15/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

217

L 166/51

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Întrucât anumite directive, incluse în lista anexată prezentei directive, stabilesc norme privind protecția intereselor consumatorilor.

(2)

Întrucât mecanismele actuale, disponibile atât la nivel național, cât și comunitar, având drept scop să asigure respectarea directivelor menționate, nu permit întotdeauna să se pună capăt, în timp util, încălcărilor care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor; întrucât prin interese colective se înțeleg acele interese care nu reprezintă cumularea intereselor persoanelor cărora le-au fost aduse prejudicii prin încălcarea legii; întrucât aceasta nu aduce atingere acțiunilor în justiție individuale, introduse de persoane care au fost prejudiciate de încălcarea legii.

(3)

Întrucât, în ceea ce privește obiectivul de a determina încetarea practicilor care sunt ilegale, în temeiul dispozițiilor de drept intern aplicabile, eficacitatea măsurilor de drept intern care transpun directivele menționate, inclusiv a măsurilor de protecție care depășesc nivelul cerut de directivele menționate, cu condiția să fie compatibile cu tratatul și să fie permise de respectivele directive, poate fi redusă, în cazul în care respectivele practici produc efecte într-un alt stat membru decât acela în care își au originea.

(4)

Întrucât aceste dificultăți pot afecta buna funcționare a pie ței interne, consecința lor fiind faptul că este suficientă mutarea sursei unei practici ilegale într-o altă țară pentru a o plasa în afara oricăror forme de aplicare a legii; întrucât acest lucru constituie o denaturare a concurenței.

(5)

Întrucât respectivele dificultăți pot diminua încrederea consumatorului în piața internă și pot limita raza de acțiune a organizațiilor reprezentând interesele colective ale consumatorilor sau ale organismelor publice independente, responsabile de protecția intereselor colective ale consumatorilor, prejudiciate de practicile care încalcă dreptul comunitar.

(6)

Întrucât practicile respective se extind adesea dincolo de frontierele dintre statele membre; întrucât este nevoie urgentă de un grad de armonizare a dispozițiilor de drept intern menite să impună încetarea practicilor ilegale menționate anterior, indiferent de țara în care acestea și-au produs efectele; întrucât, în ce privește jurisdicția, acest lucru nu aduce atingere normelor de drept internațional privat și convențiilor în vigoare între statele membre, respectând în același timp obligațiile generale ale statelor membre care decurg din tratat, în special cele privind buna funcționare a pieței interne.

(7)

Întrucât obiectivul acțiunii propuse poate fi atins numai de către Comunitate; întrucât este, prin urmare, de datoria Comunității să acționeze în acest sens.

(8)

Întrucât articolul 3b alineatul (3) din tratat obligă Comunitatea să nu facă mai mult decât este necesar pentru a îndeplini obiectivele tratatului; întrucât, în conformitate cu articolul menționat, particularitățile ordinilor juridice interne trebuie luate în considerare din toate punctele de vedere, lăsând statelor membre libertatea de a alege între diferite opțiuni cu efect echivalent; întrucât instanțele judecătorești sau autoritățile administrative competente să decidă cu privire la procedurile menționate la articolul 2 din prezenta directivă ar trebui să aibă dreptul să examineze efectele deciziilor anterioare.

(9)

Întrucât una dintre opțiuni ar trebui să fie aceea de a solicita unuia sau mai multor organisme publice independente, responsabile în special de protecția intereselor colective ale consumatorilor, să-și exercite dreptul de a introduce o acțiune în justiție, prevăzut de prezenta directivă; întrucât altă opțiune ar trebui să asigure exercitarea respectivului drept de către organizațiile al căror scop este protejarea intereselor colective ale consumatorilor, în conformitate cu criteriile stabilite de legislația internă.

(10)

Întrucât statele membre ar trebui să poată alege una dintre aceste două opțiuni sau să le combine prin desemnarea, la nivel național, a organismelor și/sau organizațiilor calificate în sensul prezentei directive.

(11)

Întrucât, în sensul încălcărilor intracomunitare, acestor organisme și/sau organizații ar trebui să li se aplice principiul recunoașterii reciproce; întrucât statele membre ar trebui ca, la cererea entităților lor naționale, să comunice Comisiei numele și scopul entităților naționale calificate să introducă o acțiune în justiție în țara lor, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

(12)

Întrucât este datoria Comisiei să asigure publicarea listei acestor entități calificate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene; întrucât, până la publicarea unei declarații contrare, se presupune că o entitate calificată are capacitate juridică, în cazul în care numele său este inclus în lista respectivă.

(13)

Întrucât statele membre ar trebui să poată solicita inițierea unei consultări prealabile de către partea care intenționează să introducă o acțiune în încetare pentru a se acorda pârâtului posibilitatea de a înceta încălcarea adusă în discuție; întrucât statele membre ar trebui să poată cere ca această consultare prealabilă să aibă loc împreună cu un organism public independent, desemnat de respectivele state membre.

(14)

Întrucât, în cazul în care statele membre au stabilit că trebuie să existe o consultare prealabilă, ar trebui să fie prevăzut un termen de două săptămâni de la primirea cererii pentru consultare, după care, în cazul în care nu se produce încetarea încălcării, solicitantul să poată iniția o acțiune în justiție sau la autoritatea administrativă fără întârziere.

(15)

Întrucât este necesar să se întocmească un raport de către Comisie privind aplicarea prezentei directive, în special cu privire la domeniul său de aplicare și la modul de desfășurare al consultării prealabile.

(16)

Întrucât aplicarea prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor comunitare în domeniul concurenței,

(a)

încetarea sau interzicerea oricărei încălcări, cu toată diligența necesară și, după caz, în cadrul unei proceduri de urgență;

(b)

după caz, măsuri precum publicarea integrală sau parțială a deciziei, într-o formă adecvată și/sau publicarea unei declarații de rectificare, în vederea eliminării efectelor durabile ale încălcării;

(c)

în măsura în care sistemul juridic al statului membru interesat permite acest lucru, un ordin împotriva pârâtului găsit vinovat, care să îl oblige ca, în cazul nerespectării deciziei într-un termen stabilit de instanțele judecătorești sau autoritățile administrative, să plătească către finanțele publice sau către orice beneficiar desemnat de sau în temeiul legislației interne o sumă fixă pentru fiecare zi de întârziere sau orice altă sumă prevăzută de legislația internă, cu scopul de a se asigura executarea deciziilor.

(a)

unul sau mai multe organisme publice independente, responsabile în special de protejarea intereselor menționate la articolul 1, în statele membre în care există asemenea organisme și/sau

(b)

organizații al căror scop este protejarea intereselor menționate la articolul 1, în conformitate cu criteriile prevăzute de legislația internă a acestora.

—

domeniul de aplicare a prezentei directive în raport cu protejarea intereselor colective ale persoanelor care au o activitate comercială, industrială, artizanală sau o profesie liberală;

—

domeniul de aplicare a prezentei directive, determinat în funcție de directivele enumerate de anexă;

—

dacă consultarea prealabilă prevăzută la articolul 5 a contribuit la protejarea eficace a consumatorilor.

1.

Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative din statele membre referitoare la publicitatea înșelătoare (JO L 250, 19.9.1984, p. 17).

2.

Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecția consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale (JO L 372, 31.12.1985, p. 31).

3.

Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum (JO L 42, 12.2.1987, p. 48), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/7/CE (JO L 101, 1.4.1998, p. 17).

4.

Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune: articolele 10-21 [JO L 298, 17.10.1989, p. 23, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/36/CE (JO L 202, 30.7.1997, p. 60)].

5.

Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite (JO L 158, 23.6.1990, p. 59).

6.

Directiva 92/28/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind publicitatea pentru medicamentele de uz uman (JO L 113, 30.4.1992, p. 13).

7.

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).

8.

Directiva 94/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecția cumpărătorilor în ceea ce privește anumite aspecte ale contractelor privind cumpărarea dreptului de folosință a bunurilor imobile în regim de indiviziune (JO L 280, 29.10.1994, p. 83).

9.

Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor în cazul contractelor la distanță (JO L 144, 4.6.1997, p. 19).