11/Volumul 19

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

189

L 217/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 362/1999 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept antidumping provizoriu la importurile în Comunitate de cabluri din oțel originare din Republica Populară Chineză (RPC), India, Mexic, Africa de Sud și Ucraina și a acceptat angajamentele oferite de către anumiți exportatori din Ungaria și Polonia.

(2)

Ca urmare a instituirii drepturilor antidumping provizorii, părțile interesate care au solicitat acest lucru au avut posibilitatea de a fi audiate. Părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se recomande instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea cu titlu definitiv, la nivelul acestor drepturi, a sumelor depuse cu titlu de drept provizoriu. De asemenea, li s-a acordat un termen în cadrul căruia acestea au putut prezenta observații cu privire la faptele comunicate.

(3)

Observațiile prezentate oral sau în scris de către părțile interesate au fost analizate și dacă a fost cazul, concluziile definitive au fost modificate în mod corespunzător.

(4)

Trebuie reamintit faptul că considerentul 7 din regulamentul provizoriu a descris produsul în cauză ca fiind reprezentat de cabluri din oțel, inclusiv cabluri închise, cu excepția cablurilor din oțel inoxidabil, cu cea mai mare dimensiune a secțiunii transversale peste 3 mm (denumite în continuare, în conformitate cu terminologia utilizată în industrie, „cabluri din sârmă de oțel” sau „CSO”).

(5)

S-a afirmat că cablurile din sârmă de oțel ar trebui să se împartă în două produse distincte, în conformitate cu cele două domenii de aplicare sau utilizare, respectiv cabluri pentru utilizări generale și cabluri pentru utilizări speciale destinate industriilor specifice.

(6)

Contrar afirmațiilor cu privire la existența a două produse distincte, respectiv cabluri pentru utilizări generale și cabluri pentru utilizări speciale, s-a constatat că producătorii-exportatori produceau o gamă largă de diferite tipuri de cabluri din sârmă de oțel și că toate aceste cabluri au aceleași caracteristici fizice esențiale (respectiv sârmele de oțel care alcătuiesc toroanele, toroanele înfășurate în jurul inimii care formează cablul și inima propriu-zisă). De asemenea, s-a constatat că toate cablurile din sârmă de oțel au aceleași caracteristici tehnice esențiale (toate au un anumit număr de sârme într-un toron, un anumit număr de toroane într-un cablu, un anumit diametru și o anumită structură).

(7)

Diversele tipuri de cabluri din sârmă de oțel pot fi clasificate în mai multe grupe de produse care reflectă caracteristicile fizice și tehnice ale acestora. În timp ce cablurile din sârmă de oțel încadrate în grupele superioare și inferioare ale gamei nu sunt, în mod clar, substituibile, cablurile din grupele învecinate au fost considerate substituibile. S-a ajuns la concluzia că a existat un anumit grad de suprapunere și concurență între cablurile din sârmă de oțel din grupe diferite. Având în vedere această suprapunere între grupe, nu s-ar fi putut stabili o linie clară de demarcație la nici un punct din cadrul gamei de cabluri din sârmă de oțel. Această concluzie este în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene (3).

(8)

În concluzie, având în vedere faptul că s-a constatat că toate cablurile din sârmă de oțel au aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale și aceeași utilizare, cu toate că au existat diferențe între cablurile situate în partea superioară sau inferioară a unei game, întrucât există concurență între cablurile din sârmă de oțel din categoriile învecinate, s-a concluzionat că toate produsele din gamă reprezentau un singur produs și prin urmare, toate cablurile din sârmă de oțel au fost considerate ca fiind un singur produs.

(9)

Trebuie reamintit faptul că la considerentul 8 din regulamentul provizoriu, Comisia a constatat că cablurile din sârmă de oțel importate din țările în cauză și cele produse și vândute în Comunitate de către industria comunitară erau similare în ceea ce privește caracteristicile fizice și tehnice esențiale. De asemenea, s-a constatat că atât cablurile din sârmă de oțel produse în Comunitate, cât și cele importate, aveau aceleași utilizări și se aflau în concurență.

(10)

S-a afirmat că cablurile din sârmă de oțel produse și vândute de producători comunitari nu erau similare celor importate din țările în cauză. S-a afirmat, în special, că produsele fabricate în țările exportatoare erau în principal cabluri din sârmă de oțel de bază, în timp ce produsele fabricate în Comunitate erau cabluri speciale. În afară de aceasta, s-a afirmat că producătorii comunitari au inclus, în cursul perioadei examinate, mai multe tipuri de produse așa-numite produse specifice în gama lor de cabluri din sârmă de oțel, așa cum reiese din creșterea prețului unitar al acestora.

(11)

S-a ajuns la următoarele concluzii:

(12)

Prin urmare, se confirmă concluziile provizorii în conformitate cu care cablurile din sârmă de oțel produse în Comunitate și cele importate sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 (denumit în continuare „regulament de bază”).

(13)

Un producător-exportator indian a susținut că costurile de producție pentru perioada de anchetă (1 ianuarie 1997 - 31 martie 1998, denumită în continuare „PA”) ar trebui să fie stabilite pe baza datelor referitoare la perioada anterioară PA. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, în scopul formulării unei concluzii definitive privind dumpingul, se alege o PA și informațiile analizate se limitează în mod normal la PA. Nu au fost prezentate motive care ar demonstra că este mai oportun să se utilizeze un cost de producție referitor la o perioadă anterioară PA. În special, trebuie remarcat faptul că producătorul-exportator a continuat, de asemenea, să producă și să vândă tipurile de produse în cauză în cursul PA. Prin urmare, concluziile întemeiate pe informațiile referitoare la PA au fost considerate reprezentative și cererea a fost, în consecință, respinsă.

(14)

Producătorul-exportator din Africa de Sud și un producător-exportator din India au contestat metoda utilizată pentru a determina valoarea normală calculată a produsului în cauză.

(15)

Producătorul-exportator din Africa de Sud a pretins că stabilirea marjei de profit din vânzările interne era inadecvată, întrucât baza pe toate tranzacțiile interne, inclusiv vânzările interne de cabluri din sârmă de oțel pentru industria minieră. Având în vedere proprietățile specifice ale cablurilor din sârmă de oțel pentru industria minieră, care nu sunt exportate în Comunitate, care reprezintă un produs specific necesitând echipament sofisticat și care este vândut cu o marjă de profit considerabilă, s-a susținut faptul că marja de profit realizată din vânzările interne de cabluri din sârmă de oțel pentru industria minieră nu ar trebui să fie luată în considerare la stabilirea valorii normale calculate a celorlalte tipuri de cabluri.

(16)

Producătorul-exportator din India a solicitat ca vânzările interne ale anumitor tipuri de produse cu valoare ridicată să fie excluse de la stabilirea valorii normale calculate, pe motivul că aceste produse nu erau exportate, sau erau exportate foarte rar, în cursul PA și că vânzările interne ale acestor tipuri de produse generează profituri neobișnuit de mari, care au denaturat determinarea profitului mediu pentru produsul în cauză.

(17)

S-a constatat că cablurile din sârmă de oțel pentru industria minieră din Africa de Sud și tipurile de produse cu valoare ridicată din India erau „produse similare” produsului în cauză în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prin urmare, marja de profit utilizată pentru calcularea valorii normale a fost corect determinată în conformitate cu articolul 2 alineatele (3), (4) și (6) din regulamentul de bază, adică pe baza tuturor vânzărilor produsului similar pe piața internă efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale. În acest context, trebuie menționat că pentru determinarea marjei de profit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, nu prezintă relevanță faptul că tipurile de produse în cauză au fost, de asemenea, exportate în Comunitate, atât timp cât acestea reprezintă un produs similar în sensul regulamentului de bază.

(18)

Prin urmare, aceste cereri au fost respinse.

(19)

Ca o alternativă la cele menționate anterior, societatea din India a solicitat ca profitul mediu să fie calculat pe baza tuturor vânzărilor interne, adică atât pe baza vânzărilor de tipuri de produse profitabile, cât și a celor neprofitabile, și nu numai pe baza vânzărilor interne de tipuri de produse profitabile. În această privință, trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, suma corespunzătoare profiturilor trebuie să se bazeze pe datele referitoare la producția și vânzările produsului similar pe piața internă a țării exportatoare, în cursul operațiunilor comerciale normale.. În acest context, vânzările în pierdere ale unui anumit tip de produs pot fi luate în considerare pentru determinarea marjei de profit numai în cazul în care volumul vânzărilor neprofitabile ale acestui tip nu depășește 20 % din vânzările totale ale tipului în cauză sau în cazul în care prețul de vânzare mediu ponderat nu este mai mic decât costul unitar mediu ponderat. Respectiva normă a fost respectată la determinarea marjei de profit și, prin urmare, alternativa solicitată nu a putut fi nici ea acceptată.

(20)

Întrucât nu au fost prezentate alte observații privind valoarea normală, se confirmă concluziile stabilite la considerentele 9-13 din regulamentul provizoriu.

(21)

Producătorii-exportatori din China și Ucraina au contestat alegerea Indiei ca țară analogă și au cerut reexaminarea alegerii provizorii a țării analoge. Producătorul-exportator ucrainean a propus alegerea Republicii Coreea (denumită în continuare „Coreea de Sud”), întrucât aceasta avea o piață deschisă.

(22)

Argumentele prezentate împotriva alegerii Indiei ca țară analogă au fost analizate cu atenție și, pe baza motivelor expuse mai jos, s-a decis să se renunțe la această alegere. În absența unor țări terțe cu economie de piață care să coopereze și care să nu facă obiectul prezentei anchete, s-a considerat că Polonia reprezenta cea mai potrivită alegere a unei țări analoge pentru calculul valorii normale în ceea ce privește China și Ucraina.

(23)

Ca urmare a comunicării măsurilor provizorii, producătorii-exportatori din China și Ucraina au contestat, de asemenea, alegerea Poloniei ca țară analogă; s-a susținut că ar fi mai adecvată alegerea Coreei de Sud, în ceea ce privește nivelul dreptului de import, dimensiunea pieței interne și concurența pe piața internă. Cu toate acestea, s-a considerat că Polonia reprezenta o alegere adecvată, având în vedere nivelul redus al dreptului de import, deschiderea și dimensiunea pieței interne, existența concurenței între producătorii locali și faptul că, în ansamblu, cablurile din sârmă de oțel din Polonia ofereau cea mai reprezentativă comparație în ceea ce privește modelele corespunzătoare celor din China și Ucraina.

(24)

În ceea ce privește Coreea de Sud, s-a remarcat că, deși această țară a avut, de asemenea, un nivel redus al dreptului de import, procentajul de vânzări interne a fost mult mai scăzut, acestea fiind comparabile cu importurile în Comunitate din Republica Populară Chineză.

(25)

Prin urmare, s-a considerat că Polonia reprezenta cea mai potrivită alegere a unei țări analoge atât pentru Ucraina, cât și pentru Republica Populară Chineză.

(26)

Întrucât nu au fost prezentate observații cu privire la prețul de export, se confirmă concluziile stabilite la considerentele 14-17 din regulamentul provizoriu.

(27)

Un producător-exportator polonez și-a reiterat cererea de ajustare a valorii normale pentru diferențele referitoare la cheltuielile de inventar și antrepozitare între vânzările interne și vânzările la export. Cu toate acestea, în absența unor noi elemente de probă cu privire la efectul acestor factori asupra comparabilității prețurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază, cererea a fost respinsă.

(28)

Același producător-exportator polonez și un producător-exportator din Ungaria și-au reiterat cererea de ajustare a valorii normale în ceea ce privește diferențele de nivel comercial. Având în vedere noile elemente de probă prezentate, cererile au fost reanalizate și acceptate, în măsura în care s-a demonstrat că prețul de export și valoarea normală au corespuns unor niveluri comerciale diferite și această diferență a afectat comparabilitatea prețurilor.

(29)

Un producător-exportator indian a prezentat o cerere de ajustare în ceea ce privește diferențele de nivel comercial, pe motiv că vânzările la export s-au efectuat exclusiv la nivelul angrosiștilor, în timp ce vânzările interne au fost realizate atât la nivelul angrosiștilor, cât și la nivelul utilizatorilor finali. A fost acordată o ajustare în măsura în care cererea a fost justificată.

(30)

Un producător-exportator polonez a contestat utilizarea cursurilor de schimb medii lunare pentru a exprima prețul de export în moneda națională pentru determinarea concluziilor provizorii. Acest producător-exportator a susținut că ar fi trebuit utilizate cursurile de schimb practicate, în mod efectiv. În această privință, trebuie remarcat faptul că utilizarea cursurilor de schimb medii lunare reprezintă o practică normală. În afară de aceasta, ambele metode au fost experimentate și s-a constatat că diferențele au fost nesemnificative și eventualele diferențe pozitive au fost compensate cu diferențele negative, respectiv, nici una din metode nu a avut ca rezultat cursuri de schimb semnificativ mai mari sau mici și impactul acestui aspect asupra marjei de dumping nu a fost important. Prin urmare, s-a decis aplicarea practicii normale a cursurilor de schimb medii lunare.

(31)

Producătorul-exportator din Africa de Sud a solicitat o ajustare a prețurilor de export în funcție de conversiunea monedei, cu motivarea că o comparație între cel mai mic curs de schimb al monedei sud-africane și ECU în cursul perioadei de anchetă și aceea a celui mai ridicat curs de schimb din 1999 a indicat o importantă devalorizare a monedei ECU.

(32)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază, această cerere a fost respinsă întrucât fluctuațiile cursului de schimb nu au indicat modificări substanțiale în cursul PA care ar fi justificat o ajustare. În afară de aceasta, trebuie remarcat faptul că devalorizarea medie a monedei ECU în raport cu randul sud-african a fost foarte mică în cursul perioadei de anchetă.

(33)

Întrucât nu au fost prezentate alte observații privind comparația menționată anterior, se confirmă concluziile stabilite la considerentele 17-19 și 21-23 din regulamentul provizoriu.

(34)

În etapa provizorie, vânzările la export de cabluri din sârmă de oțel care au fost efectuate de către un producător-exportator indian către importatorul cu care s-a aflat în legătură în Comunitate și care au fost ulterior transformate de către acest importator, au fost excluse de la determinarea dumpingului.

(35)

Ca urmare a comunicării concluziilor provizorii, producătorul-exportator indian a contestat această abordare. S-a solicitat ca dumpingul constatat în cazul tranzacțiilor de export analizate să fie exprimat ca un procent din prețul CIF total, respectiv să fie incluse acele tranzacții de export referitoare la produsele care au fost ulterior transformate, după cum s-a menționat anterior. În sprijinul acestei cereri, producătorul-exportator a subliniat faptul că eventualele măsuri antidumping ar fi aplicate tuturor importurilor produsului în cauză.

(36)

Această cerere nu a putut fi acceptată. În primul rând, ar fi dificil să se stabilească un preț de export fiabil pentru acele produse importate care au fost ulterior revândute în stare transformată. În al doilea rând, vânzările la export luate în considerare pentru determinarea unei marje de dumping au reprezentat 80 % din toate revânzările la export în Comunitate, efectuate de către producătorul-exportator în cursul perioadei de anchetă. Acest procent a fost considerat o bază mai mult decât suficientă pentru a se ajunge la concluzii reprezentative. În al treilea rând, întrucât vânzările la export referitoare la produsele care au fost ulterior transformate nu ar fi putut să fie utilizate pentru calcularea dumpingului, acestea nu ar fi putut să fie luate în considerare pentru calcularea marjei de dumping, întrucât acest fapt ar fi denaturat concluziile prin micșorarea artificială a marjei de dumping.

(37)

Prin urmare, se confirmă metoda utilizată pentru stabilirea concluziilor provizorii, inclusiv a marjelor reziduale, așa cum au fost menționate la considerentele 24-26.

(38)

Media ponderată a valorii normale pe tip de produse a fost comparată cu media ponderată a prețului de export în condiția de livrare franco fabrică și la același nivel comercial, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(39)

După reexaminarea calculelor, în special din cauza faptului că valorile normale pentru Republica Populară Chineză și Ucraina au fost determinate pe baza vânzărilor pe piața internă a producătorilor polonezi, marjele de dumping stabilite în mod definitiv, exprimate ca un procent din prețul CIF la nivelul frontierei comunitare sunt următoarele:

(40)

Prin urmare, în absența unor noi informații, se confirmă concluziile provizorii prezentate la considerentele 34-36 din regulamentul provizoriu.

(41)

Ca urmare a comentariilor formulate de către părțile interesate, industria comunitară se prezintă după cum urmează:

(42)

Cei șaisprezece producători comunitari care au depus reclamația și patru producători comunitari care au susținut reclamația și care au cooperat la anchetă reprezintă „industria comunitară” în sensul articolului 4 din regulamentul de bază, respectiv:

(43)

Anumite părți interesate au contestat calculul nivelului importurilor efectuate de către industria comunitară.

(44)

Trebuie menționat faptul că informațiile privind importurile s-au bazat pe datele furnizate de către exportatori în listele de vânzări la export și au fost verificate în mod corespunzător. Astfel, s-a stabilit că importurile efectuate de către industria comunitară au reprezentat, în perioada de anchetă, 4,4 % din consum.

(45)

Se confirmă analiza din regulamentul provizoriu în conformitate cu care principala activitate a industriei comunitare a rămas producția de cabluri din sârmă oțel, având în vedere nivelul scăzut al importurilor. În afară de aceasta, acest nivel scăzut nu a fost suficient pentru a-i proteja pe producătorii comunitari de efectele prejudiciabile ale dumpingului și nici nu le-a permis acestora să beneficieze în mod nejustificat de importurile în cauză.

(46)

S-a susținut că includerea lui 1994 denaturează analiza prejudiciului, întrucât cea mai mare parte a importurilor a avut loc între 1994 și 1995 și că prin urmare nivelul importurilor din țările în cauză a rămas stabil. De asemenea, s-a afirmat că situația industriei comunitare a rămas între 1995 și perioada de anchetă. Prin urmare, s-a solicitat ca începutul perioadei de anchetă a prejudiciului să se stabilească în 1995.

(47)

Scopul anchetei este de a evalua efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra situației economice a industriei comunitare în cursul perioadei de anchetă. Pentru a efectua o asemenea analiză, se stabilesc tendințele mai multor indicatori pe baza informațiilor referitoare la un anumit număr de ani anteriori perioadei de anchetă. Prin urmare, nu prezintă relevanță dacă 1994 sau 1995 au fost considerați ca punct de plecare pentru stabilirea tendințelor.

(48)

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că:

(49)

Prin urmare, având în vedere cele menționate anterior, se respinge afirmația cu privire la punctul de plecare al analizei tendințelor.

(50)

Prin urmare, perioada în cursul căreia a fost analizată situația economică a industriei comunitare a permis o evaluare corespunzătoare a situației acesteia și reflectă în mod corect evoluția pieței de cabluri din sârmă de oțel din Comunitate.

(51)

Un producător-exportator a solicitat din nou ca importurile din Ungaria să nu fie cumulate cu importurile din alte țări în cauză. Cu toate acestea, nu au fost prezentate argumente noi care să susțină această analiză necumulativă a importurilor din Ungaria. Prin urmare, sunt confirmate motivele privind cumularea așa cum au fost stabilite la considerentul 47 din regulamentul provizoriu.

(52)

Un producător-exportator a afirmat că importurile din Mexic nu ar trebui cumulate cu importurile din celelalte țări în cauză, având în vedere că aceste importuri din Mexic ar trebui să fie considerate ca fiind la nivelul de minimis. În această privință, s-a susținut că cea mai mare parte a importurilor din Mexic au fost efectuate de către un importator care are legături cu un producător comunitar și că aceste importuri nu ar trebuie luate în considerare la stabilirea nivelului importurilor din Mexic. Prin urmare, restul importurilor din Mexic ar fi de minimisși, în consecință, importurile din această țară nu ar trebui cumulate cu celelalte importuri în cauză, în sensul analizei prejudiciului.

(53)

Trebuie menționat faptul că pentru a se determina dacă importurile dintr-o țară în cauză trebuie să fie considerate ca fiind la nivelul de minimis în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, se calculează volumul total al importurilor originare din această țară.

(54)

Prin urmare, se confirmă nivelul importurilor menționate la considerentele 45 și 48 din regulamentul provizoriu, respectiv 3 % din consum în cursul perioadei de anchetă, și se respinge, de asemenea, afirmația în conformitate cu care importurile din Mexic ar fi la nivelul de minimis.

(55)

S-a pretins că elementele utilizate la clasificarea cablurilor din sârmă de oțel pentru determinarea subcotării nu permit o comparație semnificativă și adecvată a prețurilor. S-a susținut în principal că elementele de care nu s-a ținut seama la determinarea subcotării (respectiv galvanizarea, rezistența la tracțiune, inima și stratul de acoperire), precum și alte elemente care nu au fost prevăzute în chestionar (respectiv variația tolerată a diametrului, factorul de alungire și rezistența la rupere) au o influență importantă asupra prețurilor. S-a afirmat, de asemenea, că ar trebui folosită aceeași clasificare a produsului atât pentru determinarea dumpingului, cât și a prejudiciului.

(56)

S-a ajuns la următoarele concluzii:

(57)

În concluzie, sunt respinse argumentele privind clasificarea produselor în vederea determinării subcotărilor.

(58)

Anumite părți interesate au susținut că ar trebui să se efectueze o ajustare a prețurilor de vânzare pentru a reflecta o presupusă diferență în ceea ce privește nivelurile comerciale, pe baza faptului că vânzările efectuate de către industria comunitară se adresau utilizatorilor finali, în timp ce produsele importate erau, în general, vândute angrosiștilor/distribuitorilor.

(59)

S-a constatat că vânzările industriei comunitare s-au efectuat prin diverse canale de vânzări care au inclus atât angrosiști/distribuitori, cât și utilizatori finali. În afară de aceasta, s-a constatat că nu au existat diferențe constante și/sau semnificative de preț între diferitele canale de vânzări.

(60)

Prin urmare, s-a respins cererea de ajustare în ceea ce privește nivelul comercial.

(61)

Anumiți producători-exportatori au susținut că industria comunitară nu a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 din regulamentul de bază, întemeindu-se pe faptul că producția, capacitatea, prețurile, investițiile și productivitatea industriei comunitare s-au menținut la același nivel sau au crescut între 1994 și perioada de anchetă.

(62)

S-a constatat că nivelurile de producție au rămas stabile în cursul perioadei examinate (+ 1 %), acest fapt trebuie corelat cu creșterea nivelurilor stocurilor (+ 30 %) și cu diminuarea volumului vânzărilor (-9 %), așa cum s-a subliniat la considerentele 58-60 din regulamentul provizoriu. De asemenea, se reamintește că, în cursul acestei perioade consumul a crescut cu 5 %.

(63)

Se confirmă concluziile în conformitate cu care creșterea capacității menționată în regulamentul provizoriu (+ 11 %), a fost rezultatul investițiilor efectuate pentru achiziționarea unor mașini performante, așa cum s-a precizat la considerentele 59 și 65 din regulamentul provizoriu.

(64)

Anumiți producători-exportatori au contestat utilizarea conturilor verificate pentru a calcula rentabilitatea industriei comunitare, așa cum s-a stabilit la considerentul 64 din regulamentul provizoriu. S-a pretins că acestea includeau vânzări de produse care nu erau vizate de anchetă și nu acopereau întreaga perioadă de anchetă.

(65)

S-a constatat că deși anumite societăți au putut să furnizeze informații specifice cu privire la produsul în cauză, altele nu avut un sistem de contabilitate a costurilor care să permită identificarea separată a produsului examinat. În absența acestor informații, s-a considerat că conturile verificate au furnizat informații fiabile cu privire la cel mai restrâns grup de produse care include produsul în cauză, pentru care erau disponibile informații privind rentabilitatea. Pentru toate cele șase societăți incluse în eșantion, producția de cabluri din sârmă de oțel reprezintă principala activitate. S-a constatat că celelalte produse fabricate de către aceste societăți (de exemplu cabluri din sârmă de oțel inoxidabil, cabluri din sârmă de oțel cu cea mai mare dimensiune a diametrului sub 3 mm, sârme de oțel și toroane pretensionate) erau în mod strâns legate de activitatea principală și utilizau, în general, aceleași materii prime, mașini și personal.

(66)

S-a considerat ca fiind justă utilizarea rentabilității din 1997 în locul celei din perioada de anchetă, întrucât 1997 acoperă în mare parte perioada de anchetă care este cuprinsă între ianuarie 1997 și martie 1998.

(67)

În concluzie, având în vedere motivele prezentate anterior, s-a considerat că imaginea furnizată de conturile verificate era reprezentativă și fiabilă în ceea ce privește rentabilitatea produsului în cauză, în conformitate cu articolul 3 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(68)

La data regulamentului provizoriu, unul dintre producătorii comunitari al cărui exercițiu financiar se încheia în martie dispunea numai de date provizorii cu privire la rentabilitate. Ulterior, au fost primite informațiile finale și rentabilitatea industriei comunitară a fost recalculată la -0,3 % în 1997, an care, așa cum s-a menționat mai sus, este reprezentativ pentru perioada de anchetă. Prin urmare, rentabilitatea industriei comunitare a variat între + 1,3 % în 1994 și -0,3 % în 1997.

(69)

Anumiți producători-exportatori au afirmat că industria comunitară a avut rezultate pozitive în perioada ulterioară lui 1995 și că, prin urmare, nu se justifica determinarea unui prejudiciu important.

(70)

Trebuie reamintit faptul că (a se vedea Secțiunea F.1 „Remarca preliminară”), indiferent dacă se ia ca punct de plecare al analizei prejudiciului 1994 sau 1995, situația industriei comunitare s-a deteriorat. Chiar și în cazul în care s-ar lua ca punct de plecare 1995, producția, volumul de vânzări, ocuparea forței de muncă și investițiile au scăzut. Stocurile au crescut. Cota de piață s-a menținut stabilă (variind de la 65,26 % la 65,64 %) și rentabilitatea a rămas negativă (-0,3 %).

(71)

În orice caz, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, analiza prejudiciului suferit de industria comunitară se bazează pe evaluarea globală a acestor indicatori economici și nici unul dintre acești indicatori nu poate oferi singur o orientare decisivă.

(72)

Prin urmare,acest argument este respins.

(73)

Se confirmă concluzia în conformitate cu care industria comunitară a suferit un prejudiciu important, stabilită la considerentul 68 din regulamentul provizoriu.

(74)

În absența unor noi informații, se confirmă concluziile provizorii prezentate la considerentele 69-85 din regulamentul provizoriu.

(75)

Anumite părți au ridicat obiecții cu privire la evaluarea impactului măsurilor antidumping asupra industriilor utilizatoare.

(76)

Trebuie reamintit faptul că nu au fost primite răspunsuri la chestionarele serviciilor Comisiei de la industriile utilizatoare vizate de prezenta procedură (considerentul 87 din regulamentul provizoriu). În afară de aceasta, nu s-a primit nici o informație ca urmare a publicării regulamentului provizoriu. Trebuie precizat că prin concluziile prezentate în regulamentul provizoriu s-a indicat faptul că utilizatorii nu ar fi în mod semnificativ afectați prin instituirea de măsuri. Utilizatorii nu au contestat această concluzie, prin urmare se confirmă.

(77)

Mai multe părți interesate au susținut că producătorii comunitari nu produceau cabluri din sârmă de oțel cu diametre mici și că efectul măsurilor antidumping ar consta într-o lipsă a acestor produse de pe piața comunitară. De asemenea, s-a susținut că acest lucru ar avea un impact negativ în ceea ce privește situația ocupării forței de muncă la nivelul importatorilor care, în prezent, importă în Comunitate cabluri din sârmă de oțel cu diametru mic.

(78)

Trebuie reamintit faptul că industria comunitară produce întreaga gamă de cabluri din sârmă de oțel, inclusiv cabluri cu diametre mici. S-a concluzionat că instituirea de măsuri nu ar conduce la o creștere a prețului astfel încât să determine o lipsă a acestor cabluri din sârmă de oțel cu diametru mic de pe piața comunitară. De asemenea, se confirmă faptul că există mai multe surse alternative de livrare a cablurilor din sârmă de oțel care nu fac obiectul măsurilor antidumping (considerentul 105 din regulamentul provizoriu).

(79)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a ajuns la concluzia că instituirea de măsuri definitive nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra operatorilor economici din Comunitate.

(80)

Având în vedere concluziile stabilite la considerentul 24 și următoarele din regulamentul provizoriu, în conformitate cu care marja de dumping pentru Coreea de Sud este la nivelul de minimis și faptul că nu au fost prezentate noi argumente împotriva închiderii procedurii pentru Coreea de Sud, procedura privind importurile originare din Coreea de Sus este închisă fără instituirea de măsuri.

(81)

În sensul stabilirii nivelului măsurilor care urmează să fie instituite cu tiltu definitiv, s-a considerat că prețurile importurilor care făceau obiectul unui dumping ar trebui majorate la un nivel care să nu producă prejudicii. Pentru a calcula creșterea de preț necesară, respectiv marja de prejudiciu, prețurile importurilor care făceau obiectul unui dumping au fost comparate cu prețurile de vânzare ale industriei comunitare, la care s-au adăugat deficitul de profit și un nivel rezonabil al profitului. Trebuie remarcat faptul că, întrucât rentabilitatea industriei comunitare a fost recalculată la -3 % în 1997 (a se vedea punctul 4.3 „Rentabilitate” din Secțiunea F), a fost modificat în mod corespunzător elementul corespunzător deficitului de profit utilizat pentru calculul subcotării. În ceea ce privește celelalte aspecte, se confirmă metoda utilizată pentru stabilirea marjei de prejudiciu prezentată la considerentul 110 din regulamentul provizoriu.

(82)

Într-o etapă avansată a anchetei, mai mulți producători-exportatori din Republica Populară Chineză, Mexic și Ucraina au oferit angajamente. În afară de aceasta, în cazul Indiei și Africii de Sud, producătorii-exportatori au prezentat, oferte revizuite ale angajamentelor în materie de preț,

(83)

Se reamintește că, în conformitate cu considerentul 112 și următoarele din regulamentul provizoriu, angajamentele au fost oferite de către producătorii-exportatori din Ungaria și au fost acceptate Polonia de către Comisie. Aceste angajamente au fost ajustate pentru a reflecta concluziile definitive ale anchetei în ceea ce prețurile minime prevăzute de aceasta.

(84)

Măsurile definitive trebuie să ia forma drepturilor ad valorem, ale căror niveluri au fost stabilite, în mod individual, pentru societățile care au cooperat. În ceea ce îi privește pe ceilalți producători-exportatori, ținând seama de gradul ridicat de cooperare constatat, ar trebui să li se aplice cel mai mare drept specific societății constatat pentru un exportator din țara în cauză care a cooperat. Pentru aceste societăți care au oferit angajamente de preț acceptabile, măsurile definitive iau forma angajamentelor.

(85)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, atunci când marjele de dumping constatate pentru un anumit producător-exportator au fost inferioare creșterilor corespunzătoare ale prețurilor de import necesare pentru eliminarea prejudiciului, calculat în modul descris mai sus, drepturile definitive au fost limitate la marja de dumping stabilită.

(86)

Aceste drepturi, exprimate ca un procent din prețul CIF net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(87)

Nivelurile individuale ale drepturilor menționate de prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete antidumping. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cursul acestei anchete. Prin urmare, nivelurile drepturilor se aplică exclusiv importurilor de produse originare din țările în cauză și care au fost fabricate de către persoanele juridice menționate în mod specific. Produsele fabricate de către orice alte societăți care nu sunt menționate în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv entitățile aflate în legătură, nu pot beneficia de aceste niveluri și se supun dreptului rezidual.

(88)

Orice cerere prin care se solicită aplicarea acestor niveluri individuale ale drepturilor (de exemplu, ca urmare a schimbării denumirii entității) trebuie adresată de îndată Comisiei, împreună cu toate informațiile relevante, în special orice modificare a activităților societății, legate de producție, vânzările interne și cele la export, asociate acestei schimbării a denumirii.

(89)

Având în vedere mărimea marjelor de dumping stabilite pentru producătorii-exportatori și importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesar să se perceapă cu titlu definitiv sumele depuse sub forma unor drepturi antidumping provizorii, în conformitate cu regulamentul provizoriu, la nivelul dreptului instituit în mod definitiv, cu excepția cazului în care nivelul dreptului provizoriu este mai redus, caz în care se aplică acesta din urmă,

1.

Codul de raportare a produsului (astfel cum a fost stabilit în angajamentul oferit de către producătorul-exportator în cauză), inclusiv tipul, numărul de toroane, numărul de sârme într-un toron și codul NC.

2.

Denumirea exactă a mărfurilor, inclusiv:

3.

Numărul facturii

4.

Numărul licenței de export și data emiterii

5.

Numele importatorului căruia i-a fost emisă în mod direct factura de către societate.