altele, previziunile de producție, valoarea estimată a exporturilor, nevoile de import și nevoile de inputuri naționale pentru următorii cinci ani. În cazul în care autoritățile acceptă cererea, societatea este informată cu privire la obligațiile care decurg din această acceptare. Societățile situate în zonele libere industriale de export și unitățile axate pe export pot fabrica orice produs. Societățile recunoscute ca EPZ/EOU au acest statut pentru o perioadă de cinci ani, reînnoibilă.

Aceste societăți beneficiază de următoarele avantaje:

(33)

Respectivele societăți trebuie să țină contabilitatea, într-un format specific, a tuturor importurilor în cauză, a consumului și a utilizării tuturor materiilor prime importate, precum și a exporturilor realizate. Această contabilitate trebuie prezentată periodic, la cerere, autorităților competente.

(34)

De asemenea, societățile trebuie să realizeze câștiguri minime în valută corespunzătoare unui procent din exporturi, care este precizat în documentul de politică de import și de export. Toate activitățile unei unități axate pe export/societăți situate într-o zonă liberă industrială pentru export trebuie să se desfășoare în sedii aflate sub control vamal.

(35)

În cadrul prezentei anchete, sistemul a fost utilizat pentru a importa materii prime și bunuri de capital, precum și pentru a achiziționa produse pe piața internă. S-a dovedit că producătorul-exportator a beneficiat de concesiile acordate în materie de scutire de drepturi vamale pentru materiile prime și bunurile de capital, precum și în materie de scutire de accize pentru mărfurile achiziționate pe piața internă. Prin urmare, Comisia a examinat dacă aceste concesii pot face obiectul unor măsurilor compensatorii. În această privință, scutirea de drepturi vamale pentru materiile prime și bunurile de capital cuprinde acordarea de subvenții, în măsura în care aceste concesii reprezintă contribuții financiare ale autorităților publice indiene, deoarece se renunță la veniturile datorate în mod normal și se conferă un avantaj beneficiarului. Deoarece această subvenție este subordonată, în dreptul indian, rezultatelor la export, în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul de bază, ea este considerată ca specifică și, prin urmare, putând face obiectul unor măsurilor compensatorii. În ceea ce privește scutirea de accize, s-a constatat că accizele achitate pentru achizițiile realizate de alte unități decât cele axate pe export sunt creditate sub formă de drawback (CENVAT) și folosite pentru a achita accizele pentru vânzările interne. Astfel, scutirea de accize pentru achizițiile efectuate de o unitate axată pe export nu constituie o renunțare la venituri suplimentare de către autoritățile publice indiene și nu conferă vreun alt avantaj unităților beneficiare.

(36)

Deși se presupune că societatea comercială care funcționează în acest sistem își exportă întreaga producție, ea este autorizată să vândă o parte din aceasta pe piața internă în anumite condiții. În cursul vizitei de verificare, societatea a putut demonstra că toate materiile prime pe care le importase cu scutire de plata drepturilor de import au fost utilizate pentru a fabrica produsele exportate sau că, în cazul vânzării mărfurilor care conțineau aceste materii prime pe piața internă, a respectat condițiile în vigoare. S-a stabilit, în special, că drepturile aplicabile achitate de societate pentru vânzările pe piața internă au acoperit toate drepturile nepercepute pentru materiile prime importate utilizate pentru fabricarea mărfurilor vândute pe piața internă.

(37)

Având în vedere considerațiile anterioare, s-a concluzionat că scutirea de drepturile de import pentru materiile prime, acordată societății în cauză îndeplinește criteriile prevăzute la anexele I și II la Regulamentul de bază, în măsura în care nu a fost acordată în acest caz nici o remitere a dreptului de import. Prin urmare, se consideră că societatea supusă anchetei nu a beneficiat de nici un avantaj care face obiectul unor măsuri compensatorii la importul de materii prime în perioada anchetei.

(38)

Spre deosebire de materiile prime, bunurile de capital nu se consumă fizic în produsele finite. În scopul calculului, valoarea dreptului neperceput echivalează cu o subvenție pentru fiecare import de bunuri de capital. Prin urmare, avantajul conferit societății supuse anchetei a fost calculat pe baza valorii dreptului vamal neachitat pentru bunurile de capital importate, repartizată pe perioada de amortizare aplicabilă în materie de contabilitate.

(39)

Producătorul-exportator a afirmat că perioada de amortizare de treisprezece ani prevăzută în registrele sale contabile reflectă mai bine situația reală a societății, deoarece este în conformitate cu legea indiană privind societățile comerciale și este determinată de conducerea și auditorii săi. În afară de aceasta, el a precizat că, în cadrul altor anchete antisubvenții, metoda de amortizare prevăzută în registrele sale contabile a fost utilizată pentru a repartiza avantajele. El s-a referit, de asemenea, la un raport al grupului informal de experți privind subvențiile al Organizației Mondiale a Comerțului, în conformitate cu care preferința în materie de amortizare ar trebui să fie acordată utilizării datelor contabile, cu întâietate față de cele fiscale, pentru a determina durata de viață utilă a activelor, deoarece datele contabile sunt mai susceptibile să reflecte durata de viață utilă reală a activelor. De asemenea, producătorul-exportator a pretins că nu este corect să se determine perioada de amortizare pe baza metodei utilizate în scopul impozitării, deoarece aceasta se bazează pe amortizarea progresivă, și nu pe metoda de amortizarea lineară, folosită de obicei în acest scop.

(40)

Ancheta a pus totuși în evidență informații contradictorii furnizate de societate cu privire la durata de amortizare a respectivelor active. Societatea a modificat încadrarea acestor active în scopul impozitării, considerând, în acest scop, că sunt matrițe și nu instalații mecanice, și că au fost amortizate după metoda de amortizare progresivă. Cu toate acestea, societatea a continuat să le considere instalații mecanice în scopuri contabile, deși legea indiană privind societățile comerciale și legea indiană privind impozitul pe profit prevăd aceeași încadrare atât în scopuri fiscale, cât și în scopuri contabile. În cazul în care societatea ar fi încadrat activele la categoria matrițe, de asemenea, în scopuri contabile, perioada de amortizare actuală pentru instalații mecanice, adică treisprezece ani, nu ar fi putut fi aplicată. În fapt, perioada ar fi fost de șase ani, în cazul aplicării metodei de amortizare lineară, sau, în cazul aplicării metodei de amortizare progresivă, ca în declarația fiscală privind matrițele, valoarea activelor ar fi fost amortizată în procent de aproximativ 80 % în cursul primilor trei ani.

(41)

Deși pot fi folosite metode de amortizare diferite în scopuri fiscale și contabile, nu se consideră acceptabil ca activele să fie încadrate ca matrițe în scopuri fiscale și ca instalații mecanice în scopuri contabile. Se pare că activele respective nu pot fi decât instalații mecanice sau matrițe, dar nu amândouă în același timp. Legislația indiană în materie respectă aceeași logică, în sensul că prevede o încadrare identică în scopuri fiscale și contabile.

(42)

În cazul de față, societatea a aplicat metoda de amortizare progresivă în scopuri fiscale, ceea ce a dus la o amortizare a activelor de aproximativ 80 % în cursul primilor trei ani. Prin urmare, întrebarea care urmează a se pune este care ar fi fost metoda de amortizare adecvată, în cazul în care societatea ar fi adoptat, în scopuri contabile, aceeași nouă încadrare ca cea aplicată în scopuri fiscale.

(43)

În această privință, au fost luate în calcul două variante ca opțiuni posibile în conformitate cu legea indiană privind societățile comerciale, și anume o perioadă de amortizare de șase ani, folosindu-se o metodă de amortizare lineară sau o metodă de amortizare progresivă, care presupune o amortizare a valorii activelor, pe baza valorii reziduale, de 40 % în fiecare an. Societatea nu a manifestat nici o preferință, însă a continuat să pledeze în favoarea perioadei de amortizare de treisprezece ani pe care o aplicase în cazul instalațiilor mecanice.

(44)

În această privință, s-a concluzionat că metoda cea mai rezonabilă de determinare a unei perioade de amortizare adecvate este luarea în seamă a practicii normale în industria respectivă și luarea în considerare a circumstanțelor speciale de care beneficiază această societate, care este foarte rentabilă și face investiții constante și substanțiale în produsul în cauză. Din informațiile colectate în cursul prezentei anchete rezultă că majoritatea societăților sunt deficitare și acumulează pierderi de mult timp. Acest lucru încetinește investițiile și tinde să prelungească perioadele de amortizare. Durata medie pentru aceste societăți deficitare este de aproximativ șase ani.

(45)

Cu toate acestea, poziția producătorului-exportator este foarte diferită de media societăților. Societatea sa este foarte rentabilă, face investiții constante și substanțiale și, prin urmare, este rezonabil să se considere că durata sa de amortizare este mult mai scurtă decât media menționată anterior. În consecință, s-a considerat adecvată aplicarea metodei de amortizare progresivă care oferă o durată de amortizare mai scurtă decât metoda lineară. Trebuie să se remarce că, în condițiile în care se fac investiții regulate și constante, metoda de amortizare progresivă prevăzută de legea indiană privind societățile comerciale și prezentată la considerentul 43 permite o durată de amortizare cu 30 % mai rapidă decât metoda lineară echivalentă pe o perioadă reprezentativă de șase ani, care se aplică în cazul folosirii metodei lineare. Aceasta corespunde unei perioade de patru ani și două luni față de șase ani, în cazul metodei lineare. Această perioadă mai scurtă a fost, prin urmare, folosită pentru a repartiza beneficiul obținut.

(46)

Valoarea astfel calculată, valabilă pentru perioada anchetei, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare perioadei anchetei, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului de acest sistem. Dată fiind natura acestei subvenții, care este echivalentă cu o subvenție unică, rata dobânzii comerciale pe termen lung din India în perioada anchetei a fost considerată adecvată. Valoarea subvenției a fost apoi repartizată pe valoarea totală a cifrei de afaceri la export realizată de unitatea axată pe export.

(47)

Valoarea definitivă ad valorem a subvenției, stabilită pentru scutirea de drepturile de import pentru bunurile de capital de care a beneficiat societatea în cauză în perioada anchetei a fost de 7,3 %.

(48)

Valoarea definitivă a subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, în sensul Regulamentului de bază, exprimată ad valorem pentru producătorul-exportator care a făcut obiectul anchetei, este de 7,3 %. Deoarece în India nu există decât un singur producător-exportator, această concluzie se aplică tuturor exporturilor indiene.

(49)

În perioada anchetei, în Comunitate fabricau CD-R-uri:

(50)

Deoarece au cooperat la anchetă mai mulți producători comunitari, pe lângă cei care au semnat plângerea, Comisia a putut examina mai detaliat statutul lor, pe baza articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul de bază. S-a constatat că, printre producătorii care au cooperat, unii (dintre care unii nu s-au numărat inițial printre reclamanții originali) au importat CD-R-uri, dar nu din India. În afară de aceasta, o parte importantă din aceste achiziții era destinată doar satisfacerii pe termen scurt a cererii pieței, până la darea în folosință a unor noi capacități sau a unor capacități suplimentare, și aceste importuri nu reprezentau decât un procent relativ scăzut în raport cu vânzările lor totale și cu producția lor proprie în perioada anchetei. Nu a existat nici un motiv pentru a exclude aceste societăți din definiția producției comunitare.

(51)

Ținând cont de cele enunțate anterior, s-a considerat că CD-R-urile produse de toate societățile menționate mai sus constituie producția comunitară, în sensul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul de bază.

(52)

După cum s-a menționat la considerentul 49, nouă producători comunitari care au susținut plângerea au cooperat pe deplin la anchetă. Acești producători au reprezentat o proporție majoră din producția comunitară totală de CD-R-uri în perioada anchetei, adică peste 60 %. Pe această bază, se consideră că ei constituie industria comunitară, în sensul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 10 alineatul (8) din Regulamentul de bază. Ei sunt denumiți în continuare „industria comunitară”.

(53)

Consumul comunitar se calculează pe baza volumului vânzărilor de CD-R-uri produse de industria comunitară, a volumului vânzărilor celor două societăți care nu au cooperat suficient și, prin urmare, au fost excluse din definiția industriei comunitare, a volumului vânzărilor societății care nu a comunicat decât informații de ordin general, a datelor Eurostat privind volumul importurilor originare din alte țări terțe, precum și a vânzărilor altor producători din Comunitate care nu au cooperat, vânzări estimate pe baza datelor colectate de Comisie atunci când a examinat admisibilitatea plângerii.

(54)

Pe această bază, s-a constatat că, între 1998 și perioada anchetei, consumul comunitar a crescut semnificativ (+1 759 de milioane de unități). Mai exact, consumul comunitar a crescut puternic între 1998 și 2000, atingând apogeul în 2001. Apoi, el s-a diminuat ușor între 2001 și perioada anchetei. Evoluția consumului ar trebui analizată ținându-se cont de faptul că CD-R-urile sunt produse relativ recente. Comercializate la scară largă de puțin timp, ele au invadat piața, în special în perioada 1997-1998. Din acel moment, cererea pentru acest nou suport de stocare a evoluat în mod spectaculos, ceea ce explică faptul că mai mulți indicatori, dintre care mai ales consumul, înregistrează o puternică tendință ascendentă.

(55)

Pe baza cifrelor Eurostat, volumul importurilor din India a crescut brusc în perioada în cauză. În vreme ce aceste cifre erau nesemnificative în 1998 și 1999, ele au crescut până la aproape 200 de milioane de unități în perioada anchetei. Creșterea importurilor a fost extrem de pronunțată între 1999 și 2000 (volumul a crescut de 26 de ori), cota de piață a importurilor indiene fiind totuși de minimis în acel moment, și între 2000 și 2001 (când volumul a crescut de 10 ori). În consecință, în conformitate cu datele Eurostat, în 2001 și în perioada anchetei, India a devenit a doua țară exportatoare a produsului în cauză în Comunitate.

(56)

Cota de piață deținută de țara în cauză a crescut de la 0 % la 9 % între 1998 și perioada anchetei. Creșterea fost deosebit de pronunțată între 2000 și 2001, și anume de 6 procente.

(57)

Creșterea cotei de piață indiene trebuie analizată ținând cont de evoluția cotei de piață a industriei comunitare începând din 1998 și până în perioada anchetei. Cota de piață a Indiei a crescut cu 9 procente față de numai 3,7 procente pentru industria comunitară pe parcursul perioadei în cauză.

(58)

Prețul mediu al CD-R-urilor importate din India a crescut semnificativ, într-o primă etapă, între 1998 și 1999. Cu toate acestea, majorările de preț nu erau foarte reprezentative, având în vedere cantitățile mici exportate.

(59)

Prețul a scăzut în mod constant din 1999 și până în 2001 (în total, –77 % în această perioadă), apoi a crescut iar între 2001 și perioada anchetei, însă numai cu 17 %, când a ajuns la aproximativ 0,33 euro pe unitate. Ca urmare, această scădere a fost însoțită de o creștere la fel de importantă a volumului importurilor din India. Scăderea prețului între 2000 și sfârșitul perioadei de anchetă a fost în total de 59 %.

(60)

Producătorul-exportator care a cooperat a susținut că, în perioada anchetei, era singurul producător-exportator din India și că nu a început producția de CD-R-uri decât în 1999. În conformitate cu afirmațiile acestuia, cifrele Eurostat folosite de Comisie sunt înșelătoare și nu constituie o bază adecvată pentru a evalua evoluția prețurilor indiene. În sfârșit, acest producător-exportator a susținut că această abordare conduce la o scădere artificial exagerată a prețului de import (59 %) între 2000 și perioada anchetei.

(61)

Cu toate acestea, după cum s-a menționat la considerentul 10, examinarea tendințelor utile în scopul evaluării prejudiciului acoperă o perioadă mai lungă decât perioada anchetei (perioada considerată). În afară de aceasta, după cum se indică în cele ce urmează, cifrele Eurostat pun în evidență o tendință similară celei care reiese din cifrele furnizate chiar de producătorul-exportator.

(62)

În acest sens, pentru a se evita orice ambiguitate în ceea ce privește abordarea folosită, cifrele furnizate de producătorul-exportator au fost totuși examinate și sunt prezentate sub formă de indici în cele ce urmează, ținându-se cont de faptul că ele se bazează pe exercițiul financiar (din aprilie în martie), și nu pe anul calendaristic (din ianuarie în decembrie).

(63)

Pe această bază, volumul importurilor de la producătorul-exportator indian a crescut brusc, adică de 28 de ori între momentul începerii producției, în 1999, și perioada anchetei, cota sa de piață a crescut de la 0 la peste 10 % între 2000 și perioada anchetei, iar prețul de vânzare a scăzut cu 54 % între 2000 și perioada anchetei.

(64)

Tendințele descrise anterior pentru perioada cuprinsă între 2000 și perioada anchetei sunt similare cu cele constatate pe baza cifrelor Eurostat pentru aceeași perioadă. În afară de aceasta, analiza prejudiciului se efectuează la scară națională și nu ar trebui să fie limitată la o societate comercială individuală. Având în vedere că nu se poate exclude că alți producători indieni necunoscuți au produs și exportat CD-R-uri în Comunitate în perioada anchetei, s-a hotărât folosirea datelor Eurostat pentru examinarea tendințelor utile în vederea evaluării prejudiciului. Cu toate acestea, concluziile privind prejudiciul s-au concentrat pe intervalul cuprins între 2000 și perioada anchetei, în timpul căruia producătorul în cauză a efectuat efectiv exporturi. În aceste circumstanțe și din motivele explicate mai sus, Comisia a decis să își fundamenteze analiza prejudiciului pe datele Eurostat.

(65)

Pentru a determina subcotarea de prețuri, s-au analizat datele privind prețurile din perioada anchetei. Prețurile de vânzare ale industriei comunitare sunt prețuri nete, obținute după deducerea rabaturilor și a reducerilor. După caz, aceste prețuri au fost ajustate la nivelul prețurilor franco fabrică, adică deducându-se costurile transportului în Comunitate. Prețurile de import indiene utilizate pentru comparare erau, de asemenea, prețuri nete, obținute după scăderea tuturor rabaturilor și reducerilor și, după caz, ajustate la nivelul CIF frontieră comunitară.

(66)

Ca urmare a clarificărilor cerute de producătorul-exportator indian, s-a confirmat, după cum s-a menționat anterior la considerentul 65, că, după caz, s-a făcut o ajustare a prețurilor de vânzare comunitare în vederea deducerii prelevărilor pentru drepturile de autor.

(67)

Pe baza răspunsurilor la chestionar, s-au putut defini diferite categorii de CD-R-uri, în vederea comparării după următoarele criterii: capacitate de stocare, tip de date înregistrate, natura stratului reflectorizant, imprimare și ambalare. Ca în cazul Taiwanului, analizat anterior, a reieșit totuși că proprietățile fizice ale CD-R-urilor exercită o influență minoră asupra prețului de cumpărare, în timp ce ambalarea este un criteriu de comparare determinant.

(68)

Prețurile de vânzare ale industriei comunitare și prețurile de import ale producătorilor-exportatori indieni au fost comparate la nivel franco fabrică și, respectiv, frontieră comunitară și în ceea ce privește clienții independenți de pe piața comunitară, după caz, ajustate în mod corespunzător.

(69)

Pe această bază, s-a stabilit existența unei subcotări de prețuri pentru importurile din India. Nivelul subcotării, exprimat în procent din prețul de vânzare mediu al industriei comunitare, s-a situat între 3,47 % și 66,25 %. Marja medie ponderată era de 17,69 %. În plus, având în vedere pierderile suferite de industria comunitară și efectul de diminuare a prețurilor, vânzările în pierdere au fost, de asemenea, semnificative.

(70)

Producătorul-exportator indian a susținut că această comparație nu s-a făcut la nivelul comercial adecvat, deoarece majoritatea exporturilor sale în Comunitate erau vânzări către OEM (Original Equipment Manufacturers), în timp ce industria comunitară ar fi, în conformitate cu afirmațiile sale, orientată în principal către utilizatorii finali și comerțul cu amănuntul.

(71)

În primul rând, trebuie remarcat că societatea indiană a definit termenul OEM într-un sens destul de larg. De exemplu, ea includea, de asemenea, în această denumire vânzările către societățile care fabrică alte produse decât CD-R-uri și care revând aceste CD-R-uri sub propria marcă. Definiția utilizată de societatea indiană pentru vânzările OEM nu corespunde celei la care se referă, de obicei, instituțiile. Cu toate acestea, chiar dacă s-ar fi luat în considerare vânzările OEM în sensul larg dat de societatea indiană, marja medie ponderată de subcotare de prețuri ar continua să fie semnificativă, adică de aproximativ 12 %.

(72)

După cum se menționează în Regulamentul (CE) nr. 2479/2001 al Comisiei din 17 decembrie 2001 de impunere a unui drept provizoriu antidumping la importurile de CD-R-uri originare din Taiwan (5), în legătură cu CD-R-urile din Taiwan, primul val de construire a unor noi uzine europene a avut loc în jurul anului 1997, prin urmare acest an trebuie considerat ca un an de demarare caracterizat inevitabil de un cost de producție unitar ridicat și o capacitate a utilizării scăzută. În 1999, această industrie a început să aibă perspective favorabile, atingând o scară de producție rezonabilă și reducându-și considerabil costurile de producție, ceea ce a favorizat investițiile și noi intrări pe piață. În afară de aceasta, trebuie amintită situația extraordinară a pieței descrisă la considerentul 54. Consumul comunitar a crescut spectaculos în perioada în cauză, ceea ce explică creșterea puternică înregistrată de mai mulți indicatori, printre care producția sau volumul vânzărilor.

(73)

Luând în considerare explozia consumului comunitar, producția de CD-R-uri a industriei comunitare a evoluat continuu în perioada în cauză, crescând în medie cu 80 de milioane de unități pe an între 1998 și perioada anchetei. Creșterea a fost deosebit de mare între 1999 și 2000 (+74 %) și între 2000 și 2001 (+30 %), dar mai lentă în perioada anchetei (+4 %).

(74)

Capacitățile de producție au urmat o tendință similară celei înregistrate de producție, deoarece au crescut de 5 ori între 1998 și perioada anchetei. Din 1998 și până la sfârșitul lui 1999, creșterea capacităților a fost, în principal, rezultatul unor importante investiții în instalații mecanice și echipamente, realizate după perioada de demarare și corespunzătoare creșterii exponențiale a consumului. Începând cu 2001, creșterea capacităților a fost limitată, ceea ce se poate explica, în mare parte, prin investițiile destinate înlocuirii instalațiilor mecanice din prima generație cu echipamente noi și mai eficiente.

(75)

Datorită evoluției paralele a producției și capacităților, capacitatea utilizării a crescut cu mai puțin de 3 puncte între 1998 și perioada anchetei.

(76)

Volumul vânzărilor industriei comunitare a crescut semnificativ în perioada considerată. Între 1998 și perioada anchetei, a crescut de 6,6 ori, ceea ce corespunde unei creșteri de aproximativ 250 de milioane de unități. Această creștere a volumului vânzărilor trebuie totuși văzută în paralel cu evoluția consumului comunitar, care a crescut cu 1 759 de milioane de unități în perioada în cauză. Cu toate acestea, trebuie să se menționeze că, în timp ce creșterea volumului a fost de 66 % între 2000 și 2001, ea nu fost decât de 6 % în perioada anchetei față de 2001.

(77)

Prețurile de vânzare medii ale industriei comunitare au scăzut cu 59 % în perioada în cauză. Scăderea a fost deosebit de pronunțată între 2000 și perioada anchetei, când prețurile de vânzare s-au diminuat cu 36 %.

(78)

Analiza factorilor care afectează prețurile pe piața internă a vizat mai ales contracția cererii între 2001 și perioada anchetei și costul de producție. Deoarece prețurile importurilor care fac obiectul unor subvenții erau foarte scăzute pe piața Comunității, se consideră că, în sine, contracția cererii nu a avut o influență semnificativă asupra prețurilor, ea datorându-se în principal scăderii importurilor la prețuri mici provenind din Taiwan după instituirea măsurilor antidumping. După cum se explică în continuare la considerentul 90, costul de producție a scăzut constant între 1998 și perioada anchetei. În mod normal, în condiții de piață echitabile, această scădere a costului ar fi trebuit să aibă un efect direct asupra rentabilității. Or, nu a fost cazul; într-adevăr, după cum se arată la considerentul 91, rentabilitatea nu a fost pozitivă decât o singură dată în 1999 și a rămas negativă până în perioada anchetei.

(79)

Industria comunitară a câștigat 3,7 puncte din cota de piață între 1998 și perioada anchetei, într-un moment în care vânzările sale reprezentau 13,4 % din consumul comunitar.

(80)

Stocurile de CD-R-uri din producție proprie au crescut semnificativ spre sfârșitul anului 1999 și încă și mai mult spre sfârșitul anului 2001. Acest lucru se datorează faptului că volumul vânzărilor a crescut mai puțin decât s-a prevăzut. Stocurile, exprimate în procent din producția de CD-R-uri, au atins nivelul ridicat de 15 % în perioada anchetei.

(81)

Producătorul-exportator a afirmat că evaluarea stocurilor de către Comisie este incorectă, susținând că cifrele includeau stocurile celor trei societăți aflate în legătură cu producătorii taiwanezi, care sporiseră stocurile de CD-R-uri din producția proprie pentru a absorbi cantități enorme de CD-R-uri importate din Taiwan înainte de instituirea măsurilor antidumping.

(82)

Mai întâi de toate, trebuie amintit că una dintre societățile menționate de producătorul-exportator indian nu a fost inclusă în definiția industriei comunitare, deoarece nu a cooperat suficient la anchetă.

(83)

În ceea ce privește una dintre celelalte două societăți menționate de producătorul-exportator indian, stocul său de CD-R-uri din producție proprie era, în momentul în care aceasta a început să cumpere produsul menționat, cel mai scăzut din întreaga perioadă cuprinsă între 1998 și perioada anchetei, iar partea sa din cifra totală a stocurilor industriei comunitare a fost neglijabilă. Stocurile de CD-R-uri produse de această societate nu au fost, prin urmare, sporite artificial prin achizițiile sale și, în afară de aceasta, nu au avut un efect semnificativ asupra cifrelor privind evoluția stocurilor industriei comunitare.

(84)

În ceea ce privește a treia societate, trebuie precizat că aceasta nu a intrat pe piața CD-R-urilor decât în 2000 și că a trebuit să satisfacă cererea prin produse achiziționate înainte ca echipamentele sale de producție să fie pe deplin operaționale. Acest lucru este confirmat de nivelul său de utilizare a capacităților de producție în cursul întregii perioade considerate, care a fost cel mai ridicat în momentul în care societatea a început să facă achiziții, neavând altă posibilitate decât de a satisface eventuala cerere suplimentară prin achiziții.

(85)

S-a susținut, de asemenea, că una dintre aceste două societăți și-ar fi redus în mod deliberat producția pentru a absorbi CD-R-urile taiwaneze cumpărate înainte de instituirea măsurilor antidumping.

(86)

Cu toate acestea, trebuie remarcat că achizițiile acestei societăți au început cu mult înainte de începutul anchetei antidumping din Taiwan (adică în 2000, în timp ce avizul de deschidere a anchetei a fost publicat în 2001). Prin urmare, este puțin probabil ca aceste achiziții să fi fost efectuate pentru a eluda drepturile antidumping și ar trebui considerate, mai degrabă, ca un mijloc prin care această societate își completează gama de produse similare. În afară de aceasta, achizițiile au scăzut cu peste 25 % între 2000 și 2001.

(87)

În sfârșit, producătorul-exportator indian a susținut că, deși stocurile industriei comunitare, exprimate ca procent din producția sa de CD-R-uri, se ridicau la 15 % în perioada anchetei, Regulamentul (CE) nr. 2479/2001 al Comisiei de instituire a unor măsuri împotriva Taiwanului menționa o cifră de 20 % pentru 2000, ceea ce corespunde unei îmbunătățiri cu 25 % a nivelului stocurilor între 2000 și perioada anchetei.

(88)

În această privință, deși s-a înregistrat o ușoară îmbunătățire între 2000 și perioada anchetei, ea este departe de cei 25 % susținuți de producătorul-exportator; în plus, trebuie precizat că cifrele obținute din cele două anchete nu sunt comparabile, deoarece anchetele respective se bazează pe o definiție diferită a industriei comunitare.

(89)

Pe baza motivelor menționate anterior, argumentele au fost respinse.

(90)

Costul de producție unitar total a scăzut considerabil (și anume, cu 55 %) între 1998 și perioada anchetei. Datorită îmbunătățirii și raționalizării procesului de producție, industria comunitară și-a putut reduce în permanență costurile de producție, care reprezentau aproximativ 80 % din costul de producție total al CD-R-urilor în perioada anchetei.

(91)

În ciuda eforturilor întreprinse de industria comunitară în vederea ameliorării competitivității sale prin reducerea costurilor, rentabilitatea sa a scăzut cu 9 puncte între 1998 și perioada anchetei. Ea s-a îmbunătățit mai întâi, între 1998 și 1999, când s-a dovedit pozitivă. Apoi, în 2000, a scăzut până la nivelul înregistrat în 1998 (și anume, –1 %), a scăzut cu încă 11 puncte în 2001 și era de –11 % în perioada anchetei. Importantele reduceri de costuri înregistrate între 2000 și perioada anchetei (adică –30 %) nu au fost suficiente pentru a compensa scăderea prețurilor de vânzare cu 36 % în aceeași perioadă.

(92)

Investițiile au fost substanțiale în 1998, an care poate fi considerat anul de început pentru industria comunitară, în 1999, precum și în timpul unei părți din 2000, ani marcați de un al doilea val de investiții, determinat de climatul economic favorabil.

(93)

Datorită schimbării radicale a condițiilor de pe piață și, mai exact, a scăderii prețurilor de vânzare pe piață, deciziile privind investițiile luate în 2000 au fost cel mai adesea amânate sau anulate, deși consumul comunitar era în plină expansiune.

(94)

Producătorul-exportator indian a afirmat că cifrele investițiilor nu sunt compatibile cu cele privind producția și capacitățile, care indică o tendință crescătoare. În afară de aceasta, producătorul-exportator a afirmat că cifrele investițiilor nu erau decât de 14 milioane de euro în perioada anchetei, în timp ce, în conformitate cu răspunsul neconfidențial la chestionar al unui furnizor de instalații mecanice, acesta singur ar fi vândut producătorilor europeni de CD-R-uri echipamente în valoare totală de 17 milioane de euro în perioada anchetei.

(95)

În primul rând, trebuie amintit că există o diferență între evoluția investițiilor și cea a producției, deoarece între momentul achiziționării echipamentelor și începerea producției trec mai multe luni. În afară de aceasta, creșterea producției este determinată și de îmbunătățirea și perfecționarea procesului de fabricație, și nu neapărat doar de utilizarea de echipamente noi. În ceea ce privește capacitățile, trebuie menționat că sunt folosite ca indicator al prejudiciului capacitățile tehnice care, de asemenea, diferă de la un an la altul, în funcție de problemele tehnice apărute și/sau de deciziile de gestiune luate în funcție de previziunile privind piața, fără nici un efect asupra numărului de instalații mecanice.

(96)

În al doilea rând, în ceea ce privește furnizorul, vizita de verificare a clădirilor sale a dovedit că cifrele furnizate în răspunsul său la chestionar nu erau direct comparabile cu cifrele privind investițiile industriei comunitare și că erau eronate deoarece, pe de o parte, includeau clienții europeni, și nu numai producătorii din industria comunitară și, pe de altă parte, se refereau nu doar la vânzările către producătorii de CD-R-uri, ci și către alte categorii de clienți, cum a fi producătorii de discuri optice.

(97)

Randamentul investițiilor, exprimat ca raport între beneficiile nete ale industriei comunitare și valoarea contabilă netă a investițiilor acesteia, a urmat îndeaproape tendința rentabilității și a scăzut de la –1 % în 1998 la –18 % în perioada anchetei.

(98)

Fluxul de lichidități al industriei comunitare, deși a rămas pozitiv, nu a fost totuși suficient pentru a face față amortizărilor, ajustărilor de valoare și provizioanelor. Fluxul de lichidități a scăzut continuu din 1999.

(99)

Ancheta a stabilit că industriei comunitare i-a fost din ce în ce mai greu să mobilizeze capitaluri în cursul perioadei respective din cauza situației sale financiare și, mai ales, a scăderii rentabilității sale.

(100)

Ocuparea forței de muncă pentru produsul în cauză a crescut de peste două ori în perioada în cauză, în paralel cu instalarea noilor capacități. Productivitatea pe lucrător a progresat continuu între 1998 și perioada anchetei, în cursul căreia a fost de două ori mai mare decât în 1998. Salariul mediu pe angajat a crescut cu 29 % în perioada în cauză.

(101)

Dat fiind volumul ridicat și nivelul scăzut al prețului importurilor din India, incidența subvențiilor asupra industriei comunitare nu poate fi considerată neglijabilă.

(102)

Volumul importurilor la preț scăzut din India a crescut semnificativ în perioada în cauză. Cota lor de piață a crescut de la 0 la 9 % și, deși prețurile lor au crescut în intervalul 1998-1999, ele au scăzut apoi, fără a mai ajunge totuși la nivelul înregistrat în 1998. Trebuie remarcat că mărirea volumului importurilor și scăderea prețurilor de vânzare au fost deosebit de pronunțate între 2000 și perioada anchetei. În cursul acestei perioade, volumul importurilor s-a mărit de 10 ori, în vreme ce prețurile de import s-au diminuat cu 59 %, subcotând prețurile de vânzare ale industriei comunitare (nerentabile) în medie cu 17,7 % în perioada anchetei.

(103)

Anumiți indicatori economici privind situația industriei comunitare, cum ar fi producția de CD-R-uri, capacitățile de producție existente și utilizarea capacităților, volumul vânzărilor, cota de piață, costul de producție, ocuparea forței de muncă și productivitatea, au evoluat în mod pozitiv în perioada în cauză. Cu toate acestea, aceste evoluții pozitive au fost neutralizate în mare măsură de alți indicatori care s-au deteriorat considerabil în aceeași perioadă, în special, prețurile de vânzare medii, stocurile, investițiile, rentabilitatea, randamentul investițiilor și fluxul de lichidități.

(104)

Datorită scăderii costurilor sale de producție, ca urmare a ameliorării productivității, industria comunitară a fost profitabilă în 1999, însă, reducerile ulterioare ale costurilor nu au fost suficiente pentru a compensa scăderea netă a prețurilor de vânzare, ceea ce a determinat pierderi importante în perioada anchetei.

(105)

Ținând cont de toți factorii menționați anterior și, mai ales, de faptul că industria comunitară nu a reușit să beneficieze de pe urma reducerii costurilor sale, că programele sale de investiții în CD-R-uri au fost extrem de reduse din cauza scăderii prețurilor de vânzare, că acestea din urmă au fost subcotate de cele ale importurilor indiene și că industria comunitară a înregistrat pierderi în perioada anchetei, se consideră că această industrie a suferit un prejudiciu important.

(106)

În conformitate cu articolul 8 alineatele (6) și (7) din Regulamentul de bază, s-a cercetat dacă importurile de CD-R-uri originare din India care fac obiectul unor subvenții au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat important. Au fost examinați și factorii cunoscuți, alții decât importurile care au făcut obiectul unor subvenții, care, în același timp, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât eventualul prejudiciu cauzat de acești factori să nu fie atribuit importurilor menționate.

(107)

Atunci când se analizează legătura de cauzalitate, trebuie să se țină cont de concluziile anterioare, în conformitate cu care importurile originare din Taiwan au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare. Ancheta privind Taiwanul a vizat anul calendaristic 2000, iar măsurile provizorii privind importurile originare din Taiwan au fost instituite în decembrie 2001. Importurile din India erau totuși prezente în cantități semnificative pe piața Comunității în 2001 și în perioada anchetei, adică imediat după perioada anchetei din cadrul procedurii privind Taiwanul. Luând în considerare dezvoltările intervenite între timp, concluziile cauzei de față trebuie analizate împreună cu cele ale procedurii privind Taiwanul.

(108)

Consumul comunitar de CD-R-uri a crescut considerabil în perioada în cauză, de la 459 de milioane de unități în 1998 la 2 218 milioane de unități în perioada anchetei. Vânzările industriei comunitare au crescut în același ritm, în timp ce importurile care fac obiectul unor subvenții originare din India au crescut și mai mult în aceeași perioadă, ajungând la 196 de milioane de unități în perioada anchetei, cota lor de piață trecând de la 0 % la 9 %. În aceeași perioadă, cota de piață a industriei comunitare a crescut doar cu 3,7 puncte, adică de la 9,7 % la 13,4 %, ceea ce corespunde unei cifre de 297 de milioane de unități vândute în perioada anchetei. În afară de aceasta, importurile din India au câștigat o parte din cotele de piață pierdute de Taiwan după instituirea drepturilor provizorii în decembrie 2001.

(109)

Deși prețurile de import indiene au crescut în perioada în cauză, trebuie să se țină cont de faptul că volumele importate din India nu erau semnificative până la sfârșitul anului 2000, an din care au început să crească considerabil. Între 2000, an în care importurile indiene au atins pentru prima dată nivelul de 1 % din consumul comunitar, și perioada anchetei, atunci când acestea reprezentau 9 % din consumul comunitar, prețurile de import indiene au scăzut cu 59 %. În conformitate cu cifrele Eurostat, prețurile de import indiene, în 2001, au fost cu 32 % mai mici decât prețurile de vânzare ale industriei comunitare. În perioada anchetei, ele erau cu 18 % mai mici decât prețurile de vânzare ale industriei comunitare și marja medie ponderată de subcotare de prețuri constatată era de aproximativ 17,7 %.

(110)

În afară de aceasta, deși prețurile de import indiene au crescut cu 17 % între 2001 și perioada anchetei, trebuie subliniat că această creștere nu a fost suficientă pentru a compensa scăderea considerabilă a prețurilor cu 65 % înregistrată între 2000 și 2001. Tendința generală a prețurilor care rezultă de aici indică o diminuare considerabilă care, în ciuda expansiunii semnificative a consumului comunitar, se traduce printr-o influență negativă asupra pieței. În afară de aceasta, această creștere a prețurilor este neglijabilă în raport cu creșterea volumului importurilor indiene (care a crescut de 10 ori între 2000 și perioada anchetei) datorată prețurilor practicate în 2000. În sfârșit, acest comportament în materie de prețuri a permis importurilor indiene să câștige o cotă de piață de 9 % în Comunitate în curs de doi ani.

(111)

Producătorul-exportator indian a contestat această analiză și a subliniat că importurile indiene nu au devenit semnificative decât după 2000 și că, între 2000 și perioada anchetei, industria comunitară a câștigat 5 puncte din cota de piață. De asemenea, el a contestat faptul că prețurile indiene au scăzut cu 59 % între 2000 și perioada anchetei și a pretins că folosirea cifrelor Eurostat induc o subestimare artificială a scăderii acestor prețuri. Din aceleași motive, el a contestat scăderea prețurilor de vânzare indiene cu 65 % între 2000 și 2001.

(112)

Deși între 2000 și perioada anchetei cota de piață a industriei comunitare a câștigat efectiv 5 puncte procentuale, cota de piață indiană a crescut mai mult, și anume cu 8 puncte procentuale, în aceeași perioadă. În ceea ce privește prețul, din considerentul 63 rezultă, chiar pe baza cifrelor furnizate de producătorul-exportator, că scăderea prețurilor constatată între 2000 și 2001 și între 2000 și perioada anchetei este foarte apropiată de cea obținută pe baza cifrelor Eurostat. Dat fiind faptul că cifrele producătorului însuși nu modifică în mod substanțial tendința prețurilor observată, afirmația sa a fost respinsă.

(113)

Se concluzionează, prin urmare, că importurile din India au exercitat o presiune puternică asupra scăderii prețurilor de pe piața comunitară, începând din 2000, și că aceste importuri cu preț scăzut care făceau obiectul unor subvenții au avut un efect negativ important asupra situației industriei comunitare, caracterizată prin pierderi care au determinat o încetinire a ritmului investițiilor.

(114)

În perioada în cauză, consumul comunitar a crescut cu aproximativ 1 759 de milioane de unități. Așadar, este imposibil ca evoluția consumului să fi contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(115)

S-a cercetat dacă alți factori decât importurile din India care au făcut obiectul unor subvenții au putut cauza sau contribui la cauzarea prejudiciului suferit de industria comunitară și, mai ales, dacă importurile din alte țări decât India au putut contribui la această situație.

(116)

În ceea ce privește importurile din alte țări, s-a determinat deja, prin Regulamentul (CE) nr. 1050/2002 al Consiliului, că importurile de produse similare din Taiwan au făcut obiectul unor practici de dumping și au cauzat un prejudiciu grav industriei comunitare între 1997 și 2000. Importurile din Taiwan au crescut între 2000 și 2001 și au scăzut ușor între 2001 și perioada anchetei. Deși ancheta din cadrul procedurii antidumping care a dus la instituirea măsurilor antidumping la importurile de CD-R-uri originare din Taiwan a vizat anul 2000, având în vedere că drepturile antidumping provizorii nu au fost instituite decât în decembrie 2001, nu se poate exclude posibilitatea ca importurile din Taiwan să fi făcut, de asemenea, obiectul unor practici de dumping până la sfârșitul anului 2001 și că, prin urmare, au contribuit parțial la prejudiciul suferit de industria comunitară între 2000 și o parte a perioadei de anchetă.

(117)

Producătorul-exportator indian care a cooperat a pretins că prețul de pe piața Comunității era fixat de producătorii taiwanezi și că societatea indiană trebuia să se alinieze la acest preț. Cu toate acestea, prețurile de import indiene au scăzut atât de mult încât importurile indiene au putut nu numai să facă față concurenței taiwaneze, ci și să câștige o cotă de piață de peste 8 % între 2001 și perioada anchetei și să recupereze o parte din cota de piață pierdută de Taiwan între 2001 și perioada anchetei. Pe o piață caracterizată de transparența și elasticitatea prețurilor, nivelul scăzut al prețurilor de import indiene a avut o influență semnificativă asupra stabilirii prețurilor în Comunitate. Prin urmare, deși importurile din Taiwan au influențat piața Comunității în perioadea în cauză, cel puțin până în decembrie 2001, ele nu au fost de natură să rupă legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unor subvenții provenind din India și prejudiciul suferit în consecință de industria comunitară.

(118)

Aceeași societate a susținut că scăderea prețurilor intervenită în 2001 s-ar datora importurilor masive de CD-R-uri taiwaneze în cursul ultimului trimestru al anului 2001, din cauza, pe de o parte, a perspectivei eventualei instituiri de drepturi antidumping la importurile taiwaneze și, pe de altă parte, a expedierii de către exportatorii taiwanezi de CD-R-uri care riscau să devină depășite din cauza caracteristicilor tehnice slabe.

Acest aspect a fost examinat cu ajutorul statisticilor lunare Eurostat.

Pe baza cifrelor Eurostat în tone, volumele lunare importate din Taiwan între septembrie și decembrie 2001 au fost de două ori mai mari decât volumele lunare importate în cursul celor cinci luni precedente, adică din aprilie până în august 2001. Pe baza cifrelor Eurostat transformate în unități, numărul de CD-R-uri importate lunar în Comunitate din Taiwan a fost cu 72 % mai mare între septembrie și decembrie 2001 decât între aprilie și august 2001. Cu toate acestea, prețul unitar a fost în medie cu 15 % mai mare în cursul ultimelor patru luni ale anului 2001 decât între aprilie și august 2001. Prin urmare, deși volumele au crescut în intervalul septembrie-decembrie 2001, aceste importuri au fost făcute, de asemenea, la prețuri mai ridicate. Această creștere deosebită a volumelor în intervalul septembrie-decembrie 2001 nu este, prin urmare, de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile din India care au făcut obiectul unor subvenții și prejudiciul suferit în consecință de industria comunitară.

Producătorul indian care a cooperat a pretins, de asemenea, că gama de produse taiwaneze importate s-a schimbat brusc începând din septembrie 2001 și că procentul de produse în vrac a crescut de peste două ori, în detrimentul produselor ambalate, ceea ce a determinat o creștere a volumelor și o scădere a prețurilor unitare. Totuși, această ipoteză nu este fondată, deoarece aceeași societate a pretins că această creștere a importurilor taiwaneze se datora lichidării stocurilor de produse susceptibile de a deveni depășite. Prin urmare, aceste produse trebuie să fi fost fabricate și, în consecință, vândute înainte de septembrie 2001 și, în cazul în care a intervenit într-adevăr o schimbare a modului de ambalare, aceasta a început, cu siguranță, cu câteva luni înainte de septembrie 2001. Cu toate acestea, cel mai important este că nu s-a furnizat nici o dovadă care să confirme această modificare a configurației exporturilor. Argumentul a fost, prin urmare, respins.

(119)

În ceea ce privește importurile din alte țări decât Taiwanul și India, volumul acestora a crescut ușor între 1998 și perioada anchetei (+3 %). În afară de Taiwan și India, principalele țări exportatoare sunt Japonia, Hong-Kong, Elveția, China și Singapore, care nu au reprezentat împreună decât 10 % din cota de piață în perioada anchetei.

(120)

Importurile din Japonia, care au avut întotdeauna o importanță specială deoarece procedeul fabricării CD-R-urilor a fost inventat de două societăți japoneze (Sony și Tai Yuden) împreună (cu Philips), au scăzut cu 20 % și nu au ocupat decât poziția a treia în raport cu principalele importuri pe piața Comunității în perioada anchetei, fiind cu mult sub nivelul importurilor taiwaneze și indiene.

(121)

Cota de piață a importurilor originare din țări terțe, altele decât Taiwan și India, a scăzut cu 39 % între 1998 și perioada anchetei, ajungând la 11 %. Prin urmare, importurile originare din aceste țări nu au putut rupe legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul suferit de industria comunitară.

Prețurile importurilor originare din țări terțe nevizate de măsurile antidumping au scăzut cu 22 % între 1998 și perioada anchetei, chiar dacă tendința este diferită de la o țară la alta. Deși prețul mediu al anumitor țări terțe este inferior prețurilor indiene, prețurile de import indiene sunt în medie cu 34 % mai mici decât prețul mediu al importurilor originare din țări terțe, altele decât Taiwan. Luând în considerare prețurile medii ale importurilor originare din Hong-Kong, Elveția și China, care s-au dovedit inferioare prețurilor indiene în perioada anchetei, trebuie menționat că importurile indiene sunt de 5 până la 6 ori mai importante ca volum decât importurile din oricare dintre aceste trei țări. În afară de aceasta, trebuie amintit că aceste ultime țări au avut o cotă de piață mică de-a lungul întregii perioade considerate și au deținut individual o cotă de piață de 2 % în perioada anchetei, ceea ce, luând în considerare volumele importurilor originare din Taiwan și din India, nu este suficient de semnificativ pentru a influența piața Comunității.

(122)

Volumul exporturilor a crescut în perioada în cauză. Cu toate acestea, el a rămas stabil începând cu 2000. Dat fiind că exporturile de CD-R-uri către țări terțe au continuat să fie o activitate relativ minoră pentru industria comunitară (în perioada anchetei, acestea au reprezentat 9 % din vânzările de CD-R-uri produse de industria comunitară pentru clienții independenți din Comunitate), se consideră că este puțin probabil ca acestea să fi contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(123)

Trebuie amintit că industria comunitară nu a importat produsul în cauză din India în perioada în cauză.

(124)

Ancheta a dovedit că, în perioada în cauză, industria comunitară a achiziționat CD-R-uri din alte surse pentru a răspunde cererii pieței. În ansamblu, aceste achiziții au reprezentat 40 % din totalul vânzărilor din 1998, dar au scăzut la numai 31 % în perioada anchetei.

(125)

S-a constatat, de asemenea, că volumul de CD-R-uri achiziționate a scăzut față de cel al producției proprii a industriei comunitare. În afară de aceasta, CD-R-urile produse de industria comunitară și cele achiziționate au fost vândute la același preț de către aceasta din urmă și, dat fiind că nimic nu dovedește că industria comunitară avea un cost de achiziție superior costurilor de producție, faptul că anterior s-au achiziționat CD-R-uri în opoziție cu cele din producție proprie nu poate să fi contribuit în mod semnificativ la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(126)

Achizițiile vizau, în mare măsură, să compenseze deficiențele în materie de capacități de producție și au fost efectuate la momente precise, mai ales în cazul unei societăți incluse în definiția industriei comunitare, care nu a intrat pe piața CD-R-urilor decât în 2000 și a trebuit să satisfacă cererea cu produse achiziționate înainte ca instalațiile sale de producție să fie operaționale. Achizițiile trebuie, de asemenea, considerate ca fiind rezultanta relațiilor financiare între anumite întreprinderi ale industriei comunitare și societăți din țări terțe.

(127)

Ținând cont de cele de mai sus, achizițiile efectuate de industria comunitară din alte țări decât India nu au fost de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care au făcut obiectul unor subvenții și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(128)

Producătorul-exportator indian a pretins că faptul că industria comunitară a trebuit să recurgă la achiziții pentru 31 % din vânzările sale totale este în contradicție cu afirmația în conformitate cu care această industrie este viabilă. El a amintit că această proporție nu era decât de 22,1 % în 2000 în cadrul anchetei antidumping privind Taiwanul.

(129)

Cu toate acestea, trebuie să se menționeze că alcătuirea industriei comunitare diferă în prezenta anchetă și în ancheta privind Taiwanul. În cadrul prezentei anchete, sunt incluse în industria comunitară două societăți care au legături financiare cu societăți străine, ceea ce nu este cazul și în ancheta privind Taiwanul. În afară de aceasta, trebuie notat, de asemenea, că în ancheta privind Taiwanul această proporție a crescut până la 44 % în 1998 și a ajuns în medie la 33 % între 1997 și 2000. Prin urmare, nivelul achizițiilor constatat în prezenta anchetă este de aceeași mărime ca cel constatat în ancheta privind Taiwanul.

(130)

În orice caz, după cum s-a explicat anterior, produsele achiziționate sunt vândute la același preț ca CD-R-urile din producție proprie și nu pot să fi contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(131)

Ancheta a arătat că, în perioada acesteia, concurența altor produse de stocare de date, precum DVD-urile și/sau CD-RW-rile era foarte limitată și, prin urmare, nu a avut nici o influență semnificativă asupra prețului de vânzare a produsului în cauză.

(132)

S-a analizat, de asemenea, dacă supracapacitatea la nivel mondial ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare. Deși oferta de CD-R-uri a depășit cererea pe plan mondial în perioada în cauză, trebuie amintit că industria comunitară a fost întotdeauna orientată în principal către piața Comunității, în care capacitatea a fost întotdeauna inferioară cererii. Din acest motiv, supracapacitatea le nivel mondial este susceptibilă de a fi cauzat un prejudiciu industriei comunitare. Cu toate acestea, chiar dacă acest factor ar trebui considerat o cauză a prejudiciului suferit de industria comunitară, ancheta a arătat, de asemenea, că supracapacitatea mondială exista deja în 1999, 2000 și 2001, când societatea indiană a intrat pe piață și a instalat capacități enorme, lansându-se în procesul de producție. Prin urmare, în aceste condiții, efectul unor importante cantități suplimentare importate din India pe piața Comunității a agravat situația pe această piață.

(133)

Producătorul-exportator indian care a cooperat a afirmat că lipsa de rentabilitate a unui reclamant se poate explica prin faptul că acesta din urmă a trebuit să ramburseze un ajutor de stat, în conformitate cu Decizia nr. 2000/796/CE a Comisiei din 21 iunie 2000 privind ajutoarele de stat acordate de Germania în favoarea CDA Compact Disc Albrechts GmbH (Thuringia) (6). Cu toate acestea, trebuie precizat că cifrele furnizate la considerentul 91 și utilizate pentru analiză nu sunt influențate de această decizie a Comisiei. În cazul în care rambursarea ajutorului de stat ar fi fost luată în considerare, situația financiară a societății în cauză ar fi fost și mai gravă.

(134)

Dat fiind că redevențele constituie un element al costului de producție, ele influențează rentabilitatea tuturor producătorilor de CD-R-uri. Cu toate acestea, trebuie menționat, în primul rând, că producătorul-exportator și producătorii din industria comunitară sunt autorizați în mod corespunzător de titularii brevetelor și trebuie să achite redevențele aferente. Prin urmare, numai acest element nu poate explica diferența de preț între CD-R-urile indiene și cele produse de industria comunitară, nici pierderile financiare suferite de aceasta din urmă. În al doilea rând, rentabilitatea industriei comunitare era de aproximativ 20 % în 1999, în momentul în care redevențele erau deja aplicabile, dar înainte ca producătorul-exportator să înceapă să exporte în Comunitate. În consecință, redevențele în sine nu pot cauza vreun prejudiciu. În sfârșit, ca orice alt cost legat de producția de CD-R-uri, faptul că importurile care fac obiectul unor subvenții exercită o presiune asupra scăderii prețurilor a putut împiedica industria comunitară să repercuteze costul redevențelor asupra consumatorilor. Însă, în acest caz, era vorba despre un efect al prejudiciului, nu de o cauză. Prin urmare, nu se poate considera că plata redevențelor rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(135)

Unele părți au susținut că prejudiciul ar putea rezulta dintr-un pretins abuz de poziție dominantă. Cu toate acestea, această susținere nu a fost confirmată de nici o decizie formală luată ca urmare a unei anchete a autorităților responsabile cu concurența și, prin urmare, nu poate fi acceptată.

(136)

Producătorul-exportator indian care a cooperat a pretins că producția de CD-R-uri nu este viabilă în Comunitate din cauza costului ridicat de producție și, mai ales, din cauza costului mai ridicat al mâinii de lucru. Trebuie amintit că, între 1998 și perioada anchetei, costul unitar de producție al industriei comunitare a scăzut cu 59 % și că industria comunitară era rentabilă în 1999, când societatea indiană nu era încă pe piața Comunității și când costul de producție al industriei comunitare era cu 68 % mai ridicat decât cel din perioada anchetei.

În afară de aceasta, trebuie subliniat că procesul de fabricație este identic în Comunitate și în India, cu atât mai mult cu cât producătorul indian folosește mașini europene, precum și anumite materii prime importate din Comunitate.

În ceea ce privește diferența de cost al mâinii de lucru, ancheta a arătat că producția de CD-R-uri necesită folosirea intensivă a capitalului și că, fiind în întregime automatizată, nu necesită mână de lucru importantă. Într-adevăr, doar ultima etapă a procesului de fabricație, adică cea de ambalare, necesită mână de lucru, însă în proporții limitate. În afară de aceasta, trebuie amintit că productivitatea lucrătorilor industriei comunitare s-a dublat în perioada în cauză.

În sfârșit, trebuie precizat că anumite societăți taiwaneze au început recent să producă CD-R-uri în Comunitate, ceea ce tinde să demonstreze că această producție ar putea fi viabilă și rentabilă în Comunitate, în ciuda costului mâinii de lucru, în cazul în care s-ar restabili condițiile de concurență loială pe piața Comunității. Argumentul a fost, prin urmare, respins.

Aceeași societate a afirmat că scăderea prețurilor pe piața Comunității se datora faptului că ciclul de viață al CD-R-ului a ajuns la un stadiu de maturitate, caracterizat de diminuarea prețurilor și a costului de producție și de intrarea noilor concurenți pe piață.

Deși ciclul de viață al CD-R-ului poate explica parțial scăderea prețurilor, s-a dovedit în perioada anchetei că nivelul scăzut al prețurilor importurilor indiene a avut o influență semnificativă asupra unei piețe caracterizate de transparența și elasticitatea prețurilor.

(137)

Producătorul-exportator indian care a cooperat a pretins, de asemenea, că industria comunitară a intrat prea târziu pe piața CD-R-urilor, într-un moment în care prețurile de vânzare scăzuseră deja.

Trebuie amintit că producătorul-exportator indian a început producția de CD-R-uri mult mai târziu decât industria comunitară și, în mod logic, ar fi trebuit să întâmpine mai multe dificultăți la intrarea pe piață, într-un moment în care prețurile erau deja scăzute și în care toți concurenții depășiseră etapa de demarare. Argumentul a fost, prin urmare, respins.

(138)

Aceeași societate indiană a afirmat că industria comunitară era prea fragmentată și nu era capabilă să realizeze economii de scară din cauza mărimii reduse a unităților de producție. Cu toate acestea, trebuie menționat că una dintre cele două societăți considerate de producătorul indian ca fiind cele mai mari și, prin urmare, capabile să realizeze în mod autonom suficiente economii de scară a sprijinit plângerea, a cooperat la anchetă și s-a dovedit că și ea a suferit același prejudiciu ca ceilalți producători din industria comunitară. În ceea ce privește, în special, argumentul legat de economiile de scară și/sau de cele mai bune condiții pe care producătorul-exportator indian afirmă că le poate obține pentru achiziționarea de materii prime, acest lucru nu s-a putut confirma pe baza informațiilor oferite de furnizorii de materii prime și/sau instalații mecanice în timpul vizitelor de verificare. Argumentul privind economiile de scară a fost, prin urmare, respins.

(139)

În afară de aceasta, trebuie amintit că industria comunitară este recentă, deoarece, astfel cum s-a stabilit în Regulamentul (CE) nr. 2479/2001 al Comisiei, ea a început producția abia în 1997. Ea a suferit un prejudiciu încă de la început, mai întâi cauzat de importurile din Taiwan, care au făcut obiectul unui dumping, în conformitate cu regulamentul menționat anterior, și, mai recent, a trebuit să facă față presiunii asupra prețurilor exercitate de importurile indiene.

(140)

Ținând cont de considerentele anterioare, se concluzionează că prejudiciul important suferit de industria comunitară, caracterizat de o scădere a prețurilor de vânzare, a investițiilor, a randamentului investițiilor și a fluxurilor de lichidități, precum și de pierderi substanțiale, s-a datorat importurilor în cauză care fac obiectul unor subvenții. Într-adevăr, efectul altor factori, precum importurile din Taiwan sau ciclul de viață al produsului în cauză asupra evoluției negative a industriei comunitare, în termeni de prețuri de vânzare, nu a fost decât parțial și nu a fost de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile din India care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul suferit în consecință de industria comunitară.

(141)

Luând în considerare analiza anterioară, care arată că efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare trebuie clar definite și separate de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unor subvenții, se concluzionează că acești alți factori nu sunt de natură să infirme faptul că prejudiciul estimat trebuie atribuit importurilor care fac obiectul unor subvenții.

(142)

S-a cercetat dacă, în ciuda concluziilor privind existența unor subvenții prejudiciabile, sunt motive imperioase care să ducă la concluzia că nu este în interesul Comunității să adopte măsuri în acest caz particular. În acest sens și în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul de bază, s-au examinat, pe baza tuturor elementelor de probă prezentate, efectul eventualelor măsuri asupra tuturor intereselor vizate de prezenta procedură și consecințele neinstituirii unor măsuri.

(143)

În vederea evaluării efectului probabil al instituirii sau neinstituirii unor măsuri, toate părțile interesate au fost invitate să furnizeze informații. S-au trimis chestionare celor cinci producători comunitari care au depus plângerea, celorlalte optsprezece societăți cunoscute ca fiind producători în cadrul Comunității, unei asociații a consumatorilor și unui număr de nouă societăți aparținând industriei în amonte („furnizori”). În afară de cei cinci producători comunitari care au depus plângerea, au mai prezentat răspunsuri satisfăcătoare alți patru producători comunitari. Patru furnizori au răspuns la chestionar, iar asociația consumatorilor a formulat observații.

(144)

Din cauza numărului mare de importatori din Comunitate și pentru a permite Comisiei să hotărască dacă era necesar să recurgă la tehnica de eșantionare, toți importatorii independenți sau reprezentanții lor au fost invitați să se facă, în termen de cincisprezece zile de la deschiderea procedurii, cunoscuți și să furnizeze informații de bază privind importurile și revânzările lor pe piața Comunității. Două societăți s-au făcut cunoscute și au furnizat informațiile cerute. Li s-au trimis chestionare. Cu toate acestea, nici una dintre acestea nu a răspuns la ele.

(145)

Aceste răspunsuri și observații au servit drept bază analizei interesului Comunității.

(146)

Trebuie amintit că producătorii comunitari au fost deja grav afectați în trecut de importurile de CD-R-uri originare din Taiwan, astfel cum arată Regulamentul (CE) nr. 1050/2002 al Consiliului. În 2000, cinci producători europeni au încetat complet producția de CD-R-uri și alți doi au procedat la fel în 2001.

(147)

Industria comunitară era viabilă și capabilă să furnizeze pe piață o cantitate mai mare din acest produs, care constituie un suport de stocare esențial pentru un mare număr de utilizatori de calculatoare.

(148)

Trebuie să se observe, de asemenea, că producția de dispozitive de stocare a datelor este un sector tehnologic important pentru Comunitate, în ansamblul ei. Tehnologia și experiența acumulate de industria comunitară în ceea ce privește producerea de CD-R-uri a constituit și va constitui în continuare o bază de inovație în procesul de fabricare a altor produse de stocare de date. Pentru industria comunitară, a rămâne viabilă în sectorul CD-R-urilor este o condiție a participării sale la piața prosperă a celorlalte sisteme de stocare de date. În ceea ce privește vânzările, există, într-adevăr, sinergii importante între produsul în cauză și alte produse de stocare de date, cum ar fi CD-RW-urile și DVD-urile. Prin urmare, este esențial ca industria comunitară să propună produsul în cauză clienților săi și să își lărgească gama de produse.

(149)

Ținând cont de concluziile privind situația industriei comunitare din considerentele 102-105, mai ales în privința pierderilor suferite, se consideră că, în absența unor măsuri împotriva subvențiilor prejudiciabile, situația financiară a industriei comunitare riscă să se agraveze, producția din Comunitate riscă să scadă, iar utilizatorii/consumatorii riscă să depindă în foarte mare măsură și tot mai mult de importuri.

(150)

Lipsa unor măsuri definitive în cadrul prezentei proceduri ar agrava situația deja deteriorată a industriei comunitare, caracterizată de pierderi și de încetinirea ritmului investițiilor în urma pierderilor. De asemenea, astfel s-ar contracara eficacitatea măsurilor antidumping instituite pentru importurile aceluiași produs originar din Taiwan. Este în joc supraviețuirea acestei industrii. În cazul în care ar fi nevoită să înceteze producția, Comunitatea ar deveni aproape în întregime dependentă de sursele de aprovizionare din țări terțe într-un sector cu evoluție rapidă și de o importanță tehnologică tot mai mare. Dat fiind că măsurile antisubvenții au scopul de a restabili o concurență loială pe piața comunitară, ar fi în interesul industriei comunitare să instituie astfel de măsuri, deoarece, în ciuda prejudiciului suferit, ea se dovedește viabilă în principiu.

(151)

În cele din urmă, drepturile compensatorii asociate eforturilor continue ale industriei comunitare de a-și reduce costurile de producție nu pot decât să contribuie la redresarea acesteia în urma pierderilor financiare pe care le-a suferit, condiție prealabilă participării sale la piața în creștere a altor suporturi de stocare.

(152)

Cei trei producători comunitari care nu au fost considerați ca făcând parte din industria comunitară erau, cu toate acestea, de acord cu drepturile compensatorii.

(153)

După cum s-a explicat deja la considerentul 143, nouă societăți care au aprovizionat un producător-exportator indian și/sau industria comunitară au menționat în scrisori adresate Comisiei că orice măsură ar fi contrară propriului lor interes. Ele au primit un chestionar menit să evalueze detaliat influența probabilă a acestor măsuri asupra afacerilor acestora. Doar patru societăți au răspuns la întrebări și au declarat că se opun instituirii de drepturi compensatorii.

(154)

Cu toate acestea, ancheta a arătat că proporția de producători europeni de CD-R-uri în cifra de afaceri a furnizorilor care au cooperat era semnificativă. Prin urmare, orice nouă reducere a numărului de producători comunitari sau deteriorare a situației lor ar avea nu numai repercusiuni asupra ocupării forței de muncă și investiției în industria comunitară însăși, dar ar putea provoca, de asemenea, o reacție în lanț în rândul furnizorilor de materii prime și instalații mecanice ai industriei comunitare. În afară de aceasta, ancheta a arătat că influența măsurilor antidumping instituite asupra produsului în cauză originar din Taiwan, de aproximativ două ori mai importante decât drepturile compensatorii propuse în cadrul prezentei anchete, nu a avut un efect semnificativ asupra furnizorilor.

(155)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că subvenția prevăzută de prezentul regulament a fost în beneficiul furnizorilor europenei de bunuri de capital. În conformitate cu această societate, în cazul instituirii unor măsuri compensatorii, unele comenzi ar fi anulate, ceea ce ar avea consecințe grave asupra furnizorilor europeni de instalații mecanice.

(156)

În acest sens, trebuie amintit că atunci când s-au comunicat concluziile finale tuturor părților interesate, nici unul dintre furnizorii care au cooperat nu a contestat concluzia menționată anterior, și anume că proporția producătorilor europeni de CD-R-uri din cifra de afaceri a furnizorilor care au cooperat este semnificativă și că este probabil ca orice nouă reducere a numărului de producători comunitari sau deteriorare a situației lor să provoace o reacție în lanț în rândul furnizorilor de materii prime și instalații mecanice ai industriei comunitare. De altfel, după cum s-a explicat anterior, influența unui drept compensatoriu nu riscă să aibă un efect direct semnificativ asupra activităților furnizorilor.

(157)

Nu a cooperat la anchetă nici un importator independent.

(158)

Lipsa de cooperare din partea importatorilor în această cauză conduce la concluzia că, în cazul instituirii unor măsuri, acestea nu vor avea nici un impact semnificativ asupra situației importatorilor și negociatorilor independenți de CD-R-uri din Comunitate.

(159)

Principalii utilizatori de CD-R-uri sunt duplicatorii și consumatorii finali. Duplicatorii nu au emis observații în cadrul prezentei anchete. Se consideră, prin urmare, că o eventuală creștere a costurilor în acest sector poate fi apreciată ca neglijabilă în raport cu totalul costurilor.

(160)

În schimb, neinstituirea unor măsuri ar amenința grav viabilitatea industriei comunitare, a cărei dispariție ar reduce oferta și concurența, în detrimentul duplicatorilor și al consumatorilor.

(161)

În ceea ce privește consumatorii, a fost contactată Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC), și aceasta a trimis observații. Deși această organizație nu este favorabilă instituirii drepturilor, nu s-a furnizat nici un element care să arate că drepturile antidumping instituite asupra CD-R-urilor originare din Taiwan au avut un efect notabil asupra consumatorilor. Chiar și în ipoteza cea mai pesimistă în care drepturile compensatorii s-ar repercuta în întregime asupra consumatorilor, creșterea rezultată ar fi inferioară a 3 eurocenți pe CD-R originar din India. Chiar dacă acest scenariu se confirmă, nu se așteaptă nici un impact major asupra consumatorului final, având în vedere scăderea prețului pe piața Comunității începând din 1998 și nivelul măsurilor propuse.

(162)

Trebuie să se observe, de asemenea, că nimic nu indică faptul că restabilirea unor condiții favorabile unei piețe deschise și echitabile îi va împiedica pe producătorii din țări terțe să exercite o concurență pe piața Comunității sau va reduce calitatea și diversitatea aprovizionării. În cazul în care este adevărat că producția din Comunitate este insuficientă în prezent pentru a satisface cererea pentru produsul în cauză, măsurile compensatorii vor avea ca unic efect eliminarea denaturării concurenței care rezultă din subvenții și nu vor împiedica, prin urmare, țările terțe să satisfacă cererea oferind produse la prețuri rezonabile. Într-adevăr, dat fiind că nivelul măsurilor compensatorii este egal cu marja de subvenție, însă inferior valorii necesare pentru eliminarea completă a prejudiciului, se va elimina singurul aspect inechitabil pe care îl constituie avantajul de preț oferit exportatorilor.

(163)

În afară de aceasta, produsul în cauză poate fi importat în continuare din alte țări. Trebuie să se noteze, de asemenea, posibilitatea de creștere viitoare a cotei de piață deținute de țările care nu sunt vizate de măsurile compensatorii, datorită faptului că aprovizionarea cu CD-R-uri a pieței Comunității de către țări care nu au recurs la practici de subvenționare era mai puțin interesantă în trecut din cauza puternicei presiuni exercitate asupra prețurilor de India și Taiwan. Este foarte probabil ca țările care nu au recurs la practicile de subvenționare să își consolideze prezența pe piața comunitară, în cazul în care pe aceasta se restabilește o concurență echitabilă.

(164)

Astfel, se pare că nici utilizatorii, nici consumatorii nu ar fi foarte afectați de instituirea unor măsuri.

(165)

Pe baza considerentelor anterioare, se concluzionează că instituirea de măsuri compensatorii definitive nu ar fi contrară interesului Comunității.

(166)

Ținând cont de concluziile stabilite cu privire la subvenții, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, se consideră necesară instituirea unor măsuri definitive pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unor subvenții.

(167)

Pentru determinarea nivelului măsurilor definitive, s-au luat în considerare și marjele de subvenție stabilite și amploarea prejudiciului suferit de industria comunitară.

(168)

Măsurile definitive trebuie instituite la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri, fără a depăși totuși marjele de subvenție constatate. Pentru a calcula valoarea dreptului necesar pentru a elimina efectele subvențiilor prejudiciabile, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei comunitare să își acopere costurile și să realizeze profitul înainte de impozitare pe care îl poate aștepta în mod rezonabil în condiții de concurență normală, adică în absența unor importuri care fac obiectul unor subvenții, pentru vânzările sale de produse similare în Comunitate. Marja de profit înainte de impozitare utilizată pentru acest calcul este identică cu cea fixată în cadrul procedurii împotriva Taiwanului, adică de 8 % din cifra de afaceri.

(169)

Majorarea prețurilor necesară a fost determinată prin efectuarea unei comparații între prețul de export mediu ponderat, utilizat pentru a stabili subcotarea, și prețul neprejudiciabil al diverselor tipuri de produs vândute de industria comunitară pe piața Comunității. Acest preț neprejudiciabil pe tip de produs s-a obținut adunând marja de profit de 8 % menționată anterior cu costul de producție al tipului de produs în cauză. Costul de producție a fost calculat pentru fiecare model, pe baza prețului de vânzare, la care s-au adunat pierderile. Eventualele diferențe care au rezultat din această comparație au fost ulterior exprimate în procent din valoarea totală CIF la import. În toate cazurile, aceste diferențe erau superioare marjelor de subvenție constatate.

(170)

Nivelul de eliminare a prejudiciului fiind superior marjei de subvenție stabilite, măsurile definitive trebuie să se bazeze pe aceasta din urmă. Ținând cont de gradul ridicat de cooperare și pentru a nu contracara eficiența măsurii, este necesar să se fixeze nivelul dreptului compensatoriu definitiv pentru India la 7,3 %,