15/Volumul 08

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

247

L 242/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Un mediu curat și sănătos este esențial pentru bunăstarea și prosperitatea societății; or, creșterea continuă la nivel global va conduce la o presiune tot mai puternică asupra mediului.

(2)

Cel de-al cincilea program comunitar de acțiune pentru mediu „Pentru o dezvoltare durabilă” s-a încheiat la 31 decembrie 2000, după ce a adus o serie de îmbunătățiri importante.

(3)

Este necesar un efort continuu pentru a respecta scopurile generale și obiectivele concrete în materie de mediu stabilite deja de către Comunitate și este astfel nevoie de cel de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu („programul”), instituit prin prezenta decizie.

(4)

Există încă un anumit număr de aspecte de mediu grave care persistă, în timp ce apar și altele noi, necesitând aplicarea de noi măsuri.

(5)

Este necesar să se insiste mai mult asupra prevenirii și asupra punerii în aplicare a principiului precauției la elaborarea de strategii de protecție a sănătății oamenilor și a mediului.

(6)

Utilizarea prudentă a resurselor naturale și protejarea ecosistemului global, împreună cu prosperitatea economică și cu o dezvoltare socială echilibrată sunt condițiile necesare unei dezvoltări durabile.

(7)

Programul vizează garantarea unui nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și o ameliorare generală a calității vieții și mediului înconjurător, indică prioritățile, din punctul de vedere al mediului, pentru strategia de dezvoltare durabilă și ar trebui luat în considerare în momentul prezentării propunerilor pentru această strategie.

(8)

Programul vizează disocierea presiunilor asupra mediului înconjurător și creșterea economică, respectând în același timp principiul subsidiarității și diversitatea condițiilor existente în diferitele regiuni ale Uniunii Europene.

(9)

Programul stabilește prioritățile în materie de mediu înconjurător care caracterizează acțiunile Comunității, cu accent pe schimbarea climei, a naturii și a biodiversității, a mediului înconjurător, a sănătății și a calității vieții, a resurselor naturale și a deșeurilor.

(10)

Pentru fiecare dintre aceste domenii, se indică obiectivele cheie și anumite scopuri și se identifică acțiunile de întreprins pentru atingerea acestor obiective concrete. Obiectivele și scopurile se referă la nivelurile de performanță sau la realizările care se urmăresc.

(11)

Obiectivele, prioritățile și acțiunile programului ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă în țările candidate și să garanteze protejarea patrimoniului natural al acestor țări.

(12)

Legislația rămâne un element esențial de abordare a provocărilor în materie de mediu, iar punerea în aplicare deplină și corectă a legislației existente este o prioritate. Cu toate acestea, ar trebui luate în considerare și alte modalități de atingere a obiectivelor în materie de mediu.

(13)

Programul ar trebui să promoveze procesul de integrare a preocupărilor în materie de mediu înconjurător în toate politicile și activitățile Comunității, în conformitate cu articolul 6 din tratat, pentru a se reduce presiunile asupra mediului provenind din diverse surse.

(14)

Este necesară o abordare strategică integrată, care să înglobeze noi moduri de a lucra cu piața, implicând cetățenii, întreprinderile și alte părți interesate pentru a aduce schimbările necesare, atât în domeniul producției, cât și în acela al modelelor de consum public și privat care influențează în mod negativ starea și evoluția mediului înconjurător. Această abordare ar trebuie să încurajeze utilizarea și gestionarea durabilă a uscatului și a mării.

(15)

Prevederile referitoare la accesul la informațiile din domeniul mediului și la justiție și cele referitoare la participarea publică la procesul de elaborare a politicilor vor fi extrem de importante pentru succesul programului.

(16)

Strategiile tematice vor cuprinde o gamă de soluții și instrumente necesare pentru a răspunde la o serie de chestiuni complexe care necesită o abordare largă și multidimensională și vor propune acțiunile de întreprins, implicând, după caz, Parlamentul European sau Consiliul.

(17)

Oamenii de știință susțin în unanimitate că activitățile umane produc creșteri ale concentrației gazelor cu efect de seră, ceea ce duce la temperaturi mai ridicate la nivel global și la perturbarea climei.

(18)

Implicațiile schimbărilor climatice pentru societatea umană și pentru natură sunt grave și trebuie atenuate. Măsurile pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pot fi puse în aplicare fără o reducere a nivelurilor de creștere și de prosperitate.

(19)

Indiferent de succesul măsurilor de atenuare, societatea trebuie să se adapteze și să se pregătească pentru efectele schimbărilor climatice.

(20)

Ecosistemele sănătoase și echilibrate sunt esențiale pentru susținerea vieții pe planetă.

(21)

Activitatea umană creează o presiune considerabilă asupra naturii și a biodiversității. Este necesar să se ia măsuri pentru contracararea acestor presiuni care se datorează mai cu seamă poluării, introducerii de specii alogene, riscurilor potențiale ale diseminării în natură de organisme modificate genetic și ale modului de exploatare a uscatului și a mării.

(22)

Solul este o resursă finită care se află sub presiune ecologică.

(23)

În ciuda îmbunătățirii normelor ecologice, pare tot mai probabilă existența unei legături între degradarea mediului și anumite maladii umane. Prin urmare, este important să se studieze, de exemplu, riscurile potențiale ale emisiilor și ale produselor chimice periculoase, ale pesticidelor și ale zgomotului.

(24)

Este necesară o cunoaștere mai aprofundată a impactului potențial negativ al utilizării de produse chimice, iar responsabilitatea pentru generarea acestor cunoștințe ar trebui să aparțină producătorilor, importatorilor și utilizatorilor finali.

(25)

Produsele chimice periculoase ar trebui înlocuite cu produse chimice mai sigure sau cu tehnologii alternative mai sigure care nu implică utilizarea de produse chimice, în scopul reducerii riscurilor pentru om și pentru mediu.

(26)

Pesticidele ar trebui utilizate în mod durabil, pentru a se minimiza impactul negativ al acestora asupra sănătății umane și asupra mediului.

(27)

Circa 70 % din populație locuiește în mediul urban, astfel încât este nevoie de eforturi concertate pentru a asigura creșterea calității vieții și a mediului în orașe.

(28)

Planeta are o capacitate limitată de a răspunde cererii crescânde de resurse naturale și de a absorbi emisiile și deșeurile rezultate din utilizarea acestor resurse și există dovezi că cererea actuală de resurse depășește în mai multe cazuri capacitatea de absorbție a mediului.

(29)

Volumul de deșeuri produse în Comunitate continuă să crească, o parte semnificativă a acestora fiind periculoase, ceea ce duce la pierderi de resurse și la riscuri crescute de poluare.

(30)

Globalizarea economică implică necesitatea tot mai stringentă de a întreprinde acțiuni ecologice la nivel internațional, inclusiv în ceea ce privește politicile din domeniul transporturilor, ceea ce impune Comunității adoptarea de noi măsuri în domeniul politicilor comerciale, de dezvoltare și de afaceri externe, pentru a permite o dezvoltare durabilă și în alte țări. Buna administrare publică trebuie să aibă o contribuție importantă în acest sens.

(31)

Comerțul, fluxurile investițiilor internaționale și creditele pentru export ar trebui să aibă o contribuție pozitivă în domeniul protecției mediului și al dezvoltării durabile.

(32)

Adoptarea politicilor din domeniul mediului, dată fiind complexitatea chestiunilor implicate, trebuie să se bazeze pe cele mai bune analize științifice și economice disponibile și pe cunoașterea stării și tendințelor din domeniul mediului, în conformitate cu articolul 174 din tratat.

(33)

Informațiile transmise factorilor de elaborare a politicilor, părților interesate și publicului larg trebuie să fie pertinente, transparente, actualizate și ușor de înțeles.

(34)

Progresul în vederea atingerii obiectivelor ecologice trebuie să fie măsurat și evaluat.

(35)

Pe baza evaluărilor stării mediului, ținând seama de informațiile furnizate de Agenția Europeană de Mediu, este necesar ca, la mijlocul perioadei de aplicare a programului, să se realizeze o evaluare a progreselor înregistrate și să se stabilească dacă este necesară modificarea orientărilor adoptate,

—

schimbările climatice;

—

natura și biodiversitatea;

—

mediul, sănătatea și calitatea vieții;

—

resursele naturale și deșeurile.

—

să sublinieze faptul că schimbările climatice constituie marea provocare a următorilor 10 ani și a perioadei următoare și să contribuie la atingerea obiectivului pe termen lung reprezentat de stabilizarea concentrației de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să prevină interferențe antropice periculoase cu sistemul climatic. Astfel, programul urmărește, pe termen lung, realizarea obiectivului de limitare a creșterii temperaturii globale cu maximum 2 °Celsius la nivelurile preindustriale și de menținere a concentrației de CO2 sub limita de 550 ppm. Pe termen și mai lung, aceasta va implica probabil reducerea globală a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 70 % față de nivelul anului 1990, după cum a stabilit Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice;

—

să protejeze, să conserve, să restaureze și să dezvolte funcționarea sistemelor naturale, a habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice, cu scopul opririi deșertificării și a procesului de dispariție a biodiversității, inclusiv celei a resurselor genetice, atât în interiorul Uniunii Europene, cât și la scară globală;

—

să contribuie la crearea unui nivel înalt de calitate a vieții și a bunăstării sociale a cetățenilor, prin asigurarea unui mediu înconjurător în care nivelul poluării să nu aibă efecte periculoase asupra sănătății umane și asupra mediului și prin încurajarea unei dezvoltări urbane durabile;

—

o utilizare eficientă a resurselor și o mai bună gestionare a resurselor și a deșeurilor pentru stimularea unei producții de bunuri și a unor modele de consum durabile, disociindu-se în felul acesta utilizarea resurselor și generarea de deșeuri de rata creșterii economice și urmărindu-se garantarea faptului că consumul de resurse regenerabile și neregenerabile nu depășește puterea de absorbție a mediului înconjurător.

—

dezvoltarea inițiativelor europene de sensibilizare a cetățenilor și a autorităților locale;

—

dialoguri ample cu părțile interesate, stimulându-se sensibilizarea la problemele ecologice și participarea publicului;

—

analiza costurilor și a beneficiilor, ținându-se seama de necesitatea internalizării costurilor de mediu;

—

cele mai bune informații științifice disponibile și îmbunătățirea cunoașterii științifice prin cercetare și dezvoltare tehnologică;

—

datele și informațiile referitoare la starea și tendințele din domeniul mediului.

—

integrarea cerințelor de protecție a mediului în programele comunitare, inclusiv cele legate de dezvoltarea infrastructurii;

—

promovarea transferurilor de tehnologii nepoluante către țările candidate;

—

dialogul amplu și schimbul de experiență cu administrațiile naționale și locale din țările candidate cu privire la dezvoltarea durabilă și la conservarea patrimoniului lor natural;

—

colaborarea cu societatea civilă, cu organizațiile nonguvernamentale (ONG) și cu companiile din țările candidate pentru sensibilizarea și stimularea participării publicului larg;

—

încurajarea instituțiilor financiare internaționale și a sectorului privat să susțină punerea în aplicare și respectarea legislației în materie de mediu din țările candidate și să acorde atenția cuvenită integrării preocupărilor ecologice în activitățile din sectorul economic.

—

rolul constructiv și pozitiv al Uniunii Europene ca partener principal în protecția mediului la nivel global și în urmărirea unei dezvoltări durabile;

—

dezvoltarea unui parteneriat global pentru mediu și pentru o dezvoltare durabilă;

—

integrarea preocupărilor și obiectivelor legate de mediu în toate aspectele relațiilor externe ale Comunității.

1.

Dezvoltarea de legislație comunitară nouă și modificarea legislației existente, după caz;

2.

Încurajarea punerii în aplicare și a susținerii mai eficiente a legislației comunitare asupra mediului, fără a aduce atingere dreptului Comisiei de a iniția proceduri de încălcare. Aceasta presupune:

3.

Sunt necesare eforturi suplimentare pentru integrarea cerințelor de protecție a mediului în pregătirea, definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților comunitare în diferite domenii. De asemenea, sunt necesare eforturi suplimentare în diverse sectoare pentru examinarea obiectivelor, scopurilor, calendarelor și indicatorilor lor ecologici specifici. Pentru aceasta este nevoie:

4.

Promovarea unei producții și a unor modele de consum durabile prin aplicarea eficientă a principiilor enunțate în articolul 2, pentru internalizarea atât a aspectelor negative, cât și a celor pozitive ale impactului asupra mediului, utilizându-se în acest scop o combinație de instrumente, inclusiv instrumente economice sau de piață. Acest lucru necesită, inter alia:

5.

Dezvoltarea colaborării și a parteneriatului cu întreprinderile și cu organizațiile de reprezentare a acestora și implicarea partenerilor sociali, a consumatorilor și a organizațiilor acestora, după caz, în vederea îmbunătățirii performanțelor ecologice ale întreprinderilor și stabilirii unor modele de producție durabilă. Acest lucru necesită:

6.

Pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor individuali, a întreprinderilor și a autorităților publice, în calitate de consumatori, cu privire la procese și produse în lumina impactului lor asupra mediului, în vederea creării de modele de consum durabile. Acest lucru necesită:

7.

Pentru a sprijini integrarea preocupărilor de mediu în sectorul financiar. Acest lucru necesită:

8.

Pentru crearea unui sistem comunitar al răspunderii, este nevoie, inter alia:

9.

Pentru îmbunătățirea colaborării și a parteneriatului cu grupurile organizate de consumatori și cu ONG-urile și pentru promovarea unei mai bune înțelegeri și participări la activitățile ecologice printre cetățenii europeni, este nevoie de:

10.

Pentru încurajarea și promovarea utilizării și administrării eficiente și durabile a uscatului și a mării, ținând seama de preocupările privind mediul. Acest lucru necesită, pe lângă respectarea în totalitate a principiului subsidiarității, următoarele:

—

ratificarea și intrarea în vigoare a Protocolului de la Kyoto la Convenția cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice până în anul 2002 și îndeplinirea angajamentelor de a reduce emisiile cu 8 % până în 2008-2012 față de nivelul din 1990 pe teritoriul Comunității Europene în ansamblul său, în conformitate cu angajamentul asumat de fiecare stat membru, astfel cum este menționat în Concluziile Consiliului din 16 și 17 iunie 1998;

—

realizarea, până în 2005, de progrese demonstrabile în îndeplinirea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto;

—

plasarea Comunității pe o poziție credibilă de pe care să susțină un acord internațional cu privire la scopurile de reducere și mai strictă a emisiilor pentru cea de-a doua perioadă de angajamente prevăzută prin Protocolul de la Kyoto. Acest acord ar trebui să aibă ca scop reducerea semnificativă a emisiilor, ținând seama întru totul, inter alia, de rezultatele celui de-al treilea raport de evaluare al IPCC și având în vedere necesitatea înscrierii în direcția unei distribuții echitabile la nivel global a emisiilor de gaze cu efect de seră.

(i)

Punerea în aplicare a angajamentelor referitoare la climatul internațional incluse în Protocolul de la Kyoto prin:

(ii)

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul energetic:

(iii)

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor:

(iv)

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul producției industriale:

(v)

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în alte sectoare:

(vi)

Utilizarea altor instrumente adecvate, precum:

—

revizuirea politicilor comunitare, în special a celor care sunt relevante pentru schimbările climatice, astfel încât deciziile de investiție să țină seama de necesitatea acestei adaptări;

—

încurajarea modelării și evaluării climatului regional, atât pentru pregătirea măsurilor regionale de adaptare, precum gestionarea resurselor de apă, conservarea biodiversității și prevenirea deșertificării și a inundațiilor, cât și pentru sensibilizarea cetățenilor și întreprinderilor în această chestiune.

—

susținerea creării de structuri de aplicare a măsurilor naționale în vederea utilizării mecanismelor de la Kyoto și a îmbunătățirii capacității de monitorizare a emisiilor și de elaborare de rapoarte în această privință;

—

promovarea unor sectoare ale transporturilor și energiei mai durabile;

—

consolidarea cooperării cu țările candidate în chestiunile legate de schimbările climatice.

—

creării de structuri pentru asistarea țărilor în curs de dezvoltare și a țărilor cu economii de tranziție, de exemplu prin încurajarea proiectelor legate de Mecanismul de dezvoltare nepoluantă prevăzut de Protocolul de la Kyoto și a punerii acestora în aplicare în comun;

—

unui răspuns prompt la necesitățile de transfer tehnologic identificate;

—

asistării, în procesul de adaptare la schimbările climatice, a țărilor care au nevoie de această asistență.

—

oprirea declinului biodiversității, cu scopul de a atinge acest obiectiv până în 2010, inclusiv prin prevenirea și atenuarea impactului genotipurilor și speciilor străine intruse;

—

protejarea naturii și a biodiversității împotriva poluanților nocivi și restaurarea lor adecvată;

—

conservarea, restaurarea adecvată și utilizarea durabilă a mediului marin, a coastelor și a zonelor mlăștinoase;

—

conservarea și restaurarea adecvată a ariilor cu valoare peisagistică deosebită, inclusiv a celor cultivate sau a celor sensibile;

—

conservarea speciilor sau a habitatelor, cu o preocupare specială pentru prevenirea fragmentării habitatelor;

—

promovarea utilizării durabile a solurilor, acordându-se o atenție specială prevenirii erodării, deteriorării, contaminării și deșertificării acestora.

(a)

în ceea ce privește biodiversitatea:

(b)

în ceea ce privește accidentele și dezastrele:

(c)

definirea unei strategii tematice cu privire la protecția solurilor, referitoare, inter alia, la prevenirea poluării, eroziunii, deșertificării, degradării, ocupării solurilor și riscurilor hidrogeologice, ținând seama de diversitatea regională, inclusiv de specificitatea zonelor montane sau aride;

(d)

promovarea gestionării durabile a industriilor extractive, în vederea reducerii impactului lor asupra mediului;

(e)

promovarea integrării conservării și restaurării valorilor peisagistice în rândul celorlalte politici referitoare la turism, ținându-se seama de instrumentele internaționale relevante;

(f)

promovarea integrării aspectelor legate de biodiversitate în politicile agricole și încurajarea dezvoltării rurale durabile și a unei agriculturi multifuncționale și durabile, prin:

(g)

promovarea utilizării durabile a mărilor și conservarea ecosistemelor marine, inclusiv a bazinelor maritime, a zonelor de estuar sau de coastă, acordându-se o atenție specială zonelor de diversitate biologică foarte valoroasă, prin:

(h)

punerea în aplicare și dezvoltarea în continuare a strategiilor și măsurilor privind pădurile, în conformitate cu strategia privind pădurile a Uniunii Europene, ținându-se seama de principiul subsidiarității și de aspectele referitoare la biodiversitate, incluzând elementele următoare:

(i)

cu privire la organismele modificate genetic (OMG):

—

o mai bună înțelegere a amenințărilor la adresa mediului și a sănătății umane, pentru a se putea lua măsurile necesare prevenirii și reducerii acestora;

—

îmbunătățirea calității vieții printr-o abordare integrată concentrată pe zonele urbane;

—

atingerea scopului ca, într-o singură generație (până în 2020), produsele chimice să fie fabricate și utilizate numai în moduri care să nu conducă la un impact negativ considerabil asupra sănătății oamenilor și a mediului, recunoscând în același timp că lipsa actuală de cunoștințe cu privire la proprietățile, utilizarea, eliminarea și expunerea la produsele chimice trebuie depășită;

—

substanțele chimice periculoase ar trebui înlocuite cu unele mai sigure sau cu tehnologii alternative mai sigure, care să nu implice utilizarea de produse chimice, în scopul reducerii riscurilor pentru om și pentru mediu;

—

reducerea impactului pesticidelor asupra sănătății umane și a mediului și, în general, trecerea către o utilizare durabilă a pesticidelor, precum și o reducere globală semnificativă a riscurilor și a utilizării pesticidelor, simultan cu protecția necesară a culturilor. Pesticidele folosite în prezent și care sunt persistente, bioacumulabile sau toxice sau care au alte astfel de proprietăți ar trebui înlocuite, în măsura posibilului, cu altele mai puțin periculoase;

—

atingerea unor niveluri de calitate a apei subterane și de suprafață care să nu aibă un impact semnificativ asupra sănătății umane și a mediului și care să nu constituie un risc pentru acestea și garantarea faptului că rata de captare a resurselor de apă este durabilă pe termen lung;

—

atingerea unor niveluri de calitate a aerului care să nu aibă un impact negativ semnificativ asupra sănătății umane și a mediului;

—

reducerea substanțială a numărului de persoane afectate pe termen lung de un nivel mediu ridicat al zgomotului, în special al zgomotului cauzat de trafic, care, în conformitate cu studiile științifice, are efecte nefaste asupra sănătății umane, precum și pregătirea etapei următoare din elaborarea directivei asupra zgomotului.

(a)

în ceea ce privește consolidarea programelor de cercetare și expertiză științifică ale Comunității și încurajarea coordonării internaționale a programelor de cercetare naționale, pentru sprijinirea atingerii obiectivelor referitoare la sănătate și mediu, în special prin:

(b)

în ceea ce privește substanțele chimice:

(c)

în ceea ce privește pesticidele:

(d)

în ceea ce privește substanțele chimice și pesticidele:

(e)

în ceea ce privește utilizarea durabilă a apei și obținerea unei calități înalte a acesteia:

(f)

în ceea ce privește calitatea aerului, elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la articolul 5 cu privire la sectoarele transporturilor, industrial și energetic ar trebui să fie compatibile și să aducă îmbunătățiri calității aerului. Alte măsuri prevăzute sunt:

(g)

în ceea ce privește zgomotul:

(h)

în ceea ce privește mediul urban:

—

încercarea de a garanta că utilizarea resurselor și impactul produs nu depășesc capacitatea de absorbție a mediului și de a disocia creșterea economică de consumul de resurse. În acest context, scopul concret orientativ de atins este ca un procent de 22 % din producția de energie electrică din Comunitate să fie obținută, până în 2010, din resurse regenerabile, în vederea creșterii considerabile a eficienței resurselor și energiei;

—

reducerea globală semnificativă a volumului de deșeuri generate prin inițiative de prevenire a producerii de deșeuri, o utilizare mai eficientă a resurselor și o trecere la modele de consum și producție mai durabile;

—

reducerea semnificativă a cantității de deșeuri care trebuie eliminate și a volumului de deșeuri periculoase produse, evitându-se în același timp creșterea emisiilor în aer, apă și sol;

—

încurajarea refolosirii, iar pentru deșeurile produse în continuare, încercarea de reducere a nivelului de periculozitate și reducerea riscului la minimum posibil; ar trebui preferate ori de câte ori este posibil recuperarea și mai ales reciclarea; minimizarea cantității de deșeuri ce ar trebui eliminate și eliminarea lor prin metode sigure; tratarea deșeurilor ce ar trebui eliminate cât mai aproape de locul producerii lor, în măsura în care acest lucru nu ar conduce la o reducere a eficienței operațiunilor de tratare a deșeurilor.

(i)

elaborarea unei strategii tematice pentru utilizarea și gestionarea durabilă a resurselor, incluzând inter alia:

(ii)

elaborarea și punerea în aplicare de măsuri cu privire la prevenirea și gestionarea deșeurilor, prin, inter alia:

(iii)

elaborarea unei strategii tematice pentru reciclarea deșeurilor, inclusiv, inter alia, prin:

(iv)

elaborarea sau revizuirea legislației în materie de deșeuri, inclusiv, inter alia, a celei referitoare la deșeurile din construcții și demolări, nămolurile de epurare (15), deșeurile biodegradabile, ambalajele (16), bateriile (17) și transporturile de deșeuri (18), clarificarea distincției între ceea ce se consideră și ceea ce nu se consideră deșeu și elaborarea de criterii adecvate pentru dezvoltarea anexelor IIA și IIB din directiva cadru privind deșeurile (19).

—

urmărirea unor politici de mediu ambițioase la nivel internațional, acordându-se o atenție specială capacității de absorbție a mediului la nivel global;

—

promovarea în continuare a modelelor de consum și de producție durabile la nivel internațional;

—

progresul în direcția unei garantări a susținerii reciproce între măsurile și politicile de mediu, pe de o parte, și activitățile comerciale, pe de altă parte.

(a)

integrarea cerințelor de protecție a mediului în toate politicile externe ale Comunității, inclusiv în cele din domeniul comercial și de dezvoltare a cooperării, pentru realizarea unei dezvoltări durabile, inter alia prin elaborarea de linii directoare;

(b)

elaborarea unui set coerent de sarcini privind mediul și dezvoltarea, care se va prezenta spre adoptare în cadrul unui „nou pact sau tratat global” la întâlnirea internațională la nivel înalt din 2002 având ca subiect dezvoltarea durabilă;

(c)

un efort de consolidare a administrării ecologice internaționale prin dezvoltarea treptată a cooperării multilaterale și a cadrului instituțional, inclusiv a alocării resurselor;

(d)

încercarea de ratificare rapidă, de îndeplinire integrală și de aplicare a convențiilor și acordurilor ecologice internaționale la care Comunitatea este parte;

(e)

promovarea practicilor ecologice durabile în domeniul investițiilor străine și în cel al creditelor la export;

(f)

intensificarea eforturilor la nivel internațional pentru realizarea unui consens asupra metodelor de evaluare a riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu, precum și asupra abordărilor în materie de gestiune a riscurilor, ținând seama de principiul precauției;

(g)

obținerea unui sprijin din partea sectorului comercial în sensul necesităților de protejare a mediului, prin aprecierea corectă a dimensiunii ecologice a evaluării impactului asupra durabilității pentru acordurile de comerț multilaterale în fazele de început ale negocierilor și prin acțiuni corespunzătoare;

(h)

promovarea în continuare a unui sistem comercial mondial care să recunoască întru-totul acordurile ecologice regionale sau multilaterale și principiul precauției, mărind posibilitățile de schimburi de produse și servicii durabile și care respectă mediul înconjurător;

(i)

promovarea cooperării transfrontaliere cu țările și regiunile învecinate în materie de mediu;

(j)

promovarea unei mai bune coerențe a politicilor prin crearea de legături între eforturile întreprinse în cadrul diferitelor convenții, inclusiv evaluarea interdependenței între biodiversitate și schimbările climatice, și integrarea preocupărilor referitoare la biodiversitate în procesul de punere în aplicare a Convenției cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice și a Protocolului de la Kyoto.

(a)

elaborarea de mecanisme îmbunătățite și de norme și principii generale de bună administrare, care să permită consultarea largă și aprofundată a tuturor părților implicate la fiecare fază, pentru a favoriza alegerea soluțiilor celor mai eficiente pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește mediul și dezvoltarea durabilă, în conformitate cu măsurile propuse;

(b)

consolidarea participării la dialog a organizațiilor nonguvernamentale din domeniul mediului prin sprijin adecvat, inclusiv prin finanțare comunitară;

(c)

îmbunătățirea procesului de elaborare a politicilor de mediu prin:

(d)

garantarea că mediul înconjurător și în special domeniile prioritare legate de protecția acestuia identificate în prezentul program sunt o prioritate pentru programele de cercetare ale Comunității. În contextul programului cadru al Comunității pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, ar trebui întreprinsă revizuirea periodică a necesarului și priorităților în domeniul cercetării ecologice. Asigurarea unei mai bune coordonări a muncii de cercetare în domeniul ecologic întreprinsă în statele membre, inter alia pentru o mai bună aplicare a rezultatelor;

crearea de legături între actorii din domeniul mediului și cei din alte domenii în materie de informare, formare, cercetare, educație și politici;

(e)

asigurarea furnizării de informații periodice din anul 2003, care să formeze baza pentru:

Producerea acestor informații este sprijinită de rapoartele periodice ale Agenției Europene de Mediu și ale altor organisme. Informațiile furnizate constau, în linii generale, din:

(f)

revizuirea și monitorizarea perioadică a sistemelor de informare și raportare, în vederea asigurării unui sistem mai coerent și mai eficient, care să garanteze o prezentare raționalizată de înaltă calitate, comparabilă și relevantă, a informațiilor și datelor despre mediu. Comisia este invitată, în cel mai scurt timp posibil, să înainteze o propunere adecvată acestui scop. Cerințele de monitorizare, colectare a datelor și raportare trebuie luate în considerare în mod eficient în legislația viitoare în domeniul mediului;

(g)

favorizarea dezvoltării și utilizării de aplicații și instrumente de supraveghere terestră (de exemplu, sateliți) în sprijinul elaborării de politici în domeniul mediului și al punerii în aplicare a acestora.