„(d)

swap-urile, dar numai dacă acestea au o valoare de piață deoarece sunt negociabile sau pot face obiectul unei compensații pe piață. Swap-urile reprezintă contracte încheiate între două părți ce convin să schimbe, în cursul unei perioade date și după reguli prestabilite, plățile referitoare la o anumită sumă datorată. Categoriile cel mai des întâlnite sunt: swap-uri pe rata dobânzii, swap-uri pe cursul de schimb și swap-uri valutare (denumite și swap-uri cu rata dobânzii în valute diferite). Swap-urile pe rata dobânzii implică un schimb al plății dobânzilor de natură diversă, cum ar fi cele cu rată fixă, cele cu rată variabilă, cu două rate variabile diferite, cu rată fixă într-o anumită monedă și rată variabilă în cealaltă monedă etc. Swap-urile pe cursul de schimb (inclusiv toate contractele la termen) sunt tranzacții în valută, la un curs de schimb stabilit în prealabil. Swap-urile valutare implică un schimb, în cursul unei perioade date și după reguli prestabilite, al unor sume specificate, exprimate în două monede diferite, cu rambursarea la o dată ulterioară, care să acopere atât dobânda, cât și principalul. Nici o plată care rezultă din aceste tranzacții nu trebuie considerată venit din proprietate în sistem, toate decontările trebuind să fie înregistrate în contul financiar;

(e)

contractele de garantare a ratei dobînzii (FRA – forward rate agreements), dar numai dacă acestea au o valoare de piață deoarece sunt negociabile sau pot face obiectul unei compensări pe piață. Contractele de garantare a ratei dobânzii reprezintă acorduri încheiate între două părți, în scopul protejării lor contra variațiilor ratelor dobânzii, prin care cele două părți convin asupra unei rate a dobânzii ce se va plăti, la o dată specificată, pentru o sumă fictivă care nu este niciodată schimbată. Plățile reprezintă diferența dintre rata convenită în contract și cea existentă pe piață la data decontării. Plățile în cauză nu sunt înregistrate în sistem ca venit din proprietate, ci trebuie înregistrate la categoria produse financiare derivate.”

„(c)

comisioanele explicite plătite sau primite de către brokeri sau alți intermediari pentru organizarea opțiunilor, a contractelor la termen, a swap-urilor sau altor contracte sau produse derivate sunt tratate drept remunerare a serviciilor, înregistrându-se în conturile corespunzătoare. Participanții la un swap nu se consideră că își furnizează un serviciu reciproc, ci orice plată făcută unei terțe părți pentru organizarea swap-ului trebuie tratată ca o remunerare a unui serviciu. În cadrul unui acord swap, în cazul în care are loc un schimb de principal, fluxurile corespondente se înregistrează ca tranzacții cu instrumentul subiacent; fluxurile altor plăți (cu excepția comisioanelor) trebuie contabilizate la postul produse financiare derivate (F.34). În timp ce, teoretic, se poate considera că prima vărsată vânzătorului opțiunii include plata unui serviciu, în practică, de cele mai multe ori, nu se poate distinge serviciul respectiv. Prin urmare, suma trebuie înregistrată integral ca achiziție a unui activ financiar de către cumpărător și ca subscriere a unui angajament de către vânzător;

(d)

când un contract de swap implică schimbul de principal – cum este cazul unui swap valutar – schimbul inițial trebuie înregistrat drept o operațiune cu instrumentul subiacent schimbat și nu ca o tranzacție cu produse financiare derivate (F.34). În cazul în care contractul nu implică schimbul de principal, nu se înregistrează nici o tranzacție la intrarea în vigoare a contractului. În ambele cazuri se creează, implicit, un produs financiar derivat având valoarea inițială zero. Ulterior, valoarea acestui produs financiar derivat va fi egală cu:

Modificările în timp ale valorii instrumentului derivat se înregistrează în contul de reevaluare.

Schimburile ulterioare ale principalului se vor face în termenii și condițiile prevăzute prin contractul de swap și vor putea include schimbul de active financiare la un preț diferit de cel practicat pe piață. Plățile în contrapartidă ce vor interveni între părțile la un swap vor fi cele prevăzute în contract. Diferența dintre prețul de pe piață și cel prevăzut în contract va fi, deci, egal cu valoarea de lichidare a activului/pasivului, la data prevăzută, și se va înregistra ca o operațiune cu produse financiare derivate (F.34). În schimb, celelalte fluxuri care rezultă dintr-un contract swap se înregistrează ca tranzacții cu produse financiare derivate pentru sumele schimbate efectiv. Toate tranzacțiile cu produse financiare derivate trebuie să corespundă cu câștigul sau pierderea totală din reevaluare realizate de-a lungul întregii durate a contractului. Acest tratament este analog celui prevăzut pentru opțiunile ce ajung la scadență [a se vedea litera (a) de mai sus].

Pentru o unitate instituțională, un contract swap sau un contract de garantare a ratei dobânzii se contabilizează la categoria «produse financiare derivate» în activ, dacă are o valoare netă pozitivă, respectiv dacă fiecare plată netă pozitivă crește valoarea netă (și invers). Dacă contractul swap are o valoare netă negativă, acesta trebuie contabilizat în pasiv, fiecare plată netă negativă crescând valoarea sa netă (și invers).”