11/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

114

L 211/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 230/2001 (2) („regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept antidumping provizoriu la importurile anumitor cabluri din fier sau din oțel originare din Republica Cehă, Rusia, Thailanda și Turcia și a acceptat angajamentele oferite de către anumiți producători-exportatori din Republica Cehă și Turcia.

(2)

Nu a fost instituită nici o măsură provizorie la importurile din Republica Coreea („Coreea”) și Malaysia, ținând seama de nivelul de minimis al marjelor de dumping constatate.

(3)

Ca urmare a comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora au fost instituite măsuri antidumping provizorii, mai multe părți interesate au prezentat comentarii în scris. Părțile care au solicitat acest lucru au avut posibilitatea de a fi audiate.

(4)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea unor concluzii definitive.

(5)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționa să se recomande:

(6)

De asemenea, părților li s-a acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile ca urmare a acestei comunicări.

(7)

Comentariile prezentate oral sau în scris de către părțile interesate au fost examinate și, dacă a fost cazul, concluziile definitive au fost modificate în mod corespunzător.

(8)

Regulamentul provizoriu descria produsul în cauză ca fiind cabluri din fier sau din oțel, inclusiv cablurile continui, cu excepția celor din oțel inoxidabil, cu cea mai mare dimensiune a secțiunii transversale peste 3 milimetri, cu sau fără accesorii (denumite în industrie „cabluri din sârmă de oțel” sau „CSO”).

(9)

Anumite părți interesate și-au reiterat afirmația în conformitate cu care trebuia să se împartă în două categorii diferite cablurile din sârmă de oțel: unele dintre acestea disting între cablurile din sârmă de oțel destinate utilizărilor generale și cele de înalt randament, în timp ce altele fac diferența între cablurile destinate unor aplicații generale și cele pentru aplicații speciale. S-a susținut că nu puteau fi considerate ca fiind un singur produs, ținând seama de caracteristicile lor fizice și tehnice diferite, de metodele de producție distincte, de absența unui grad semnificativ de substituibilitate, de piețele țintă distincte și de absența concurenței efective.

(10)

În această privință, trebuie remarcat, inițial, faptul că deși există o gamă variată de tipuri de cabluri din sârmă oțel care prezintă anumite diferențe fizice și tehnice, toate au aceleași caracteristici fizice esențiale (sârmele de oțel care formează toronul, toroanele înfășurate în jurul inimii care formează cablurile și inima propriu-zisă) și aceleași caracteristici tehnice esențiale (toate au un anumit număr de sârme într-un toron, un anumit număr de toroane într-un cablu, un anumit diametru și o anumită structură). Cu toate că produsele din grupele inferioare și cele superioare nu sunt substituibile, produsele din grupele învecinate sunt. Prin urmare, s-a concluzionat că, într-o anumită măsură, diferitele grupe se suprapuneau și exista un anumit grad de concurență între acestea. În afară de aceasta, chiar în cadrul aceluiași grup, produsele pot fi destinate unor utilizări diferite.

(11)

În al doilea rând, diferența dintre cablurile din sârmă de oțel destinate utilizărilor generale și cele de înalt randament se întemeiază pe utilizările la care se pretează, cablurile în cauză putând fie să aibă diverse utilizări, fie să aibă doar o aplicație specială. Trebuie menționat faptul că părțile în cauză nu au fost în măsură să demonstreze că exista o delimitare clară între aceste două grupe. În afară de aceasta, o astfel de diferențiere nu ține seama de faptul că, în anumite grupe învecinate, cablurile din sârmă de oțel destinate aplicațiilor generale se află în concurență directă cu cablurile din sârmă de oțel pentru aplicații speciale și sunt, prin urmare, substituibile.

(12)

În cele din urmă, diferența dintre cablurile din sârmă de oțel standard și cablurile din sârmă de oțel speciale se referă la faptul că fie acestea sunt fabricate în conformitate cu un standard (ISO, DIN etc.), fie nu respectă standardul (aceste cabluri din sârmă de oțel speciale reprezintă uneori o modificare a standardului), indiferent de utilizarea specială a cablurilor. Trebuie remarcat faptul că le sunt comune celor două categorii (cabluri din sârmă de oțel standard și speciale) caracteristicile fizice și tehnice esențiale. În afară de aceasta, în anumite grupe învecinate, cablurile din sârmă de oțel standard se află în concurență cu cablurile din sârmă de oțel speciale, întrucât pot fi folosite în aceleași scopuri și sunt, prin urmare, substituibile.

(13)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii menționate la considerentele 9-13 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(14)

În regulamentul provizoriu s-a concluzionat că cablurile din sârmă de oțel produse și vândute de industria comunitară pe piața comunitară, cablurile din sârmă de oțel exportate în Comunitate de țările în cauză și cele produse și vândute pe piața internă a țărilor în cauză erau produse similare. De asemenea, cablurile din sârmă de oțel produse și vândute pe piața internă coreeană erau similare cu cablurile din sârmă de oțel originare din Rusia și exportate în Comunitate.

(15)

Anumite părți interesate au susținut că cablurile din sârmă de oțel vândute de industria comunitară în Comunitate nu erau similare cu cele importate din țările în cauză. S-a subliniat în special faptul că importurile de cabluri din sârmă de oțel din țările în cauză constau în principal din cabluri din sârmă de oțel destinate utilizărilor generale, în timp ce cele vândute de industria comunitară erau în mod esențial cabluri din sârmă de oțel de înalt randament; prin urmare, procedura ar trebui să fie cel puțin limitată la cablurile din sârmă de oțel destinate utilizărilor generale. S-a solicitat, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare al măsurilor cablurile din sârmă de oțel destinate unor proiecte speciale, întrucât industria comunitară este practic singurul furnizor în acest segment al pieței comunitare.

(16)

Trebuie subliniat faptul că, în procedurile antidumping, produsul în cauză și produsul similar sunt definite prin referire la caracteristicile lor fizice, chimice și/sau tehnice esențiale, precum și la utilizarea lor principală. După ce produsul în cauză, respectiv produsul fabricat în țările în cauză și exportat în Comunitate, este definit, trebuie să se verifice dacă produsul fabricat și vândut pe piața internă a țărilor în cauză și produsul fabricat și vândut de industria comunitară în Comunitate sunt similare cu produsul în cauză. În această privință, nu prezintă relevanță faptul că un anumit tip de produs nu este fabricat în Comunitate.

(17)

În ceea ce privește, în special, cablurile din sârmă de oțel destinate unor proiecte speciale, care sunt concepute pentru a răspunde necesităților clienților și fabricate după încheierea unor contracte atribuite adesea în cadrul unei proceduri de licitație, trebuie remarcat faptul că acestea au, de asemenea, aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale ca și celelalte cabluri din sârmă de oțel. În orice caz, chiar în cazul în care industria comunitară are un avantaj clar în termeni de proximitate, trebuie remarcat faptul că producătorii-exportatori nu sunt împiedicați să participe la licitații.

(18)

Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că caracteristicile fizice și tehnice esențiale și utilizarea principală a cablurilor din sârmă de oțel importate din țările în cauză și cele produse și vândute de industria comunitară în Comunitate erau similare.

(19)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile stabilite la considerentele 14-16 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(20)

Anumiți producători-exportatori care au cooperat au contestat metoda utilizată pentru a determina sumele corespunzătoare profiturilor adăugate la costul de fabricație și la costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale în cazul în care se utilizează valorile normale calculate. Pentru producătorii-exportatori ruși și thailandezi care au cooperat, determinând profiturile nete totale numai pe baza vânzărilor efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale, și nu pe baza volumului total al vânzărilor interne ale produsului în cauză, Comisia ar umfla în mod exagerat marja de profit. Pentru producătorul-exportator ceh care a cooperat, Comisia ar fi trebuit să excludă vânzările interne de tipuri de cabluri din sârmă de oțel al căror volum a reprezentat mai puțin de 5 % din volumul aceluiași tip exportat în Comunitate. Întrucât prețurile acestor vânzări nu sunt în mod normal luate în considerare pentru determinarea valorii normale din cauza lipsei lor de reprezentativitate, acestea ar trebui, de asemenea, să nu fie avute în vedere la determinarea marjei de profit.

(21)

În conformitate cu prevederile articolului 2 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 („regulamentul de bază”), suma corespunzătoare profiturilor trebuie să fie calculată pe baza datelor privind producția și vânzările, în cursul operațiunilor comerciale normale, ale produsului similar pe piața internă a țării exportatoare în care asemenea date sunt disponibile. Prin urmare, nu există nici un motiv pentru ca marja de profit rezonabilă să se întemeieze pe un ansamblu de date ce includ vânzările care trebuie excluse pentru că nu intră în cadrul operațiunilor comerciale normale. De asemenea, rezultă, că după ce s-a stabilit faptul că vânzările interne ale produsului similar sunt reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, este oportun, prin urmare să fie luate în considerare toate vânzărilor efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale. În afară de aceasta, profitul folosit pentru determinarea valorii normale este stabilit la nivel de societate și de produs similar. Vânzările interne, efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale, dintr-un model dat, pot determina rezultate eronate atunci când aceste vânzări au foste efectuate în cantități nereprezentative în raport cu volumul exportat. Prin urmare, prețurile acestor vânzări sunt excluse, ca fiind nereprezentative în sensul stabilirii valorii normale a unui model comparabil exportat. Influența oricăror date potențial nereprezentative este neutralizată atunci când vânzările tuturor modelelor realizate pe piața internă sunt agregate la nivel de societate, cu condiția ca vânzările interne totale efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale să fie mai mari de 5 % din exporturile în Comunitate.

(22)

În afară de aceasta, producătorul-exportator thailandez care a cooperat a pus, de asemenea, din nou în discuție caracterul rezonabil al marjei de profit care rezulta dintr-o aplicarea metodei descrise anterior. Marja de profit determinată rezultă dintr-o aplicare riguroasă a metodei adecvate la datele furnizate de producătorul-exportator care a cooperat.

(23)

Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(24)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii prevăzute la considerentele 18-25 și 68-70 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(25)

În absența unor noi elemente referitoare la metoda generală utilizată pentru a determina prețul de export și pentru a compara valoarea normală cu prețul de export, concluziile provizorii prevăzute la considerentele 26-28 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(26)

Metoda generală utilizată pentru stabilirea marjelor de dumping în cazul societăților care fac obiectul anchetei, descrisă la considerentul 29 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(27)

În cele din urmă, trebuie, menționat faptul că, de fiecare dată când un producător-exportator a exportat în Comunitate mai multe tipuri de produse, marja globală medie ponderată de dumping a fost determinată prin calcularea dumpingului constatat în cazul fiecărui tip, fără a reduce la zero diferențele negative dintre valoarea normală și prețul de export constatate în cazul diferitelor tipuri.

(28)

În absența unor noi elemente cu privire la metoda generală utilizată pentru determinarea marjelor reziduale de dumping, concluziile provizorii menționate la considerentele 30-34 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(29)

În lipsa unor noi elemente privind absența cooperării unui producător-exportator din Republica Cehă, concluziile provizorii menționate la considerentul 35 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(30)

Ca urmare a instituirii măsurilor provizorii, ŽDB a.s. a furnizat explicații suplimentare în ceea ce privește repartizarea cuantumului costurilor de desfacere, al cheltuielilor administrative și al altor cheltuieli generale. Aceste sume au fost revizuite prin deducerea articolelor în cazul cărora s-a demonstrat, într-un mod satisfăcător pentru Comisie, că nu aveau nici o legătură cu producția și vânzările produsului în cauză.

(31)

ŽDB a.s. a subliniat faptul că nu trebuia să se ia în considerare în vederea stabilirii prețul său de export, exporturile în Comunitate realizate prin intermediul exportatorului cu care se afla în legătură. Acest argument se întemeia pe afirmația în conformitate cu care acest exportator cu care se afla în legătură nu mai exporta cabluri din sârmă de oțel în Comunitate, întrucât ŽDB a.s. a dezafectat, în septembrie 2000, una din instalațiile sale (după terminarea perioadei de anchetă), care producea cea mai mare parte a cablurilor din sârmă de oțel vândute de către exportatorul cu care se afla în legătură în cursul perioadei de anchetă.

(32)

Acest argument nu a putut fi acceptat. Evoluțiile ulterioare perioadei de anchetă pot fi, în mod excepțional, luate în considerare, cu condiția ca instituirea unui drept antidumping în temeiul perioadei de anchetă să fie în mod evident inoportună. Într-adevăr, aceste evoluții nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care efectele lor sunt clare, de necontestat, persistente și nu fac obiectul unei manipulări sau în cazul în care nu se datorează unei acțiuni deliberate a părților interesate. Simplul fapt că una din instalațiile de producție a fost închisă nu-l împiedică pe exportatorul cu care se află în legătură să vândă cabluri din sârmă de oțel produse în cealaltă instalație a ŽDB a.s. Într-adevăr, trebuie, de asemenea, remarcat faptul că acest exportator cu care se află în legătură a vândut în mod ocazional cabluri din sârmă de oțel produse în această altă instalație în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, s-a concluzionat că nu au fost îndeplinite condițiile pentru a fi luată în considerare pretinsa încetare a exporturilor de cabluri din sârmă de oțel în cazul exportatorului cu care se află în legătură la determinarea prețului de export al ŽDB a.s.

(33)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii prevăzute la considerentul 38 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(34)

ŽDB a.s. a contestat ajustarea de 5 % în temeiul comisionului fictiv dedus din prețurile practicate de către exportatorul cu care se afla în legătură în ceea ce privește clienții independenți din Comunitate, întrucât acesta nu corespundea plății efective a unui comision. A fost subliniat, de asemenea, faptul că exportatorul cu care se afla în legătură ar fi trebuit să fie considerat ca reprezentând departamentul de vânzări la export al ŽDB a.s. Cele două societăți aflându-se în legătură și formând o singură entitate economică, deducerea unui comision fictiv nu ar fi fost justificată.

(35)

Ancheta a stabilit că exportatorul cu care se afla în legătură nu înlocuia departamentul de export al ŽDB a.s. Într-adevăr, departamentul de export al ŽDB a.s. efectuează el însuși exporturi fără a fi implicat sau vizat vreun exportator cu care se află în legătură. O comparație justă în condiția de livrare franco fabrică presupune o deducere a prețurilor practicate de către exportatorul cu care se află în legătură față de clienții independenți din Comunitate, care să se întemeieze pe un comision fictiv ce corespunde activității comerciale complementare a exportatorului cu care se află în legătură, comparabilă cu cea a unui comerciant care își desfășoară activitatea pe bază de comision. Prin urmare, ajustarea de 5 % a fost menținută.

(36)

ŽDB a.s. a solicitat o ajustare a valorilor normale construite în temeiul cheltuielilor de ambalare, întrucât aceste cheltuieli au fost incluse în cuantumul costurilor de desfacere, al cheltuielilor administrative și al altor cheltuieli generale, și întrucât prețul de export a fost ajustat în temeiul costului bobinelor. Comisia a stabilit că nu existau diferențele pretinse în ceea ce privește cheltuielile de ambalare incluse în prețul de export și nici valoarea normală în condiția de livrare franco fabrică. Într-adevăr, sumele declarate în temeiul cheltuielilor de transport, asigurare și ambalare incluse în costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale nu includeau cheltuieli de ambalare, întrucât erau egale cu sumele care se refereau doar la transport și la asigurarea în interiorul țării și pentru care s-a solicitat deja o ajustare. Chiar presupunând că ŽDB a.s. a omis să disocieze cheltuielile de transport, asigurare și ambalare pentru a solicita ajustările valorii normale, această cerere nu era justificată, întrucât s-a efectuat o ajustare în ceea ce privește suma declarată pentru transport și asigurare în interiorul țării. Prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(37)

Ajustarea în temeiul cheltuielilor de transport pentru o tranzacție a fost revizuită în funcție de costurile reale întrucât, în etapa provizorie, aceasta se întemeia, în absența altor informații, pe o estimare.

(38)

Prin urmare, concluziile provizorii prevăzute la considerentele 39 și 40 din regulamentul provizoriu se confirmă, ținându-se, cu toate acestea, seama, de corecțiile menționate mai sus.

(39)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al fiecărui tip corespunzător.

(40)

Marja de dumping stabilită în mod definitiv ca urmare a calculelor revizuite, exprimată ca un procent din prețul CIF de import la frontiera comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează:

(41)

În absența unor noi elemente în această privință, metoda folosită pentru determinarea marjei reziduale de dumping, stabilită la considerentul 43 din regulamentul provizoriu, se confirmă. Pe această bază, marja reziduală definitivă de dumping se ridică la 47,1 %.

(42)

În absența unor noi elemente privind metoda utilizată pentru determinarea valorii normale, concluziile provizorii menționate la considerentele 45-49 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(43)

În absența unor noi elemente privind metoda utilizată pentru determinarea prețului de export, concluziile provizorii menționate la considerentul 50 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(44)

În absența unor noi elemente privind metoda utilizată pentru comparație, concluziile provizorii menționate la considerentele 51-54 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(45)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al fiecărui tip corespunzător.

(46)

Marjele de dumping stabilite în mod definitiv ca urmare a calculelor revizuite, exprimate ca un procent din prețul CIF de import la frontiera comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(47)

Considerentul 57 din regulamentul provizoriu a stabilit, că atunci când sunt comparate cu datele Eurostat, reiese faptul că exporturile celor trei producători-exportatori care au cooperat reprezintă totalitatea exporturilor coreene ale produsului în cauză în Comunitate. Reclamantul a susținut faptul că producătorii coreeni care nu au cooperat la anchetă au exportat în mod efectiv în Comunitate în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, a pretins că ar putea fi necesară instituirea unui drept rezidual. Prin urmare, Comisia a putut confirma că, într-adevăr, cel puțin un producător care nu a cooperat a exportat în mod efectiv în Comunitate în cursul perioadei de anchetă.

(48)

Cu toate că nivelul de cooperare era ridicat, s-a constatat că un producător a refuzat în mod deliberat să coopereze, astfel încât marja reziduală de dumping a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate marje de dumping constatate pentru tranzacțiile reprezentative efectuate de către producătorii-exportatori care au cooperat.

(49)

În cele din urmă, o marjă medie ponderată de dumping a fost, de asemenea, recalculată pentru Coreea. În acest scop, a trebuit să se recurgă, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, la o estimare a proporției exporturilor în Comunitate efectuate de către exportatorii care nu au cooperat. În acest scop, au fost utilizate informațiile referitoare la același produs obținute în cadrul unei proceduri anterioare. Marja de dumping care rezultă pentru Coreea, exprimată ca un procent din prețul CIF de import la frontiera comunitară înainte de vămuire este mai mică de 2 %. Prin urmare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, ancheta privind Republica Coreea ar trebui închisă.

(50)

În absența unor noi elemente privind metoda utilizată pentru a determina valoarea normală, concluziile provizorii menționate la considerentele 59 și 60 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(51)

În absența unor noi elemente privind metoda utilizată pentru a determina prețul de export, concluziile provizorii menționate la considerentul 61 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(52)

În absența unor noi elemente privind metoda utilizată pentru comparație, concluziile provizorii menționate la considerentele 62 și 63 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(53)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al fiecărui tip corespunzător.

(54)

Marja de dumping stabilită în mod definitiv ca urmare a calculelor revizuite, exprimată ca un procent din prețul CIF de import la frontiera comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează:

(55)

Reclamantul a susținut că ar fi posibil ca producătorii din Malaysia care nu au cooperat la anchetă să fi exportat în Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Întrucât nu a fost prezentat nici un element de probă pentru a susține această afirmație, Comisia nu a putut confirma faptul că producătorii care nu au cooperat au exportat în mod efectiv în Comunitate în cursul perioadei de anchetă.

(56)

Prin urmare, concluziile provizorii stabilite la considerentul 66 din regulamentul provizoriu se confirmă. Prin urmare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, ancheta privind Malaysia ar trebui închisă.

(57)

În absența unor noi elemente privind metoda utilizată pentru determinarea valorii normale, concluziile provizorii menționate la considerentele 68 și 70 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(58)

Producătorul-exportator care a cooperat a susținut faptul că Comisia ar fi trebuit să utilizeze informațiile referitoare la marjele de profit pe care le-a obținut de la importatorii cu care se afla în legătură în momentul calculării prețului de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Acesta a afirmat că importatorii cu care se afla în legătură au acționat, de asemenea, ca importatori independenți în ceea ce privește importurile produsului similar originar din țările terțe și că trebuia să se utilizeze marjele de profit obținute în cadrul acestor tranzacții.

(59)

Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede că marja de profit folosită pentru calcularea prețului de export trebuie să fie rezonabilă. Trebuie remarcat faptul că unul dintre importatorii în cauză cu care se află în legătură nu realizează profit și că marja de profit a celuilalt importator în cauză cu care se află în legătură nu reprezintă decât 0,8 % din cifra de afaceri. Aceste marje de profit nu au putut fi considerate ca fiind rezonabile, în special în comparație cu marja de profit obținută de către importatorii independenți care au cooperat în cadrul unei proceduri anterioare privind același produs.

(60)

În afară de aceasta, nu este evident dacă marja de profit obținută de către un importator cu care se află în legătură atunci când pretinde că acționează ca importator independent poate fi considerată certă, întrucât există probabilitatea ca aceasta să fie influențată de vânzările efectuate la prețul de transfer între părțile aflate în legătură.

(61)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentul 71 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(62)

Producătorul care a cooperat a susținut faptul că metoda utilizată de către Comisie pentru a ajusta valoarea normală a tipurilor propuse de către producătorul-exportator, având în vedere marea asemănare dintre ele, astfel încât această valoare să se situeze la un nivel comparabil cu cel al prețului de export, nu este corectă, întrucât presupune, pe lângă diferența de cost de fabricație, o sumă cu titlu de costuri de desfacere, cheltuieli administrative și alte cheltuieli generale și profituri care nu ar trebui incluse.

(63)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea ajustării efectuate în temeiul diferențelor în ceea ce privește „caracteristicile fizice” corespunde unei estimări rezonabile a valorii diferenței pe piață. Prin urmare, estimarea rezonabilă nu poate fi limitată la diferențele de costuri de fabricație și trebuie să includă o sumă rezonabilă cu titlu de costuri de desfacere, cheltuieli administrative și alte cheltuieli generale, precum și de profituri.

(64)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 72 și 73 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(65)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al fiecărui tip corespunzător.

(66)

Marja de dumping stabilită în mod definitiv ca urmare a calculelor revizuite, exprimată ca un procent din prețul CIF de import la frontiera comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează:

(67)

În absența unor noi elemente privind metoda utilizată pentru a determina marja reziduală de dumping, concluziile provizorii menționate la considerentul 76 din regulamentul provizoriu sunt, astfel confirmate și, pe această bază, marja reziduală definitivă de dumping se ridică la 42,8 %.

(68)

În absența unor noi elemente privind valoarea normală și prețul de export, concluziile provizorii menționate la considerentele 78-80 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(69)

Au fost prezentate noi elemente de probă în ceea ce privește ajustarea valorii normale solicitată de către un producător-exportator pentru a ține seama de o taxă de 3 % achitată pentru materiile prime importate cu plata reportată, pe motiv că această taxă nu ar fi percepută pentru materiile prime care urmează să fie utilizate pentru fabricarea cablurilor din sârmă de oțel destinate exportului. S-a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de Comisie, că taxa de 3 % a fost suportată pentru materiile prime încorporate în cablurile din sârmă de oțel vândute pe piața internă, în timp ce nu a fost percepută pentru materiile prime încorporate în cablurile din sârmă de oțel exportate în Comunitate. Prin urmare, cererea a fost acceptată.

(70)

Un producător-exportator și-a reiterat cererea de ajustare a valorii normale pentru a ține seama de diferențele de nivel comercial, pe motivul că toate exporturile sale în Comunitate erau destinate unor comercianți cu amănuntul, în timp ce, pe piața internă, acesta își vindea produsele unor comercianți cu amănuntul și unor utilizatori finali. Au fost furnizate noi explicații și noi elemente de probă pentru a susține argumentul în conformitate cu care acest producător-exportator îndeplinea funcții diferite în aceste două canale de distribuție. Informațiile menționate anterior au fost furnizate într-o etapă foarte avansată a anchetei și nu au fost niciodată menționate anterior, cu toate că au fost luate în discuție, după examinarea răspunsului la chestionar, întrebări referitoare la diferențele existente în cadrul funcțiilor exercitate în ceea ce îi privește pe utilizatorii finali și comercianții cu amănuntul care acționează pe piața internă și acestea au fost formulate din nou la fața locului. În conformitate cu răspunsul la chestionar, răspunsul la cererea de informații complementare și explicațiile primite la fața locului, diferența de preț se explică exclusiv prin faptul că a trebuit ca comercianții cu amănuntul să revândă produsul și, prin urmare, aceștia nu au fost în măsură să accepte prețuri la nivel de utilizator. În afară de aceasta, Comisia a verificat din nou dacă exista vreo diferență semnificativă de prețuri, comparând prețurile practicate față de utilizatorii finali cu cele față de comercianții cu amănuntul pentru același tip de cabluri din sârmă de oțel și în aceeași lună, ținându-se seama de nivelul ridicat al inflației în Turcia în cursul perioadei de anchetă. Această comparație a scos în evidență faptul că prețurile variau în mod semnificativ în cadrul unei aceleiași categorii de clienți pe piața internă și nu a dovedit că prețurile practicate față de utilizatorii finali au fost întotdeauna mai ridicate. În aceste circumstanțe, cererea a fost respinsă și concluziile provizorii menționate la considerentul 83 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(71)

Prin urmare, concluziile provizorii stabilite la considerentele 81 și 83-88 din regulamentul provizoriu se confirmă, ținându-se seama, cu toate acestea, de corecțiile menționate anterior.

(72)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al fiecărui tip corespunzător.

(73)

Marjele de dumping stabilite în mod definitiv ca urmare a calculelor revizuite, exprimate ca un procent din prețul CIF de import la frontiera comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(74)

În absența unor noi elemente în această privință, metoda folosită pentru a determina marja reziduală de dumping, stabilită la considerentul 91 din regulamentul provizoriu se confirmă. Pe această bază, marja reziduală definitivă de dumping a fost stabilită la același nivel cu marja cea mai ridicată stabilită pentru societățile care au cooperat, respectiv 55,2 %.

(75)

În absența unor noi elemente în această privință, concluzia în conformitate cu care s-a considerat că un producător-exportator rus nu a cooperat la anchetă se confirmă. După publicarea regulamentului provizoriu, producătorii-exportatori care au cooperat au prezentat comentarii cu privire la determinarea statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, reluând în principal observațiile care au fost deja formulate după ce au fost informați asupra soluției propuse în cazul cererilor privind statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și la care au răspuns în momentul comunicării concluziilor provizorii. Trebuie remarcat faptul că, întrucât JSC ChSPZ a avut deja posibilitatea să formuleze comentarii referitoare la informațiile comunicate cu privire la propunerea de determinare a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și întrucât aceste comentarii nu au evidențiat noi fapte sau considerații care să pună din nou în discuție concluziile Comisiei, soluția reținută în ceea ce privește statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață rămâne în vigoare pe parcursul întregii anchete, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. În orice caz, obiecțiile ridicate ca urmare a publicării regulamentului provizoriu nu ar fi avut nici un impact asupra determinării statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(76)

Producătorul-exportator care a cooperat a contestat respingerea cererii sale privind statutul de societate care funcționează conform principiilor unei economii de piață, invocând în special următoarele trei argumente: (i) nerespectarea termenului de trei luni constituia o atingere adusă așteptărilor sale legitime, drepturilor sale la apărare și principiului bunei administrări, (ii) invitația de a prezenta un răspuns complet la chestionarul antidumping (inclusiv în ceea ce privește elementele relevante pentru stabilirea valorii normale) determina un volum disproporționat de muncă pentru societate și (iii) acordarea statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață se întemeia pe o interpretare eronată a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și pe o interpretare sau o analiză eronată a situației de fapt a solicitantului. În special, costurile în legătură cu care s-a constatat că nu reflectau în mod semnificativ valori de piață nu reprezentau, în conformitate cu opinia producătorului-exportator, date esențiale. În afară de aceasta, acesta a susținut faptul că utiliza un set bine definit de documente contabile primare (respectiv cel stabilit în conformitate cu legislația rusă), că aceste documente contabile au făcut obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și că diferențele care existau între standardele ruse de contabilitate și cele internaționale puteau fi ajustate sau atenuate, mai degrabă decât să conducă la respingerea cererii privind statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. De asemenea, acesta a declarat că plățile efectuate sub formă unei compensări a debitelor au fost excepționale în cursul perioadei de anchetă, că au fost efectuate în conformitate cu valorile reale de piață, că se refereau la factori de cost minori ce nu aveau nici o legătură cu produsul în cauză și că nu puteau fi considerate ca reprezentând un barter sau o compensare.

(77)

Cu toate că nimeni nu contestă faptul că Comisia nu a reușit să adopte o decizie cu privire la statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață în trei luni de la deschiderea anchetei, ea a comunicat, cu toate acestea, societății, concluziile sale, de îndată ce a avut posibilitatea să facă acest lucru, în conformitate cu principiul bunei administrări. Societatea nu a fost lezată nici în drepturile sale la apărare, nici în ceea ce privește așteptările sale referitoare la posibilitatea de a prezenta comentarii asupra unei propuneri privind statutul de societate care funcționează conform principiilor unei economii de piață și de a furniza în acest scop informații relevante, întrucât a fost invitată să-și comunice punctul de vedere și contraargumentele referitoare la această propunere, beneficiind, în această privință, de un termen rezonabil, și să-și prezinte comentariile referitoare la alegerea țării analoge. Așa cum s-a precizat anterior, comentariile primite în ceea ce privește informațiile comunicate în legătură cu propunerea de determinare a statutului de societate care funcționează conform principiilor unei economii de piață nu au evidențiat noi fapte sau considerații care să pună din nou în discuție concluziile Comisiei.

(78)

Invitația de a prezenta un răspuns complet la chestionar a fost motivată de dorința de a permite Comisiei să determine valoarea normală pe baza informațiilor furnizate de societate în cazul în care s-ar justifica statutul de societate care funcționează conform criteriilor economiei de piață. În ceea ce privește volumul de muncă determinat de necesitatea de a completa chestionarul, ar fi trebuit, de asemenea, ca anumite elemente în legătură cu care era necesar să fie furnizate pentru a răspunde la chestionar, să facă parte integrantă din formularul de cerere de acordare a statutului de societate care funcționează conform principiilor unei economii de piață. În orice caz, s-a ținut, în mod corespunzător, seama de situațiile speciale cu care s-a confruntat societatea, care a beneficiat de două prelungiri de câte o săptămână în raport cu termenul inițial.

(79)

Contrar a ceea ce rezulta din informațiile furnizate de către societate, controlul la fața locului și comentariile prezentate de către societate au evidențiat în fapt că, pentru mai mulți factori importanți, costul nu reflecta în mod substanțial valorile de piață. Este important să se remarce faptul că societatea dispunea de mai multe seturi de declarații financiare. Aceasta a prezentat: (i) declarații financiare exprimate în dolari americani, întocmite în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, dar care nu au făcut obiectul unui audit și (ii) declarații financiare care au făcut obiectul unui audit, în conformitate cu standardele rusești, care, cu toate acestea, erau diferite de standardele internaționale de contabilitate acceptate. Cu toate că acest lucru i-a fost solicitat în repetate rânduri, societatea nu a furnizat explicații privind modul în care diferitele seturi de declarații financiare puteau fi armonizate între ele, astfel încât nu s-a putut demonstra existența unei contabilități unice. În afară de aceasta, ea nu a furnizat nici un element de probă care să ateste faptul că aceste declarații financiare au făcut obiectul unui audit independent, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate. Declarațiile financiare în dolari SUA pentru exercițiul 1998 menționau numeroase tranzacții „triunghiulare”. Societatea nu a putut prezenta asemenea declarații financiare pentru 1999, care ar fi permis să se determine dacă a încetat această practică în cursul perioadei de anchetă și Comisia a constatat, în cazul unui număr semnificativ de tranzacții (cheltuieli de exploatare a terenurilor în 1999, aprovizionarea cu apă, respectiv costuri generale privind toate produsele), că plățile au fost efectuate parțial de o altă societate și parțial în comun, o practică a cărei existență o admitea chiar și societatea în cauză.

(80)

Ca urmare a publicării regulamentului provizoriu, reclamantul a pus din nou în discuție alegerea Coreei ca țară analogă în locul Republicii Cehe. Această țară era propusă (alături de Brazilia) ca țară analogă adecvată în avizul de deschidere. Reclamantul a evidențiat faptul că alegerea Coreei favoriza producătorii-exportatori ruși, așa cum reiese din diferența între marjele provizorii de dumping ale Rusiei și Republicii Cehe. Faptul că producătorii cehi și ruși propun aceeași gamă de cabluri din sârmă de oțel pentru piața internă și pentru export ar determina, de asemenea, lipsa de valabilitate a argumentului invocat la considerentul 99 din regulamentul provizoriu în sensul nealegerii Republicii Cehe ca țară de referință.

(81)

Motivele invocate pentru alegerea Coreei ca țară terță cu economie de piață adecvată au fost comunicate tuturor părților interesate într-un termen corespunzător în cursul anchetei. Numai producătorii-exportatori în cauză care au aprobat această alegere au trimis comentarii. În absența oricărei obiecții, Coreea a fost aleasă ca țară analogă adecvată. În afară de aceasta, faptul că gama propusă de producătorii cehi și ruși conține aceleași tipuri de cabluri din sârmă de oțel nu este în nici un caz relevant, având în vedere că există doar o mică suprapunere între tipurile de cabluri din sârmă de oțel exportate de către producătorii-exportatori ruși în Comunitate și cele vândute de către producătorul-exportator ceh care a cooperat pe piața sa internă, în cursul perioadei de anchetă. Nu a fost formulat nici un alt argument care să pună din nou în discuție caracterul adecvat al alegerii Coreei ca țară analogă.

(82)

În aceste circumstanțe, decizia de a alege Coreea ca țară analogă adecvată a fost confirmată.

(83)

În absența unor noi elemente cu privire la tratamentul individual, concluziile provizorii menționate la considerentele 101-105 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(84)

Producătorul-exportator care a cooperat a susținut faptul că utilizarea valorilor normale calculate sporea în mod exagerat marja sa de dumping. Acesta a sugerat să se extindă utilizarea prețurilor de vânzare interne, interpretându-se în mod mai puțin strict anumite caracteristici folosite pentru a defini diferite modele și tipuri de cabluri din sârmă de oțel și sporind astfel numărul de tipuri vândute pe piața coreeană, care sunt comparabile cu cele pe care le-a exportat în Comunitate.

(85)

Articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază prevede că, în cazul unor importuri din țări cum ar fi Rusia, valoarea normală se determină pe baza prețului sau a valorii calculate într-o țară terță cu economie de piață, cu excepția cazului în care un producător-exportator îndeplinește criteriile stabilite la litera (c) de la alineatul menționat anterior. Prin urmare, nu a fost posibil să se dea un răspuns favorabil acestei cereri.

(86)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentul 106 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(87)

În absența unor noi elemente referitoare la prețul de export, concluziile provizorii menționate la considerentul 107 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(88)

Producătorul-exportator care a cooperat a contestat utilizarea costurilor din țara analogă pentru a determina ajustările prețurilor de export în temeiul cheltuielilor de transport și al altor cheltuieli aferente (manipulare, încărcare și cheltuieli accesorii). Acesta a susținut că, pentru acesta, trebuia să se utilizeze costurile proprii, întrucât se plăteau către transportatori și asigurători independenți și, în consecință, costurile sale urmau prețurile pieței. O asemenea abordare ar fi, de asemenea, compatibilă cu procedura utilizată de către Comisie pentru a ajusta costurile de ambalare, costul creditului și comisioanele. Ca alternativă, producătorul-exportator care a cooperat a solicitat un control al ajustării în temeiul cheltuielii de transport, pe care nu o considera rezonabilă.

(89)

Cererea privind fundamentarea ajustării pe cheltuiala de transport și pe cheltuielile aferente suportate de către producătorul-exportator rus nu a putut fi acceptată. Într-adevăr, acest producător nu a beneficiat de statutul de societate care funcționează conform principiilor unei economii de piață. În afară de aceasta, nu a fost prezentat nici un element de probă care să ateste faptul că aceste costuri reflectau semnalele pieței. Ajustarea în temeiul cheltuielii de transport s-a întemeiat pe date colectate și verificate în țara analogă. Așa cum s-a solicitat, rezultatul a fost verificat din nou și confirmat.

(90)

Ca urmare a solicitării menționate anterior și având în vedere concluziile stabilite la alineatul anterior, Comisia și-a reexaminat abordarea în ceea ce privește costurile de ambalare și a întemeiat ajustarea pe datele obținute de la producătorul din țara analogă.

(91)

Ajustările prețurilor de export în temeiul costului creditului și al comisioanelor au rămas neschimbate, întrucât nu exista probabilitatea de a fi denaturate de absența unui mediu specific economiei de piață.

(92)

Prin urmare, concluziile provizorii menționate la considerentele 108 și 109 din regulamentul provizoriu se confirmă, ținându-se, cu toate acestea, seama de corecțiile descrise anterior.

(93)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al fiecărui tip corespunzător.

(94)

Marja de dumping stabilită în mod definitiv ca urmare a calculelor revizuite, exprimată ca un procent din prețul CIF de import la frontiera comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează:

(95)

În absența unor elemente noi în această privință, metoda utilizată pentru a determina marja reziduală de dumping, menționată la considerentul 112 din regulamentul provizoriu se confirmă. Pe această bază, marja reziduală definitivă de dumping se ridică la 50,7 %.

(96)

În absența unor noi elemente privind industria comunitară, concluziile provizorii menționate la considerentele 114-120 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(97)

Anumite părți interesate au respins metoda adoptată de Comisie pentru a obține din întreaga industrie comunitară informații privind producția, capacitatea, rata de utilizare a capacității, vânzările, stocurile și ocuparea forței de muncă pentru produsele în cauză și pentru a întemeia analiza altor indicatori de prejudiciu pe un eșantion de societăți din industria comunitară. Acestea au pretins că această metodă nu ar permite Comisiei să-și îndeplinească obligațiile în temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(98)

În momentul stabilirii concluziilor provizorii, Comisia a evaluat toți factorii și toți indicii economici relevanți care influențează situația industriei, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază și a aplicat metoda eșantionării descrisă la articolul 17 din regulamentul de bază. Eșantionarea, care este în întregime compatibilă cu cerințele articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, era necesară având în vedere numărul de producători comunitari reclamanți/susținători ai reclamației și necesitatea limitării anchetei la un număr adecvat de părți, care să poată fi vizate, în mod rezonabil, de aceasta, ținând seama de timpul disponibil (un eșantion de cinci societăți). Trebuie remarcat faptul că nici o parte interesată nu a contestat alegerea eșantionului sau reprezentativitatea acestuia.

(99)

Ținând seama de cele menționate anterior, metoda descrisă la considerentele 123-125 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(100)

O parte interesată a contestat afirmația menționată la considerentul 128 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu care scăderea consumului aparent în 1999 s-ar putea explica prin vânzarea stocurilor constituite în 1998 de către importatori/comercianți. Aceasta a susținut că scăderea consumului aparent rezulta din decizia adoptată de sectoarele navigației și pescuitului din Comunitate de a cumpăra cabluri din sârmă de oțel din țările terțe fără a le vămui în Comunitate și din decizia adoptată de un anumit număr de importatori de a crește vânzările de cabluri din sârmă de oțel pe platformele maritime petroliere, situate în afara Comunității, pentru a evita efectele instituirii unor măsuri antidumping.

(101)

În primul rând, trebuie precizat faptul că nu a fost prezentat nici un element de probă pentru a susține această afirmație.

(102)

În al doilea rând, se reamintește faptul că consumul aparent, respectiv volumul vânzărilor producătorilor comunitari și volumul importurilor în Comunitate de produse originare din țări terțe nu reflectă în mod necesar consumul real al utilizatorilor în cauză.

(103)

În sfârșit, întrucât cablurile din sârmă de oțel reprezintă doar o mică proporție din costurile totale ale utilizatorilor, așa cum reiese din ancheta precedentă, este puțin probabil ca sectoarele pescuitului și navigației să decidă asupra achiziției de cabluri din sârmă de oțel în funcție de rutele lor.

(104)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 126-128 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(105)

În absența unor noi elemente privind evaluarea cumulativă a efectelor importurilor în cauză, concluziile provizorii menționate la considerentele 129-132 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(106)

Producătorul-exportator thailandez a susținut faptul că exporturile sale în Comunitate nu au fost semnificative de-a lungul întregii perioade examinate.

(107)

Importurile de cabluri din sârmă de oțel provenite din Thailanda au reprezentat 1,5 % în 1999 și 2 % în cursul perioadei de anchetă; prin urmare, acestea erau semnificative în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. În afară de aceasta, ele au reprezentat 4,6 % din volumul importurilor comunitare ale produsului în cauză originare din țări terțe în 1999 și 6,5 % în cursul perioadei de anchetă, adică un nivel mai mare decât pragul de 3 % stabilit prin Acordul antidumping al OMC.

(108)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 133 și 134 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(109)

În absența unor noi elemente privind evoluția prețurilor, concluziile provizorii menționate la considerentul 135 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(110)

O parte interesată a declarat că dubla conversie efectuată de către Comisie – din moneda de facturare în moneda națională a țării exportatoare și apoi în euro – era contrară articolului 2.4.1 din Acordul antidumping al OMC.

(111)

În această privință, trebuie remarcat că articolul 2.4.1 din Acordul antidumping al OMC nu vizează decât determinarea dumpingului, și nu calculul subcotării de preț. Cu toate acestea, pentru a elimina orice imprecizie care ar rezulta din dubla conversie monetară, calculele tuturor producătorilor-exportatori au fost revizuite, așa cum s-a solicitat. Valorile CIF exprimate în moneda în care au fost furnizate de către producătorii-exportatori au fost convertite în mod direct în euro, în funcție de cursurile de schimb aplicabile.

(112)

Un producător-exportator turc a susținut faptul că alegerea importatorului în vederea ajustării în funcție de nivelul comercial era inadecvată, întrucât acest importator nu era nici un client al producătorului-exportator, nici un importator de cabluri din sârmă de oțel din Turcia. În afară de aceasta, el a pretins că nivelul ajustării era prea redus. Pentru a susține această afirmație, producătorul-exportator a furnizat un eșantion din facturile sale de vânzare pentru anumite tipuri de cabluri din sârmă de oțel emise unui importator independent din Comunitate și din facturile de vânzare ale acestuia din urmă eliberate unor clienți din Comunitate. Într-o etapă ulterioară, declarațiile financiare ale importatorului independent au fost, de asemenea, prezentate pentru a susține această afirmație. Marja astfel obținută, care reflecta diferența generală dintre cumpărări și revânzări, era mai ridicată decât cea utilizată de Comisie în etapa provizorie.

(113)

Trebuie mai întâi remarcat faptul că, întrucât singurul importator independent care a cooperat nu a furnizat informații credibile pe această temă, prețurile producătorilor-exportatori au fost ajustate în funcție de diferențele de nivel comercial, luându-se în considerare informațiile disponibile, respectiv cele furnizate de o asociație de importatori din Comunitate și susținute prin elemente de probă prezentate de către de unul din membrii săi. Trebuie remarcat, în această privință, faptul că importatorul independent propus de producătorul-exportator turc a fost contactat de Comisie la începutul anchetei, dar nu a răspuns la chestionar și nu a furnizat nici o informație. Asociația importatorilor a fost informată cu privire la ajustare și nu a emis nici o obiecție. În afară de aceasta, ajustarea a ținut seama de ansamblul costurilor suportate de către importatorii independenți între import și vânzare în condiția de livrare franco fabrică, astfel încât nu reflecta marja generală dintre cumpărări și revânzări, așa cum a afirmat producătorul-exportator turc. Ținând seama de cele menționate anterior, se consideră că ajustarea efectuată în etapa provizorie reflectă în mod corect diferențele în funcție de nivelul comercial. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(114)

Anumite părți interesate au susținut faptul că rezistența la tracțiune, în ciuda celor afirmate de Comisie la considerentul 137 din regulamentul provizoriu, era un element determinant pentru stabilirea prețului și au solicitat să se țină seama de acest criteriu, pentru a evita creșterea marjelor de subcotare a prețurilor.

(115)

Cu toate că analiza rezistenței la tracțiune în funcție de tip, la nivelul societății, nu a permis identificarea unei structuri a prețurilor, o comparație a prețurilor producătorilor-exportatori cu cele ale industriei comunitare a scos în evidență faptul că rezistența la tracțiune era, într-adevăr, un factor care influența prețul. Prin urmare, subcotarea de preț a fost recalculată ținându-se seama de rezistența la tracțiune ca un criteriu de clasificare a produsului pe categorii.

(116)

În funcție de metoda explicată la considerentele 136-139 din regulamentul provizoriu și ținându-se seama de modificările menționate anterior și de corectarea erorilor materiale, diferența dintre prețuri, exprimată ca un procent din prețul mediu ponderat al industriei comunitare (franco fabrică), respectiv marja de subcotare a prețurilor, se stabilește după cum urmează:

(117)

Anumite părți interesate au scos în evidență faptul că impactul investițiilor nu putea să fie evaluat doar în termeni de amortizare și plăți de dobânzi în vederea finanțării investiției, dar că analiza trebuia, de asemenea, să vizeze solvabilitatea, fondul comercial și costurile/profiturile aferente utilizării resurselor financiare.

(118)

Trebuie remarcat faptul că analiza solvabilității este efectuată la considerentul 153 din regulamentul provizoriu.

(119)

Fondul comercial poate fi definit ca suma suplimentară care trebuie plătită pentru a dobândi integral sau parțial un fond de comerț, peste valoarea activelor nete ale întreprinderii (fondul comercial cumpărat este contabilizat ca activ). Prin urmare, acesta ar fi analizat numai în cazul în care amortizarea lui a influențat rentabilitatea, ceea ce nu este cazul.

(120)

În cele din urmă, o analiză costuri/profituri a investițiilor industriei comunitare, care depășește analiza impactului investițiilor asupra rentabilității, excede domeniului de aplicare a procedurii.

(121)

Aceleași părți interesate au susținut că Comisia a constatat, în cursul anchetei desfășurate în cadrul procedurii antidumping anterioare, că investițiile industriei comunitare au crescut în mod semnificativ între 1994 și 1998 și că trebuia, de asemenea, analizat impactul lor în ceea ce privește amortizarea și plata dobânzilor pe parcursul perioadei examinate.

(122)

Cu toate că amortizările realizate în cursul perioadei examinate au sporit cu 9 %, amortizarea instalațiilor și mașinilor s-a diminuat, în fapt cu 3 %, ceea ce demonstrează că investițiile nu au fost excesive, dar au fost necesare pentru înlocuirea vechilor mașini, amortizate, deja, integral. Cifrele referitoare la amortizare reflectă, de asemenea, cheltuielile de amortizare privind investițiile realizate înaintea perioadei examinate. Așa cum s-a precizat la considerentul 152 din regulamentul provizoriu, impactul creșterii amortizărilor asupra rentabilității este redus

(123)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 151-153 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(124)

În absența unor noi elemente privind alți factori relevanți referitori la prejudiciu, concluziile provizorii menționate la considerentele 141-150 și 154-157 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(125)

În temeiul celor menționate anterior, se confirmă că, deși situația industriei comunitare s-a stabilizat în cursul perioadei de anchetă ca urmare a instituirii măsurilor antidumping în 1999, ea a rămas, cu toate acestea, precară: producția a rămas, în general, stabilă, rata de utilizare a capacității a stagnat și stocurile s-au menținut în mare parte la același nivel. Cu toate că industria comunitară si-a sporit ușor vânzările, trecând de la 66 331 de tone în 1999 la 67 671 de tone în cursul perioadei de anchetă, cota sa de piață nu a crescut, în ciuda restabilirii unei concurențe efective în ceea ce privește țările supuse măsurilor antidumping. Prețurile de vânzare ale industriei comunitare au rămas și ele, practic, la același nivel, în ciuda instituirii unor măsuri antidumping în 1999.

(126)

Cu toate că s-a îmbunătățit ușor, trecând de la o pierdere de - 1,4 % la o situație de echilibru în cursul perioadei examinate, rentabilitatea industriei comunitare a rămas la un nivel atât de redus, încât viabilitatea industriei comunitare nu poate fi garantată pe termen lung.

(127)

Prin urmare, din cauza creșterii volumului de importuri din țările în cauză, efectuate la prețuri mult mai mici decât ale sale, industria comunitară a beneficiat foarte puțin de efectele instituirii măsurilor antidumping în 1999.

(128)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 158-161 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu care industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 din regulamentul de bază, se confirmă.

(129)

Ca urmare a comunicării concluziilor provizorii, anumite părți interesate au susținut că nu exista nici o legătură de cauzalitate între importurile care făceau obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria comunitară și că prejudiciul, în cazul în care exista, trebuia să fie atribuit unei combinații între următorii factori: o scădere a consumului aparent; un prejudiciu autoprovocat, care rezulta în urma deciziilor greșite adoptate de industria comunitară în ceea ce privește investițiile și capacitatea de producție și importurile din alte țări terțe, inclusiv Coreea și Malaysia, în cazul cărora nu a fost constatat nici un dumping.

(130)

Întrucât nu a fost furnizată nici o informație nouă în ceea ce privește situația altor producători comunitari și evoluția prețurilor materiilor prime, se confirmă concluziile provizorii menționate la considerentele 172, 173 și 180-182 din regulamentul provizoriu.

(131)

Anumite părți interesate au susținut faptul că scăderea vânzărilor și a producției industriei comunitare a urmat tendința consumului aparent, ceea ce a demonstrat că acesta din urmă este cel care a cauzat prejudiciul suferit de industria comunitară, și nu importurile care au făcut obiectul unui dumping din partea țărilor în cauză.

(132)

În ceea ce privește evoluția consumului aparent, este util să reamintească concluziile menționate la considerentele 126-128 și 169-171 din regulamentul provizoriu.

(133)

În timp ce consumul aparent a crescut în mod semnificativ în 1998 (cu 9 %), această creștere a adus industriei comunitare un profit foarte mic (creștere de 2 % pentru vânzările către clienți independenți din Comunitate), în timp ce țările în cauză înregistrau, în același an, o creștere cu 42 % a exporturilor lor în Comunitate, într-o perioadă în care nici o măsură antidumping nu era încă instituită. Reducerea accentuată a consumului aparent în 1999 (-14 %), care coincidea cu instituirea măsurilor antidumping, nu a afectat țările în cauză, care au înregistrat o nouă creștere a exporturilor în Comunitate, de 89 %. Acest lucru demonstrează în mod clar că nu scăderea consumului cauzează un prejudiciu industriei comunitare, ci alți factori, cum ar fi creșterea ridicată și susținută a importurilor care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză.

(134)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 169-171 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(135)

Anumite părți interesate au susținut că nivelul scăzut de rentabilitate al industriei comunitare în cursul perioadei de anchetă (0 %) se explica prin deciziile eronate adoptate de către aceasta din urmă pentru a-și spori investițiile.

(136)

Așa cum s-a explicat deja la considerentul 122 anterior, amortizarea instalațiilor și a mașinilor s-a diminuat cu 3 % în cursul perioadei examinate, ceea ce arată că investițiile nu au fost excesive, dar erau necesare pentru a înlocui vechile mașini, amortizate deja în întregime. Aceste investiții au sporit în mod evident capacitatea, dar erau necesare pentru a menține competitivitatea industriei comunitare. Rentabilitatea redusă a industriei comunitare rezultă în principal din scăderea vânzărilor și din faptul că aceasta a trebuit să-și alinieze prețurile la cele ale importurilor la preț scăzut care făceau obiectul unui dumping din țările în cauză.

(137)

Aceleași părți interesate au afirmat, de asemenea, că anumiți producători comunitari nu reușeau să se repoziționeze în fața concurenței întrucât nu au fost în măsură să investească în noile tehnologii de producție, să inoveze în materie de cercetare și de dezvoltare a gamei lor de produse și să își raționalizeze ansamblul operațiunilor.

(138)

S-a constatat că industria comunitară investea în noile tehnologii de producție, era capabilă să inoveze și își raționaliza operațiunile. În această privință este util să se menționeze restructurările pe care le-au realizat numeroși producători comunitari la nivelul activităților lor de producție și de vânzare.

(139)

Prin urmare, se concluzionează că situația industriei comunitare în cursul perioadei de anchetă nu poate fi explicată printr-o oarecare decizie eronată adoptată de industria comunitară în materie de investiții.

(140)

În ceea ce privește alte țări terțe, anumite părți interesate au solicitat să se garanteze faptul că impactul importurilor din alte țări nu era atribuit importurilor din țările în cauză. Producătorii-exportatori ruși au susținut faptul că importurile din România subcotau nu numai prețurile industriei comunitare, dar și propriile prețuri.

(141)

Importurile din Coreea și Malaysia au înregistrat o creștere semnificativă în cursul perioadei examinate (288 %) și și-au sporit cota de piață, de la 2,4 % în 1997 la 10 % în cursul perioadei de anchetă. S-a constatat, de asemenea, că prețurile lor, cu excepția celor practicate de către un producător-exportator coreean, erau mai mici decât prețurile de vânzare ale industriei comunitare în cursul perioadei de anchetă.

(142)

Cu toate că creșterea importurilor originare din țările în cauză a fost mai redusă în cursul perioadei examinate (215 %), cota lor de piață (10,8 %) era totuși mai mare decât cea a Coreei și a Malaysiei pe parcursul aceleiași perioade. În afară de aceasta, marja globală de subcotare a prețurilor constatată în cazul Coreei și Malaysiei în cursul perioadei de anchetă era mult mai redusă decât cea constatată pentru țările în cauză.

(143)

Prin urmare, industria comunitară și-ar fi putut, probabil, spori vânzările, în cazul în care nu ar fi existat importuri care să facă obiectul unui dumping din țările în cauză, și acest lucru ar fi fost posibil în ciuda concurenței importurilor originare din Coreea și Malaysia. Prin urmare, impactul importurilor din aceste două țări nu era de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care făceau obiectul unui dumping și situația industriei comunitare.

(144)

Volumul vânzărilor din țări terțe altele decât cele vizate de prezenta anchetă a scăzut cu 63 % în cursul perioadei examinate, scădere care se explică în principal prin reducerea importurilor din țările supuse măsurilor antidumping. În acest context, cota de piață a altor țări terțe (cu excepția țărilor în cauză, a Coreei și a Malaysiei) a scăzut, de la 24,6 % în 1997 la 9,7 % în cursul perioadei de anchetă. Printre țările în legătură cu care părțile în cauză au afirmat că au cauzat un prejudiciu industriei comunitare, doar Polonia și România dețineau o cotă de piață de cel puțin 1 % în cursul perioadei de anchetă.

(145)

Pe parcursul perioadei examinate, cota de piață a Poloniei a scăzut de la 3,3 % la 2,9 % și prețurile sale de vânzare pe kilogram au crescut cu 23 %. În acest context, nu se poate afirma că Polonia a contribuit la prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(146)

Cota de piață a României a rămas stabilă în cursul perioadei examinate (0,9 % în 1997, 1,1 % în 1998, 0,9 % în 1999 și 1 % pe parcursul perioadei de anchetă), în timp ce importurile originare din această țară au crescut cu 8 %, de la 1 398 de tone în 1997 la 1 510 tone în cursul perioadei de anchetă. Pe parcursul întregii perioade examinate, cu excepția lui 1998, prețurile pe kilogram ale cablurilor din sârmă de oțel românești au fost în mod constant mai mari decât cele ale producătorilor-exportatori ruși și mai mici decât cele ale industriei comunitare. Ținând seama de stabilitatea cotei de piață a României (care era neglijabilă în 1997 și 1999), se poate presupune că impactul său asupra industriei comunitare nu era de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile în cauză și situația industriei comunitare.

(147)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 174-179 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(148)

Se confirmă faptul că, deși este posibil ca alți factori, în special importurile din Coreea, Malaysia și România să fi avut un impact negativ asupra situației industriei comunitare în cursul perioadei de anchetă, acest impact nu este de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre această situație și importurile care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, s-a constatat că, privite separat, importurile din țările în cauză cauzează un prejudiciu important industriei comunitare, așa cum s-a precizat la considerentele 164-168 din regulamentul provizoriu.

(149)

În absența unor noi elemente privind colectarea de informații și interesul industriei comunitare, concluziile provizorii menționate la considerentele 186-196 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(150)

O parte interesată a pretins că instituirea măsurilor risca să aducă prejudicii furnizorilor de materii prime, întrucât Comisia nu a ținut seama de efectul negativ al măsurilor antidumping în vigoare asupra situației acestor furnizori de sârmă care exportă către producători stabiliți în țările terțe care fac obiectul măsurilor.

(151)

Singurul furnizor de materie primă care a cooperat (producător de sârmă de oțel) a menționat că instituirea măsurilor ar fi profitabilă în cazul său. Această societate a exportat, de asemenea, în țările terțe, inclusiv în țările care fac obiectul prezentei anchete și al celei anterioare. În afară de aceasta, nici un furnizor de materii prime nu a contestat concluziile referitoare la interesul furnizorilor stabilite în regulamentul provizoriu.

(152)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 197-201 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(153)

O asociație de importatori a susținut că, întrucât comerțul cu cabluri din sârmă de oțel reprezenta principala activitate pentru cea mai mare parte a importatorilor, era esențial pentru ei să mențină un volum suficient de vânzări pentru a putea rămâne viabili. În afară de aceasta, asociația a mai afirmat că producătorii comunitari dispuneau de propriile lor canale de distribuție integrate și refuzau să vândă prin intermediul unor comercianți independenți. Ținând seama de numărul de țări care fac obiectul măsurilor antidumping, situația importatorilor devine astfel din ce în ce mai precară.

(154)

În primul rând, părțile interesate nu au furnizat, în ceea ce privește aceste puncte, nici un element nou susceptibil să modifice concluziile anchetei provizorii.

(155)

În afară de aceasta, s-a constatat că existau surse alternative de aprovizionare care nu făceau obiectul unor măsuri, în special industria comunitară. Cu toate că este adevărat că mulți producători comunitari dispun de propriile lor canale de distribuție integrate, informațiile furnizate de industria comunitară indică faptul că aceștia vând și importatorilor/comercianților independenți din Comunitate. Prin urmare, acest argument trebuie respins.

(156)

O altă parte interesată a susținut că măsurile riscau să elimine concurența importurilor în favoarea cablurilor din sârmă de oțel din Coreea și Malaysia, care urmează să inunde piața comunitară. Acest lucru ar contribui la agravarea prejudiciului suferit de industria comunitară, la limitarea surselor de aprovizionare și la introducerea unei discriminări față de cumpărătorii de cabluri din sârmă de oțel originare din țările în cauză.

(157)

Cu toate că producătorii-exportatori din Coreea și Malaysia urmează să își sporească, probabil, cotele de piață, există o mică probabilitate ca aceștia să inunde piața comunitară, ținând seama de rata lor actuală ridicată de utilizare a capacității și de faptul că nivelul de subcotare a prețurilor constatat pentru aceste țări este mai mic (chiar inexistent, în cazul producătorului-exportator coreean) decât cele constatate pentru țările în cauză. În ceea ce privește discriminarea, este important să se remarce că acest aspect nu poate fi luat deloc în discuție în această privință, întrucât s-a constatat că importurile din Coreea și din Malaysia, spre deosebire de cele din celelalte țări în cauză, nu făceau obiectul unui dumping. Prin urmare, acest argument trebuie respins.

(158)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 202-207 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(159)

În absența unor noi elemente privind interesul utilizatorilor, concluziile provizorii menționate la considerentele 208-211 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(160)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii stabilite la considerentele 212-215 din regulamentul provizoriu se confirmă, adică nu există nici un motiv imperios, din punctul de vedere al interesului Comunității, împotriva instituirii de măsuri antidumping.

(161)

În conformitate cu metoda descrisă la considerentele 216-219 din regulamentul provizoriu și ținând seama de modificările menționate la considerentele 111 și 115 anterioare și de corectarea erorilor materiale, prețurile de export medii ponderate ale cablurilor din sârmă de oțel au fost comparate cu prețurile de vânzare practicate de industria comunitară pe piața comunitară, ajustate astfel încât să reflecte o marjă de profit de 5 %. Diferența a fost apoi exprimată ca un procent din prețurile CIF de export ale producătorilor-exportatori la frontiera comunitară.

(161)

Având în vedere cele menționate anterior, se consideră că ar trebui instituit un drept antidumping definitiv la nivelul marjelor de dumping stabilite, cu excepția a două societăți – una din Thailanda și cealaltă din Turcia–, dreptul trebuind, în cazul acestora, să fie stabilit la nivelul celei mai reduse marje de prejudiciu, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(163)

Ținând seama de rezultatele anchetei privind Coreea și Malaysia și având în vedere faptul că marja de dumping stabilită în cazul acestor două țări este mai mică decât pragul de 2 % stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, procedura ar trebui închisă fără instituirea de măsuri antidumping la importurile produsului în cauză originare din Coreea și Malaysia. Procedura privind importurile originare din Coreea și Malaysia a fost închisă prin Decizia 2001/602/CE din 26 iulie 2001 privind acceptarea angajamentelor oferite în cadrul procedurii antidumping referitoare la importurile anumitor cabluri din fier sau oțel originare din Republica Cehă, Republica Coreea, Malaysia, Rusia, Thailanda și Turcia și închiderea procedurii privind importurile originare din Republica Coreea și Malaysia (3).

(164)

Angajamentele oferite de producătorii-exportatori cehi și turci au fost acceptate în etapa provizorie. Prețurile minime stabilite au fost modificate pentru a reflecta concluziile definitive ale anchetei.

(165)

Ca urmare a modificării concluziilor provizorii, producătorii-exportatori din Rusia și Thailanda au oferit angajamente în materie de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Procedând astfel, au acceptat să vândă produsele în cauză cel puțin la prețuri care să permită eliminarea efectelor prejudiciabile ale dumpingului. În afară de aceasta, societățile furnizează periodic Comisiei informații detaliate privind exporturile lor în Comunitate, ceea ce permite Comisiei să controleze în mod eficace angajamentele. În afară de aceasta, natura produselor, structura societăților și a vânzărilor sunt de așa natură încât riscul de eludare a angajamentelor convenite este limitat.

(166)

Ținând seama de cele menționate anterior, angajamentele oferite au fost, prin urmare, considerate acceptabile și societățile în cauză au fost informate cu privire la faptele, considerațiile și obligațiile esențiale în temeiul cărora angajamentele lor au fost acceptate.

(167)

Pentru a permite Comisiei să se asigure cu privire la faptul că societățile își respectă angajamentele, atunci când se prezintă cererea de punere în liberă circulație autorităților vamale competente, scutirea de dreptul antidumping este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale care să conțină cel puțin informațiile enumerate în anexă. Aceste informații sunt, de asemenea, necesare pentru a permite autorităților vamale să verifice cu suficientă precizie dacă transporturile corespund documentelor comerciale. În cazul în care această factură lipsește sau nu corespunde produsului prezentat în vamă, se plătește nivelul adecvat al dreptului antidumping.

(168)

Trebuie remarcat faptul că în cazul unei presupuse încălcări, al unei încălcări sau retrageri a angajamentului, se poate institui un drept antidumping, în conformitate cu articolul 8 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază.

(169)

În afară de aceasta, în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din regulamentul de bază, ancheta referitoare la dumping, la prejudiciu și la interesul Comunității a fost finalizată pentru țările în cauză, fără a aduce atingere angajamentelor acceptate pe parcursul anchetei. Angajamentele oferite de către cei doi producători-exportatori din Thailanda și Rusia au fost acceptate prin Decizia 2001/602/CE a Comisiei,

(a)

o factură comercială care să conțină cel puțin elementele enumerate în anexă să fie prezentată autorităților vamale ale statelor membre, împreună cu cererea de punere în liberă circulație și

(b)

mărfurile declarate și prezentate în vamă să corespundă exact descrierii din factura comercială.

1.

Titlul „FACTURĂ COMERCIALĂ CARE ÎNSOȚEȘTE MĂRFURILE CE FAC OBIECTUL UNUI ANGAJAMENT”

2.

Denumirea societății menționate la articolul 2 alineatul (1), care emite factura comercială.

3.

Numărul facturii comerciale.

4.

Data emiterii facturii comerciale.

5.

Codul adițional TARIC sub care mărfurile menționate pe factură trebuie vămuite la frontiera comunitară.

6.

Denumirea exactă a mărfurilor, inclusiv:

7.

Descrierea condițiilor de vânzare, inclusiv:

8.

Denumirea societății care acționează ca importator căruia i se emite în mod direct factura de către societate.

9.

Numele responsabilului societății însărcinat cu emiterea facturii și următoarea declarație, semnată de către această persoană: