03/Volumul 43

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

129

L 192/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În ceea ce privește cerealele și anumite produse de origine vegetală, inclusiv fructele și legumele, conținuturile de reziduuri trebuie să reflecte utilizarea unor cantități minime de pesticide necesare asigurării unei protecții eficiente a plantelor, aplicate astfel încât cantitatea de reziduuri să fie cât mai redusă posibil și acceptabilă din punct de vedere toxicologic, în special ținând seama de protecția mediului și de protecția consumatorilor din punctul de vedere al estimării unei doze zilnice admise (DZA). În ceea ce privește alimentele de origine animală, conținuturile de reziduuri trebuie să reflecte consumul de către animale de cereale și de produse de origine vegetală tratate cu pesticide, ținând seama, dacă este cazul, de consecințele directe ale utilizării medicamentelor veterinare. Conținuturile maxime de reziduuri (CMR) comunitare reprezintă limita superioară a cantităților de reziduuri care se pot găsi în produse dacă producătorii au respectat bunele practici agricole.

(2)

CMR de pesticide trebuie reexaminate în mod constant și pot fi modificate pentru a se ține seama de noile informații și date. CMR trebuie stabilite la pragul de detectare dacă nu există utilizări autorizate.

(3)

Comisia a luat decizii pentru a nu înscrie substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iunie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/48/CE a Comisiei (8) în ceea ce privește substanțele lindan (Decizia 2000/801/CE a Comisiei) (9), quintozen (Decizia 2000/816/CE a Comisiei) (10), permetrin (Decizia 2000/817/CE a Comisiei) (11), zineb (Decizia 2001/245/CE a Comisiei) (12) și paration (Decizia 2001/520/CE a Comisiei) (13). În temeiul deciziilor menționate anterior, utilizarea produselor fitosanitare care conțin aceste substanțe active nu mai este autorizată în Comunitatea Europeană. Prin urmare, toate reziduurile de pesticide care rezultă în urma utilizării acestor produse fitosanitare trebuie adăugate în anexele la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE, pentru a permite supravegherea și controlul adecvat al interzicerii utilizărilor lor și pentru a proteja consumatorii. Deoarece, printr-un control de rutină, nu este posibil să se facă distincție între zineb și ceilalți ditiocarbamați, nu este posibil să se stabilească CMR pentru zineb. Pentru a răspunde așteptărilor legitime în ceea ce privește utilizarea stocurilor existente de pesticide, deciziile de neînscriere ale Comisiei au acordat un termen de grație, iar CMR fondate pe noțiunea conform căreia utilizarea substanței în cauză nu mai este autorizată în Comunitate nu trebuie să se mai aplice până la sfârșitul perioadei de grație aplicabilă în cazul respectivei substanțe.

(4)

Conținuturi maxime de reziduuri de lindan și paration au fost stabilite în prealabil pentru anumite produse în anexa II la Directiva 76/895/CEE (astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/528/CEE a Comisiei (14), dar prezenta directivă autorizează statele membre să stabilească CMR mai ridicate. În schimb, pentru a stabili conținuturi maxime de pesticide armonizate la nivel comunitar în ceea ce privește substanțele lindan și paration din și de pe fructe și legume, respectivele CMR trebuie înscrise în Directiva 90/642/CEE. În plus, CMR trebuie modificate astfel încât să reflecte retragerea autorizațiilor la nivel comunitar.

(5)

Conținuturile maxime comunitare de reziduuri și cele recomandate de Codex alimentarius se stabilesc și se evaluează în conformitate cu unele proceduri similare. Există un număr restrâns de conținuturi maxime de pesticide (CMR) stabilite de Codex pentru lindan, quintozen, permetrin și paration. S-a ținut seama de acestea la determinarea conținuturilor maxime de reziduuri stabilite de prezenta directivă. De CMR prevăzute de Codex, a căror retragere urmează să fie recomandată în viitorul apropiat, nu s-a ținut seama. CMR prevăzute de Codex pentru lindan, și anume 0,1 mg/kg (ouă) și 0,7 mg/kg (carne de pasăre), sunt CMRA (conținuturi maxime de reziduuri alogene). Aceste CMR nu sunt stabilite la nivelul care rezultă în urma utilizării curente a produselor fitosanitare, ci țin seama de faptul că în urma utilizărilor anterioare ale substanțelor au rezultat reziduuri care pot fi considerate contaminante. CMR bazate pe cele prevăzute de Codex au fost evaluate din punctul de vedere al riscurilor pe care le prezintă pentru consumatori. Nu s-a stabilit nici un risc în cadrul parametrilor toxicologici bazați pe studiile de care dispune Comisia. DZA pentru lindan este de 0,001 mg/kg g.c./zi (JMPR 1997) – o doză de referință acută nefiind considerată necesară. DZA pentru paration este de 0,004 mg/kg g.c./zi (JMPR 1995), doza de referință acută fiind de 0,01 mg/kg g.c./zi (JMPR 1995). DZA pentru permetrin este de 0,05 mg/kg g.c./zi (JMPR 1999), o doză de referință acută nefiind considerată necesară. DZA pentru quintozen este de 0,01 mg/kg g.c./zi (JMPR 1995), o doză de referință acută nefiind considerată necesară.

(6)

Comunitatea a notificat Organizației Mondiale a Comerțului proiectul de directivă al Comisiei, pentru redactarea respectivei directive ținându-se seama de observațiile primite. CMR pentru combinații pesticide/culturi specifice utilizate în țările terțe ar putea fi examinate de Comisie pe baza datelor acceptabile prezentate (15).

(7)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

1.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 noiembrie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

2.

Statele membre aplică aceste măsuri începând cu 1 decembrie 2002 în ceea ce privește substanțele lindan, quintozen și permetrin, și începând cu 1 mai 2003 în ceea ce privește parationul.

3.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.