02/Volumul 12

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

122

L 188/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Pentru a asigura tratamentul uniform al cererilor pentru informații tarifare obligatorii (ITO) și un grad mai mare de securitate pentru ITO este necesar să se introducă un formular unic de cerere pentru ITO.

(2)

Condițiile în conformitate cu care se acordă tratament tarifar favorabil mărfurilor în virtutea naturii lor sunt asociate cu încadrarea tarifară a acestor mărfuri în conformitate cu un text unic din Nomenclatura Combinată. Dispozițiile anterioare incluse în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (3), astfel cum au fost modificate ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1662/1999 (4) trebuie, de aceea, eliminate.

(3)

Regulile de origine comunitare care se aplică sistemului generalizat de preferințe (SGP) prevăd aplicarea cumulului regional, inter alia, tuturor acelor țări care sunt membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). Aceste dispoziții privind cumulul regional trebuie să se aplice Cambodgiei, care a intrat în ASEAN la 30 aprilie 1999. Țările care sunt membre ale Asociației pentru Cooperare Regională din Asia de Sud (SAARC) trebuie să poată, de asemenea, să beneficieze de dispozițiile privind cumulul regional, din moment ce și-au îndeplinit obligațiile inițiale pentru cooperare administrativă solicitate de Comunitate.

(4)

Formatul și criteriile relevante în ceea ce privește originea din partea I titlul IV capitolul 2 secțiunile 1 și 2 privind SGP și statele succesoare ale fostei Iugoslavii trebuie standardizate, avându-se în vedere natura specifică a fiecărui set de regimuri preferențiale.

(5)

Dispozițiile menționate anterior nu mai trebuie să se aplice Cisiordaniei și Fâșiei Gaza, deoarece aceste teritorii beneficiază de măsuri convenționale privind tarifele preferențiale.

(6)

Au fost adoptate măsuri autonome pentru Albania prin Regulamentul (CE) nr. 1763/1999 al Consiliului (5).

(7)

Au fost adoptate măsuri pentru importul de vin originar din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și din Republica Slovenia, prin Regulamentul (CE) nr. 6/2000 al Consiliului (6).

(8)

În interesul clarității, textul articolelor 66-123 trebuie republicat integral.

(9)

Formularele prevăzute de Uniunea Poștală Universală pentru declarația privind trimiterile expediate prin scrisoare sau coletărie mică au fost înlocuite.

(10)

Ca parte a simplificării și raționalizării reglementărilor și procedurilor vamale, este de dorit să crească flexibilitatea supravegherii vamale privind destinația pentru a răspunde nevoilor de diversificare a pieței interne, transformând-o într-un instrument util pentru diverse sectoare. Această flexibilitate trebuie echilibrată printr-o eficiență sporită a supravegherii vamale pentru a se preveni frauda și utilizarea incorectă a tratamentelor tarifare favorabile, precum și a valorii reduse a drepturilor vamale pe motivul destinației anumitor mărfuri.

(11)

Aceasta necesită aplicarea dispozițiilor articolului 82 din Cod tratamentului tarifar preferențial acordat în conformitate cu articolul 21 din Cod. Sistemul de supraveghere vamală prevăzut prin prezentul regulament se bazează pe o autorizație emisă de către autoritățile vamale și se aplică destinației menționate la articolul 82 din Cod, în măsura în care dispozițiile în vigoare prevăd existența unei autorizații de acest fel.

(12)

Articolele 463-470 pun în aplicare articolul 843 atunci când se folosește regimul de tranzit. Este de dorit ca din motive de coerență dispozițiile comune să fie grupate în cadrul articolului 843.

(13)

Dispozițiile referitoare la exemplarul de control T5 prevăd o procedură care ar trebui să se aplice mărfurilor indiferent de regimul vamal solicitat pentru ele, atunci când acest lucru este cerut prin reglementări vamale comunitare sau alte reglementări. Este necesar ca aceste dispoziții să fie mutate într-o parte nouă.

(14)

Este, de asemenea, de dorit, să se armonizeze măsurile ce trebuie aplicate atunci când reglementările comunitare care folosesc acest sistem de control stipulează constituirea unei garanții sau un termen și se constată că folosirea și/sau destinația prevăzută nu a fost respectată întocmai.

(15)

Pentru a îmbunătăți verificările bazate pe folosirea exemplarelor de control T5, anumite date de identificare a mijloacelor de transport trebuie furnizate mai exact. Exemplarele prezentate ca model în anexa 63 și notele explicative din anexa 66 cu privire la rubricile relevante trebuie, așadar, modificate. Nu există nici o modalitate de a preveni folosirea simultană, dar pentru scopuri diferite, a două sau mai multe exemplare de control T5.

(16)

În anumite domenii există dispoziții speciale care precizează responsabilitățile comercianților și constituirea și eliberarea garanțiilor, în special în ceea ce privește politica agrară comună în Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei (7), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1932/1999 (8). Pentru a face față acestor situații, trebuie prevăzute dispoziții pentru derogări de la regulă.

(17)

Lista privind valorile unitare trebuie actualizată.

(18)

Este de dorit, din motive economice, să se extindă ordinul nr. 14 din lista aflată în anexa 87, și acesta trebuie actualizat.

(19)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,

1.

Articolul 1a se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 1a

Pentru aplicarea articolelor 291-300, țările din Uniunea Economică Benelux se consideră ca un singur stat membru.”

2.

La articolul 6 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Cererile pentru informații tarifare obligatorii se întocmesc cu ajutorul unui formular conform modelului din anexa 1B.”

3.

Articolul 8 alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„(1)   Autoritățile vamale ale statelor membre interesate transmit imediat Comisiei o copie a cererii pentru informații tarifare obligatorii (anexa 1B), un exemplar al notificării (exemplarul nr. 2 al anexei 1) și datele (exemplarul nr. 4 al aceleiași anexe) sau un exemplar notificat al informațiilor obligatorii privind originea și datele. Această transmitere se efectuează prin mijloace electronice.”

4.

Partea I, titlul III, „Tratament tarifar favorabil datorită naturii mărfurilor”, (articolele 16-34) se elimină.

5.

La partea I titlul IV, capitolul 2 (articolele 66-123) se înlocuiește cu următoarele:

„CAPITOLUL 2

Originea preferențială

Articolul 66

În sensul prezentului capitol:

Secțiunea 1

Sistemul generalizat de preferințe

Subsecțiunea 1

Definiția conceptului de produse originare

Articolul 67

(1)   În sensul dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare generalizate acordate de Comunitate unor produse care provin din țări în curs de dezvoltare (denumite în continuare «țări beneficiare»), următoarele se consideră produse originare într-o țară beneficiară:

(2)   În sensul prezentei secțiuni, produsele originare din Comunitate, în sensul alineatului (3), care fac obiectul, într-o țară beneficiară, prelucrării sau transformării depășind-o pe cea descrisă la articolul 70, sunt considerate ca fiind originare din țara beneficiară respectivă.

(3)   Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis, în vederea stabilirii originii produselor obținute în Comunitate.

(4)   Atâta timp cât Norvegia și Elveția acordă preferințe tarifare generalizate produselor provenind din țările beneficiare menționate la alineatul (1) și aplică o definiție a conceptului de origine corespunzătoare cu cea din prezenta secțiune, produsele provenite din Comunitate, Norvegia sau Elveția care sunt supuse într-o țară beneficiară transformării sau prelucrării depășind-o pe cea descrisă la articolul 70 se consideră ca fiind originare din țara beneficiară respectivă.

Dispozițiile primului paragraf se aplică doar produselor originare din Comunitate, Norvegia sau Elveția (conform regulilor de origine privind tarifele preferențiale respective) care sunt exportate direct în țara beneficiară.

Dispozițiile primului paragraf nu se aplică produselor care se încadrează în capitolele 1-24 ale Sistemului Armonizat.

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (seria C) data intrării în vigoare a dispozițiilor primului și celui de-al doilea paragraf.

(5)   Dispozițiile alineatului (4) se aplică cu condiția ca Norvegia și Elveția să acorde, prin reciprocitate, același tratament produselor din Comunitate.

Articolul 68

(1)   Următoarele produse se consideră ca fiind obținute integral într-o țară beneficiară sau în Comunitate:

(2)   Termenii «navele țării respective» și «navele-uzină ale țării respective» de la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor și navelor-uzină:

(3)   Termenii «țară beneficiară» și «Comunitatea» desemnează și apele teritoriale ale țării respective sau ale statelor membre.

(4)   Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează sau transformă peștele prins, se consideră parte a teritoriului țării beneficiare sau ale statului membru căruia le aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2).

Articolul 69

În sensul articolului 67, materialele care nu sunt obținute integral într-o țară beneficiară sau în Comunitate se consideră a fi prelucrate sau transformate suficient când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în lista din anexa 15.

Aceste condiții indică, pentru toate produsele la care se referă această secțiune, prelucrarea sau transformarea care trebuie aplicate materialelor neoriginare folosite în procesul de fabricație și se aplică numai acestor materiale.

Dacă un produs care a dobândit statut originar ca urmare a îndeplinirii condițiilor precizate în listă este folosit la fabricarea unui alt produs, condițiile care se aplică produsului în care acesta este incorporat nu i se aplică acestuia și nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut să fie utilizate la fabricarea sa.

Articolul 70

(1)   Fără să aducă atingere alineatului (2), următoarele operațiuni sunt considerate ca prelucrare sau transformare insuficientă pentru a conferi statutul de produse originare, indiferent dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile articolului 69:

(2)   Toate operațiunile efectuate fie într-o țară beneficiară, fie în Comunitate asupra unui anumit produs sunt luate în considerare împreună atunci când se determină dacă prelucrarea sau transformarea suferită de respectivul produs trebuie considerată ca insuficientă în sensul alineatului (1).

Articolul 70a

(1)   Unitatea de avut în vedere în aplicarea dispozițiilor prezentei secțiuni o reprezintă produsul respectiv, care este considerat unitatea de bază la determinarea încadrării folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.

Rezultă că:

(2)   Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este încadrat cu produsul pe care îl conține, acesta trebuie considerat ca făcând un tot cu produsul în scopul determinării originii.

Articolul 71

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 69, materialele neoriginare pot fi folosite la fabricarea unui produs, cu condiția ca valoarea lor totală să nu depășească 10 % din prețul franco fabrică al produsului.

Atunci când în listă sunt indicate unul sau mai multe procente pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare, aceste procente nu trebuie depășite prin aplicarea primului paragraf.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează în capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat.

Articolul 72

(1)   Prin derogare de la articolul 67, în scopul de a stabili dacă un produs fabricat într-o țară beneficiară ce este membră a unui grup regional provine din acea țară în sensul articolului menționat, produsele originare din oricare dintre țările acelui grup regional și folosite la continuarea fabricației în altă țară sunt considerate ca fiind originare din țara unde se continuă fabricația (cumul regional).

(2)   Țara de origine a produsului finit se determină în conformitate cu articolul 72a.

(3)   Cumulul regional se aplică la patru grupuri regionale distincte din care fac parte țările beneficiare ale sistemului generalizat de preferințe:

(4)   «Grup regional» reprezintă ASEAN, CACM, Comunitatea andină sau SAARC, după caz.

Articolul 72a

(1)   Atunci când mărfurile originare într-o țară membră a unui grup regional sunt prelucrate sau transformate în altă țară din același grup regional, ele au originea țării din grupul regional în care s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca:

(2)   Atunci când nu sunt îndeplinite condițiile privind originea de la alineatul (1) literele (a) și (b), produsele au originea țării din grupul regional care deține valoarea cea mai ridicată în vamă a produselor care provin din alte țări ale grupului regional.

(3)   «Valoarea adăugată» reprezintă prețul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele incorporate originare din altă țară a grupului regional.

(4)   Dovada statutului orignar al mărfurilor exportate dintr-o țară a unui grup regional într-o altă țară din același grup cu scopul de a fi utilizate în prelucrări și transformări ulterioare sau de a fi reexportate fără a fi prelucrate sau transformate se stabilește cu ajutorul unui certificat de origine tip A emis în prima țară.

(5)   Dovada statutului originar al mărfurilor exportate dintr-o țară a unui grup regional către Comunitate, dobândit sau menținut în condițiile articolului 72, ale prezentului articol și ale articolului 72b, se stabilește cu ajutorul unui certificat de origine tip A sau a declarației pe factură eliberată în țara respectivă pe baza unui certificat de origine tip A eliberat în conformitate cu dispozițiile alineatului (4).

(6)   Țara de origine se indică în rubrica 12 a certificatului de origine tip A sau în declarația pe factură, acea țară fiind:

Articolul 72b

(1)   Articolele 72 și 72a se aplică numai în cazul în care:

(2)   Comisia informează statele membre când sunt respectate condițiile stabilite în alineatul (1), în cazul fiecărui grup regional.

(3)   Articolul 78 alineatul (1) litera (b) nu se aplică produselor originare din oricare din țările grupului regional în cazul în care ele tranzitează teritoriul oricărei alte țări din același grup, chiar dacă ele au mai fost prelucrate sau transformate, sau nu, în țara tranzitată.

Articolul 73

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele ce se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul acestora, sau care nu sunt facturate separat se consideră parte integrantă a echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului respectiv.

Articolul 74

Seturile, așa cum sunt definite în regula generală 3 din Sistemul Armonizat, se consideră ca fiind originare atunci când articolele componente sunt produse originare. Totuși, când un set se compune din articole originare și articole neoriginare, setul ca întreg se consideră ca fiind originar, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Articolul 75

Pentru a determina dacă un produs este originar, nu este necesară determinarea originii produselor următoare care ar putea fi folosite la fabricarea lui:

Articolul 76

(1)   Se pot face derogări de la dispozițiile prezentei secțiuni în favoarea țărilor celor mai puțin dezvoltate, beneficiare ale sistemului generalizat de preferințe, în situațiile în care acest lucru se justifică prin dezvoltarea industriilor existente sau crearea unor industrii noi în țările respective. Țările cel mai puțin dezvoltate sunt enumerate în Regulamentele Consiliului și în Decizia CSCE privind aplicarea preferințelor tarifare generalizate. În acest scop, țara interesată prezintă Comunității o cerere pentru obținerea derogării împreună cu motivele cererii în conformitate cu alineatul (3).

(2)   La examinarea cererilor se ține seama în principal de:

(3)   Pentru a facilita analizarea cererilor de derogare, țara solicitantă trebuie să pună la dispoziție toate informațiile posibile în susținerea cererii sale, cu prioritate în privința punctelor de mai jos:

(4)   Comisia trebuie să prezinte cererea de derogare Comitetului. Acesta decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 249 din Cod.

(5)   În cazul în care s-a făcut o derogare, în rubrica 4 din certificatul de origine tip A sau în declarația pe factură de la articolul 89 trebuie să apară următorul text:

(6)   Dispozițiile alineatelor (1)-(5) se aplică oricăror prelungiri.

Articolul 77

Condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune privind dobândirea statutului originar trebuie îndeplinite în orice situație în țara beneficiară sau în Comunitate.

Dacă produsele originare exportate din țara beneficiară sau din Comunitate către altă țară sunt returnate, se consideră ca fiind neoriginare dacă nu se poate face dovada față de autoritățile competente că:

Articolul 78

(1)   Următoarele mărfuri se consideră ca fiind transportate direct din țara beneficiară către Comunitate sau din Comunitate în țara beneficiară:

(2)   Dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (b) și (c) se face față de autoritățile vamale competente prin prezentarea:

Articolul 79

(1)   Produsele originare trimise dintr-o țară beneficiară pentru expunerea lor în cadrul unei expoziții în altă țară și vândute după expunere pentru a fi importate în Comunitate beneficiază, la import, de preferințele tarifare menționate la articolul 67, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele prezentei secțiuni care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare din țara beneficiară și cu condiția de a se arăta autorităților vamale comunitare competente că:

(2)   Certificatul de origine tip A trebuie prezentat autorităților vamale comunitare competente în mod obișnuit. Pe el trebuie să figureze numele și adresa expoziției. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare suplimentare privind natura produselor și condițiile în care au fost expuse.

(3)   Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri particulare în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine și pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal.

Subsecțiunea 2

Dovada de origine

Articolul 80

Produsele originare din țara beneficiară beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 67 la prezentarea:

(a) CERTIFICAT DE ORIGINE TIP A

Articolul 81

(1)   Produsele originare în sensul prezentei secțiuni sunt admise la import în Comunitate în beneficiul preferințelor tarifare menționate la articolul 67, cu condiția ca ele să fi fost transportate direct în sensul articolului 78, pe baza prezentării unui certificat de origine tip A, eliberat fie de autoritățile vamale, fie de alte autorități guvernamentale competente din țara beneficiară, cu condiția ca țara respectivă:

(2)   Certificatul de origine tip A se eliberează numai când poate servi ca titlu justificativ necesar pentru aplicarea preferințelor tarifare prevăzute la articolul 67.

(3)   Certificatul de origine tip A se eliberează numai pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia.

(4)   Exportatorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să prezinte cererea însoțită de toate documentele justificative pentru a dovedi că produsele pentru export îndeplinesc condițiile necesare în vederea eliberării unui certificat de origine tip A.

(5)   Certificatul se eliberează de către autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară dacă produsele de export pot fi considerate produse originare din țara respectivă în sensul dispozițiilor subsecțiunii 1. Certificatul este pus la dispoziția exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului.

(6)   Pentru a verifica dacă au fost respectate condițiile prevăzute la alineatul (5), autoritățile guvernamentale competente au dreptul să solicite orice act doveditor sau să efectueze verificările pe care le consideră necesare.

(7)   Autorităților guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară le revine sarcina de a asigura completarea corectă a certificatelor și cererilor.

(8)   Completarea rubricii 2 a certificatului de origine tip A este opțională. Rubrica 12 trebuie să fie completată corespunzător, purtând mențiunea «Comunitatea Europeană» sau numele unuia dintre statele membre.

(9)   Data eliberării certificatului de origine tip A se înscrie în rubrica 11. Semnătura care trebuie aplicată în această rubrică, rezervată autorităților guvernamentale competente care eliberează certificatul, este olografă.

Articolul 82

Atunci când, la cererea importatorului și în condițiile precizate de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele dezasamblate sau neasamblate în sensul reglulii generale 2(a) din Sistemul Armonizat și care se încadrează în secțiunea XVI sau XVII sau în pozițiile tarifare nr. 7308 sau 9406 din Sistemul Armonizat sunt importate în tranșe succesive, cu ocazia importului primei tranșe se prezintă autorităților vamale o singură dovadă de origine pentru aceste produse.

Articolul 83

Dat fiind că certificatul de origine tip A reprezintă dovada documentară pentru aplicarea dispozițiilor privind preferințele tarifare menționate la articolul 67, autoritățile guvernamentale competente din țara exportatoare răspund de luarea oricăror măsuri necesare pentru verificarea originii produselor și a celorlalte date înscrise pe certificat.

Articolul 84

Dovezile de origine se depun la autoritățile vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 62 din Cod. Autoritățile respective pot solicita o traducere a dovezii de origine și mai pot cere și ca declarația de import să fie însoțită de o declarație din partea importatorului care să ateste că produsele îndeplinesc condițiile solicitate pentru aplicarea prezentei secțiuni.

Articolul 85

(1)   Prin derogare de la articolul 81 alineatul (5), certificatul de origine tip A poate fi emis în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă:

(2)   Autoritățile guvernamentale competente pot emite retroactiv un certificat doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu cele cuprinse în documentele de export corespunzătoare și că nu a fost emis un certificat de origine tip A în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni, când au fost exportate produsele în cauză.

(3)   Rubrica 4 a certificatelor de origine tip A eliberate retroactiv trebuie să conțină mențiunea «Issued retrospectively» sau «Délivré a posteriori».

Articolul 86

(1)   În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităților guvernamentale competente care l-au emis un duplicat întocmit pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora. Rubrica 4 a duplicatului formularului tip A trebuie să poarte mențiunea «Duplicate» sau «Duplicata», precum și data emiterii și numărul de înregistrare ale certificatului original.

(2)   În sensul articolului 90b, duplicatul devine valabil de la aceeași dată ca și originalul.

Articolul 87

(1)   În cazul în care produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal în Comunitate, este posibilă înlocuirea originalului dovezii de origine cu unul sau mai multe certificate de origine tip A în scopul trimiterii unora sau tuturor acestor produse în altă parte în cadrul Comunității sau în Elveția sau Norvegia. Certificatele de origine înlocuitoare tip A sunt emise de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele.

(2)   Certificatul înlocuitor eliberat în aplicarea alineatului (1) sau a articolului 88 trebuie considerat ca un certificat de origine definitiv pentru produsele la care se referă. Certificatul înlocuitor se întocmește pe baza unei cereri scrise a reexportatorului.

(3)   Rubrica din dreapta sus a certificatului înlocuitor indică numele țării intermediare în care este eliberat.

Rubrica 4 trebuie să conțină expresia «Replacement Certificate» sau «Certificat de remplacement», precum și data emiterii și numărul de înregistrare ale certificatului de origine original.

Numele reexportatorului se introduce în rubrica 1.

Numele destinatarului final poate fi înscris în rubrica 2.

În rubricile 3 și 9 se înscriu toate mențiunile de pe certificatul original referitoare la produsele reexportate.

Datele referitoare la factura reexportatorului trebuie să figureze în rubrica 10.

Viza autorității vamale care a eliberat certificatul înlocuitor se înscrie în rubrica 11. Răspunderea acestei autorități se reduce la eliberarea certificatului înlocuitor. Adnotările din rubrica 12 referitoare la țara de origine și la țara de destinație se preiau din certificatul original. Reexportatorul semnează în această rubrică. Reexportatorul care semnează cu bună credință în această rubrică nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise în certificatul original.

(4)   Biroul vamal căruia i se cere să efectueze operațiunea menționată în alineatul (1) trebuie să noteze pe certificatul original greutatea, numărul și natura produselor expediate și să indice seria certificatului sau certificatelor înlocuitoare. Biroul vamal păstrează certificatul original timp de cel puțin trei ani.

(5)   Certificatului înlocuitor i se poate anexa o fotocopie a certificatului original.

(6)   În cazul produselor care beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 67, sub incidența unei derogări acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 76, procedura stabilită în prezentul articol se aplică doar când produsele sunt destinate Comunității.

Articolul 88

Produsele originare în sensul prezentei secțiuni pot beneficia, la importul în Comunitate, de preferințele tarifare menționate la articolul 67 la depunerea unui certificat de origine înlocuitor tip A eliberat de autoritățile vamale ale Norvegiei sau Elveției pe baza certificatului de origine tip A eliberat de autoritățile competente ale țării beneficiare, cu condiția ca acele condiții menționate în articolul 78 să fie îndeplinite și cu condiția ca Norvegia sau Elveția să ajute Comunitatea permițând autorităților sale vamale să verifice autenticitatea și acuratețea certificatelor eliberate. Procedura de verificare prevăzută la articolul 94 se aplică mutatis mutandis. Termenul prevăzut la articolul 94 alineatul (3) se extinde la opt luni.

(b) DECLARAȚIA PE FACTURĂ

Articolul 89

(1)   Declarația pe factură poate fi întocmită:

(2)   Declarația pe factură poate fi întocmită dacă produsele în cauză pot fi considerate ca originare din Comunitate sau dintr-o țară beneficiară și dacă îndeplinesc celelalte cerințe din această secțiune.

(3)   Exportatorul care completează o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente ale țării exportatoare, toate documentele corespunzătoare care confirmă statutul originar al produselor în cauză și doar dacă se întrunesc și celelalte condiții ale acestei secțiuni.

(4)   Declarația pe factură se completează de către exportator fie în franceză, fie în engleză, redactând la mașină, imprimând sau tipărind pe factură, pe avizul de expediție sau pe alte documente comerciale, declarația al cărei text apare în anexa 18. Dacă declarația este scrisă de mână, trebuie scrisă cu cerneală și cu litere de tipar.

(5)   Declarațiile pe factură trebuie să conțină semnătura olografă originală a exportatorului. Cu toate acestea, unui exportator autorizat în sensul articolului 90 nu i se cere să semneze o declarație pe factură, cu condiția ca el să înmâneze autorităților vamale o declarație scrisă că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declarație pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către acesta.

(6)   În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură se supune următoarelor condiții speciale:

Dispozițiile primului alineat nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a efectua orice alte formalități solicitate de regulamentele vamale sau poștale.

Articolul 90

(1)   Autoritățile vamale ale Comunității pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediții frecvente de mărfuri originare din Comunitate, în sensul articolului 67 alineatul (2), și care oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare verificării statutului originar al produselor, precum și îndeplinirea celorlalte cerințe ale acestei secțiuni, să completeze declarații pe factură, oricare ar fi valoarea produselor respective.

(2)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiții pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale acordă exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care trebuie să apară pe declarație.

(4)   Autoritățile vamale monitorizează folosirea autorizației de către exportatorul autorizat.

(5)   Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate în alineatul (1), nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație.

Articolul 90a

(1)   Dovada statutului originar al produselor comunitare în sensul articolului 67 alineatul (2) este oferită prin:

(2)   Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce în rubrica 2 a certificatului de circulație a mărfurilor tip EUR.1 «GSP beneficiary countries» și «EC» sau «Pays bénéficiaires du SPG» și «CE».

(3)   Dispozițiile acestei secțiuni privind emiterea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A trebuie aplicate mutatis mutandis certificatelor de circulație a mărfurilor tip EUR.1 și, cu excepția dispozițiilor privind emiterea acestora, și a declarațiilor pe factură.

Articolul 90b

(1)   Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data emiterii sale în țara exportatoare și trebuie depusă în acest interval de timp la autoritățile vamale ale țării importatoare.

(2)   Dovezile de origine care se depun la autoritățile vamale ale țării importatoare după data finală precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 67, atunci când neprezentarea acestor documente până la ultima dată stabilită se datorează unor împrejurări excepționale.

(3)   În cazul prezentării cu întârziere, autoritățile vamale din țara importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele au fost prezentate înainte de data finală precizată.

(4)   La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta o singură dovadă de origine autorităților vamale la importul primului transport de mărfuri, atunci când acestea:

Această procedură se aplică în cazul cantităților și pe o perioadă determinate de autoritățile vamale competente. Această perioadă nu poate depăși în nici un caz trei luni.

Articolul 90c

(1)   Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice către persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferințele tarifare prevăzute la articolul 67, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de origine tip A sau completarea unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste importuri să nu fie de natură comercială și să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea acestei secțiuni și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declarației.

(2)   Importurile care sunt ocazionale și sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora nu se consideră ca fiind de natură comercială dacă este evident din natura și cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.

În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depășească 500 EUR în cazul coletelor mici și 1 200 EUR în cazul produselor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.

Articolul 91

(1)   Atunci când se aplică articolul 67 alineatul (2), (3) sau (4), autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară solicitate să emită un certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora sunt folosite materiale originare din Comunitate, Norvegia sau Elveția iau în considerare certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau, dacă este necesar, declarația pe factură.

(2)   Rubrica 4 a certificatului de origine tip A eliberat în cazurile precizate la alineatul (1) conține mențiunea «EC cumulation», «Norway cumulation», «Switzerland cumulation» sau «Cumul CE», «Cumul Norvège», «Cumul Suisse».

Articolul 92

Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise în certificatul de origine tip A, în certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau în declarația pe factură și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea certificatului, dacă se stabilește că acesta din urmă corespunde produselor descrise.

Erori formale evidente, cum ar fi erori de redactare pe un certificat de origine tip A, un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau o declarație pe factură, nu duc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privința corectitudinii declarațiilor din documentul respectiv.

Subsecțiunea 3

Metode de cooperare administrativă

Articolul 93

(1)   Țările beneficiare comunică Comisiei numele și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt împuternicite să elibereze certificate de origine tip A, specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, precum și numele și adresa autorităților guvernamentale competente să desfășoare verificări ale certificatelor de origine tip A și ale declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii specimenelor de către Comisie. Comisia transmite această informație autorităților vamale ale statelor membre. Când aceste comunicări sunt efectuate în cadrul unui amendament al unor comunicări precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare a noilor ștampile în conformitate cu instrucțiunile date de autoritățile guvernamentale competente ale țărilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în circulație, autoritățile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte specimenele ștampilelor menționate în prezentul alineat.

(2)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (seria C) data la care noile țări beneficiare menționate la articolul 97 au îndeplinit obligațiile precizate la alineatul (1).

(3)   Comisia trebuie să trimită țărilor beneficiare specimenele ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 93a

În scopul aplicării dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare prevăzute la articolul 67, fiecare țară beneficiară respectă sau asigură respectarea regulilor privind originea produselor, completarea și eliberarea certificatelor de origine tip A, respectarea condițiilor de folosire a declarației pe factură și a acelora privind metodele de cooperare administrativă.

Articolul 94

(1)   Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură se face prin sondaj sau de câte ori autoritățile vamale din Comunitate au îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor, la statutul originar al produselor respective sau la îndeplinirea celorlalte cerințe precizate în această secțiune.

(2)   Pentru aplicarea dispozițiilor alineatului (1), autoritățile vamale comunitare înapoiază certificatul de origine tip A sau declarația pe factură, în cazul în care aceasta a fost prezentată, sau o copie a acestor documente, autorităților guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară, indicând, după caz, motivele verificării. Toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a verificării.

Dacă autoritățile respective iau hotărârea să suspende acordarea preferințelor tarifare prevăzute în articolul 67 pe perioada cât se așteaptă rezultatele verificării, ele acordă liberul de vamă cu condiția ca importatorul să ia măsurile de precauție considerate necesare.

(3)   Atunci când se prezintă o cerere pentru o verificare ulterioară în conformitate cu alineatul (1), această verificare are loc, iar rezultatele se comunică autorităților vamale comunitare în termen de maximum șase luni. Rezultatele trebuie să fie de așa natură, încât să permită să se stabilească dacă respectiva dovadă de origine se aplică produselor exportate efectiv și dacă aceste produse pot fi considerate produse originare din țara beneficiară sau din Comunitate.

(4)   În cazul certificatelor de origine tip A eliberate în conformitate cu articolul 91, răspunsul include un exemplar (exemplare) al (ale) certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 sau, dacă este necesar, declarația sau declarațiile pe factură corespunzătoare.

(5)   Dacă în cazul existenței unor îndoieli întemeiate nu se primește răspuns în termenul de șase luni prevăzut în alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a se stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităților competente. În cazul în care, după cea de-a doua comunicare, rezultatele verificărilor nu sunt aduse la cunoștință autorităților interesate în termen de patru luni sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autoritățile respective refuză acordarea preferințelor tarifare, în afara unor împrejurări excepționale.

Dispozițiile primului paragraf se aplică între țări ale aceluiași grup regional în scopul controlului ulterior al certificatelor de origine tip A eliberate în conformitate cu prezenta secțiune.

(6)   În cazul în care procedura de verificare sau informațiile disponibile demonstrează că se încalcă dispozițiile prezentei secțiuni, țara exportatoare beneficiară, din proprie inițiativă sau la cererea Comunității, întreprinde verificările necesare sau cere ca aceste verificări să se desfășoare de urgență pentru identificarea și prevenirea unor asemenea încălcări. În acest scop Comunitatea poate participa la desfășurarea unor asemenea verificări.

(7)   În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, copiile certificatelor, precum și toate documentele de export referitoare la acestea, se păstrează cel puțin trei ani de către autoritățile guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară.

Articolul 95

Dispozițiile articolului 78 alineatul (1) litera (c) și ale articolului 88 se aplică numai în măsura în care Norvegia și Elveția, în contextul preferințelor tarifare acordate de ele anumitor produse originare din țări în curs de dezvoltare, aplică dispoziții similare cu cele ale Comunității.

Comisia trebuie să informeze autoritățile vamale ale statelor membre de adoptarea de către Norvegia și Elveția a unor astfel de dispoziții și le anunță cu privire la data intrării în vigoare a articolului 78 alineatul (1) litera (c) și a articolului 88, precum și a dispozițiilor similare adoptate de Norvegia și Elveția.

Aceste dispoziții se aplică cu condiția ca Norvegia, Elveția și Comunitatea să fi încheiat un acord care să afirme, printre altele, ca ele își vor furniza reciproc asistență bilaterală în probleme de cooperare administrativă.

Subsecțiunea 4

Ceuta și Melilla

Articolul 96

(1)   Termenul «Comunitate» folosit în această secțiune nu acoperă și Ceuta și Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produse provenite din Ceuta sau Melilla.

(2)   Această secțiune se aplică mutatis mutandis când se stabilește dacă produsele pot fi privite ca fiind originare din țara beneficiară exportatoare care beneficiază de sistemul generalizat de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla.

(3)   Ceuta și Melilla sunt privite ca un singur teritoriu.

(4)   Dispozițiile prezentei secțiuni privind eliberarea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta și Melilla.

(5)   Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea acestei secțiuni în Ceuta și Melilla.

Subsecțiunea 5

Dispoziții finale

Articolul 97

În cazul în care o țară sau un teritoriu este admis sau readmis ca țară beneficiară în privința produselor menționate în regulamentele relevante ale Consiliului sau Decizia CECO, mărfurile originare în acea țară sau teritoriu pot beneficia de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția ca ele să fi fost exportate din țara sau teritoriul beneficiar la sau ulterior datei menționate la articolul 93 alineatul (2).

Secțiunea 2

Republicile Albania, Bosnia-Herțegovina și Croația; Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (pentru anumite vinuri), Republica Slovenia (pentru anumite vinuri)

Subsecțiunea 1

Definirea conceptului de produse originare

Articolul 98

(1)   În scopul aplicării dispozițiilor privind preferințele tarifare acordate de Comunitate anumitor produse originare din Republicile Albania, Bosnia-Herțegovina și Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (pentru anumite vinuri) și Republica Slovenia (pentru anumite vinuri) (denumite în continuare «republici beneficiare»), produsele următoare se consideră a fi originare dintr-o republică beneficiară:

(2)   În scopul acestei secțiuni, produsele originare din Comunitate în sensul alineatului (3) care sunt supuse într-o republică beneficiară unui proces de prelucrare sau transformare dincolo de cele descrise la articolul 101 sunt considerate ca originare în republica beneficiară respectivă.

(3)   Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis la stabilirea originii produselor obținute în Comunitate.

Articolul 99

(1)   Următoarele produse se consideră ca fiind obținute integral într-o republică beneficiară sau în Comunitate:

(2)   Termenii «navele țării respective» și «nave-uzină ale țării respective» de la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor și navelor-uzină:

(3)   Termenii «republică beneficiară» și «Comunitate» acoperă și apele teritoriale ale acelei republici sau ale statelor membre.

(4)   Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peștele prins, se consideră parte a teritoriului republicii beneficiare sau ale statului membru căruia îi aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2).

Articolul 100

În sensul articolului 98, produsele care nu au fost obținute integral într-o republică beneficiară sau în Comunitate se consideră că au suferit suficiente prelucrări și transformări atunci când sunt îndeplinite condițiile enumerate în lista din anexa 15.

Aceste condiții indică, pentru toate produsele acoperite de această secțiune, prelucrarea sau transformarea care trebuie aplicate materialelor neoriginare folosite în procesul de fabricație și se aplică numai în legătură cu astfel de materiale.

Dacă un produs care a dobândit statut originar ca urmare a faptului că a îndeplinit condițiile prevăzute în listă se folosește la fabricarea unui alt produs, condițiile care se aplică produsului în care acesta este incorporat nu i se aplică și lui și nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi folosite la fabricarea sa.

Articolul 101

(1)   Fără să aducă atingere alineatul (2), următoarele operațiuni sunt considerate ca prelucrare sau transformare insuficientă atribuirii statutului de produse originare, chiar dacă sunt întrunite sau nu condițiile de la articolul 100:

(2)   Toate operațiunile efectuate fie într-o republică beneficiară, fie în Comunitate asupra unui anumit produs sunt luate în considerare împreună atunci când se stabilește dacă prelucrarea sau transformarea suferite de acel produs trebuie privite ca insuficiente în sensul alineatului (1).

Articolul 101a

(1)   Unitatea de luat în considerare pentru aplicarea dispozițiilor din această secțiune o reprezintă produsul, care se consideră unitatea de bază atunci când se stabilește încadrarea folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.

În consecință, rezultă că:

(2)   Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este inclus împreună cu produsul în scopul încadrării, acesta se include cu scopul stabilirii originii.

Articolul 102

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 100, materialele neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui anumit produs, cu condiția ca valoarea lor totală să nu depășească 10 % din prețul franco fabrică al produsului.

Atunci când pe listă sunt indicate unul sau mai multe procentaje pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare, aceste procentaje nu trebuie depășite prin aplicarea primului paragraf.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat.

Articolul 103

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele expediate împreună cu un echipament, utilaj, aparat sau vehicul care fac parte din dotarea normală și incluse în preț sau nefacturate separat sunt privite ca făcând parte din echipamentul, utilajul, aparatul sau vehiculul respectiv.

Articolul 104

Seturile, așa cum sunt ele definite în regula generală 3 a Sistemului Armonizat, sunt privite ca seturi originare dacă produsele componente sunt originare. Cu toate acestea, când un set se compune din produse originare și neoriginare, setul în întregime va fi privit ca originar cu condiția ca valoarea produselor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Articolul 105

Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se verifice originea următoarelor produse care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:

Articolul 106

Condițiile stabilite în această secțiune privind obținerea statutului originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în republica beneficiară sau în Comunitate.

Dacă produsele originare exportate din republica beneficiară sau din Comunitate într-o altă țară sunt returnate, ele trebuie considerate ca neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că:

Articolul 107

(1)   Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din republica beneficiară către Comunitate și din Comunitate către republica beneficiară:

(2)   Dovada că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în alineatul (1) litera (b) se face către autoritățile vamale competente prin prezentarea:

Articolul 108

(1)   Produsele originare, trimise dintr-o republică beneficiară pentru a fi expuse în altă țară și vândute după expunere pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferințele tarifare menționate la articolul 98, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele acestei secțiuni, care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare din republica beneficiară și cu condiția de a se arăta autorităților vamale competente că:

(2)   Autorităților vamale comunitare trebuie să le fie prezentat un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 în modul obișnuit. Acesta trebuie să conțină numele și adresa expoziției. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare suplimentare privind natura produselor și condițiile în care au fost expuse.

(3)   Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine și pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal.

Subsecțiunea 2

Dovada originii

Articolul 109

Produsele originare din republica beneficiară beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 98, la prezentarea unuia dintre următoarele:

(a) CERTIFICATUL DE CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR EUR.1

Articolul 110

(1)   Produsele originare în sensul acestei secțiuni beneficiază, la importul în Comunitate, de preferințele tarifare prevăzute la articolul 98, cu condiția ca ele să fi fost transportate direct în Comunitate în sensul articolului 107, cu prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberat de către autoritățile vamale sau guvernamentale ale Albaniei, Bosniei-Herțegovina, Croației, ale Fostei Republici Iugoslave Macedonia sau Sloveniei, cu condiția ca aceste republici beneficiare:

(2)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca dovadă documentară necesară în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 98.

(3)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează numai în urma unei cereri scrise a exportatorului sau a reprezentantului său autorizat. O astfel de cerere se întocmește pe un formular al cărui model apare în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispozițiile acestei subsecțiuni.

Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se păstrează cel puțin trei ani de către autoritățile competente ale republicii beneficiare sau ale statelor membre exportatoare.

(4)   Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerințele pentru eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităților competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferențial și să permită controale ale evidențelor sale contabile și verificări de către autoritățile menționate privind împrejurările în care au fost obținute produsele.

(5)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autoritățile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator, dacă produsele destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul acestei secțiuni.

(6)   Întrucât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 constituie dovada aplicării regimurilor preferențiale prevăzute la articolul 98, autorităților guvernamentale competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare sau autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii mărfurilor și a celorlalte declarații din certificat.

(7)   Pentru a verifica dacă sunt satisfăcute condițiile prevăzute la alineatul (5), autoritățile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru exportator sunt răspunzătoare de luarea măsurilor necesare pentru a verifica originea produselor și a altor afirmații din certificat.

(8)   Autorităților guvernamentale competente din republica beneficiară sau autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să asigure completarea riguroasă a formularelor menționate la alineatul (1).

(9)   Data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităților vamale.

(10)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autoritățile competente ale republicii beneficiare sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate. El trebuie pus la dispoziția exportatorului imediat ce exportul s-a efectuat sau a fost asigurat.

Articolul 111

În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul regulii generale 2(a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidența secțiunilor XVI și XVII sau pozițiilor nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranșe, trebuie depusă o singură dovadă a originii acestor produse autorităților vamale, cu ocazia importului primei tranșe.

Articolul 112

Dovezile de origine se predau autorităților vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din Cod. Autoritățile respective pot cere o traducere a dovezii de origine și pot, de asemenea, solicita ca declarația de import să fie însoțită de o declarație a importatorului în sensul că produsele întrunesc condițiile necesare aplicării acestei secțiuni.

Articolul 113

(1)   Prin derogare de la articolul 110 alineatul (10), certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă:

(2)   Autoritățile competente pot elibera un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea din documentele de export corespunzătoare și că nu a fost eliberat certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 în conformitate cu dispozițiile acestei secțiuni în momentul exportului produselor la care se referă.

(3)   Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni:

(4)   Mențiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în rubrica «Observații» a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 114

(1)   În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate cere autorităților competente care l-au emis să-i elibereze un duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia lor.

(2)   Duplicatul eliberat astfel trebuie să conțină una din următoarele mențiuni:

(3)   Mențiunea prevăzută la alineatul (2) se înscrie în rubrica «Observații» de pe certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1.

(4)   Duplicatul, care trebuie să poarte data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor original EUR.1, intră în vigoare la acea dată.

Articolul 115

Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de circulație a mărfurilor EUR.1, cu scopul de a trimite aceste produse în altă parte în Comunitate. Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 înlocuitoare se emit de către biroul vamal sub al căror control sunt plasate mărfurile.

(b) DECLARAȚIA PE FACTURĂ

Articolul 116

(1)   Declarația pe factură se întocmește:

(2)   Declarația pe factură se poate întocmi dacă produsele respective pot fi considerate ca având originea în Comunitate sau într-o republică beneficiară și îndeplinesc cerințele acestei secțiuni.

(3)   Exportatorul care completează o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente ale țării exportatoare toate documentele necesare care dovedesc statutul originar al produselor respective și, în același timp, îndeplinesc celelalte cerințe din această secțiune.

(4)   Declarația pe factură trebuie completată de către exportator prin redactarea la mașina de scris, imprimarea sau tipărirea pe factură, bon de livrare sau alt document comercial, a declarației, al cărei text apare în anexa 22, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu dispozițiile legislației interne a țării exportatoare. Dacă declarația este scrisă de mână, va fi scrisă cu cerneală și cu litere mari de tipar.

(5)   Declarațiile pe factură trebuie să poarte semnătura originală olografă a exportatorului. Cu toate acestea, unui exportator autorizat în sensul articolului 117 nu i se cere să semneze o declarație pe factură, cu condiția ca el să înmâneze autorităților guvernamentale o declarație scrisă prin care se angajează că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declarație pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către el.

(6)   În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură se supune următoarelor condiții speciale:

Dispozițiile primului paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a îndeplini orice alte formalități solicitate de regulamentele vamale sau poștale.

Articolul 117

(1)   Autoritățile vamale ale Comunității pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediții frecvente de produse originare din Comunitate în sensul articolului 98 alineatul (2) și care oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor să completeze declarații pe factură, oricare ar fi valoarea produselor respective.

(2)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiții pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care trebuie să apară pe declarație.

(4)   Autoritățile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizației de către exportatorul autorizat.

(5)   Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație.

Articolul 118

(1)   Dovada de origine este valabilă patru luni începând de la data emiterii ei în țara exportatoare și se prezintă autorităților vamale ale țării importatoare în perioada respectivă de timp.

(2)   Dovezile de origine care se prezintă autorităților vamale din țara importatoare după expirarea datei de prezentare precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 98 atunci când neprezentarea acestor documente până la data-limită se datorează unor circumstanțe excepționale.

(3)   În alte cazuri de prezentare întârziată, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine în situația în care produsele au fost prezentate înainte de data- limită.

(4)   La cererea importatorului și în condițiile prevăzute de autoritățile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta autorităților vamale o singură dovadă de origine, cu ocazia efectuării importului primei tranșe, atunci când mărfurile:

Această procedură se aplică pentru cantitățile și pentru o perioadă stabilite de autoritățile vamale competente. Această perioadă nu poate depăși în nici un caz trei luni.

Articolul 119

(1)   Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice altor persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferințele tarifare prevăzute la articolul 98, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau completarea unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste importuri să nu fie de natură comercială și să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea acestei secțiuni și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declarației.

(2)   Importurile care sunt ocazionale și sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura și cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.

În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depășească EUR 500, în cazul coletelor mici, și EUR 1 200, în cazul bunurilor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.

Articolul 120

Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise în dovada originii și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea dovezii originii, dacă se stabilește că acesta din urmă corespunde produselor prezentate.

Erori formale evidente, precum erori de redactare pe o dovadă de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privința corectitudinii declarațiilor din document.

Subsecțiunea 3

Metode de cooperare administrativă

Articolul 121

(1)   Republicile beneficiare informează Comisia cu privire la numele și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul acestora și care sunt abilitate să emită certificate de circulație a mărfurilor EUR.1, împreună cu specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, și cu privire la numele și adresele autorităților guvernamentale competente responsabile cu controlul certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și al declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite această informație autorităților vamale ale statelor membre. Când aceste comunicări fac referire la un amendament al unor comunicări precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare al acelor noi ștampile în conformitate cu instrucțiunile oferite de autoritățile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte imprimările specimenelor menționate în prezentul alineat.

(2)   Comisia trebuie să trimită republicilor beneficiare specimene ale ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 122

(1)   Verificarea ulterioară a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau a declarațiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statului membru importator sau autoritățile guvernamentale competente ale republicilor beneficiare au îndoieli justificate în legătură cu autenticitatea documentelor, cu originea produselor respective sau cu îndeplinirea celorlalte cerințe din această secțiune.

(2)   Pentru aplicarea dispozițiilor alineatului (1), autoritățile competente ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare înapoiază certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, declarația pe factură sau o copie a acestor documente autorităților competente din republica beneficiară sau din statul membru exportator, menționând, atunci când este cazul, motivele pentru inițierea unei verificări. Toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada privind originea sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a verificării.

Dacă autoritățile vamale din statul membru importator decid suspendarea acordării tratamentului preferențial menționat la articolul 98 produselor respective pe durata așteptării rezultatelor verificării, se acordă liberul de vamă cu condiția ca importatorul să ia toate măsurile de precauție considerate necesare.

(3)   Atunci când cererea de verificare ulterioară a fost întocmită în conformitate cu alineatul (1), această verificare se efectuează, iar rezultatele ei se comunică autorităților vamale ale statului membru importator sau autorităților guvernamentale competente ale republicii beneficiare importatoare în decurs de maximum șase luni. Rezultatele trebuie să fie de așa natură, încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică la produsele exportate efectiv și dacă aceste produse pot fi considerate ca originare din republica beneficiară sau din Comunitate.

(4)   Dacă în cazul existenței unor îndoieli întemeiate nu se primește nici un răspuns în termenul de șase luni precizat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține informații suficiente pentru a se determina autenticitatea documentului respectiv, trebuie să se trimită o a doua informare către autoritățile competente. Dacă după a doua informare rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în decurs de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticității documentului respectiv sau a originii reale a produselor, autoritățile solicitante trebuie, cu excepția cazurilor excepționale, să refuze dreptul la tratament tarifar preferențial.

(5)   Atunci când procedura de verificare sau orice alte informații disponibile par să indice că dispozițiile acestei secțiuni sunt încălcate, republica beneficiară exportatoare întreprinde, din proprie inițiativă sau la cererea Comunității, investigațiile adecvate cu gradul de urgență necesar pentru identificarea și prevenirea unor astfel de contravenții. În acest scop, Comunitatea poate participa la cercetări.

(6)   În scopul unei verificări ulterioare a certificatului de circulație a mărfurilor EUR. 1, autoritățile guvernamentale competente ale republicii beneficiare sau autoritățile vamale ale statului membru exportator păstrează cel puțin trei ani copii ale certificatelor și ale oricăror documente de export referitoare la acestea.

Subsecțiunea 4

Ceuta și Melilla

Articolul 123

(1)   Termenul «Comunitate» folosit în prezenta secțiune nu acoperă Ceuta și Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produsele originare din Ceuta și Melilla.

(2)   Această secțiune se aplică mutatis mutandis pentru a se stabili dacă produsele pot fi privite ca originare din republicile beneficiare exportatoare beneficiind de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla.

(3)   Ceuta și Melilla se consideră teritoriu unic.

(4)   Dispozițiile acestei secțiuni privind eliberarea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta și Melilla.

(5)   Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziții în Ceuta și Melilla.

6.

În articolul 237 alineatele (1) și (4), termenii „C1” și „C2/CP3” se înlocuiesc cu „CN22” și, respectiv, „CN23”.

7.

În „Partea I, Tratament sau destinație aprobate de vamă, titlul I, Punerea mărfurilor în liberă circulație”, capitolul 2 (articolele 291-308) se înlocuiește cu următorul:

„CAPITOLUL 2

Destinația finală

Articolul 291

(1)   Acest capitol se aplică atunci când se prevede ca mărfurile care au fost puse în liberă circulație beneficiind de tratament tarifar favorabil sau cărora li se aplică taxe vamale reduse sau zero datorită destinației lor fac obiectul supravegherii vamale cu privire la destinație.

(2)   În sensul acestui capitol:

Articolul 292

(1)   Atunci când mărfurile fac obiectul supravegherii vamale pe motivul destinației lor, acordarea tratamentului tarifar favorabil în conformitate cu articolul 21 din Cod se face pe baza unei autorizații scrise.

Atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulație cu taxe vamale reduse sau zero pe motivul destinației lor finale și, potrivit dispozițiilor în vigoare, mărfurile trebuie să rămână sub supraveghere vamală în conformitate cu articolul 82 din Cod, este necesară o autorizație scrisă în scopul supravegherii vamale pe motivul destinației.

(2)   Cererile trebuie făcute în scris folosind modelul din anexa 67. Autoritățile pot permite reînnoirea sau modificarea autorizației pe baza unei cereri simple în scris.

(3)   În împrejurări speciale, autoritățile vamale pot permite ca declarația pentru libera circulație făcută în scris prin intermediul tehnicii de prelucrare a datelor folosind procedura normală să fie considerată cerere pentru autorizație, cu condiția ca:

(4)   Atunci când autoritățile vamale consideră că oricare dintre datele furnizate în declarație este neadecvată, ele pot cere solicitantului detalii suplimentare.

În special atunci când o cerere poate fi făcută prin completarea unei declarații vamale, autoritățile vamale cer, fără a aduce atingere articolul 218, ca cererea să fie însoțită de un document întocmit de declarant care să conțină cel puțin următoarele informații, dacă acestea nu sunt considerate inutile sau se află pe declarația vamală:

(5)   Atunci când se solicită o autorizație unică, este necesar acordul anterior al autorităților, potrivit următoarei proceduri.

Cererea se prezintă autorităților vamale desemnate pentru locul unde:

Aceste autorități vamale comunică cererea și autorizația provizorie celorlalte autorități vamale interesate, care trebuie să confirme primirea în decurs de 15 zile.

Celelalte autorități vamale interesate anunță orice obiecții în decurs de 30 de zile de la data primirii autorizației provizorii. Atunci când obiecțiile sunt anunțate în perioada de timp prevăzută mai sus și nu se ajunge la nici un acord, cererea se respinge în măsura în care au fost exprimate obiecții.

Autoritățile vamale pot emite autorizația dacă nu primesc obiecții la autorizația provizorie în decurs de 30 de zile.

Autoritățile vamale care emit autorizația trimit un exemplar tuturor autorităților interesate.

(6)   Atunci când două sau mai multe administrații vamale cad de acord cu privire la criteriile și condițiile pentru acordarea autorizației unice, respectivele administrații pot, de asemenea, cădea de acord să înlocuiască consultația anterioară cu o notificare simplă. O astfel de notificare este întotdeauna suficientă la reînnoirea sau revocarea unei autorizații unice.

Articolul 293

(1)   Persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Comunității li se eliberează autorizații folosind modelul din anexa 67, cu condiția să fie îndeplinite următoarele condiții:

(2)   La depunerea unei cereri potrivit articolului 292 alineatul (3), se acordă autorizație persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Comunității prin acceptarea declarației vamale și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute la alineatul (1).

(3)   Autorizația include următoarele elemente, atunci când nu se consideră că astfel de informații nu sunt necesare:

(4)   Fără să aducă atingere articolului 294, autorizația devine valabilă din ziua emiterii până la orice altă dată ulterioară menționată în autorizație.

Articolul 294

(1)   Autoritățile vamale pot emite o autorizație retroactivă.

Fără să aducă atingere alineatelor (2) și (3), autorizația retroactivă devine valabilă de la data depunerii cererii.

(2)   Dacă cererea se referă la reînnoirea unei autorizații pentru același tip de operațiune și aceleași mărfuri, se poate acorda autorizația cu efect retroactiv de la data la care a expirat autorizația originală.

(3)   În circumstanțe excepționale, efectul retroactiv al unei autorizații poate fi prelungit, dar nu cu mai mult de un an înainte de data depunerii cererii, cu condiția să existe o necesitate economică dovedită și ca:

Articolul 295

Expirarea autorizației nu afectează mărfurile care erau în liberă circulație în virtutea respectivei autorizații înainte de expirarea ei.

Articolul 296

(1)   Transferul mărfurilor între diverse locuri precizate în aceeași autorizație se poate face fără efectuarea de formalități vamale.

(2)   Atunci când se realizează un transport de mărfuri între doi titulari de autorizație stabiliți în state membre diferite și autoritățile vamale respective nu au căzut de acord asupra procedurilor simplificate în conformitate cu alineatul (3), se folosește exemplarul de control T5 prevăzut în anexa 63, în conformitate cu următoarea procedură:

Autoritățile vamale interesate pot cădea de acord să folosească proceduri simplificate potrivit dispozițiilor privind utilizarea exemplarului de control T5.

(3)   Atunci când autoritățile vamale interesate consideră că este asigurată desfășurarea în condiții de securitate a operațiunilor, ele pot fi de acord cu efectuarea unui transfer de mărfuri între doi deținători de autorizație stabiliți în două state membre diferite fără folosirea exemplarului de control T5.

(4)   Atunci când se realizează un transfer între doi titulari de autorizație stabiliți în același stat membru, acesta se realizează în conformitate cu reglementările naționale.

(5)   Odată cu primirea mărfurilor, cesionarul devine răspunzător de obligațiile cuprinse în prezentul capitol cu privire la mărfurile transferate.

(6)   Cedentul este degrevat de obligațiile sale atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

Articolul 297

(1)   În cazul transferului de materiale în vederea asigurării întreținerii sau reparării unei aeronave fie potrivit condițiilor de schimb, fie pentru nevoile liniilor aeriene de către linii aeriene angajate în trafic internațional, în locul documentului de control T5 se poate folosi o scrisoare de trăsură pentru transport aerian sau un alt document echivalent.

(2)   Scrisoarea de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie să conțină cel puțin următoarele date:

Datele menționate în primul paragraf pot fi indicate în formă codificată sau prin referire la un document anexat.

(3)   Scrisoarea de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie să poarte pe față una dintre următoarele indicații cu litere mari de tipar:

(4)   Linia aeriană expeditoare reține un exemplar al scrisorii de trăsură sau al documentului echivalent în evidențele sale și prezintă, în maniera precizată de autoritățile vamale ale statului membru de plecare, un alt exemplar biroului vamal competent.

Linia aeriană destinatară reține un exemplar al scrisorii de trăsură sau al documentului echivalent în evidențele sale și prezintă, în maniera precizată de autoritățile vamale ale statului membru de destinație, un alt exemplar biroului vamal competent.

(5)   Materialele intacte și copiile scrisorii de trăsură sau ale documentului echivalent se transmit liniei aeriene destinatare în locurile precizate de autoritățile vamale la reședința liniei aeriene a statului membru. Linia aeriană destinatară înscrie materialele în evidențele sale.

(6)   Obligațiile care decurg din alineatele (1)-(5) sunt transferate de la linia aeriană expeditoare la linia aeriană destinatară la momentul în care materialele intacte și copiile scrisorii de trăsură sau ale documentului echivalent sunt transmise celei din urmă.

Articolul 298

(1)   Cu respectarea condițiilor impuse de ele, autoritățile vamale pot aproba exportul mărfurilor sau distrugerea mărfurilor.

(2)   Atunci când se exportă produse agricole, în rubrica 44 a Documentului Administrativ Unic sau pe orice alt document folosit trebuie să apară una dintre următoarele mențiuni cu litere mari de tipar:

(3)   Atunci când mărfurile se exportă, ele se consideră ca fiind mărfuri necomunitare din momentul acceptării declarației de export.

(4)   În cazul distrugerii, se aplică articolul 182 alineatul (5) din Cod.

Articolul 299

Atunci când autoritățile vamale sunt de acord că folosirea mărfurilor în alt mod decât cel prevăzut în autorizație este justificată, această folosire, diferită de export sau distrugere, atrage după sine nașterea unei datorii vamale. Articolul 208 din Cod se aplică mutatis mutandis.

Articolul 300

(1)   Mărfurile menționate la articolul 291 alineatul (1) rămân sub supraveghere vamală și supuse drepturilor de import până când:

Cu toate acestea, atunci când mărfurile se pretează la folosiri repetate și autoritățile vamale consideră că este potrivit, pentru a se evita orice abuzuri, supravegherea vamală continuă pe o perioadă nu mai lungă de doi ani după data primei atribuiri.

(2)   Deșeurile și rebuturile care rezultă în urma prelucrării sau transformării mărfurilor și pierderile normale se consideră ca fiind mărfuri cărora li s-a atribuit destinația finală.

(3)   În cazul deșeurilor și rebuturilor rezultate în urma distrugerii mărfurilor, supravegherea vamală se încheie atunci când acestora li s-a atribuit un tratament sau o destinație acceptate de vamă.”

8.

La articolele 397, 419 alineatul (4) și 434 alineatul (6), cuvintele „Articolele 463-470” se înlocuiesc cu cuvintele „Articolul 843”.

9.

Capitolele 11 și 12 de la titlul II din partea II (articolele 463-495) se elimină.

10.

Articolul 843 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 843

(1)   Prezentul titlu precizează condițiile aplicabile mărfurilor care circulă de la un punct de pe teritoriul vamal al Comunității la altul, care părăsesc acest teritoriu temporar, fie că traversează sau nu teritoriul unei țări terțe, a căror deplasare sau export de pe teritoriul vamal al Comunității este interzis sau este supus restricțiilor, drepturilor vamale sau altor impuneri la export ca urmare a unei măsuri comunitare, în măsura în care respectiva măsură prevede astfel și fără încălcarea nici unor prevederi speciale pe care le poate conține.

Cu toate acestea, aceste condiții nu se aplică:

(2)   Atunci când mărfurile sunt plasate sub un regim de tranzit comunitar, principalul obligat înscrie pe documentul folosit pentru declarația de tranzit comunitar, mai exact în rubrica 44 («Informații suplimentare») a Documentului Administrativ Unic una din următoarele fraze:

(3)   Atunci când mărfurile sunt:

Exemplarul de control T5 se întocmește în conformitate cu articolul 912a-912g. În rubrica 104 a formularului T5 se introduce o cruce în pătratul «Altele (precizați)» și fraza prevăzută la alineatul (2).

În cazul în care mărfurile se încadrează la primul paragraf litera (a), exemplarul de control T5 se întocmește la biroul vamal la care se completează formalitățile cerute pentru expedierea mărfurilor. În cazul în care mărfurile se încadrează la primul paragraf litera (b), exemplarul de control T5 se prezintă împreună cu mărfurile la biroul vamal abilitat pentru locul în care mărfurile părăsesc teritoriul vamal al Comunității.

Acele birouri precizează ultima dată la care trebuie prezentate mărfurile la biroul vamal de destinație și, atunci când este cazul, introduc în documentul vamal sub acoperirea căruia urmează să fie transportate mărfurile fraza menționată la alineatul (2).

În scopurile exemplarului de control T5, biroul de destinație funcționează fie ca birou de destinație pentru procedura vamală de la primul paragraf litera (a), fie ca birou vamal abilitat pentru locul prin care mărfurile sunt reintroduse pe teritoriul Comunității, atunci când se aplică primul paragraf litera (b).

(4)   Alineatul (3) se aplică și mărfurilor care circulă de la un punct de pe teritoriul vamal al Comunității la alt punct prin teritoriul uneia sau mai multor țări EFTA menționate la articolul 309 litera (f), care sunt reexpediate din una din țările respective.

(5)   În cazul în care măsura comunitară menționată la alineatul (1) prevede constituirea unei garanții, acea garanție se depune în conformitate cu articolul 912b alineatul (2).

(6)   Atunci când, la sosirea la biroul de destinație, mărfurile fie nu sunt recunoscute imediat ca având statut comunitar, fie nu sunt supuse imediat formalităților vamale necesare pentru mărfurile aduse pe teritoriul vamal al Comunității, biroul menționat ia toate măsurile prevăzute pentru ele.

(7)   În împrejurările descrise la alineatul (3), biroul de destinație returnează originalul exemplarului de control T5 fără întârziere la adresa indicată în rubrica B «Se returnează la…» de pe formularul T5, imediat ce au fost îndeplinite toate formalitățile și au fost făcute toate adnotările.

(8)   Atunci când mărfurile nu sunt aduse înapoi pe teritoriul vamal al Comunității, se consideră că ele au părăsit teritoriul vamal al Comunității în mod neregulamentar din statul membru unde fuseseră plasate sub regimul menționat la alineatul (2) sau unde a fost întocmit exemplarul de control T5.”

11.

În articolul 887 alineatul (3) primul paragraf, cuvintele „Articolele 471-495” se înlocuiesc cu „Articolele 912a-912g”.

12.

După articolul 912 se adaugă următoarea parte IVa:

„PARTEA IVA

CONTROALELE PRIVIND FOLOSIREA ȘI/SAU DESTINAȚIA MĂRFURILOR

Articolul 912a

(1)   În sensul prezentei părți:

(2)   Atunci când aplicarea reglementărilor comunitare privind mărfurile importate în, exportate din sau circulând în interiorul teritoriului vamal comunitar trebuie să fie conformă cu condițiile prevăzute sau prescrise de măsura respectivă privind folosirea și/sau destinația mărfurilor, dovada în acest sens se prezintă sub forma unui exemplar de control T5, completat și folosit în conformitate cu dispozițiile cuprinse în această parte.

(3)   Toate mărfurile înscrise pe un anumit exemplar de control T5 se încarcă într-un singur mijloc de transport în sensul articolului 347 alineatul (2) al doilea paragraf, sunt destinate unui singur destinatar și trebuie să aibă aceeași folosire și/sau destinație.

Autoritățile competente pot permite ca formularul ce corespunde modelului din anexa 65 să fie înlocuit cu liste de încărcare T5 întocmite cu ajutorul unui sistem electronic integrat sau al unui sistem automat de prelucrare a datelor sau cu liste descriptive alcătuite pentru întocmirea formalităților de expediere/export care să includă toate datele prevăzute în modelul de formular din anexa 65, cu condiția ca astfel de liste să fie concepute și completate în așa fel încât să poată fi folosite fără dificultate de către autoritățile respective și să ofere toate măsurile de siguranță considerate adecvate de către acele autorități.

(4)   În plus față de obligațiile impuse potrivit dispozițiilor speciale, oricărei persoane care semnează un exemplar de control T5 i se solicită să atribuie mărfurilor descrise în acel document folosirea declarată și/sau să expedieze mărfurile la destinația declarată.

Acea persoană este răspunzătoare în cazul folosirii abuzive de către orice altă persoană a exemplarului de control T5 întocmit de cea dintâi.

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) și dacă nu este prevăzut altfel în reglementările comunitare prin care se solicită efectuarea unui control privind folosirea și/sau destinația mărfurilor, fiecare stat membru are dreptul de a solicita ca dovada faptului că mărfurilor le-a fost atribuită folosirea și/sau destinația prevăzută sau prescrisă să fie furnizată potrivit procedurii naționale, cu condiția ca mărfurile să nu părăsească teritoriul său înainte de a le fi fost atribuită folosirea și/sau destinația respectivă.

Articolul 912b

(1)   Exemplarul de control T5 se întocmește în original și cel puțin o copie. Fiecare din aceste formulare trebuie să poarte semnătura persoanei interesate și să includă toate datele privind descrierea mărfurilor și orice alte informații suplimentare solicitate prin dispozițiile referitoare la reglementările comunitare prin care se impune efectuarea controlului.

(2)   Atunci când reglementările comunitare care impun efectuarea controlului prevăd constituirea unei garanții, aceasta se depune:

În acest caz, în rubrica 106 de pe formularul T5 se introduce una din următoarele fraze:

(3)   Atunci când reglementările comunitare care impun controlul prevăd o limită de timp pentru atribuirea unei folosiri și/sau destinații anume mărfurilor, în rubrica 104 de pe formularul T5 se completează fraza «Limită de timp de … zile pentru realizare».

(4)   Atunci când mărfurile circulă sub un regim vamal, exemplarul de control T5 este emis de biroul vamal de unde sunt expediate mărfurile.

Documentul cu privire la produs trebuie să conțină o referire la exemplarul de control T5 care a fost emis. De asemenea, rubrica 109 de pe formularul T5 emis trebuie să conțină o referire la documentul folosit pentru regimul vamal respectiv.

(5)   Atunci când mărfurile nu sunt plasate sub un regim vamal, exemplarul T5 se emite de către biroul de unde se expediază mărfurile.

În rubrica 109 a formularului T5 se introduce următoarea frază:

(6)   Exemplarul de control T5 se andosează de către biroul menționat la alineatele (4) și (5). Această andosare trebuie să conțină următoarele, care trebuie să apară în rubrica A (biroul de plecare) al acelor documente:

(7)   Cu condiția să nu fie prevăzut altfel în reglementările comunitare care cer efectuarea unui control privitor la folosirea și/sau destinația mărfurilor, articolul 349 se aplică mutatis mutandis. Biroul menționat la alineatele (4) și (5) verifică expediția și completează și andosează rubrica D, «Control efectuat de biroul de plecare», de pe fața formularului T5.

(8)   Biroul menționat la alineatele (4) și (5) păstrează un exemplar al fiecărui formular de control T5. Originalele acestor documente se returnează persoanei interesate imediat după îndeplinirea formalităților administrative și după completarea corespunzătoare a rubricilor A (Biroul de plecare) și B (Se returnează la…) de pe formularul T5.

(9)   Articolele 353, 354 și 355 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 912c

(1)   Mărfurile și originalele formularelor de control T5 se prezintă la biroul de destinație.

Cu condiția să nu fie prevăzut altfel în reglementările comunitare care cer efectuarea unui control privitor la folosirea și/sau destinația mărfurilor, biroul de destinație poate permite ca mărfurile să fie livrate direct destinatarului în condițiile pe care le stabilește pentru a permite efectuarea controlului la sosirea mărfurilor.

Orice persoană care prezintă la biroul de destinație un exemplar de control T5 și expediția la care se referă acesta poate obține, la cerere, o recipisă întocmită pe un formular care corespunde modelului din anexa 47. Recipisa nu înlocuiește exemplarul de control T5.

(2)   Atunci când reglementările comunitare prevăd efectuarea unui control la ieșirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunității:

(3)   Biroul de destinație efectuează controalele privind folosirea și/sau destinația prevăzută sau prescrisă. El înregistrează datele de pe exemplarul de control T5 și reține un exemplar al respectivului document atunci când este cazul, precum și rezultatul controalelor efectuate.

(4)   Biroul de destinație returnează originalul exemplarului de control T5 la adresa indicată în rubrica B («Se returnează la…») de pe formularul T5 imediat după efectuarea tuturor formalităților solicitate și după ce au fost făcute adnotările.

Articolul 912d

(1)   Atunci când emiterea unui exemplar de control T5 necesită constituirea unei garanții potrivit articolului 912b alineatul (2), se aplică dispozițiile alineatelor (2) și (3):

(2)   Atunci când anumitor cantități de mărfuri nu li s-a atribuit folosirea și/sau destinația până la expirarea unui interval de timp potrivit articolului 912b alineatul (3), autoritățile competente iau măsurile necesare pentru a permite recuperarea, atunci când este cazul, a părții corespunzătoare din garanția constituită care corespunde respectivelor cantități.

Cu toate acestea, la solicitarea persoanei interesate, aceste autorități pot decide să colecteze din garanție, atunci când acest lucru este posibil, suma obținută prin luarea proporției din garanție care corespunde cu cantitatea de mărfuri cărora nu li s-a atribuit folosirea și/sau destinația precizată până la termenul-limită și înmulțirea acesteia cu coeficientul obținut prin împărțirea numărului de zile cu care s-a depășit termenul indicat pentru ca acelor cantități să le fie atribuită folosirea și/sau destinația la lungimea, în zile, a termenului-limită.

Acest alineat nu se aplică atunci când persoana interesată poate să arate că mărfurile respective s-au pierdut în urma unei situații de forță majoră.

(3)   Dacă, în decurs de șase luni de la data la care a fost emis exemplarul de control T5 sau de la data-limită înscrisă în rubrica 104 a formularului T5 sub textul «Termenul limită de … zile pentru realizare», de la caz la caz, acel exemplar, andosat corespunzător de către biroul de destinație, nu a fost primit de biroul pentru returnare precizat în rubrica B a documentului, autoritățile competente trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a solicita biroului menționat la articolul 912b alineatul (2) să recupereze garanția prevăzută în acel articol.

Acest alineat nu se aplică atunci când întârzierea returnării exemplarului de control T5 nu i se poate imputa persoanei interesate.

(4)   Dispozițiile alineatelor (2) și (3) se aplică cu condiția să nu fie prevăzut altfel în reglementările comunitare care cer efectuarea unui control privind folosirea și/sau destinația mărfurilor și, în orice caz, fără să aducă atingere dispozițiilor privind datoria vamală.

Articolul 912e

(1)   Cu condiția să nu fie prevăzut altfel în reglementările comunitare care cer efectuarea unui control privind folosirea și/sau destinația mărfurilor, exemplarul de control T5 și expediția pe care o însoțește pot fi fracționate înainte de încheierea regimului pentru care a fost folosit formularul. Expedițiile ce rezultă în urma unei asemenea fracționări pot fi fracționate în continuare, la rândul lor.

(2)   Biroul la care se efectuează fracționarea emite, în conformitate cu articolul 912b, un extras al exemplarului de control T5 pentru fiecare parte a expediției fracționate.

Fiecare extras trebuie să conțină, inter alia, informațiile suplimentare din rubricile 100, 104, 105, 106 și 107 ale exemplarului de control T5 inițial, precum și greutatea netă și cantitatea netă de mărfuri la care se referă extrasul. În rubrica 106 a formularului T5 folosit pentru extras trebuie să se introducă următoarele fraze:

Rubrica B, «Se returnează la…», de pe formularul T5 trebuie să conțină informația indicată în rubrica corespunzătoare a formularului T5 inițial.

La rubrica J, «Controale privind folosirea și/sau destinația», de pe formularul inițial T5 trebuie introdusă una din următoarele fraze:

Exemplarul de control T5 inițial se returnează fără întârziere la adresa indicată în rubrica B, «Se returnează la…», de pe formularul T5, însoțit de copiile extraselor emise.

Biroul unde se realizează fracționarea păstrează un exemplar al exemplarului de control T5 inițial și extrasele. Originalele extraselor formularelor de control T5 însoțesc fiecare parte a expediției fracționate la birourile de destinație corespunzătoare unde se aplică dispozițiile menționate la articolul 912c.

(3)   În cazul unei noi fracționări potrivit alineatului (1), se aplică alineatul (2) mutatis mutandis.

Articolul 912f

(1)   Exemplarul de control T5 poate fi emis retroactiv, cu condiția ca:

Atunci când exemplarul de control T5 se emite retroactiv, formularul T5 trebuie să conțină una din următoarele fraze scrisă cu roșu:

și persoana interesată trebuie să înscrie pe el identitatea mijlocului de transport cu care au fost expediate mărfurile, data plecării și, dacă este cazul, data la care au fost prezentate mărfurile la biroul de destinație.

(2)   Duplicatele exemplarelor de control T5 și extrasele exemplarelor de control T5 pot fi emise de către biroul emitent la cererea persoanei interesate în cazul pierderii originalelor. Duplicatul trebuie să poarte ștampila biroului și semnătura funcționarului abilitat și, cu litere roșii de tipar, unul din următoarele cuvinte:

(3)   Exemplarele de control T5 emise retroactiv și duplicatele pot fi adnotate de către biroul de destinație numai dacă acest birou stabilește că mărfurilor acoperite de documentul respectiv le-a fost atribuită folosirea și/sau destinația prevăzută sau prescrisă în reglementările comunitare.

Articolul 912g

(1)   Autoritățile competente din fiecare stat membru pot, în limita competenței lor, să autorizeze orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (4) și care intenționează să expedieze mărfurile pentru care trebuie întocmit un exemplar de control T5 (denumită în continuare «expeditorul autorizat») să nu prezinte la biroul de plecare nici mărfurile respective, nici exemplarul de control T5 referitoare la acestea.

(2)   În ceea ce privește exemplarul de control T5 folosit de către expeditorii autorizați, autoritățile competente pot:

(3)   Expeditorul autorizat trebuie să completeze exemplarul de control T5 prin introducerea datelor solicitate, inclusiv:

și, dacă este cazul, datele cu privire la perioada pe durata căreia mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinație, măsurile de identificare aplicate și referirile la documentul de expediție.

Acel exemplar, completat corespunzător și, dacă este cazul, semnat de expeditorul autorizat, se consideră ca fiind emis de biroul indicat pe ștampila menționată la alineatul (2) litera (b).

După expedierea mărfurilor, expeditorul autorizat trebuie să trimită fără întârziere la biroul de plecare un exemplar al formularului de control T5, împreună cu orice document pe baza căruia a fost întocmit exemplarul de control T5.

(4)   Autorizația menționată la alineatul (1) se acordă numai persoanelor care expediază frecvent mărfuri, ale căror evidențe permit autorităților competente să le verifice operațiunile și care nu au comis delicte grave și repetate împotriva legislației în vigoare.

Autorizația trebuie să specifice în mod special:

(5)   Expeditorul autorizat trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în condiții de securitate a ștampilei speciale sau a formularelor care poartă imprimarea ștampilei biroului de plecare sau imprimarea ștampilei speciale.

Expeditorul autorizat suportă toate consecințele, în special consecințele financiare, a oricăror erori, omisiuni sau altor greșeli de pe exemplarele de control T5 pe care le întocmește sau la efectuarea oricăror proceduri care îi revin potrivit autorizației prevăzute la alineatul (1).

În cazul folosirii abuzive de către orice persoană a formularelor de control T5 ștampilate în avans cu ștampila biroului de plecare sau cu ștampila specială, expeditorul autorizat este pasibil, fără să aducă atingere procedurilor de drept civil, de plata drepturilor și a altor impuneri care nu au fost achitate, precum și de restituirea oricăror beneficii financiare care au fost obținute în mod greșit în urma unei asemenea folosiri abuzive, dacă nu poate dovedi autorităților competente de la care a primit autorizația că a luat măsurile cerute pentru a asigura păstrarea în siguranță a ștampilei speciale sau a formularelor purtând imprimarea ștampilei biroului de plecare sau a imprimării ștampilei speciale.”

13.

Se inserează anexa 1a, așa cum se arată în anexa I a prezentului regulament.

14.

Se șterg anexele 2-5, 7 și 8.

15.

Anexa 14 se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

16.

Anexa 15 se înlocuiește cu textul din anexa III la prezentul regulament.

17.

Anexele 19 și 20 se șterg.

18.

Anexa 26 se modifică potrivit anexei IV de mai jos.

19.

Anexa 27 se înlocuiește cu anexa V de mai jos.

20.

Anexele 39, 40 și 41 se elimină.

21.

În anexa 62, referirea la articolul 491 din nota de subsol 1 se înlocuiește cu o referire la articolul 912g.

22.

Fața exemplarelor 1 și 2 ale modelului din anexa 63 se înlocuiește cu anexa VI de mai jos.

23.

Anexa 66 se înlocuiește cu anexa VII de mai jos.

24.

Anexa 87 se modifică în conformitate cu anexa VIII de mai jos.