de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1469/95 al Consiliului privind măsurile care trebuie luate cu privire la beneficiarii operațiunilor finanțate de FEOGA, secțiunea Garantare

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1469/95 al Consiliului din 22 iunie 1995 privind măsurile care trebuie luate în ceea ce privește beneficiarii operațiunilor finanțate de FEOGA, secțiunea Garantare (1), în special articolul 5,

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1469/95 a instituit un regim comunitar care urmărește identificarea și anunțarea, în cel mai scurt timp, a tuturor autorităților competente din statele membre și a Comisiei, cu privire la operatorii care prezintă, în funcție de experiența acumulată în ceea ce privește executarea corectă a obligațiilor anterioare ale acestora, un risc de lipsă de siguranță în domeniul licitațiilor, al restituirilor la export și al vânzărilor la preț redus de produse de intervenție; întrucât aplicarea regimului se limitează la operatorii care au comis o neregulă, în mod deliberat sau din neglijență gravă, în detrimentul fondurilor comunitare sau față de care există o suspiciune fondată în acest sens; întrucât, în acest context, trebuie să se procedeze, în funcție de gravitatea infracțiunii și, dacă aceasta a fost stabilită sau suspectată, la stabilirea unei game variate de măsuri, de la controale întărite până la excluderea operatorilor în cauză de la participarea la operațiuni, în momentul în care se stabilesc acțiunile frauduloase ale acestora;

întrucât anumite modalități de aplicare ce urmează a fi adoptate pentru aplicarea regimului menționat anterior pot, de acum înainte, în special pentru definirea neregulii în conformitate cu articolul 1 alineatul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, pentru stabilirea operatorilor în cauză în conformitate cu articolul 5 a doua liniuță din regulamentul menționat anterior și pentru regulile de prescripție, să se refere la dispozițiile orizontale aplicabile, prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (2); întrucât, în ceea ce privește precizările care se aduc în cazuri de suspiciune, fondate pe nereguli care declanșează aplicarea regimului, este cazul să se definească „primul act de constatare administrativă sau judiciară” în conformitate cu articolul 1 alineatul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95; întrucât este necesar ca, pe de altă parte, statele membre să aplice propriile reguli naționale pertinente pentru a stabili dacă neregula a fost sau nu comisă în mod deliberat sau a fost datorată neglijenței grave;

întrucât, pentru a asigura buna funcționare a regimului și fără a aduce atingere obligației statelor membre de a preveni și de a urmări orice nereguli, aplicarea regimului menționat anterior trebuie să se limiteze la cazurile de nereguli care ating o anumită anvergură; întrucât, în interesul unei aplicări cât se poate de uniforme a măsurilor care trebuie luate în caz de neregulă suspectată sau dovedită, trebuie să se stabilească domeniul de aplicare a acestor măsuri, precum și criteriile pentru durata acestora;

întrucât trebuie să se adopte norme care să reglementeze conținutul și supravegherea comunicărilor făcute conform Regulamentului (CE) nr. 1469/95, inclusiv dispozițiile care asigură eliminarea imediată din prezentul regim închis de identificare și comunicare confidențială a operatorilor care nu mai fac obiectul suspiciunilor fondate de neregularitate sau pentru care expiră durata de aplicare a măsurii sau a măsurilor în conformitate cu articolul 3 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1469/95;

întrucât, în conformitate cu articolul 5 a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, este necesar să se stabilească condițiile în care depunerea unei garanții poate înlocui măsura de suspendare a plăților în cazul în care nu se aplică nici unul din regimurile de avans prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei din 22 iulie 1985 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de garanții pentru produsele agricole (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 3403/93 (4);

întrucât informațiile schimbate conform regimului instituit de Regulamentul (CE) nr. 1469/95 se referă, în special, la persoanele fizice; întrucât acest regim este, prin urmare, supus principiilor protecției drepturilor și a libertăților fundamentale, după cum rezultă din dispozițiile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (5), precum și, mutatis mutandis, din dispozițiile stabilite în acest sens de reglementarea cu privire la asistența reciprocă în domeniul vamal și agricol;

întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA),

(1) În sensul Regulamentului (CE) nr. 1469/95, prin „neregulă” se înțelege, în conformitate cu articolul 1 alineatul 2 litera (a), orice încălcare, în domeniile la care face trimitere articolul 1 alineatul 1 din regulamentul menționat anterior, a unei dispoziții de drept comunitar care rezultă dintr-o acțiune sau omisiune a unui operator economic și care a avut sau ar avea drept efect prejudicierea FEOGA, secțiunea Garantare.

(2) „Primul act de constatare administrativă sau judiciară”, în conformitate cu articolul 1 alineatul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 înseamnă prima evaluare în scris, chiar și internă, a unei autorități competente, fie ea administrativă sau judiciară, care conchide, pe baza faptelor concrete, existența unei nereguli comise în mod deliberat sau din neglijență gravă, fără a prejudicia posibilitatea ca această concluzie să fie revizuită sau retrasă ulterior, ca urmare a desfășurării unei proceduri administrative sau judiciare.

Normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1469/95 se aplică precizându-se în orice moment dacă este vorba de un „operator A” sau de un „operator B”.

(4) În sensul articolului 1 alineatul 2, articolului 3 alineatul 1 și articolul 4 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, precum și a dispozițiilor prezentului regulament, sunt asimilate, după caz, operatorilor A sau B persoanele care, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, au participat la comiterea neregulii sau sunt obligate să răspundă pentru neregulă sau să evite ca aceasta să fie comisă.

(5) Statele membre aplică propriile reguli naționale pertinente pentru a stabili dacă neregula a fost sau nu comisă în mod deliberat sau din neglijență gravă.

(1) Fără a aduce atingere obligației stabilite la articolul 8 alineatul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului (6) ca statele membre să prevină și să urmărească pe cale judiciară orice nereguli, Regulamentul (CE) nr. 1469/95 nu se aplică decât în cazul în care este vorba de o neregulă care se referă sau care s-ar referi, ca atare sau în combinație cu alte nereguli comise de același operator, pe o perioadă de un an, la o sumă mai mare de 100 000 ECU.

(2) Perioada de un an prevăzută la alineatul 1 începe de la data comiterii primei nereguli.

(1) Atunci când măsura luată împotriva unui operator A sau B este cea la care se face trimitere la articolul 3 alineatul 1 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, aceasta se aplică, cu excepția cazurilor excepționale motivate corespunzător, operațiunilor pe care operatorul în cauză le efectuează în toate domeniile la care face trimitere articolul 1 alineatul 1 din regulamentul menționat anterior.

(2) Măsura la care face trimitere articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 nu se aplică decât aceluiași domeniu, în conformitate cu articolul 1 alineatul 1 din regulamentul menționat anterior și aceluiași sector de produse ca cel în care a fost stabilită neregula comisă sau tentativa de neregulă.

(3) În cazul măsurii la care face trimitere articolul 3 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, autoritățile competente din statele membre apreciază fiecare caz în parte și determină domeniile și sectoarele de produse în cauză, ținând cont, în mod corespunzător, de riscurile reale de posibile nereguli și, în special:

(4) Durata aplicării măsurii sau a măsurilor care se vor lua se stabilește pe baza criteriilor la care face trimitere articolul 3.

În ceea ce privește măsura la care face trimitere articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, durata de aplicare este de cel puțin șase luni, cu excepția cazurilor excepționale motivate corespunzător, și de cel mult cinci ani.

Atunci când contractele sunt atribuite chiar de Comisie, aceasta poate să nu țină cont de un ofertant despre care statul membru i-a comunicat că este un operator A.

Excluderea unui operator, decisă astfel de Comisie, este reglementată de aceleași reguli ca cele aplicabile în cazul măsurii la care face trimitere articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 stabilite de un stat membru. În ceea ce privește audierea prealabilă a operatorului, Comisia îi dă posibilitatea de a formula, în termen de maximum două luni, orice observație pe care o consideră utilă.

(1) Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate competentă pentru a face comunicările în sensul alineatului 2 și pentru a le primi. Această autoritate transmite comunicările Comisiei care asigură transmiterea acestora autorităților competente din alte state membre.

(2) Comunicările schimbate în conformitate cu alineatul 1 sunt confidențiale și se referă la următoarele elemente:

Comisia convine, împreună cu statele membre, asupra unui formular unitar care va fi utilizat de autoritățile competente pentru aceste comunicări.

(3) Fiecare comunicare se face în cel mai scurt timp. Aceasta este completată de autoritatea competentă care a făcut-o, atunci când, în vederea aplicării articolul 6, autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau Comisia îi cere, prin intermediul Comisiei, informații suplimentare sau atunci când trebuie semnalate noi fapte semnificative sau modificări.

Atunci când un stat membru și Comisia primesc o comunicare în sensul articolului 5 alineatul 2, aceștia decid, în cel mai scurt timp, măsurile care se aplică cu privire la operatorul sau operatorii în cauză, pentru operațiunile care țin de competențele respective ale acestora, ținând cont de criteriile stabilite la articolul 3.

Statele membre, în conformitate cu articolul 5, comunică Comisiei măsurile luate. Aceasta informează statul membru care a făcut comunicarea inițială.

(1) Operatorii B sunt eliminați din sistemul de identificare și de comunicare, iar măsurile care sunt aplicate pentru aceștia sunt oprite imediat ce prima evaluare prevăzută în articolul 1 alineatul 2 se dovedește a fi nefondată.

(2) Atunci când un stat membru notifică Comisiei faptul că o persoană fizică sau juridică, al cărei nume nu a fost comunicat în conformitate cu articolul 5 alineatul 1, se dovedește, după prelungirea anchetei, că nu a fost implicată într-o neregulă, Comisia informează imediat celelalte state membre care, la rândul lor, îi informează pe cei cărora le comunicaseră aceste date cu caracter personal conform Regulamentului (CE) nr. 1469/95.

Această persoană nu mai este deci tratată ca o persoană implicată în neregulă, pe baza primei notificări.

(3) Orice operator este eliminat din sistemul de identificare și comunicare pe durata aplicării măsurii în cauză în sensul articolul 3 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1469/95.

(1) Măsura de excludere prevăzută în articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 nu se poate aplica în cazul neregulilor comise înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat anterior.

(2) Măsura prevăzută la articolul 1 nu poate fi luată în considerare decât în termen de patru ani de la comiterea neregulii în cauză la care se aplică, pe de altă parte, și dispozițiile cu privire la prescripție, prevăzute la articolul 3 alineatul 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.

(1) În cazul în care se adoptă măsura prevăzută la articolul 3 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 și nu se aplică nici unul din regimurile de avans prevăzute în articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 2220/85, statele membre sunt autorizate să efectueze plata suspendată, atunci când se va fi constituit garanția unei sume echivalente plus 15 %.

(2) Garanția este declarată ca fiind confiscată în favoarea FEOGA, secțiunea Garantare, atunci când, pentru operațiunea respectivă, neregula a fost stabilită printr-o decizie administrativă sau judiciară definitivă în conformitate cu articolul 1 alineatul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95.

Aceasta rămâne în continuare confiscată dacă se dovedește că plata suspendată nu a fost onorată din alte motive decât existența unei nereguli.

În cazul absenței unui astfel de motiv pentru confiscare, garanția este eliberată imediat pentru operațiunea în cauză.

(3) Dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2220/85 se aplică în cazul garanției prevăzute în articolul 1, considerată ca o garanție în avans în sensul dat de titlul IV din regulamentul menționat anterior.

(1) În sensul Regulamentului (CE) nr. 1469/95, statele membre iau toate măsurile suplimentare corespunzătoare:

(2) Înainte de 1 octombrie 1996, statele membre comunică Comisiei dispozițiile adoptate în conformitate cu alineatul 1.

(1) Statele membre și Comisia iau toate măsurile tehnice și de organizare corespunzătoare, necesare pentru menținerea securității prezentului sistem de identificare și comunicare, fiecare pentru acea parte a sistemului cu care operează. Aceste măsuri au în vedere, în special, împiedicarea accesului oricărei persoane neautorizate la datele sau la suporturile de date sau la instalațiile utilizate pentru prelucrarea datelor.

(2) Statele membre și Comisia tratează sistemul de identificare și comunicare ca pe un sistem de prelucrare a datelor cu caracter personal și asigură aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor privitoare la protecția datelor cu caracter personal prevăzute în articolul 4 alineatul 2 al cincilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 și pentru Directiva 95/46/CE.

(3) Pentru partea din sistem cu care operează, fiecare stat membru și Comisia sunt responsabili, conform legilor, reglementărilor și procedurilor naționale sau dispozițiilor comunitare echivalente, de prejudiciul cauzat unei persoane; prin prelucrarea ilicită a datelor cu caracter personal în cadrul sistemului de identificare și comunicare, mai ales atunci când prejudiciul este cauzat de faptul că statul membru sau Comisia au furnizat date inexacte sau au introdus date inexacte în sistem, contrar dispozițiilor prezentului regulament.

(4) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o comunicare cu privire la aplicarea prezentului sistem de identificare și comunicare.

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 aprilie 1996.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei